Intodeauna mi-a fost frica sa verbalizez lucrurile frumoase de teama sa nu le pierd. Habar nu am de cand sau din ce motiv. Pur si simplu asociez cuvintele cu disparitia palpabilului. Si mi se pare ca e ca in cazul unei vraji pe care daca o rupi iti ia inapoi tot ce ai apucat sa simti si sa indragesti.

Nu vreau sa dau verdicte sau sa formulez concluzii. Dar recunosc ca lucrurile s-au mai asezat, iar apele s-au mai linisit si ele. Ba chiar se intrezareste si-un pic de soare. Ideea e ca nu vreau sa ma bucur prea curand, caci inca o dezamagire e ultimul lucru de care am nevoie in momentul asta.

Sunt zeci de ore muncite, zeci de ore petrecute printre foi si mazgalituri de cerneala, zeci de ore asudate. Sunt lucrusoarele care ma doboara la sfarsitul zilei. Si-mi fac viata mai frumoasa.

De cand Nintendo a lansat Wii jocurile au capatat o alta dimensiune. Pe buna dreptate putem spune. E de-a dreptul fascinant cum miscarile noastre pot influenta omuletii de pe ecran. Si ceea ce este mai important: pretul nu este unul exorbitant facand astfel posibila achizitia unei astfel de console de catre foarta multa lume. Sunt convins ca o astfel de tehnologie exista de mai mult timp, dar inca nu se gasise o metoda mai ieftina de productie care sa faca posbila vanzarea la scara larga.

Pentru ca totul sa fie si mai interesant Microsoft a anuntat proiectul Natal pentru XBOX 360. Aici nu mai ai nevoie nici macar de “batul” Wii ca sa controlezi omuletii.  Este la stadiul de proiect, dar trebuie sa recunoastem ca la prima vedere e si mai interesant decat Nintendo Wii.

Cercetatorii de la Universitatea din Tokio mai aduc o inovatie: Holograme palpabile. Wow! Cum ar fi ca in timpul jocului sa primim o minge de tenis in fata! Sau intr-un jos cu masini sa simtim cat de putin fiecare accident. Sigur am fi mult mai atenti data viitoare. Bine… nu la intensitate reala, dar cat de cat.

Acest proiect foloseste telecomenzi Wii (doar sunt japonezi de-ai lor pentru a detecta miscarea impreuna cu ultrasunete pentru a crea senzatia de atingere. Oarecum ceva normal… cum de nu s-au gandit mai devreme la asta . Aveti mai jos o demonstratie.

Totul e trist in lume…totul e pamantesc..palpabil..firesc..totul e obisnuit.. si desi multi vrem sa fim deosebiti cautam in jurul nostru obisnuitul pentru a-l avea ,la fel cum il au si toti ceilalti,pentru a-l poseda si pentru a ne bucura de el..suntem cu totii o alta oaie in turma,…caci desi blana noastra este de o alta culoare cu totii aspiram la aceeasi iarba..

Insa,..undeva departe..undeva dincolo de noi,undeva inlauntrul nostru se afla ceva cu mult mai special.. un univers imaterial,invizibil si nefiresc.. tot ceea ce e cu adevarat valoros nu poate fi privit sau atins.. insa il poti cunoaste cu mintea si sufletul..

tot ceea ce sunt eu si nu sunt..tot ceea ce esti tu si nu esti..tot ce este inauntru si inafara noastra.. in toate acestea sunt franturi de nefiresc.. franturi speciale ale unei lumi mai mult decat terestre si obisnuite… De ce oare multi se opresc la lumea aceasta trista si obinuita,simpla si plictisitoare.. de ce oare nu cauta mai departe de ceea ce vad cu ochii?…Nu am gasit raspuns ,decat ,ca poate..in mod tragic…asa functioneaza aceasta lume in care ne-am nascut…

Si atunci in cautarea unui ‘altceva’… trebuie infruntate dezamagirile pe care ni le ofera viata.. acel lucru trist care se numeste realitate … si care ,desi il cunoastem si suntem constienti de trucurile sale..va reusi sa ne surprinda in mod tragic de fiecare data… atunci in cautarea imaterialului realizam ca aceasta viata este defapt o lupta cu noi insine.. un drum..spre..

…autodristrugere