Continuarea articolului asta.

7. Paradoxul atotputerniciei lui Dumnezeu

Auzim de mii de ani ca Dumnezeu este atotputernic. Din moment ce este atotputernic, atunci poate Dumnezeu crea o piatra atat de grea incat sa n-o poata ridica?
Daca poate crea o piatra pe care sa n-o poata ridica, inseamna ca nu este atotputernic – intrucat nu poate ridica piatra. Daca nu poate crea o piatra pe care sa n-o poata ridica, inseamna ca nu este atotputernic – intrucat nu poate crea o astfel de piatra. Prin urmare, Dumnezeu nu este atotputernic.

8. Paradoxul Raului

Daca exista un Dumnezeu atotputernic, de o bunatate absoluta, atunci de unde provine raul din lume? De unde provine primul pacat, de unde provine caderea ingerilor? Chiar si asa, daca Dumnezeu ar fi atotputernic, si de o bunatate absoluta, atunci el ar vrea sa existe doar bine in lume. Si atunci, de ce exista rele, tentatii, frica, pacate in care oamenii pot cadea, Iad, pedepse? Prin urmare, daca Dumnezeu exista, atunci el nu este de o bunatate absoluta.

9. Biblia este nazista, misogina, discriminatoare si instigatoare la omucidere

Urmatoarele citate sunt preluate exclusiv de pe bibliaortodoxa.ro si bibliaromana.com

Geneza; XIX; 4-8:
4. Dar mai înainte de a Se culca Ei, sodomenii, locuitorii cetăţii Sodoma, tot poporul din toate marginile; de la tânăr până la bătrân, au înconjurat casa,
5. Şi au chemat afară pe Lot şi au zis către el: “Unde sunt Oamenii, Care au intrat să mâie la tine? Scoate-I ca să-I cunoaştem!”
6. Şi a ieşit Lot la ei dinaintea uşii şi, închizând uşa după dânsul,
7. A zis către ei: “Nu, fraţii mei, să nu faceţi nici un rău.
8. Am eu două fete, care n-au cunoscut încă bărbat; mai degrabă vi le scot pe acelea, să faceţi cu ele ce veţi vrea, numai Oamenilor acelora să nu le faceţi nimic, de vreme ce au intrat Ei sub acoperişul casei mele!”

Prin urmare, e absolut ok ca niste fecioare sa fie violate cu bestialitate, atata timp o fac pentru a proteja niste ingeri care se pot proteja foarte bine ei insisi.

Geneza; XIX; 31-35:
( dupa ce Lot, impreuna cu fetele sale, paraseste Sodoma, tot restul populatiei fiind mult prea pacatoasa ca sa fie salvata )
30. Apoi a ieşit Lot din Ţoar şi sa aşezat în munte, împreună cu cele două fete ale sale, căci se temea să locuiască în Ţoar, şi a locuit într-o peşteră, împreună cu cele două fete ale sale.
31. Atunci a zis fata cea mai mare către cea mai mică: “Tatăl nostru e bătrân şi nu-i nimeni în ţinutul acesta, care să intre la noi, cum e obiceiul pământului.
32. Haidem dar să îmbătăm pe tatăl nostru cu vin şi să ne culcăm cu el şi să ne ridicăm urmaşi dintr-însul!”
33. Şi au îmbătat pe tatăl lor cu vin în noaptea aceea; şi în noaptea aceea, intrând fata cea mai în vârstă, a dormit cu tatăl ei şi acesta n-a simţit când s-a culcat şi când s-a sculat ea.
34. Iar a doua zi a zis cea mai în vârstă către cea mai tânără: “Iată, eu am dormit astă-noapte cu tatăl meu; să-l îmbătăm cu vin şi în noaptea aceasta şi să intri şi tu să dormi cu el ca să ne ridicăm urmaşi din tatăl nostru!”
35. Şi l-au îmbătat cu vin şi în noaptea aceasta şi a intrat şi cea mai mică şi a dormit cu el; şi el n-a ştiut când s-a culcat ea, nici când s-a sculat ea.

