Bai nene, unde mizda pa-sii pot sa gasesc si eu niste ciuperci blestemate care sa nu fie cat un ac de gamalie? Vreau si eu niste “palarii” mari !!! Care ma ajuta cu info (in bucuresti) are eterna mea recunostinta porcina! Asaaa .. in alta dezordine de idei … ciuperci umplute cu spanac (ma rog, mai degraba copiii copiilor de ciuperci la cat de mari erau).

Durata: ~ 30 de minute

Ce avem nevoie:

Carne:
- una bucata de felie de sunca

Altele:
- 1 ceapa mica
- 1 felie de usturoi
- 100 grame spanac (din conserva, borcan, congelat, whatever) scurs FOARTE bine
- ciuperci (evident) – d-alea cu palarie
- 250-300 g smantana
- 80 g parmezan ras
- sare, piper
1. Se privesc ciupercile. Se constata ca sunt mici. Se injura.

2. Se curata ciupercile si se pastreaza cam jumatate din picioruse.

3. Se ciopartesc piciorusele (ciupercilor evident). Se cubuleste sunca (adicatelea se cioparteste si ea in bucatele mici). Si pentru ca ne place sa ciopartim, prestam la fel si cu ceapa si usturoiul.

4. Se ia o bucata de tigaie, se arunca toate chestiile ciopartite, plus spanacul, plus niste putina sare si piper negru, plus smantana si se amesteca bine. De preferat e sa se amestece deasupra focului, nu de alta dar trebuie lasat tot amestecul pe foc pana incepe sa “fiarba”.

5. Cand incepe sa bolboroseasca, se ia de pe foc si se arunca inauntru si parmezanul. Se amesteca.

6. Se spala ciupercile, se umplu cu amestecul spanacos, se pun intr-o tava, se baga la cuptor si se lasa acolo vreo 20 de minute.

7. Dupa 20 de minute se aprinde cuptorul si se injura. Se lasa inca 20 de minute, de data asta la caldura. Daca sunteti destepti, aprindeti cuptorul din prima, si le lasati inauntru doar 20 de minute, nu 40

8. Se manca. De preferat ca aperitiv la ceva. La mine au fost aperitiv la somonul de mai sus.

Czyz mozna sie oprzec tak pieknym darom natury?

Cztery ugotowane ziemniaki ugniotlam z przyprawami i szklanka maslanki. Do ziemniakow wsypalam kilogram ugotowanej brukselki (pocietej na polowki, jesli glowki byly duze). Przelozylam mase ziemniaczano-brukselkowa na blache. Posypalam utartym parmezanem i przyprawami. Na serze rozlozylam kawalki wedzonego lososia. Na koncu posadzilam 4 jajka. Zapiekalam 25 minut w temperaturze 450 F.

Pentru ca am vrut sa fac o garnitura de spaghete, am facut niste orez. Si pentru ca mai aveam niste spanac,  am facut niste orez verde. Si pentru ca a mai ramas niste pui, am facut niste orez verde cu pui. Garnitura pentru puiul cu buzunare de mai jos.

Durata: ~ 30 de minute (Se poate face in paralel cu puiul)

Ce avem nevoie:

Carne:
- niste bucatele de pui ramase de la pieptul mentionat (stiti voi, bucatele alea mici de piept care atarna pe langa bucata mare )

Altele:
- 200-300 grame de spanac (calit sau din conserva)
- 1 cana de orez
- 200 grame smantana
- parmezan ras
- ulei de masline
1. Se fierbe niste apa cu sare. Cand da in clocot, se arunca inauntru orezul si se fierbe cat trebuie fiert (al meu vreo 18-20 de minute). Se scoate de pe foc, se clateste in apa rece, si se lasa in apa rece niste putin timp, apoi se scurge BINE de tot si se uita de el pana mai incolo.

2. Se ia o tigaie in care se pune niste ulei de masline in care se arunca puiul condimentat cu niste condimente de pui condimentat. Se invarte puiul si se constata ca in cateva minute e gata.

3. Se arunca excesul de ulei din tigaie iar in locul lui se invita smantana si parmezanul.

4. Peste un minut se invita si spanacul in tigaie (stors FOARTE bine evident). Se amesteca.

5. Peste inca un minut, se invita si orezul la petrecere. Se amesteca si se lasa pe foc inca 1 minut.

Se serveste cu niste pui cu buzunare si cu niste ciuperci umplute ca aperitiv.

