Ce mai faceti ma, incarca-v-as luntrea cu gauri?
Va era dor de mos kudu? Nici mie.
Deci (ha) momentan, kudu isi “traieste viata”. De unde atata bucurie, n-am asa multi bani sa fac ce vreau eu. Sa sar amu cu parasute din avioane chiar mi-ar arde (talpile). Dar nu e nimic, putem improviza, deci iei o proasta, te duci la balci cu ea si te pui langa copchiii de 3 ani in ride-ul ala cu avioane care se invart halucinant de incet si vomitistic. Stai acolo, faci putin pe fairy princess roz si apoi impingi proasta afara din Boeing si tu dupa ea. Dupa care te poti lauda la prietenii tai ca ti-ai trait viata pe ziua de azi si ai sarit cu parasuta din avion. O schema asemanatoare si pentru bungee jumping, doar ca atunci sari cu coarda.
N-am nici o poveste sa va zic. M-am plictisit sa nascocesc tot felul de arogante pe care nu le inteleg 70% din cei ce citesc. Nu te bucura acuma ca Nikita la pula de brontozaur, ca nu stii daca faci parte din aia 30%. Mai bine hai sa cantam un cantecel, vreti? Hai, toata lumea.

Acum baietii canta :
I feel pretty
Oh, so pretty
I feel pretty
And witty and GAAAAAAAAAAY!

Acum fetele :
Lasa-ma papa la mare
Vreau distractie si soare
M-am indragostit de-un tip misto
Si diseara mi-o da la cocooo… [prelungiti oo]

Rusine ma, n-aveti voce nici sa faceti o hiena sa rada. Nu-mi zi acum ca te-ai si scapat pe tine de la atata efort talentistic.
Cu toate astea simt ca deja avem o legatura, se intrepatrunde ceva intre noi si nu e doar Lucian, imaginati-va ca e un fel de gang-bang blogaricesc, doar ca e doar oral. Hai sa ne organizam putin, altfel numai eu dau la papacioc.
Ma, stii ce ar fi fain? Ba sa inventeze The Village People leacul pentru SIDA. Sa moara Gigi, ar muri toti de ciuda in timp ce astora li se decerna premiul Nobel pentru medicina cu YMCA pe fundal. Oare indianul ala din formatie cand vrea sa faca pe indianul, duce pumnul spre gura in pozitie orizontala in loc de palma pe verticala? Dar motociclistul ce incaleca, rezervorul muncitorului pe santier? Dileme.
Daca susul e in dreapta si stanga e la parter, eu cum imi dau drumu’? Fericit, e raspunsul corect. Poate putin incruntat.
Concluzia celor spuse mai sus : kudu este….

Traind in tara asta de cacat ,alaturi de toti bulangii si tarfele rupte in tot setul de gauri,am ajuns sa am o stare de rupere de pula la fiecare jeg ce ma agaseaza, ce ma injura sau mai stiu ce mortii lui zice. Am ajuns sa traiesc aproape printre toti tiganii , ratatii , sclavii , curvele , si sa fiu vazut ca un “freak” deoarece nu pot fi ca ei . Am ajuns sa toleram in tara asta orice comportament , deoarece pupincurismul unora depaseste orice limita. Toleram pentru a avansa in societate , toleram pentru a fi vazuti mai bine de catre sefi ( iti lingi in cur seful ca sa fi un sef mai mic? ) , toleram ca suntem prosti , lasi , o toleranta care trebuie sa dispara cat de curand daca nu vrem sa asistam la o revolutie , la un masacru cum a fost cel cu minerii . Te invit sa-ti bagi pula-n mata daca te incadrezi in criteriile de a fi un pupincurist, te invit sa-ti iei compatriotii muisti la pula si sa va duceti cu totii pe pula.Muie voua si semenilor vostri. Trecand peste pupincurism , dam peste cei care se baga in seama aiurea ,acei oameni zisi lingaii pulii mele.Am cunoscut destui in viata mea scurta , si sunt satul de ei ca curva de pula ori cainele de lant. Sunt niste derivate ai pupincuristilor , numai ca mai au nevoie de pasul de a se baga in seama cu oamenii , si cum poti face asta daca nu te ajuta nimeni? Dai 2 limbi pe scrotul unuia , si gata , devii prieten sclav si pupincurist .

Cam atat azi , urez celor de mai sus sa devina gineri cu vata in nas , si voua o zi deosebita in continuare …. desi nu cred .