Prin urmare, exemplul de moralitate din Sodoma, singurii oameni curati la suflet sunt o familie in care tatal e alcoolic iar fetele provoaca incesturi?!

Judecatori XIX, 22-29:
22. Dar după ce s-a veselit inima lor, iată locuitorii cetăţii, oameni desfrânaţi, au înconjurat casa, bătând în uşă şi zicând bătrânului, stăpânul casei: “Scoate pe omul care a intrat în casa ta, ca să-l cunoaştem”. ( nb: eufemism pentru futere )
23. Atunci stăpânul casei a ieşit la ei şi le-a zis: “Nu, fraţii mei, să nu faceţi rău omului, de vreme ce a intrat în casa mea, să nu faceţi această ticăloşie!
24. Iată, eu am o fiică fecioară şi el are o concubină; vi le voi scoate, ca să le cunoaşteţi pe ele şi să faceţi cu ele ce vă place; iar cu omul acesta să nu faceţi această nebunie!”
25. Dar ei n-au voit să-l asculte. Atunci omul a luat pe concubina sa şi a scos-o în uliţă. Iar ei au cunoscut-o pe ea şi şi-au bătut joc de ea toată noaptea până dimineaţa, şi la ivirea zorilor au părăsit-o.
26. Şi în revărsatul zorilor a venit femeia şi a căzut înaintea uşii casei omului aceluia, la care era stăpânul ei şi a zăcut acolo până s-a făcut ziuă.
27. Stăpânul ei însă s-a sculat dimineaţa, a deschis uşa casei şi a ieşit, ca să plece în drumul său; şi iată concubina sa zăcea la uşa casei, şi mâinile ei erau pe prag.
28. Atunci el i-a zis: “Scoală să mergem!” Dar n-a primit nici un răspuns, pentru că murise. Atunci el a pus-o pe un asin şi s-a ridicat şi a plecat la casa sa.
29. Iar dacă a ajuns la casa sa, a luat un cuţit şi, apucând pe concubina sa, a tăiat-o bucăţică eu bucăţică în douăsprezece părţi şi le-a trimis în toate hotarele lui Israel.

Din nou, pentru bunastarea unui inger, el insusi mai puternic decat niste simpli oameni, o femeie este violata cu bestialitate, in grup, si omorata. Iar in loc de o inmormantare sau compasiune, ea este taiata ca intr-o razbunare a mafiei chinezesti.

Numerii; XXXI; 14-18:
14. Atunci s-a mâniat Moise pe căpeteniile oştirii, pe căpeteniile miilor şi pe sutaşii care se întorseseră de la război, şi le-a zis Moise:
15. “Pentru ce aţi lăsat vii toate femeile?
16. Căci ele, după sfatul lui Valaam, au făcut pe fiii lui Israel să se abată de la cuvântul Domnului, pentru Peor, pentru care a venit pedeapsă asupra obştii Domnului.
17. Ucideţi dar toţi copiii de parte bărbătească şi toate femeile ce-au cunoscut bărbat, ucideţi-le.
18. Iar pe fetele care n-au cunoscut bărbat, lăsaţi-le pe toate vii pentru voi.

Instigare la genocid si viol in doar 5 versete.

Iosua; VI; 21:
21. Şi au dat junghierii tot ce era în cetate: bărbaţi şi femei şi tineri şi bătrâni şi boi şi oi şi asini, tot au trecut prin ascuţişul sabiei.

In Siberia n-au trimis pe nimeni?

Psalmul 137
8. Ah! fiica Babilonului, sortita pustiirii, ferice de cine-ti va intoarce la fel raul pe care ni l-ai facut!
9. Ferice de cine va apuca pe pruncii tai, si-i va zdrobi de stinca!

