vis:

a fost foarte ciudat, eram la un fel de petrecere, la cineva acasă. era o ieşire frumoasă, un balcon imens de unde puteai vedea o parte din… case-oameni-parc-nişte munţi. şi era plin de lume, iar la un moment dat gazda anunţă că azi e ziua anti-fumat, anti-alcool, anti nu mai ştiu ce. nimeni nu mânca nimic, nu consuma nici apă, măcar, toţi ieşeau să se uite afară. şi am ieşit şi eu iar peste drum de noi era un bătrânel pe un balcon mai mic; muşca pofticios dintr-o felie de pizza uriaşă din care ieşeau aburi şi parcă-i simţeam mirosul. stătea la o măsuţă cochetă, rotundă, vişinie şi mai era acolo şi o sticlă de bere. după ce l-au văzut, unii au început un fel de protest, îi reproşau gazdei tot felul de lucruri iar eu mă ascunsesem într-un colţ al camerei. de-acolo vedeam tot spectacolul, vedeam cu oamenii se transformaseră în haine frumos împăturate, una peste alta, vorbind, mişcându-se, iar încăperea se transformase într-un şifonier imens.

apoi m-am visat aruncând din mâna dreaptă un pahar spart într-o curte, pe nişte trepte. şi după ce l-am aruncat, mi-au rămas urme ca nişte tăieturi, parcă-mi lipseau bucăţi de carne din palmă.

(îmi amintesc de un vis de-acum vreo 10 ani, s-a făcut scandal şi mare zarvă după ce l-am povestit, atunci, verilor mei şi anei. mă trezisem dintr-un coşmar în care stăteam la o masă, aveam în faţă o farfurie de mămăligă cu brânză şi smântână dar n-aveam nici o furculiţă… îmi era foarte poftă.. şi m-am trezit speriată. da, în dimineaţa respectivă i-am spus bunicii că vreau neapărat mămăigă cu brânză şi smântână )

   De ce să anticipizezi dezastrul, declinul, prăbuşirea – nu le vei putea împiedica nicicum, doar le trăieşti anticipat, doar le aduci mai repede în prezent … atât cât încă mai există viaţă şi bucurie să exultăm, să dansăm ca nebunii şi să golim paharul până la fund ! Pentru cel care a scris povestea – vino şi tu aici să vezi cum este !

  Pe vremea cand lucram in imobiliare – in peregrinarile specifice profesiei, odata am ajuns pe ”mosia” unui tip avut !
Opulenta de acolo – hm, doar prin filme mai vazusem asa ceva !
Insa ceea ce m-a surprins a fost ca acceptand tratatia cu un suc – in timp ce eu eram servit dintr-un pahar de cristal, gazda isi sorbea licoarea dintr-un … borcan !
Probabil intuind ca-mi pun intrebari logice in ceea ce priveste facultatile lui mintale, m-a luat prieteneste de brat conducandu-ma intr-un somptuos living – in care intr-un bar erau asezate zeci de borcane goale cu etichete plastifiate (!)  ”tocana de legume” ”fasole cu costita” ”ghiveci in ulei”
Ei bine,  acele borcane erau atent ordonate pe rafturi de sticla, langa cele mai de soi bauturi – whiski, vermuturi, vinuri de calitate, etc !
Eram din ce in ce mai contrariat, insa m-a lamurit indata cum sta treaba – cu cativa ani in urma, continutul acelor borcane fusese consumat chiar de el in conditii de saracie lucie. 
Recent destinul il pusese in situatia de a nu mai avea grija unui maine – timp de cel putin patru-cinci generatii !
Iar el  folosind zilnic acele borcane in loc de pahare - sustinea ca astfel pastreaza un echilibru sanatos intre cel ce-a fost si cel ce este ! 
……………………………………………………………………

  In calitate de driver, uneori se-ntampla ca mai ajut oamenii sa-si care diferite electrocasnice in apartament.
Mi-amintesc d-un tip pe care l-am ajutat sa-si introduca un televizor in garsoniera.
Avea o debara in care erau depozitate multe pachete goale de tigari !
Fiecare pachet, odata consumat era depus in debara – ajunsesera sa ocupe cam 3/4 din spatiu !
Usor nedumerit l-am intrebat :
 - Ce fel de hobby mai e si asta ?
La care el mi-a raspuns :
 - Doar in acest mod reusesc sa-mi vizualizez … prostia !