Well, chestiile astea sunt un aperitiv destul de ok pentru cele 2 “retete” care o sa urmeze mai sus (ie. puiul + orezul verde). Cantitatile sunt relative in fct. de cate ciuperci vreti sa faceti, o sa va prindeti singuri cat va trebuie (promit).

Durata: ~ 25 de minute

Ce avem nevoie:

Carne:
- niste sunca

Altele:
- niste sampinioane
- niste cheddar/emmenthal
- niste parmezan
- niste unt
- niste ulei
- niste apa
- niste tava
- niste piper negru macinat

1. Se iau niste sampinioane la care se amputeaza delicat piciorul. Eventual se curata si se spala.

2. Se aseaza sus-numitele pe o tava cu curu-n sus. In fiecare ciuperca se pune niste puutin unt, peste care 2 bucatele de sunca taiate cubulete (din felii foarte subtiri de sunca), peste care niste o bucatica de cascaval (cheddar sau emmenthal) taiata cubulet, peste care niste piper negru, peste care niste parmezan (nu e in poza).

3. Se pun cu delicatete si dragoste ciupercile intr-o tava, apoi se presara cu finete niste parmezan deasupra si un strop de ulei. In tava se mai pune niste puuutina apa (cam juma’ de cana la o tava maricica) si se arunca in flacarile iadului, sau in cuptor (dupa preferinte) timp de 15-20 de minute.

Sunt un aperitiv mistocut pentru Puiul cu buzunare insotit de orezul verde

Zapiekanka makaronowa z orzeszkami pistacjowymi

Składniki:

pół opakowania makaronu, ja użyłam tagliatelle  ale może być inny

3 pojedyńcze piersi z kurczaka

10 dag sera żółtego

słoiczek pesto roso, 2 łyżki śmietany, 2 łyżki jogurtu naturalnego

3 dag parmezanu (ja używam tylko Parmigiano Reggiano)

5 dag orzchów pistacjowych

oliwa

sól, pieprz

oregano, bazylia, papryka wszystko w proszku

ząbek czosnku

bułka tarta i masło do formy

Sposób przyrządzenia:

Orzechy wyłuskać ze skorupek i namoczyć we wrzątku 15 minut.  Kurczaka umyć, pokroić w kostkę i obsmażyć na patelni z papryką, solą, pieprzem pod koniec smażenia dodać oregano oraz bazylię. Do pesto roso dodać 2 łyżki jogurtu i 2 łyżki śmietany, oraz duży ząbek czosnku.  Ser żółty ztrzeć na tarce o dużych oczkach.  Parmezan także zetrzeć na tarce o małych oczkach. Cebulę pokić w krazki, podsmazyć, podlać wodą i dodać łyżkę cukru pod koniec duszenia. Makaron ugotwać al dente. Wymieszać z kurczakiem, serem żółtym, orzechami, dodąc sos i dokładnie wymieszać, masę przełożyć do wysmarowanej masłem i wyspanej bułką tartą brytfanny, posypać startym parmezanem i mielonymi pistacjami.  Zapiekać w temperaturze 160 stopni C około 20 minut.

Podawać z orzeźwiającą lekką sąłatką.

Receptura własna;-)

Smacznego!

Probabil nu va asteptati sa revin asa repede, dar dupa 3 saptamani de schimbat bebelina si de ajutat pe Elena la toate cele, mi s-a facut pofta de niste paste. Reteta asta am prins-o de pe blogul domnului Valentin Ceafalau si mi-a placut pentru simplitatea ei, dar si pentru gustul ei deosebit de bun. 

Pentru minunea asta am avut nevoie de urmatoarele ingrediente:

un pachet de tortelloni cu branza (250 g)

150 – 200 g de sunculita, taiata fasii

300 g de ciuperci, taiate sferturi

150 g de smantana

3 cubulete de unt

50-70 g parmezan ras

sare, piper

Am pus pastele la fiert in apa cu sare. Am luat apoi o tigaie non-aderenta in care am topit un cubulet de unt si am pus sunculita la prajit . Cand a inceput sa prinda un pic de culoare, am adaugat ciupercile si am acoperit tigaia cu un capac, amestecand din cand in cand. Cand ciupercile s-au inmuiat si zeama a scazut cam la jumatate, am luat capacul, am adaugat smantana si am amestecat bine, dupa care am potrivit sosul de sare si piper.