Si cand te gandesti ca tot crestinii sunt cei care sunt impotriva legalizarii avorturilor, dar de acord cu asa niste atrocitati.

1 Timotei; II, 11-12
11. Femeia să înveţe în tăcere, cu toată supunerea.
12. Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se ridice mai presus de bărbat, ci să stea în tăcere.

Sexism, discriminare, misoginism, crestinism?

Marcu; XI; 12-14:
12. A doua zi, după ce au ieşit din Betania, Isus a flămânzit.
13. A zărit de departe un smochin, care avea frunze, şi a venit să vadă poate va găsi ceva în el. S-a apropiat de smochin, dar n-a găsit decât frunze, căci nu era încă vremea smochinelor.
14. Atunci a luat cuvântul, şi a zis smochinului: „În veac să nu mai mănânce nimeni rod din tine!” Şi ucenicii au auzit aceste vorbe.

Oare cat de “crestinesc” e comportamentul asta? Un Isus razgaiat, cusurgiu si snob faţă in faţă cu un biet pom, a carui singura vina a fost ca n-a rodit intr-o perioada cand nici n-ar fi trebuit sa rodeasca. Unde e iertarea? Unde e iubirea? Unde e logica? Asa-zisul propovaduitor al iubirii de aproape se infurie din cauza unui pom si il blesteama?

Care e pilda in Biblie? Care sunt invataturile pe care ar trebui un bun crestin sa le preia? Violuri? Omoruri in masa? Discriminarea femeilor? Obtinerea bunurilor altor popor cu orice pret? Lipsa oricarui fel de compasiune sau iertare pentru prizonieri? Ura neindreptatita? Ce fel de Dumnezeu e acela care incurajeaza astfel de comportamente?

Va Continua.

Bunul meu prieten din Franţa cu piramidoane, Zizzou, m-o blagoslovit dis-de-dimineaţă cu următorul interogator năzdrăvan:

Question no. uno: De ce cuvântul “abreviere” este atât de lung?

Ca să le compenseze pe “an”, “lan”, “mare” & co.

Frage zwei: De ce pentru a opri Windows-ul trebuie să dai click pe START?

Pentru că după shut down începe o nouă distracţie, aia în care chiar dacă dai ignore tâmpiţilor, ei continuă să te buzzuie, sâcâie, fredoneze. Aia în care n-ai opţiunea “are you sure you want to send asshole to recycle bin?”

Intrebarea 3: De ce nu există hrană pentru pisici cu aromă de şoarece?

Pentru că pisicile postmoderne s-au înscris în programul SPCA (prietenii animalplaneţi ştiu de ce) de protecţie a confraţilor mai mici şi mai amărâţi. Besides, vreo două birmaneze au fost date în judecată că s-au înfruptat din peştişorii de aur ai stăpânelor şi au fost condamnate pe viaţă la alimentaţie exclusiv vegetală, treabă care-o înspăimântat teribil neamul pisicilor de casă iubitoare de yammymeat.

The fourth: De ce aeroportul se numeşte “terminal”?

Într-o zi teribilă – de care îşi amintesc până şi oameni care n-au auzit niciodată de întâmplarea asta – un brav pilot care executase câteva sute de mii de zboruri fără cusur, astfel încât ajunsese să fie decorat până şi de asociaţia fotomodelelor care beau numai apă plată cu lămâie (?!?!?!), a înebunit iremediabil. Martorii care au supravieţuit devastatorului accident susţin că pilotul, îmbrăcat în Batman, se urcase cu picioarele pe scaunul său din cabină şi mima o scenă de – aici imaginaţi-vă ce vrea mintea voastră bolnavă sau mai puţin bolnavă, în timp ce îndrepta cu o viteză ameţitoare avionul către clădirea aeroportului, urlând – terminăă-l! terminăăă-l!

Întru cinstirea memoriei sale şi a curajoasei lupte depuse pentru idealul dezrobirii propriei minţi de monştrii neidentificaţi ai subconştientului, aeroportul a fost numit terminăăă-l, adică terminal.