L-ai gustat şi tu? Ştiu. Are un gust amar, de pelin. Când prinzi gustul lui, faţa ţi se schimonoseşte, gura ţi se strâmbă şi în ochi îţi apare o privire inconfundabilă. Şi mai apoi, urmeză o inimă frântă.
E greu când oamenii în care ai avut deplină încredere să îţi rănească sentimentele. E greu ca atunci când aştepţi ca un tată să fie tată pentru tine, el să fie doar un corp din mii de particole care a şi uitat că are copii. Care vine acasă beat. Tu să fii flămând după un cuvânt de iubire şi el… să ţipe şi să te bruscheze. E greu când doreşti ca mama ta să îţi fie prietenă şi în schimb să fii pentru ea doar o altă povară de care trebuie să se îngrijească. Ştiu mii de astfel de cazuri.
E greu atunci când ai un prieten cel mai bun şi în final acesta să ajungă să fie pentru tine cel mai negru coşmar al tău. Să îţi facă viaţa imposibilă. Doar îţi ştie slăbiciunile acum, nu? E greu să vezi cum iubire ţi se evaporă în faţa ochilor. Să vezi cum planuri tale nu conduc decât la eşec. Că încerci iar şi iar, şi eşuezi lamentabil.
E greu să bei paharul până la fund, amarul pahar al dezamăgirii. Lacrimile să-ţi curgă pe faţă, mâinile să-ţi tremure, stomacul să dorească să verse înapoi, broboane de sudoare să fie pe faţa ta şi ochii să ţi se strângă de durere. Dar, bea-l! Doar dând paharul pe gât, vei putea să fii liber. Să ai paharul gol. Pe care mai apoi, să-l umplii cu sucul iubirii. Şi al fericirii. Cu noi planuri şi noi speranţe.
Adaugă în paharul tău puţin zahăr de iertare. Puţin mai mult. Şi se va îndulci. Dezamăgirea se va îndulci. Şi dacă mai adaugi şi o linguriţă de miere de speranţă, ţi se va părea mai dulce ca niciodată! Şi atunci, vei spune senin: ”Chelner, încă un pahar de dezamăgire. Dar ai grijă de data asta să-l îndulceşti!”

imagine preluată de pe : www.deviantart.com

Sedinta azi, sedinta maine, sedinta in aproape fiecare zi. Uneori esti printre protagonisti, uneori nu. Uneori participarea ta activa este dorita si apreciata, alteori esti doar un decor. In primul caz, cand ai ceva de spus sau sustii o idee, timpul trece foarte repede. In al doilea caz… Daca nu ai nimic de spus, atunci nu spune nimic. Dar nici nu dormi. Ia jumatatea plina a paharului si foloseste timpul petrecut ca sa studiezi. Este un prilej excelent sa-ti vezi colegii cu alti ochi, detasat si obiectiv.

Prima intrebare pe care sa ti-o pui: incepe sedinta la ora stabilita? Punctualitatea e o forma de respect acordata organizatorului sau managerului. Chiar si din saluturi poti vedea relatiile dintre oameni. De cealalta parte gazda anunta scopul sedintei sau enumera subiectele care se vor discuta? De cele mai multe ori, cata grija acorda gazda acestui moment al sedintei, atata colaborare va avea din partea invitatilor.