Avand in vedere ca nu am mai scris de mult am decis sa vorbesc despre
vacile cu cabina, nesimtitele impingatoare de hartii si stampilistele.
Daca nu v-ati dat seamna vorbeam despre casierii de la banci. Acum o
luna cum obisnuiesc m-am dus la Banca Transilvania sa imi platesc
facturile. Si stau eu la coada 20 de minute..si tot stau, pentru ca
idioata de la ghiseu vorbea cu colega ei (a II a vaca) despre ce o sa
faca ea in concediu. Vine si randul meu..ma uit asa la ea.. si ea cu
o fata de nefututa de 10 ani in scarba la mine. Pai fututi mortii matii imi   venea sa ii zic… tot tu faci figuri? dar am trecut peste si nu m-am pus la   mintea prostului. Azi m-am dus la BCR sa imi platesc factura
iar “doamna” de la ghiseu incepuse sa ii povesteasca unui domn din
fata mea nu stiu ce aventura…cum a supt ea pula.
Ar trebuii sa facem un concurs de miss Vaca. Probele ar fi..jignirea
clientilor, vorbirea despre cum se fac felatii la morti (proabil ca la
asta se pricep si ele), uitatul in scarba sau mai stiu eu ce mortii ei.

Cer Senin, Paraşutiştilor !

http://www.defense.ro/

Pe timp de pace, pe timp de război, ei, se află, tresărind învingători, între Cer şi Pământ… ei, beretele vişinii, Paraşutiştii !

Deseori reuşesc, uneori nu… azi, „ 10 Iunie, e Ziua lor, a Paraşutiştilor, cărora merită să le urăm : ” Cer Senin ! ”.

Utile copiilor noştri, de reamintit nouă :

* Intr-un manuscris chinezesc se arata ca imparatul Sun (anii 2000 i.Hr.) a evadat dintr-o fortareata sarind cu doua umbrele mari.

* In manuscrisele lui Leonardo da Vinci s-a descoperit desenul unei parasute.

* In 1591 italianul Lavin a evadat dintr-o inchisoare franceza cu ajutorul unei parasute improvizate.

* In 1617 venetianul Faustus Veranzio, iar in 1745 fiul popii Simeon din Rusia, au anticipat, prin forma si principii de functionare, parasutele tip „aripa” aflate astazi in dotarea fortelor speciale ale armatelor moderne.

* Termenul „parachute” a fost consacrat in 1783 de catre francezul Sebastien Lenormand care lansa obiecte mici cu parasute construite de el (etimologie: fr. „ parer” = a feri sau gr. „ para” = contra si „ chute” = cadere).

* Primul salt cu parasuta din balon s-a facut in 22 oc tombrie 1798, cand aeronautul francez Andre Jaques Garnerin a sarit de la inaltimea de 600 m; in acelasi an la 10 noiem­brie, sotia acestuia Jeanne Genevieve a devenit prima femeie care a sarit cu parasuta din balon.

* Rusul Kotelnicov a inventat in 1911 „ranita de salvare R.K.-1” – o parasuta cu deschidere automata, destinata avia­­torilor.

* Anul 1912 inregistreaza prima para­sutare dintr-un avion executata la 1 martie la Sait-Louis (Missouri – SUA) de catre capitanul Albert Berry.

* Parasuta americana Irvin realizata in 1919 a facut cariera in trupele aeropurtate ale lumii.

* In Romania, prima lansare cu parasuta dintr-un balon cu aer cald a fost executata de un aeronaut francez,  la 11 iunie 1910, cu ocazia inaugurarii la Chitila a primului aerodrom al aviatiei romane.

* In 1925, la 19 septembrie, constructorul german de parasute Heineke a consemnat primul salt cu parasuta dintr-un avion in Romania; in acelasi an mecanicul de marina Eugen Sziklay din Sinnicolau Mare a sarit de la 1000 m cu o parasuta de constructie proprie.

* Recordul national de inaltime a fost stabilit de colonelul (viitorul general) Grigore Bastan care la 20 August 1970 a executat o parasutare de la 10.000 m, cu cadere stabilizata 7000 m; recordul anterior de 7250 a fost detinut timp de aproape 20 de ani de instructorul parasutist Traian Dumitrescu-Popa.

* Intr-un manuscris chinezesc se arata ca imparatul Sun (anii 2000 i.Hr.) a evadat dintr-o fortareata sarind cu doua umbrele mari.

* In manuscrisele lui Leonardo da Vinci s-a descoperit desenul unei parasute.

* In 1591 italianul Lavin a evadat dintr-o inchisoare franceza cu ajutorul unei parasute improvizate.

* In 1617 venetianul Faustus Veranzio, iar in 1745 fiul popii Simeon din Rusia, au anticipat, prin forma si principii de functionare, parasutele tip „aripa” aflate astazi in dotarea fortelor speciale ale armatelor moderne.

* Termenul „parachute” a fost consacrat in 1783 de catre francezul Sebastien Lenormand care lansa obiecte mici cu parasute construite de el (etimologie: fr. „ parer” = a feri sau gr. „ para” = contra si „ chute” = cadere).

* Primul salt cu parasuta din balon s-a facut in 22 oc tombrie 1798, cand aeronautul francez Andre Jaques Garnerin a sarit de la inaltimea de 600 m; in acelasi an la 10 noiem­brie, sotia acestuia Jeanne Genevieve a devenit prima femeie care a sarit cu parasuta din balon.