Numero cinque: De ce sunt spălate prosoapele de baie…Atunci când te ştergi nu eşti curat?

Prosopele de baie trebuie spălate?! WTF?!

Numarul sase: De ce piloţii kamikaze poartă casca?

Doh, ce întrebare! Pentru că şepcile sunt un simbol diavolesc american (Ptiu!), căciulile de oaie e prea grele şi pălăriile de paie obturează câmpul vizual. Oricine ştie treaba asta.

Numero sept: De ce pentru “separaţi” se foloseşte un singur cuvânt, în timp ce pentru “cu toţii” se alătură două cuvinte?

Din acelaşi motiv pentru care pentru a arăta ce-i aia “împreună” se foloseşte un singur cuvânt, în timp ce pentru a reprezenta fracţiunile se utilizează mai multe, ca în “de-o parte şi de alta”, “unul hăiş şi altul cea” sau “sentinţă de divorţ”. (Deci, mon cher Zizzou, la cuvinte nu te pui cu Brightie aka regina neîncoronată a lor. Capisci? )

8?!?: De ce nu poţi arunca un bumerang?

Veri vrong! De aruncat îl arunci; problema e cum pana elefantului îl prinzi când vine înapoi?!

La neuvieme: Ce vroia să facă omul atunci când a descoperit că vaca dă lapte?

Ciocolată Milka?!? Doh!

The ultima: De ce sucul de lămâie conţine arome identic naturale, în timp ce detergentul de vase conţine suc natural de lămâie?

Păi, foarte simplu. Pentru că sucul de lămâie din sucul de lămâie este economisit pentru a fi folosit la detergentul de vase, prăjitura lămâiţa, odorizantul de budă, brăduleţul lămâios de maşină, crema de ghete, caiete de matematică aromate, maioneză, vitamine şi alte fast moving consumer goods care au şi ele dreptul să miroasă fresh and yellow.

Au fost prinşi în vizor, deci urmează la alergat paradoxuri: Neliniştitu’, boemii, Delaskela, Spark-boy şi oricine altcineva o mai pofti la o leapşă.

Când suntem copii (eventual bebelâci), avem cea mai mare capacitate de captare şi reţinere a informaţiei, dar în acelaşi timp, cele mai puţine griji (eventual zero), nu-i super? – “e-o LUME MINUNATĂ în care veţi găsi, nuuuuumai copiiii….”, de-ai cui?

Pe măsură ce avansăm în vârstă… capacitatea de captare şi reţinere a informaţiei scade, pe când grijile sunt în plină ascensiune… Eterna iluzie a timpului inexistent.

„Căci cu privire la Hristos, vouă vi s-a dat harul nu numai să credeți în El, ci și să pătimiți pentru El.”(Fil.1:29)

Faptul că sunt copilul lui Dumnezeu prin Isus Hristos I se datorează doar Lui. O mărturisesc cu o convingere de nezdruncinat. Vechea cântare, În îndurarea Domnului cum am ajuns, nu stiu!, mi se potrivește de minune. Și vorbesc foarte serios. Nu sunt în apele mele lângă oameni care afirmă și se bat în piept că ei L-au ales pe Dumnezeu, ei au decis, ei au ajuns la concluzia că se merită făcut pasul acesta. Se bat oarecum în piept cu pocăința și credința lor, și, în ochii lor, decizia pe care ei au făcut-o, capătă o deosebită importanță. Nu exclud importanța ei, dar nici nu mă chinui s-o accentuez prea mult. Pericolul este să ridici pocăința și credința  la rang de virtute personală. Și concluzia logică nu ne-ar conduce altundeva decât la câștigarea mântuirii prin efort propriu, și implicit, la mândrie. Adică, totuși..  sunt mai grozav ca ceilalți.. eu m-am pocăit, adică am ajuns la anumite concluzii în viața mea și.. mi-am dat seama că asta e calea și pe deasupra, eu cred.. păi alții nu sunt capabili de performanța asta.. și raționamentul ar putea continua până când ne-am da seama că nu suntem așa de răi ca alții. Sincer, mă interesesează mai mult ce stă în spatele acestei decizii. Pocăința și credința sunt condiții esențiale pentru a fi mântuit, dar Biblia mi-a descoperit că ele sunt un dar. De fapt versetul citat îmi spune că este un har să crezi, o favoare. Ceva ce îți este dat. Dacă înțeleg corect acest verset înseamnă că toată mândria mea, ascunsă bineînțeles, că pe aici am trecut și eu, s-a dus. Asta e ideea harului. Oricum, cei mai mulți nu îmbrățișează această realitate.