De regula scopul sedintei este de a stabili un obiectiv, de a defini o strategie, de a ridica o problema. Organizatorul furnizeaza informatii, solicita la randul sau informatii sau opinii, testeaza variante si cere sau cauta acordul participantilor. Toate aceste etape iti ofera o multime de informatii referitoare la capacitatea de organizare a gazdei, la modul in care interactioneaza colegii, la relatiile existente in grup, la interesele individuale. Mai ales acestea sunt interesant de observat fiindca uneori se pot constitui in catalizatorul grupului si intrarea in actiune, alteori pot duce la nemultumiri, frustrari si chiar conflicte.

Cu siguranta te va ajuta in viitor sa vezi care sunt relatiile de autoritate in grup si le poti deduce observand cine, cat de des, cand si cu ce efect comunica, care sunt membrii grupului nebagati in seama si cine se lupta pentru autoritate, pentru pozitia de lider.

De multe ori participantii se departeaza de scopul sau linia sedintei iar uneori schimbarea directiei poate fi chiar urmarita de unul sau mai multi membri. Reactioneaza managerul sau gazda la timp si in mod adecvat? Mai mult, este capabil sa atinga scopul sedintei?

Deciziile dau valoare discutiei si analiza lor poate duce la concluzii pozitive, alteori socante cum ar fi deturnarea obiectivelor sau crearea de grupuri de interese pentru sustinerea unora sau altora dintre solutii. In concluzie, sedinta are nu numai un scop lucrativ ci poate fi si o excelenta lectie de viata sau de management, de comunicare sau leadership.

Ingrediente:

Sosul ragu:
un pic carne,
pui,
un pic carne vita,
o bucata de os vita
o ceapa,
o capatana usturoi
ulei de masline
sare,
piper si alte condimente
un morcov mic ras
un pic de telina verde
suc de rosii 700 ml cca

Cannelloni
branza rasa
mozzarella
Preparare:

Am calit un pic usturoiul in uleiul de masline, am pus dupa carnea tocata marunt si ceapa taiata marunt, am lasat sa se caleasca pentru 3-4 minute, am adaugat morcovul ras si telina verde (telina am lasat-o intreaga) si am mai lasat sa se caleasca un pic.

Intre timp am adaugat osul de vita si am pus o cescuta mica de apa si am lasat pentru 5 minute sa fiarba.

Am adaugat sucul de rosii cam700 ml, am acoperit cu un capac si am lasat sa fiarba totul la foc mic pentru o ora circa, cand a iesit un continut gros.

Dupa am umplut cannelloni, pe care i-am cumparat din comert, cu o lingurita mica.

Pregatim o tava pe care o ungem cu un pic ulei masline, punem un strat ragu si branza rasa; asezam cannelloni umpluti, peste am pus mozzarella, branza rasa si un pic de ragu.

Dam la cuptor per circa 20 minute si servim cu branza rasa.

Timp Preparare: nementionat
Complexitate: redusa

Mai Mult…

Până când o prietena nu mi-a atras atenţia, nici nu am observat că e încă acolo. În acelaşi loc, pe noptieră, pe jumătate umplut cu apă…
E încă acolo… Nimic nu s-a mişcat în camera mea de când a plecat el.

Nu-mi dau seama dacă aşa am vrut să-l mai păstrez puţin alături de mine sau de când a plecat am fost atât de absentă încât n-am văzut paharul pe noptieră.
Încă sunt atât de absentă încât nu suport să îi accept absenţa. Copilul din mine nu întelege de ce trebuie să sufăr ca şi cum ar fi murit când el e încă în viaţă şi e fericit?
De ce eu mă învârt încă prin pat chinuindu-mă să adorm după atâtea nopţi în care m-am vegheat să rămân cu mintea întreagă şi atâtea momente în care simţeam că mă descompun? Cum trăiesc de atât timp ignorand tot ce mă înconjoară şi ignorandu-mă chiar pe mine.
Cum nu m-am ridicat din pat decât ca să mă întorc la loc, să-mi ud în continuare cu lacrimi perna. Şi cum am spus adio…

Îl iau şi-l privesc pe toate părţile, îl strâng în mână şi plâng… şi plâng aşa cum n-am plâns de când a plecat, aşa cum nu mi-am permis să plâng.
„Ce-am zis? Ce-ai păţit? Dă-mi asta să-l spăl eu…”
Dar eu plang şi tin de pahar şi nu-mi revin. Şi ea-mi vorbeşte, mă mângâie pe păr şi mă alintă, dar eu nu mai sunt acolo, sunt înapoi în septembrie şi-s fericită. Şi toate astea de azi din jurul meu nu există.
Iar paharul e iaraşi plin.