Cand pastele au fost fierte, le-am scurs de apa si le-am spalat cu apa rece. Apoi am topit restul de unt intr-o tigaie si am calit pastele pentru cateva minute.

Am luat o farfurie si am servit minunatele tortelloni  impreuna cu sosul alb, ciupercile si sunculita.

Pofta buna!

Pierwsze odkrycie to nowy gatunek morskiej  ryby z rodziny dorszowatych  -plamiaka (lupacz, watlosz srebrzysty, ang. Haddock) –  w smaku przypomina mi pstraga, z wygladu dorsza i jego wielka zaleta jest, ze nie ma dorszowatego zapachu.

Drugie – to odkrycie smaku dzikiego ryzu (tego zwyklego nie cierpie).

Z pysznych skladnikow musialo powstac smaczne danie i tak tez bylo – ja i Maz bylismy zachwyceni smakiem.

Dwa filety z ryby doprawilam i ugotowalam w mikrofali w naczyniu zaroodpornym.

Na rybe wylozylam  dziki ryz ugotowany ze szpinakiem i przyprawami.

Na koncu posypalam startym parmezanem.

Zapiekalam przez okolo 30 minut w 350 F.

Ingrediente:
- 2 pungi de tortellini (o punga cu sunca, una cu branza);
- 400 g de sunca York;
- 3 oua;
- 300 g de cascaval;
- 200 g parmezan;
- 1/4 pachet unt;
- busuioc maruntit;
- sare si piper.

Preparare:

Pastele se fierb cu sare si putin ulei 25 de minute. Sunca se taie marunt si se prajeste. Cand se rumeneste, se ia de pe foc si se scurge de ulei.

Ouale se amesteca cu parmezanul si cascavalul ras. Se condimenteaza cu sare, piper si busuioc.

Cand pastele sunt fierte, se scurg de apa si se pun inapoi in oala. Se pune peste ele un sfert de pachet de unt, sunca si amestecul de oua, parmezan si branza. Se mesteca pana cand se incheaga ouale.

Enjoy!

Branza Brie

Este o brânză obţinută din lapte de vacă, cu pastă moale, coaja pudrată, comestibilă şi interior cremos, cu savoare dulce şi bogată. Originară din Franţa, este considerată una dintre cele mai bune sortimente de brânză din lume. Este monitorizată fiecare etapă a producţiei, incepand de la coagularea cazeinei din lapte, la sărare, uscare, tratare şi până la maturarea în pivniţe reci sau în peşteri cu multă umiditate. Se obţine din lapte integral sau degresat, are o coajă subţire, pudrată în ruginiu sau bej. Maturată perfect, interiorul galben şi cremos se umflă sau picură, dar nu curge când este tăiată. Are o savoare plină şi bogată. Brânza Brie este perisablă şi trece repede din faza de maturare la supramaturare. Este bine cunoscută încă din secolul al VIII-lea, fiind produsă într-o regiune din Franţa care astăzi se numeşte Seine-et-Marne, la sud-est de Paris. Actualmente, este produsă în alte regiuni ale Franţei, în S.U.A. şi în alte ţări.