Ce să mai spun de partea a doua a versetului, alt paradox, care presupune o provocare mult mai mare decât prima. Har, favoare, să suferi pentru El. Înțeleg că îți este dat să crezi, și să te bucuri de aceasta, mai ales dacă te găsești printre cei care cred, dar să consideri o favoare, un har să suferi pentru Hristos nu auzi prea des. Și totuși auzi de la apostolul Pavel în scrisoarea către Filipeni, scrisă, interesant, din închisoare. Acest verset, sincer, reprezintă o provocare pentru mine, dacă am de gând să iau în serios Cuvântul lui Dumnezeu.

Teologia suferinței nu prea mai încape în premisele noastre posibile. Și totuși Biblia vorbește destul de des despre această temă. Domnul Isus Hristos spunea că nimeni nu începe să-și zidească un turn sau să înceapă un război până nu își face anumite calcule și socoteli (Luca 14:25-35), în contextul în care El vorbea despre felul în care ar trebui să fie un ucenic al Lui. Lepădarea de sine este un concept care încet, încet dispare chiar și din vocabularul predicatorilor. Se preferă ideea unei „evanghelii a prosperității”. Cauzele sunt diverse, dar problema esențială o reprezintă înțelegerea greșită a nașterii din nou, sau lipsa realității acesteia în viața creștinilor.

Clipul pe care l-am postat are câteva răspunsuri zdruncinătoare în privința aceasta. Face parte dintr-o conferință susținută de Dr. John Piper pe tema suferinței. Titlul „You must suffer” spune mai mult decât l-aș putea descrie eu. Ideea centrală este că suferințele lui Hristos de acum 2000 de ani se văd cel mai bine când trecem noi prin suferință datorită Numelui Său. Aceasta este mărturia puternică cu privire la suferințele Lui. Nu are legătură cu faptul că noi trebuie să suferim pentru mântuirea noastră, pentru că oricum ar fi în zadar. Hristos a plătit prețul pentru păcatele noastre și a absorbit mânia lui Dumnezeu care ne era destinată nouă datorită păcatelor noastre, adică celor care ne-am pus încrederea în El și ne bazăm viața aceasta și cea veșnică pe El. Și punctul culminant al acestei expuneri este că un copil născut din Dumnezeu este plin de bucurie în mijlocul necazului. Cu alte cuvinte, el va ajunge să considere suferința pentru Numele Lui un har, un dar, o favoare. John Piper a avut și continuă să aibă un impact mare asupra tot mai multor creștini, atât din State, cât și din întreaga lume, datorită Evangheliei necompromise proclamată cât mai clar cu putință, într-o manieră simplă, dar nu simplistă. Clipul este doar în limba engleză. Vizionare plăcută!