* Rusul Kotelnicov a inventat in 1911 „ranita de salvare R.K.-1” – o parasuta cu deschidere automata, destinata avia­­torilor.

* Anul 1912 inregistreaza prima para­sutare dintr-un avion executata la 1 martie la Sait-Louis (Missouri – SUA) de catre capitanul Albert Berry.

* Parasuta americana Irvin realizata in 1919 a facut cariera in trupele aeropurtate ale lumii.

* In Romania, prima lansare cu parasuta dintr-un balon cu aer cald a fost executata de un aeronaut francez,  la 11 iunie 1910, cu ocazia inaugurarii la Chitila a primului aerodrom al aviatiei romane.

* In 1925, la 19 septembrie, constructorul german de parasute Heineke a consemnat primul salt cu parasuta dintr-un avion in Romania; in acelasi an mecanicul de marina Eugen Sziklay din Sinnicolau Mare a sarit de la 1000 m cu o parasuta de constructie proprie.

* Recordul national de inaltime a fost stabilit de colonelul (viitorul general) Grigore Bastan care la 20 August 1970 a executat o parasutare de la 10.000 m, cu cadere stabilizata 7000 m; recordul anterior de 7250 a fost detinut timp de aproape 20 de ani de instructorul parasutist Traian Dumitrescu-Popa.

http://www.presamil.ro/

În 2007, au fost…. uitaţi… :

In fiecare an, in data de 10 iunie, parasutistii armatei romane sunt in sarbatoare: este ziua armei lor! Ieri, la batalioanele de parasutisti din tara (Caracal, Timisoara, Bobocu, Buzau) sarbatoarea a fost umbrita de faptul ca mai-marii MapN au uitat, inexplicabil, sa le ureze ostasilor traditionalul “Cer senin!  -  Luni, 11 Iunie 2007…

Smaranda Braescu – Regina Înălţimilor :

Smaranda Brăescu (n. 21 mai 1897, Hănţeşti, Buciumeni – 2 februarie 1948, Cluj)^[1] a fost prima femeie paraşutist din România şi printre primele din lume. În 1931 a efectuat un salt de la 6000 m, cu care a doborât recordul feminin mondial, iar în 1932, cu saltul de la 7233 m, a bătut recordul mondial deţinut de un american.

În calitate de aviator şi ca membru al Escadrilei Albe a participat la al doilea război mondial. Smaranda Brăescu împreună cu celelalte femei care făceau parte din escadrilă au ajutat armata română pe frontul de Est şi de Vest, prin diferite misiuni de transport de răniţi, medicamente, personal medical şi utilaje medicale.

După instaurarea regimului comunist în România, Smaranda Brăescu a fost urmărită şi persecutată pentru activitate anticomunistă şi antisovietică (în noiembrie 1946 a semnat un memoriu către Naţiunile Unite, prin care aducea în atenţia comunităţii internaţionale falsificarea alegerilor din România). Pentru a scăpa de prigoana comunistă, se ascunde mai întâi în apropierea Iaşiului, iar mai apoi îşi schimbă numele în Maria Popescu şi se mută la Cluj. Aici s-a ascuns la Institutul Catolic “Sf. Tereza” şi la ferma Congregaţiei Maicii Domnului, în comuna Jucul de Jos. A încetat din viaţă într-un sanatoriu din acelaşi oraş, la 2 februarie 1948. A fost înmormântată în cimitirul central din Cluj.

Sursa : enciclopediaromaniei.ro

Ca-ntr-un basm, parasutistii cad din cer pentru a retrai, a nu stiu cata oara, senzatia primordiala ce i-a adus aici, in armata. Pentru acesti militari este momentul adevarului si al placerii duse la extrem. Un amestec ametitor de adrenalina si pasiune ii duce pe taramul de nicaieri. Si totusi sunt acasa, in raiul parasutistilor care se identifica cu vazduhul.

Chiar si numai pentru acest lucru, ei sunt unici. Prin pasiunea lor. Daca luam in consideratie numarul infim al celor care se aventureaza sa se lupte cu cerul, atunci putem afirma ca acesti militari sunt ca o pasare rara – pe cale de disparitie. Pentru ca sunt multi chemati, dar putini alesi. Conditia fizica, mentala, echilibrul fiziologic ii recomanda pentru acest sport si meserie in acelasi timp. Timpul si viata cerne nemilos printre parasutisti. Pentru ca o greseala poate fi ultima. Tocmai de aceea, pentru acesti oameni, saltul in gol este o pasiune. Dupa cum declara cu mandrie maistrul militar clasa  II Gabriel Toderas, din statul major al Batalionului 498 Parasutisti “Smaranda Braescu”, “nimeni nu face parasutism din obligatie. Nu se poate altfel!”

Sursa : presamil.ro

Cer Senin, Paraşutiştilor !