Branza Camembert

Este o brânză obţinută din lapte de vacă, cu pastă semi-moale, coajă albă, comestibilă, cu interior gălbui şi cremos şi aromă ce variază de la dulce la picant, în funcţie de gradul de maturare. Este originară din regiunea Normandia, din Franţa. După coagulare şi scurgere, brânza este sărată şi suprafaţa este tratată cu o cultură specială de ciuperci şi bacterii. Cu cât brânza Camembert se învecheşte, cu atât această cultură înaintează mai încet spre interior, dându-i aroma şi consistenţa caracteristică. Când este perfect maturată, interiorul devine galben cremos, tartinabil, şi tinde să se umfle când brânza este tăiată. Aroma este delicată şi bogată. Supramaturată, adică maturată mai mult, capătă o consistenţă lichidă sau semi-lichidă, curge, este amară şi miroase a amoniac. Brânza maturată suficient este presată în cutii rotunde, de lemn, cu formă şi mărime standard. Denumirea i-a fost dată de Napoleon al III-lea, după numele primului oraş în care a gustat-o. Producerea ei este reglementată de guvernul francez şi monitorizată prin sistemul A.O.C. Appellation d’Origine Contrôlée), Controlul / Protecţia Denumirilor de Origine, asemenea multor brânzeturi faimoase. Este produsă acum şi în Germania, Danemarca şi S.U.A. Producerea unor sortimente de brânză Camembert, făcute în Normandia din lapte crud, nepasteurizat este autorizată de guvernul francez. Totuşi, datorită reglementărilor privind siguranţa produselor alimentare, care interzice achiziţionarea de brânzeturi din lapte neprelucrat şi care au fost maturate mai puţin de 60 de zile, acest sortiment este interzis să se importe din S.U.A. şi din alte ţări.

Branza Cantal

Este o brânză care se obţine din lapte de vacă, în Cantal din provincia Auvergne, Franţa.

Branza Cheddar

Este o brânză care se obţine din lapte de vacă, cu pastă tare, cu aromă ce variază de la uşoară la intensă şi culoare de la alb la portocaliu strălucitor. Este brânza cu cea mai mare producţie şi cea mai consumată în lume. Brânza odată închegată, este tăiată, amestecată, făcută grămadă şi fărâmiţată în particule fine, procedeu ce îi conferă textura şi aroma sa unică. Forma tradiţională de tobă, este numită cheddar. Denumirea aceasta provine de la oraşul Cheddar din Somerset (Anglia), unde a fost produsă pentru prima dată. În secolul al XVI-lea, brânza Cheddar a încântat turiştii care au vizitat Cheddar Gorge, un canion spectaculos din apropiere. Turiştii au început să cumpere brânză Cheddar pentru a o consuma la întoarcerea acasă. De atunci, brânza Cheddar s-a răspândit peste tot în lume. Statul Wisconsin este astăzi cel mai mare producător mondial.

Branza Cheshire

Legenda spune că romanilor le plăcea atât de mult brânza de Cheshire încât au construit un zid în jurul oraşului Chester pentru a proteja industria brânzei din acest oraş. Este un tip de brânză cu pastă moale, sfărâmicioasă, care de obicei are culoarea albă dar poate fi şi roşie sau mai rar, cu vinişoare bleu. Brânza albă şi cea roşie au un gust uşor sărat şi o textură puţin sfărâmicioasă. Se combină cu fructe proaspete în salate, supe sau sosuri pentru paste făinoase. Se poate prepara amestecând-o cu brânză dulce, cubuleţe de castraveţi, usturoi pisat, mentă tocată şi se serveşte cu legume proaspete. Brânza bleu are o aromă mai pronunţată şi mai bogată. Este ideală pentru tartine sau ca dres în salate. Toate aceste trei sortimente sunt excelente pentru gustări simple (pâine cu brânză şi bere, brânză topită şi bere), pentru plăcinte cu brânză, rösti (preparat cu brânză roşie, cartofi, ceapă, şuncă şi condimente), sau sunt un excelent adaos la tarte sau alte prăjituri cu fructe.

Branza Edam

Este o brânză cu pastă moale, de origine olandeză ( Edam, oraş în vestul Olandei, lângă Amsterdam), cu o textură uşor asemănătoare cauciucului, modelată sub formă de sferă îmbrăcată în ceară de culoare roşie.

Branza Emmental (Branza elvetiana)