Un barman ajunge la psihiatru:
- Domnule doctor, ieri, mai pe seară, a intrat un client în bar. A cerut un coniac, l-a băut şi după aceea a mîncat paharul, cu excepţia piciorului. Credeţi că era nebun?
- Mai mult ca sigur! Piciorul este partea cea mai gustoasă.

- Are dreptate apropo..lol

De ziua numelui, în dar,
Primise roze Anişoara…
Le-a strîns frumos într-un pahar,
Dar rozele muriră seara…

Le cercetează tremurînd,
Nedumerită, mititica,
De ce s-au stins aşa curînd?
Nu le făcuse doar nimica…

Şi gîndul ei nevinovat
Se-ntunecă de-atîta jale
Cînd vede cum s-a spulberat
Podoaba mîndrelor petale…

Acum, cu drag, le-adună iar.
O, de-ar putea, le-ar da fiinţă !
Dar izbucneşte-n plîns amar
Văzînd că e cu neputinţă…

Sărman copil neştiutor
Ce plîngi sărmana ta comoară,
Asemeni rozelor ce mor,
Tot ce ni-e drag e dat să moară…

de Stefan Octavian Iosif

Un pahar este un recipient deschis de mici dimensiuni, de obicei fabricat din sticlă, folosit la păstrarea temporară a unor unor cantităţi reduse de lichide alimentare în scopul ingerării acestora.

Nu formatia, efectul!
De dimi, a trebuit sa plec undeva. Stomacul meu ma cam supara asa ca mama mi-a dat sa iau o pastila pentru a scapa de durere. M-am spalat, m-am imbracat si am mancat, dupa aceea am scos pastila din folie, am umplut un pahar cu apa and so on (cred ca era pastila naturista pentru ca arata ca o baliga, stiti voi…genul ala de pastila facuta din ierburi presate, care zici ca tocmai a iesit pe evacuare dintr-o vaca). Apoi am plecat de acasa si am fost bizi-bizi toata ziua. In fine, dupa 12 ore m-am intors acasa si mama m-a intrebat: “Ba, tu de ce nu ai luat pastila aia de dimineata?”, eu i-am raspun ca am luat-o. “Ba nu, ca am gasit-o scoasa din folie langa paharul plin cu apa”. “E, na? Serios? Eu eram convins ca am luat-o. Oricum si-a facut efectul!”, i-am zis eu. Chiar m-a durut stomacul mult mai putin si chiar eram 100% ca am luat pastila. Placebo functioneaza si face heconomie la pastile. booyakasha!

Narghilea Zebra

Dimensiune: 69 cm

Producator: Alladin

http://sensis.ro/Narghilea_Zebra.htm

                          www.sensis.ro  magazin online de cadouri

Un cadou deosebit pentru un barbat care a transformat fumatul in arta.

Setul contine o pipa Peterson si o punga din piele pentru tutun .

Pipa model : Aran nichel mounted 

Pouch din piele.

 http://sensis.ro/Set_cadou_Peterson__pipa_si_punga_de_tutun.htm

                             www.sensis.ro    magazin online de cadouri

Un cadou deosebit pentru un barbat care prefera sa-si pregateasca pe indelete pipa.

 Setul contine o pipa Peterson impreuna cu o bricheta Zippo.

Comenzi online pe ;  http://sensis.ro/Set_cadou_Peterson_pipa_si_bricheta_Zippo.htm

www.sensis.ro   magazin online de cadouri

   Patru trandafiri într-un pahar (pictură de Martin Johnson Heade).