Sibilla

imagini preluate de pe google.ro

informaţii preluate de pe surse

      Serile trecute am vorbit cu Clau..si atunci m-a lovit brusc realitatea..Nu mai stim sa fim femei, doamnelor! Ne impartim in doua clase foarte bine definite: mimoze si “barbate”, dupa cum spunea Clau:)  Am uitat ce inseamna sa mai fim feminine, sensibile, da, chiar si neajutorate! Ne-am masculinizat atat de mult..si ma intreb de ce..Poate din cauza presiunii societatii..pentru a demonstra ca si noi suntem capabile sa ocupam anumite posturi..poate din nevoie..pentru ca am ramas singure pe lume de la o varsta frageda..sau cu un copil ce depinde de noi, in mod clar..Dar hai sa pastram acea nota de feminitate! Hai sa nu o dizolvam!

     La o adica, cea care sta pe santier..chiar mai este femeie..? Chiar se mai simte femeie? Sau pur si simplu sufera in tacere si se consuma in interiorul ei? (o astfel de poveste am vazut pe Pro Tv, unde o femeie ofiter suferea in tacere pt masculinizarea pe care a adoptat-o de multi ani incoace, cum si-a pierdut feminitatea, cum o durea asta si parerea celorlalti despre asta). Nu vreau sa intelegeti ca nu le admir sau ca nu constientizez ca multe dintre noi ne-am transformat astfel din nevoie, nicidecum din placere..dar..poate..doar poate..am mers putin cam prea departe..

     Asa ca oricat de dure si de puternice am fi, sa nu uitam totusi ca suntem femei..sa ne permitem sa fim si femei..pentru ca ce e mai frumos decat sa fi femeie?! Haideti sa dam din nou sens termenului..sa il intregim din nou..si macar o parte din lumea asta ipocrita si in special noi vom sti ca a fi femeie inseamna sa fi frumoasa si puternica!

     Si daca stam bine sa ne gandim..barbatii chiar nu vor alti barbati langa ei..vor niste femei de care sa se bucure, care sa le dea ocazia de a le face sa se simte in siguranta, de a avea grija de ele..Asa ca haideti sa le dam sansa de a fi barbati..Pentru ca pana la urma vom obosi sa indeplinim acest dublu rol si vom claca..sau pur si simplu nu ne vom mai bucura de micile placeri pe care ni le ofera viata..Am ajuns intr-o situatie atat de deplorabila, incat confundam 2 termeni total diferiti: pitipoanca si femeie! NU, doamnelor si domnilor, pitipoanca nu este echivalent cu femeie! Ca sa fi femeie (in cateva cuvinte,in opinia mea) inseamna sa fi feminina, cocheta, sic, cu suficient sex-apeal incat sa starnesti, dar fara a fi vulgara…puternica, desteapta si hoata, astfel incat sa stii cand trebuie sa fi slaba.

     Si pentru ca am amintit de barbati mai devreme..ghiciti ce?Asa cum voi va doriti femei, asa ne dorim si noi barbati langa noi, nu niste papa-lapte! Ati uitat sa fiti barbati..mai rau..mi-e teama ca o parte dintre voi nu ati stiut niciodata ce inseamna sa fi barbat! Nu stiti ce inseamna sa cuceriti! Strategia voastra se rezuma la o masina, niste ochelari de soare de fitze..si cam atat, din pacate..Apoi va plangeti ca sunt numai parasute pe lumea asta, pentru ca voi nu ati intalnit nici o femeie..in adevaratul sens al cuvantului. Pai..ce femeie care se respecta ar umbla cu unii care au aceasta conceptie? In plus..voi asociati acest cuvant doar cu un decolteu de vampa si o fusta scurta!

     Unde sunt vremurile, doamnelor, cand barbatul iti deschidea usa, te ajuta sa te imbraci (acum nu stie nici macar sa te dezbrace) sau iti lua paltonul cu o gratie extraordinara, se ridica de pe scaun cand intrai sau ieseai din incapere..cand mergeati pe strada statea el in exterior, pentru a-si proteja ”domnita”..Mmm..ce vremuri..

      Ati observat ca acum dragii nostri barbati nu sunt in stare sa plateasca nota de plata sau sa daruiasca mici-repet fetelor-mici atentii, decat parasutelor? Hmm..de ce oare? De ce unor obiecte incearca sa apara drept barbati, dar in fata unor femei nu-s in stare? Hmm..poate pentru ca in fata unor femei adevaratese simt intimidati..sau..isi dau seama ca nu-s barbati..Ziceam si eu:)

     Unde sunt vremurile cand barbatii se duelau pentru onoarea noastra?Off..Unde sunt vremurile cand se faceau declaratii de dragoste..nu se scriau sms-uri..? Unde sunt vremurile cand stiam ca noi, femeile, sa ne imbracam cu gust..? Si unde sunt barbatii care stiau sa aprecieze asta?

     Ganditi-va putin, oameni buni! Meditati putin…si poate asa vom vedea mai multe femei pe strada si mai multi barbati..si vom scapa de carpe si animale..

     Nu ar fi frumos?

      Vise….