Este o brânză obţinută din lapte de vacă, cu pastă tare, cu interiorul de culore galben pal, conţinând găuri mari şi având o savoare dulceagă, de alune. Este produsă în numeroase ţări, inclusiv în S.U.A., folosindu-se un procedeu originar din valea râului Emma, în Elveţia, datând încă din anul 50 e.n. Una dintre cele mai faimoase varietăţi de brânză elveţiană este produsă în Norvegia şi se numeşte brânză Jarlsberg. În pofida popularităţii sale, fiind produsă pe scară largă, brânza Emmental este printre cele mai dificil de obţinut. Se prezintă sub formă de roţi mari, cântărind între 9 şi 91 kg. Acestea se înmoaie în saramură pentru a se inhiba creşterea bacteriilor precum şi uscarea excesivă. Este maturată la temperaturi cuprinse între 22-27° C, timp de 3-6 luni. Se folosesc trei culturi diferite de bacterii, una dintre ele servind la formarea găurilor, prin producerea unor pungi inofensive de bioxid de carbon în cursul procesului de tratare. Deoarece fiecare dintre cele trei bacterii joacă un rol diferit în procestul de tratare al brânzei elveţiene, dozarea lor trebuie făcută cu grijă pentru a asigura o balanţă echilibrată a acidităţii, aromei şi frecvenţei golurilor în produsul final.

Branza Feta

Este o brânză cu pasta moale, proaspătă, albă şi sfărâmicioasă. Este cea mai faimoasă dintre brânzeturile greceşti, avându-şi originea cu secole în urmă, când ciobanii făceau brânză din laptele de oaie şi de capră. Astăzi, este produsă pe scară largă din lapte de vacă, în S.U.A., Franţa, Gemania, Danemarca, Italia şi Israel. Pentru a putea fi conservată mai mult timp decât cea proaspătă, brânza Feta este scursă, tăiată (“feta” înseamnă “felie” sau “bucată” în limba greacă), sărată şi aşezată în butoaie cu saramură unde este ţinută timp de 1-6 luni. În S.U.A., Feta este aromată cu plante, înainte de a fi ambalată. Aroma sa intensă şi sărată precum şi textura sfărâmicioasă face ca aceasta să fie folosită în salatele combinate. Adesea este tăiată în cuburi şi servită cu pâine şi măsline. Se utilizează foarte mult în bucătăria grecească.

Branza Gorgonzola

Este o brânză cu pastă semi-moale, cu interiorul de culoarea fildeşului, străbătut de vinişoare verzi şi cu aromă înţepătoare, picantă. Este una dintre cele mai vechi şi mai fine sortimente de brânză. Produsă în Italia începând cu secolul al IX-lea, a fost denumită după oraşul Gorgonzola de lângă Milano, unde a apărut prima dată. Astăzi, producătorii şi distribuitorii acestui sortiment de brânză sunt controlaţi strict prin D.O.C. (Denominazione di Origine Controlatta), o agenţie guvernamentală italiană care autorizează producătorii ce îndeplinesc standardele de înaltă calitate cerute de sortimentul monitorizat, să poarte numele original. Gorgonzola este produsă şi de S.U.A. şi de alte ţări. Procedeul special de obţinere a acestui sortiment de brânză constă în alternarea straturilor de brânză preparată din laptele muls dimineaţa şi din laptele muls seara. Pudra de ciuperci de cultură presărată între straturi duce la apariţia unor vinişoare marmorate, caracteristice. Brânza parcurge trei stadii de tratare care durează cel puţin 90 de zile. O varietate a acesteia este “Dolce Gorgonzola” care este maturată 3 luni, capătă o textură mai moale şi o aromă mai delicată faţă de Gorgonzola care este maturată până la 1 an. Se prezintă sub formă de roată care este tăiată în jumătate, pe orizontală.

Branza Gouda

Este o brânză obţinută din lapte de vacă, cu o textură cremoasă, interiorul de culoare galbenă, perforat cu găurele şi o aromă dulce, de alune, care se intensifică în timp. Este denumită după un oraş de lângă Rotterdam (Olanda), unde a fost obţinută în Evul mediu, în secolele V-XV. În secolul al XIII-lea, a fost exportată în alte ţări europene. Caracteristicile sale sunt forma de sferă turtită (este presată în matriţe cu această formă) şi învelişul cerat (se îmbracă în ceară pentru a o proteja şi conserva îm timpul depozitării şi al expedierii. Brânza denumită “Baby Gouda”este îmbrăcată în ceară roşie şi învelită în celofan.

Branza Grana

Este un sortiment de brânză asemănător parmezanului.

Branza Gruyere

Este un sortiment de brânză elveţiană, cu pastă tare, conţinând, câteodată, găuri şi având o savoare dulceagă, de alune. Se fabrică în Elveţia (Gruyère, oraş elveţian), în Franţa: în munţii Jura şi Vosgi. Este folosită adesea la gratinarea diverselor preparate.