Nimic.
Nu mananc, nu traiesc, nu simt ,nu gandesc.
Doar supravietuiesc acestei zile in asteptarea urmatoarei zile, urmatoarei clipe pe care s-o resimt cu nesatul nefericitului de necompatimit.

Petrec un ceas cu un gand, alt ceas cu altul, si asa ma antrenez pentru cand va trebui sa recunosc ca nu te mai cunosc si nu mai vreau sa am in mine ceea ce simt pentru tine.
Imi vars aceste griji intr-un pahar cu sampanie…Un prieten mi-a spus ca doar betivii patologici beau singuri in casa. Si tristii, adaug. Si cei pierduti. Si cei care vor sa se piarda…

Vreau sa ma pierd? ma intreb. Imi ador momentele de singuratate, cand inchid telefonul si-mi analizez viata ca pe o carte de care niciodata nu ma satur, de oricate ori as citi-o…e mereu ceva scris printre randuri, ceva ce mi-a scapat, prima, a doua oara, si-mi scapa de fiecare data. Ceva ce poate am vrut sa uit si astazi realizez ca face parte atat de adanc din mine, incat m-am simtit infirma cat l-am dat uitarii.

“Ce faci?”
“Bine, sunt acasa…”mi-a raspuns.
“Nu ma lasa singura!”
“Dar…cum sa fac?sa vin la tine?”
“Nu. Doar…fii acolo, exista…”

Si astfel imi beau sampania alaturi de cineva care nu-i langa mine. Raman…nu in urma, ci inaintea tuturor celor care ma vor, ma doresc sau si-ar dori, intr-un fel sau altul, sa ma aiba .
Si ma tem, ca daca as permite cuiva sa-mi soarba cuvintele si gandul si inima…nimic n-ar mai fi la fel, si n-as mai fi eu la fel, la fel cum ma iubesc desi nu-s de iubit.
N-as visa, n-as zambi, n-as scrie…nu mi-as savura sampania si nici vreo carte buna, as fi doar fericita!

Si cu toate astea, nu contenesc sa-mi doresc, uneori, si asta, atat de mult!

   Flori într-un pahar mat (pictură de Martin Johnson Heade).

Trăieşti după modelul preaplinului. După modelul paharului mereu îndeajuns de plin încît să se (re)verse încontinuu. Pentru că trăieşti prea însetat. Pentru că tu cauţi, în execes şi-n exhaustivitate, împlinirea. Fiindcă ştii că doar aşa, reuşeşti să te simţi deplin. „Prea”-ul îl asimilezi provocării, îl asociezi fetişului sau îl atribui absolutului. Indiferent ce ţi-ai reproşa tu însuţi sau ţi-ar reclama ceilalţi, nu cauţi decît să-ţi umpli paharul tău de cristal cu picături chinezeşti, ca să-ţi poţi savura, din plin, pofticios, otrava.

Nu-ţi trebuie paharele goale, sau cele umplute pe jumătate. Vrei totul, cu vîrf şi îndesat, şi mai mult decît totul. De aceea te transformi impasibil într-un bazin de revărsare a tuturor deşeurilor care n-au întîlnit filtru sau baraj. În naivitatea ta te simţi inundat de fericire, lubrifiat cu speranţă. Te simţi plutind pe bulele de aer ale atenţiei care te copleseşte, umezit de debitul vital al iluziilor. Nu te gîndeşti că ai devenit dependent de voinţa haină a stăpînului unei fîntîni otrăvite, care se varsă în fiinţa ta, numai cînd îşi iese din sine, umplîndu-se de netrebnicie.

Cînd simţi că ceva se revarsă acaparator asupra ta, nu-ţi pui problema salvării de potop. Doar te bucuri că ţi se dă ocazia, cu fiecare creştere a măsurii paharului, să înveţi să înoţi într-o apă din ce în ce mai tulbure şi mai adîncă. Prea tîrziu îţi dai seama că de mult te-ai înecat în apa menajeră, care te poartă prin canale, pe ţevile de evacuare.