P.S.: La un minut dupa postarea textului am inceput sa primesc palme de la tipi..so..stiu ca am atins un punct sensibil, dar..poate, inainte sa va atacati..ar trebui sa meditati 2 min!:P

mircea baniciu-acum niste ani

Saptamana trecuta, in Paris, a plouat cu birouri, scaune, canapele, etc. toate parasutate pe strazile capitalei franceze. Evident youtube-ul a fost umplut cu filmulete ce infatisau “asediul”. Piesele de mobilier au cazut, dupa posibilitati, pe strazi, pe trotuare,pe masini, in Sena, provocand un vaaaaaal de reactii, atat pro cat si contra “atacatorilor”. In prima faza toti au crezut de vinovati sunt cei de la Ikea. Ulterior actiunea a fost revendicata de Conforama.

Super ideea mai avea nevoie de un mesaj de identificare, o culoare, etc. … parerea mea.

iata viralele:

via

„Fată, auzi, fată, asta vrea să scrie de noi, fată. Păi, nu să uită la ea, fată, ce muian de buleandră are! E varză, fată! Uită-te şi tu, aia-i poză s-o dai la ziar, fată? Jarteaua asta penală, fată, n-a văzut un salon de spa nici pe dinafară. E individioasă la maxim, fată!”

Mă risc, totuşi, şi-i dau drumu: lumea piţipoancelor e un paradis second-hand cu sclipici. De când o dezvirginează viaţa şi până când expiră, Piţipoanca visează acelaşi vis: să vină Făt-Frumos Cocalaru şi s-o răpească pe un merţan alb, s-o ducă-n palatu lui cu termopane şi s-o ţină în vârfu patului. Piţipoanca e atârnată de mobil, dependentă de chat, înnebunită să-şi plimbe fizicu pe Hi5. Pozează provocator, mereu cu buzele ţuguiate. Se dă versată. (Antonimul e „ştearsă”). Spune-i unei piţipoace că e ştearsă; mai bine o înjuri de mamă! Trage nădejdea s-o remarce vreunul şi s-o mute de pe net în pagina 5 sau la meteo.

Sufletu ei siliconat balansează între iubiri şi despărţiri, şoping şi club. Pentru Piţipoancă, soarele nu răsare decât la solar. Existenţa ei e un continuu bal de la care trebuie să plece pân’ la coadă de braţul cuiva. (D-aia-şi dă cu smac, d-aia-şi trage ţoale de seară şi când o trimite mă-sa după pâine la colţ).

Pe ce se clădeşte relaţia strânsă dintre Piţipoancă şi Cocalarul Bazat? Pe potriveală. Piţipoanca trebuie asortată la maşină. Tunată şi asortată. (Găseşti în Bamboo oricând un Cocalar Original, proaspăt distrus de viaţă, să-ţi povestească, la o pastilă, cum e: o iei pă perversă, îi pui de toate, o upgradezi de la caroserie la faruri şi e de-ajuns să-ntorci capu, să nu fii pe fază, că ţi-o şi păleşte altu. Dac-o părăseşti tu, se atacă. Bagă mesaje. Când ajunge să ţi-l dea pe ăla cu: „nu voi uita niciodat cliple de vis pe cre leam petrecut impreuna zi shi nopate plang. teai schimbat mai rău ca vremea” – e chitită să se întoarcă: păzeşte portofelu, ascunde cardurile! Mai bine i-o bagi finuţ pe-aia cu „beau k sa te uit. ai fost speciala”. Câştigi timp).

Sunt două tipuri de Piţipoance: aia care suspină să-şi împlinească visul, între inimioare de pluş, şi aia care şi l-a împlinit şi suspină, bântuind oaierless de la etaj la parter, din piscină în jacuzzi, la trei dimineaţa, crizată că Cocalaru (plecat să tragă de fiare) şi-a închis mobilu. De la una la alta e o prăpastie ca de la Zizin la Perier cu lămâie. De Piţipoanca Ajunsă te freci în aeroport, e trasă-n deux-pieces, are firma ei unde manechinuieşte nişte periculoase mici şi, doar când deschide gura („Fată, mă duc, fată, la Roma să semenez contractu cu impresaru…”), abia atunci pricepi de unde vine şi cum se leagă. Hai, pa. Să ai succesuri.
Aspirante sau Ajunse, Piţipoancele au, în spatele tupeului, un extravilan de sfială şi-o nevoie de tandreţe pe care le poţi pricepe doar citindu-le printre rânduri povestea scrisă cu ruj pe oglinzile closetelor de club.

sursa : www.gandul.info

La 28 de ani, Elena Băsescu nu se încadrează în profilul politicianului tipic. Însă cu buzele cărnoase, parcă înţepate de o albină, cu părul lung până la mijloc şi cu hainele trendy, ea are parte de la fel de multă mediatizare ca şi tatăl său.

“Nu este experimentată şi că are mari probleme în folosirea limbii materne, pe care nu o stăpâneşte suficient de bine”.