Branza Mascarpone

Sortiment de brânză italiană, foarte grasă, nesărată, bogată în zer, cu textură tartinabilă, asemănătoare unei creme de brânză.

Branza Mozzarella

Originară din provinciile italiene, Latium (Lazio) şi Campania, această brânză proaspătă din pastă presată, conţine cca. 40-45% materii grase şi are o savoare dulce, uşor acrişoară. La început, adevărata Mozzarella era preparată din lapte de bivoliţă, dar astăzi aceasta este mai rară, fiind în general făcută din lapte de vacă. Se comercializează atât preambalată cât şi în vrac. Brânza preambalată se prezintă sub formă de sfere, de mărimea pumnului sau sub formă de burduf. Pasta sa elastică este foarte umedă şi de aceea, pentru a putea fi păstrată o zi sau două se înveleşte ermetic într-o bucată de folie de plastic şi se ţine la frigider. Pentru o conservare mai indelungată, se pune într-un borcan şi se acoperă cu apă sărată.

Branza Pecorino

Brânză italiană, din lapte de oaie. Vezi brânza Romano.

Branza Ricotta

Brânză italiană, proaspătă, albă, dulce, cu o consistenţă cremoasă, făcută din zer şi utilizată mai ales la gătit. A fost obţinută mai întâi în Roma, din zer de lapte de oaie sau din zerul rămas după preparea brânzei Romano. Astăzi, se prepară în Lombardia, din zer de lapte de oaie şi de capră, iar uneori din zerul de lapte de vacă sau de bivoliţă. Se face nu numai în Europa ci şi în S.U.A., mai ales în Wisconsin şi New-York. Pentru prepararea acestui tip de brânză , zerul dulce rămas de la prepararea altor brânzeturi este încălzit a doua oară cu substanţe coagulante, astfel că proteinele rămase coagulează, obţinându-se o brânză asemănătoare urdei.

Branza Romano

Este un sortiment de brânză cu pastă foarte tare, cu gust picant şi sărat, cu un interior granulos de culoare galben pal, care se închide cu timpul. Obţinută mai întâi în Italia, din lapte de oaie, actualmente se produce din lapte de capră şi vacă, atât în Italia cât şi în S.U.A. Brânza Romano originală se numeşte Pecorino Romano, deoarece a fost produsă mai întâi la Roma, din lapte de oaie (“pecora”, înseamnă “oaie” în italiană). Este probabil cel mai vechi sortiment de brânză italiană, fiind la fel de importantă în sudul Italiei, aşa cum este Parmezanul în nordul Italiei. Producerea ei se afla sub supravegherea D.O.C. (Denominazione di Origine Controlatta), o agenţie guvernamentală italiană de protecţie a denumirii de origine. Astfel, Pecorino Romano poate fi produsă numai între lunile octombrie şi iunie şi trebuie maturată cel puţin 8 luni.

Branza Roquefort

Este probabil brânza cu cea mai veche şi mai bogată istorie. Pliniu cel Bătrân o cita în lucrarea sa “Istoria naturală”, iar Charlemagne a gustat-o la mânăstirea din Vabres. În 1411, Charles al VI-lea, a acordat locuitorilor localităţii omonime “monopolul maturării acestui sortiment de brânză, aşa cum este practicată din timpuri imemoriale”. Parlamentul din Toulouse îi conferea în 1665 o denumire originară, protejând-o de imitaţii “pentru ca să fie la adăpost de contrafaceri, să se numească Roquefort, sub pedeapsa de o mie de livre amendă “. Este o pastă obţinută exclusiv din lapte de oaie, crud şi integral, în care se introduce un mucegai verde, numit Penicillium roqueforti care îi conferă aromă, savoare şi onctuozitate în decursul mai multor luni de maturare. Brânza este apoi transportată în peşterile de calcar din Combalou, aproape de oraşul Roquefort, unde se lasă la maturat timp de 3 până la 9 luni. Pe măsură ce brânza se învecheşte, mucegaiul introdus în pastă creează vinişoare verzi-albăstrui, conferindu-i o aromă intensă şi o textură cremoasă. Se prezintă sub formă de roţi. Pentru a se obţine o astfel de roată sunt necesari cca. 4,5 l lapte. Laptele se obţine în 18 departamente muntoase din sud, dar maturarea rămâne specialitatea localităţii Roquefort-sur- Soulzon din Aveyron. Natura a aranjat bine lucrurile, tăind în calcar falii, crevase şi caverne, cu un microclimat atât de particular încât acest tip de brânză nu poate “înflori” în nici un fel de pivniţă amenajată. Vara, ca şi iarna, temperatura se situează între 6-8° C, iar umiditatea este constantă. Un fenomen unic în lume. Este produsă din decembrie până în iulie, maturată în peşteri timp de peste patru luni şi păstrată în camere reci .