Un paradox, nu-i așa? De fapt unul destul de mare, aș spune. Nu –mi place să fiu constrâns de nimic în lumea asta, îmi place să fiu liber, să aleg ce cred eu că este mai bine pentru mine, să-mi construiesc viața exact așa cum îmi place, fără să fiu constrâns de nimeni și nimic. Mă duc la magazinul din colțul străzii și comand Coca-Cola, pentru că nici nu vreau să aud de Pepsi, îmi cumpăr Africana, pentru că m-am săturat de rețetele elvețienilor în ce privește ciocolata, dar să vină cineva și să îmi spună ce să cumpăr?!.. a greșit adresa. Eventual mi-ar prinde bine niște sfaturi sau ponturi, dar aș vrea eu să stabilesc dacă ele îmi sunt de folos sau nu. Cu atât mai puțin nu îmi place ca ele să-mi fie impuse.

Personalitatea este identitatea mea, ba mai mult, am fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și am dreptul de a hotărî ce vreau în ce privește viața mea. Rău este că nu prea pot hotărî în viața multora, deși aș vrea lucrul acesta, dar măcar în ce mă privește pe mine, mă cred suficient de matur să iau decizii responsabile, sunt capabil de asta. Și totuși dacă îmi ratez viața, deși nu cred lucrul acesta, știu că eu am făcut-o , eu și nu altul. Ce zici? Nu ești de aceeași părere cu mine? Am convingerea 99% că așa este. Doar trăim pe Terra.

Și care-i faza cu titlul ăsta??? Accept teoretic, să zicem, că pot fi constrâns de anumite presiuni mai mari decât le-aș putea face față, de exemplu prin violență, nu că ar fi acceptabil, că doar de asta ne-am dorit noi libertatea și democrația atât de mult, mai ales că ne-am săturat de dictatura comunismului (e ca și cum cineva iți dictează ce să scrii). Da, ok, pot fi constrâns prin violență, dar chiar nu îmi pot explica cum aș putea fi contrâns prin.. ah.. prin dragoste. Mă abțin de la alte comentarii care, dealtfel, cred că sunt de prisos.. Dacă mai merge și dragostea cu forța, înseamnă că România tocmai a câștigat cupa mondială la fotbal.. din nou.

Dragostea lui Hristos ne constrânge este un paradox pe care, în ultimii doi ani din viața mea am început să-l iubesc tot mai mult. Nu vreau, și nici nu cred că am să pot, aici și acum, să explic titlul noului meu blog, inspirat din 2 Corinteni 5:14.. (gar)- căci..  (agape)- dragostea.. (tou Xristou)- lui Hristos.. (sunexei hemas)- ne constrânge..

Tot ce mai vreau să spun este că avem trei termeni pe care adesea îi confundăm: contradicția, paradoxul și misterul. Contradicția este ceva de nerezolvat din punct de vedere logic. Paradoxul pare o contradicție până la un timp când acumulăm mai multe date despre situație așa încât să o putem explica. Misterul probabil va fi descoperit în cer :p! De asta iubesc paradoxul.. Sper, în articolele ce vor urma pe acest blog, să reușim să „decodificăm” mai multe paradoxuri biblice de genul acesta, bineînțeles cu ajutorul Duhului Dumnezeului Celui Viu :d.

zilele acestea mi-a fost revelat paradoxul omului indragostit : capabil de un egoism teribil cand vine vorba de oricine altcineva dar atingand culmile altruismului cand este vorba despre persoana iubita. si nu mi-ar fi fost greu sa inteleg lucru acesta daca nu as fi fost eu cea in pozitia de a fi data la o parte, pentru ca cel iubit sau cea iubita sunt mai importanti. vazut din afara…acest paradox este evident. din interior insa, nici macar nu ii simtim existenta.

m-am simtit singura.si nu lipsa ta imi sfredeleste pieptul, ci golul pe care l-ai lasat in urma, noptile lungi in care nu-mi spune nimeni noapte buna sau diminetile in care nu ma trezesc zambind pentru ca mi-ai dat mesaj de buna dimineata. nici macar nu mai este vorba de tine. de mi-as umple timpul sau mintea cu altul, te-ai elibera de gandurile mele iar eu de lipsa ta. dar imi provoaca o dulce durere amintirea prezentei tale aici si de asta nu ma vindec.

nu mai sunt trista. reusesc de cateva zile sa mentin un echilibru fragil dar totusi placut. e mai usor decat mi-as fi inchipuit. si chiar de imi pare ca am sa ma prabusesc la prima adiere de vant, imi trag forta din zilele insorite si copacii infloriti si merg mai departe. cu uitarea nu mi-am incheiat socotelile….