Nu are parte însă doar de susţinători. Observatorii susţin că este lipsită de experienţă şi nu are un discurs cursiv. Potrivit acestora candidatura Elenei Băsescu este doar o manevră pentru a aduce voturi pentru PD-L.

“A fost propusă de persoane care vor să dea bine pe lângă Băsescu”, a declarat miercuri pentru AP, Vasile Matei, un profesor de istorie din Dej. “O păpuşă Barbie nu poate apăra interesele României”, a mai spus acesta.
“She was proposed by people who wanted to suck up to Basescu,”

“Romania can’t fight for its interests with a Barbie doll.”

Elena Basescu si marirea buzelor

*”Nu este foarte sigur că fata îşi ia de una singură deciziile” – AP
Elena Băsescu – „păpuşa Barbie” care vrea în Parlamentul European, scrie AP

Ironia poate fi observată chiar din titlul ales de AP, “Strălucitoarea fiică a preşedintelui României caută un loc în Parlamentul European”. Descrierile pline de dispreţ continuă: “Elena Băsescu ţopăie podiumuri, merge în cluburi până la orele dimineţii şi mutilează gramatica. Aşadar, este ea un om de care are nevoie Parlamentul European?”.

AP notează că, datorită buzelor, părului “până la talie” şi hainelor “trendy”, fiica are parte de o mediatizare asemănătoare celei de care se bucură tatăl ei.

“Elenei Băsescu îi trebuie un proiect, nu o candidatură”,

Merge pe podiumuri la defilări de modă, petrece în cluburi până la primele ore ale dimineţii şi are unele probleme cu limba română – este Elena Băsescu, fiica preşedintelui României. Însă este Elena Băsescu omul de care Parlamentul European are nevoie?, se întreabă corespondenta agenţiei Associated Press, Alison Mutler.

La cei 28 de ani, Elena Băsescu nu este un politician tipic. Dar buzele sale pline, părul lung cu breton modern şi vestimentaţia trendy îi asigură apariţii în mass-media aproape la fel de dese ca şi în cazul tatălui său. Acum, tânăra membră a Partidului Democrat Liberal candidează pentru un loc în PE, chiar dacă unii dintre criticii săi nu o consideră decât o păpuşă Barbie. Se bucură de o grămadă de apariţii în presa, însă nu toate îi sunt favorabile, remarcă AP.

Criticii spun că nu este experimentată şi că are mari probleme în folosirea limbii materne, pe care nu o stăpâneşte suficient de bine. Candidatura sa ar fi fost anunţată doar pentru a câştiga voturi în favoarea Partidului Democrat Liberal, pe care l-a condus tatăl său până la un moment dat, aminteşte AP.

„A fost propusă pentru PE de oameni care au dorit să-i facă pe plac lui Băsescu. România nu se poate lupta pentru interesele sale cu o păpuşă Barbie”, este de părere Vasile Matei, un profesor de istorie din Dej, intervievat de AP. Profesorul este convins că în cele din urmă partidul va retrage candidatura fiicei preşedintelui.

Într-un interviu acordat recent, Traian Băsescu a evitat să-şi exprime sprijinul pentru candidatura fiicei sale, declarând în schimb că va vorbi cu ea pe marginea acestui subiect, aminteşte Associated Press. Oricum, nu este chiar sigur că fata preşedintelui îşi ia singură toate deciziile. În decembrie, Elena Băsescu s-a despărţit de prietenul ei, Andrei Hrebenciuc, fiul unui rival al tatălui ei. „Ar fi trebuit să îl ascult pe tata. Are întotdeauna dreptate”, a spus la acea vreme Elena Băsescu. Şi l-ar putea asculta din nou, foarte curând, comentează AP.
———–

Elena Basescu prances down the catwalk, goes clubbing until the wee hours and mangles her grammar.

So is she just what the European Parliament needs? She’s running for a seat, though one critic has dismissed her as a Barbie doll.

Basescu’s father happens to be Romanian President Traian Basescu. And Romanians are riveted by the daughter’s dive into politics.

At 28, Elena Basescu is no typical politician. But with her bee-stung lips, waist-length hair and trendy clothes, she gets almost as much coverage as her father.

Not all the attention is favorable. Observers say she lacks experience and stumbles when she speaks. Her candidacy has been derided as a ploy to win votes for the Democratic Liberal Party, which her father used to run.

“She was proposed by people who wanted to suck up to Basescu,” Vasile Matei, a history professor in the city of Dej, said Wednesday. “Romania can’t fight for its interests with a Barbie doll.”

Messages seeking comment from Elena Basescu were not returned.

Matei predicted her candidacy would be withdrawn. Others hope he’s right: Alina Mungiu Pippidi, a sober intellectual, said she would not run for the European Parliament if Basescu was on the same slate.

“Save Elena Basescu!” ran a column in the Evenimentul Zilei daily newspaper Tuesday. “Elena Basescu needs a project, not a seat in Parliament.”