Criza economica actuala si potentiala iesire din ea stau sub semnul unor paradoxuri greu de inteles. Dupa cum am mai mentionat anterior, toate stirile catastrofice cu 50 de milioane de someri la nivel mondial etc. nu fac decit sa amplifice panica, isteria si actiunile care ne afunda mai mult in directia indeplinirii tintei de 50 de milioane de someri.

Crestere economica nu se poate asigura fara consum, ori asistam in ultima vreme la indemnuri insistente la neconsum (nu vorbim aici de retorica in cazul Romaniei, cum ca am consumat numai din credit, necorelat cu cresterea productivitatii etc etc, ci la nivel modial). Acest lucru e cu atit mai contradictoriu cu cit pe de alta parte asistam la cresterea masei monetare mondiale la cote alarmante, chestiune care din cauza indemnului la neconsum nu are sustinere economica decit in potentiala inflatie sau acoperirea altor gauri de masa monetara creata pe hirtie. Si intr-un caz si in altul, cresterea sanatoasa nu are cum sa fie atinsa.

De fapt, pe un plan mai larg, un alt pare paradox al crizei economice actuale este acela ca pentru a putea iesi din situatia actuala si a relansa cresterea, trebuie ca cel putin partial sa uitam lectiile pe care ni le-a dat criza. Pina la urma, intregul sistem monetar si financiar-bancar mondial, care pina la urma pune in miscare economia (solutia trocului sau barterului fiind demult abandonata ca ne-eficienta), se bazeaza pe incredere, pe faptul esential ca o bancnota este promisiunea obtinerii unor bunuri si servicii de valoarea trecuta pe bancnota. Ginditi-va daca ati imprumuta sau, ma rog, ati face un depozit de 10.000 EUR in buzunarul vecinului de bloc pe care il stiti de 20 de ani; in schimb, nu ezitati sa faceti depozitul acela la banca sau (daca replicati ca la banca depozitele sunt garantate, desi e discutabil, detalii aici) eventual ca plasament in actiuni si obligatiuni, creditind astfel oameni pe care nu ii cunoasteti nici un pic.

Chestiunea privind garantarea depozitelor de catre stat, ne duce spre un alt paradox al crizei actuale. Institutiile si pietele financiar-bancare, cele care au fost cei mai mari promotori ai ideii de piata libera, de “mina libera a pietei”, de piete care se autoregleaza de la sine, fara multa reglementare, au ajuns acum sa solicite ajutorul Statelor sau autoritatilor de reglementare, sa fie salvate prin cautiune sau chiar nationalizate de State, cum este cazul marilor banci gen RBS, Fortis, Citibank, Bank of America etc. Trebuie sa recunoastem ca in aceste conditii, reluarea argumentatiei in favoarea pietelor libere va fi destul de greu de facut.

Ca ultima nota, pe fondul crizei si al spectrului disperarii si saraciei, constat inmultirea actelor de furturi, jafuri si furaciuni, culminind cu cazuri tot mai grave (furturi de arme, atacuri armate, jafuri ale masinilor de bani etc.). Ma intreb daca vom ajunge la nivelul de infractionalitate al Bulgariei instaurat dupa marea criza financiara care s-a soldat cu instaurarea Consiliului Monetar.

Si pentru un final pe nota vesela, va trimit la blogul lui Emil Stoica si sugestia pe care acesta i-o face lui Mircea Geoana, aceea ca statul roman sa ia in considerare sa cumpere Erste Bank, a carei capitalizare e la nivele minime.