Traian Ungureanu, a former BBC Romanian Service journalist, was kinder. But he praised Basescu not for what she was but for what she wasn’t: She’s not corrupt, he said, nor is she a protegee of Romanian oligarchs.

Nor is it certain that she makes all her own decisions. In December she broke up with her boyfriend, Andrei Hrebenciuc — the son of one of her father’s rivals.

“I should have listened to my father,” Basescu said. “He’s always right.”

She might be listening to him again soon. In an interview this week, the president failed to express support for her candidacy, saying instead he would speak to her about it.

“Whatever I say, it will be nicely,” he said.

Bravo Maruta !!

Nu sunt fan Maruta si nici nu ma uit prea des la emisiunea lui. De azi insa s-ar putea sa-mi reconsider optiunile in materie de TV.

La emisiunea din seara asta au venit 2 pitzipoance ce se vor cantarete in devenire manageriate de mosh Sandel Balan. Ca stai sa vezi…ca vor canta live…ca lasa banda asa cum am pregatito eu … ca pe banda e backing vocals-ul… Putoarea de minciuna obosita a acoperit studioul.

OK..lasa Maruta al meu melodia sa curga asa cum a zis “manageru”, se zbengie copchilele alea, scheme figuri, cu microfonul, etc. La final nu mai aveau sarmanele nici suflu sa vorbeasca doua vorbe.

Si acum vine si partea de geniu. Le ia Maruta microfoanele, le intreaba pe pitzipoance daca au cantat live si apoi le zice colegilor din regie sa mai puna odata melodia pe care au primit-o de la Varu’ Sandel. Surprize…Surprize… Melodia era aproape in integralitate cu vocile inregistrate in studio !!

Ca stai sa vezi…ca vocile live vin doar acolo unde nu se zbenguie putzele…ca nu stiu ce si pe dupa alun. 

Bravo Maruta….palmele astea trase in direct sper sa aiba efectul scontat si anume insanatosirea breslei asteia de guriste care se dau a fi mari artiste.

Pai se compara cu…sa zicem Amy Lee de la Evanescence. Pai copii tatii, fata asta se da cu capul de scena tot concertul de o ora si canta dumnezeieste si nici nu simti ca a ramas fara suflu in ea. Pai hai sa ne uitam la artistii adevarati si sa le zicem panaramelor din Romania un calduros “MARS AFARA DE PE SCENA”

Sau cum să ştii cu cine ai de-a face când vrei să agăţi pe Hai Faiv.

PS: Textul nu îmi aparţine, doar am făcut traducerea din engleză şi adaptarea la limba română.

nu e leapsa/dar e bine/ si pe rau e numai fum/dar navalnic vuiet vine/de la Ciupercutza! (da’ stiu, tot romanul e nascut poet…)

ideea e urmatoarea: au apucat-o pe Ciupercutza nostalgii de departe, din copilarie. asa ca eu, cum nu prea mai am idei in ultimul timp, m-am apucat sa-i fur nostalgiile.

sa incepem:

eu am un frate mai mare cu trei ani decat mine. frate istet foc (salut Tizu’!) si foarte nelinistit in copilarie. asa ca a noastra copilarie a fost o continua petrecere. sa vad ce-mi mai amintesc:

imi amintesc cum ne cocotam pe sifonier folosindu-ne de rafturi ca de o scara si de acolo saream cu umbrelele (a se citi parasutele) in pat. Mamaaaaaa, de cate ori ziceai ca ai reparat patul ala?

iarna dadeam iama la camara unde mama tinea borcanele de dulceata de zmeura, fragi, capsuni, gem de prune, gutui…(nu ca v-am facut deja pofta?). si nu luam un borcan pe care sa-l mancam tot! nuuuuu, noi eram smecheri: ca sa nu se prinda mama, incepeam mai multe borcane din care nu luam decat o ligurita-doua. si asa desigilam borcanele care, daca nu erau etans capacite, aveau mari sanse sa mucegaiasca, sa se zahariseasca, chestii din astea putin importante pentru noi. dupa care ramanea de rezolvat problema linguritelor murdare de dulceata (proba incriminatorie). desi eram copii isteti (note de zece, premii, insigne de buna purtare…) niciodata nu ne-a trecut prin cap sa le spalam, sa le stergem si sa le punem la loc! nu, noi am gasit solutii inovatoare: sa le aruncam pe geam! sub geam era copertina (sau cum ii zice) de deasupra usii de intrare a blocului. si de acolo le recupera biata mama in primavara cand iesea sa ia gunoaiele stranse chiar sub geamul nostru.

jucam fotbal in casa (desi nu aveam voie). cand treaba asta se intampla in camera la noi, nu era nici o problema. mai rau a fost cand ne-am mutat campionatul in “camera aia buna”. avea mama acolo o frumoasa masuta de sticla cu ceva vaza pe ea. si era mama tare mandra de masuta aia. masuta pe care eu am plonjat ca sa prind mingea (eram in poarta). aia a fost prima bataie de la ai mei pe care mi-o amintesc. si nu pentru ca am spart masuta. bietii oameni s-au speriat ca puteam sa ma ranesc urat de tot.

sub balconul nostru era o curte cu gaini. ni se parea foarte amuzant sa incercam sa nimerim cu oua bietele gaini care nu faceau decat sa-si vada de treaba. proprietarul aduna constiincios mizeria facuta de noi si nu zicea, saracu’, nimic. pana intr-o zi cand a batut la usa noastra si i-a zis mamei toata tarasenia. nu-l deranja faptul ca-i umpleam curtea cu oua sparte sau ca ii stresam gainile. problema era ca gainile se obisnuisera sa manance oua asa ca se apucasera sa-si manance si propriile oua…

una din cele mai bune prietene ale mele era Mirela, fata vecinilor de la parter. era o famile usor disfunctionala: mama singura, usor alcoolica, vreo  11 copii. toti plini de purici si paduchi, ingrozitor de murdari dar buni prieteni de joaca. imi amintesc ca o aduceam pe Mirela  in casa si o imbracam cu rochiile de seara ale mamei, o incaltam cu cei mai buni pantofi ai ei, o machiam, o coafam, ii consumam fixativul, smacurile si spary-urile mamei pe ea. scandalul care urma era insignifiant pe langa distractia de care aveam parte.

usa in usa cu noi statea o familie, buni prieteni cu ai mei. aveau un baiat cu un an mai mare decat frate-meu (salut Razvan!). asta era si mai nelinistit decat noi. frate-meu si cu el se distrau facand pipi pe gaura de scurgere de la balconul lor, care balcon dadea in strada. si asa se mira lumea ca ploua din senin!

intr-o zi, cand ai lui erau in vizita la ai mei (asa ca pe noi, copiii, ne expedisera la  ei in apartament), nu stiu cum si-a spart frate-meu capul. Razvan, fiu de doctor si asistenta medicala, i-a zis sa stea linistit ca-l opereaza el. l-a dus in baie, i-a bagat capul sub jetul de apa de la chiuveta, i-a spalat rana si apoi s-a apucat sa-i tunda parul din jurul zgambei din capul lu’ frate-meu. eu, cand am vazut chiuveta plina de sange, am dat buzna in apartamentul alor mei, urland ca apucata: “moaaareee! veniti ca moaareee!”

mai sunt dar trebuie sa merg la serviciu.

daca v-au placut, sa-mi spuneti ca mai am din astea. 

O pâine pentru paraşută, vă rog frumos! Da ştie careva cât costă?

O “fată deşteaptă” – căci nu avem, la această categorie, numai “băieţii deştepţi” de la energie – aflată la al treilea divorţ, evident, admirată pentru acest pas de toate fătucile care vor să-i calce pe urme, la celebritate, conturi etc. etc., produce o declaraţie, referitoare la iubire, care merită consemnată:

“… E sentimentul extrem, e saltul cu paraşuta al fiecărei femei care vrea tot de la viaţă, ca mine. Pluteşti, faci piruete, ţipi de plăcere, zîmbeşti tot drumul şi, la un moment dat, inevitabil, aterizezi. Eşti din nou pe pămînt, pe două picioare, între oameni, nu în cer, şi ai două variante: să mai vrei să sari sau să reînveţi banalul mers pe jos. Eu vreau mereu să mai sar o dată…”.

Declaraţie demnă de orice vedetă a vremurilor noi, care, bine înfiptă pe 2 (două) picioare, mai mult sau mai puţin “comerciale”, nu are nici un fel de complexe, indiferent de domeniul în care se paraşutează.

Acestea sînt modelele oferite, la greu, pentru fetele care se aruncă şi ele, cum pot, în viaţă.

De la Simona Senzual, care a trecut pe roşu, în admiraţia agentului de circulaţie, pînă la “învingătoarele” care “scriu” mai mult decît au citit şi îşi etalează pe prima copertă fotografii ce le prezintă farmecele îndoielnice şi uităturile “inteligente”, trecînd prin cele care nu ezită să îşi măsoare, în direct, balcoanele, raportate, uneori, la “instalaţia” prezentatorului, aceste fete, mereu vesele, formează un detaşament de nădejde al societăţii româneşti, un reper al originalei scări a valorilor.

Desigur, ele pot fi considerate şi paraşutiste, aşa cum a sugerat diva de la Burdujeni, sau de pe undeva din zonă, însă, mai degrabă, pot fi plasate şi evaluate la categoria… paraşute.

Evident, însă, nu trebuie ignorată “evoluţia”, de la paraşuta de trotuar la cea de protocol, cu ştaif, ca să zicem aşa, deşi, pînă la urmă, toate fac aceleaşi piruete, ţipă de plăcere, zîmbesc tîmp şi aterizează cam la fel.

Si acum sa ne destindem putin. Sit back & enjoy the ride.

Bravo pisi ! Should I call 911 112 ?