Parmezanul: o branza regala

Adevăratul parmezan, Parmigiano-Reggiano, originar din Parma (Italia) este considerat unul dintre cele mai fine sortimente de brânzeturi din lume. Actualmente, este produs numai în câteva regiuni ale Italiei printre care Bologna, Mantua (Mantova), Modena, Parma şi Reggio nell’ Emilia. Originea, producerea şi calitatea sa finală sunt foarte strict şi riguros controlate de legislaţia italiană, prin sistemul D.O.C. (Denominazione di Origine Controlatta), asemenea vinurilor. Astfel, sortimentul de brânză care poartă numele Parmigiano-Reggiano poate fi produs numai între lunile aprilie şi noiembrie, din lapte parţial degresat, obţinut de la vacile hrănite cu iarbă. Este sortimentul cel mai bogat în calciu dintre toate brânzeturile. Cunoscut încă de pe vremea romanilor care îl consumau ras, acest autentic rege al brânzeturilor italiene este fabricat şi astăzi ca acum 7-8 secole, în mod artizanal şi complet natural. Se prezintă sub formă de roţi cu margini uşor bombate, fiecare cântărind între 30-40 kg. Pasta parmezanului este de culoare galben-pai sau galben-auriu. Este moale, fragil, de consistenţă granuloasă, şi se desface în solzi fini. Aroma sa este inimitabilă, delicată, savuroasă şi fructată. Maturarea parmezanului nu trebuie să fie mai mică de 14 luni, dar în general durează circa 2 ani. Cel mai bun Parmigiano se numeşte “Stravecchio” şi are vârste de peste 3 ani, unii producători lăsându-l să se învechească 10 ani. Cu cât se învecheşte mai mult, culoarea şi aroma se intensifică iar textura se întăreşte. De aceea, parmezanul maturat este un sortiment de brânză cu miezul foarte tare, de culoare gălbuie a paiului, având o coajă subţire şi comestibilă. Experţii producători de brânzeturi apreciază calitatea roţilor de parmezan bătându-le uşor cu un ciocănel. Cele al căror sunet este incert se comercializează sub formă de răzătură de parmezan. În schimb, când acestea nu prezintă nici un defect, sunt marcate cu fierul cald cu o inscripţie caracteristică, gravată şi marcată cu puncte pe tot talonul roţii: Parmigiano-Reggiano, aşa cum sunt semnate operele de artă. În Italia se vinde de obicei în bucăţi tăiate din roţile de parmezan. Aroma sa intensă, complexă şi uşor sărată îl face un adaos savuros pentru supe, salate şi paste făinoase. Alte varietăţi de parmezan sunt produse în masă în Argentina şi în S.U.A., în special în Wisconsin, dar şi în New-York. Parmezanul american este de obicei maturat timp de 10-14 luni, adesea ras şi ambalat pentru vânzare.

- Alo, Dan?
- Eu mi-s.
- Ia spune cum faci plăcinta de praz.
- Tai partea albă cam de doi centimetri bucata. Le pui la fiert cu apă şi ulei în părţi egale. După ce s-a înmuiat pui la scurs. Razi caşcaval, parmezan, brînză.
- Cît să fie?
- Cam tot atît cît praz ai. Grijă mare la combinaţia de brînză să nu fie excesiv de sărată. Amesteci totul cu atenţie să nu sfarmi bucăţile de praz. Iei o tavă şi întinzi foi de plăcinta. Nu uita că fiece foaie trebuie unsă cu ulei. Cam trei foi ajung.  Întinzi compoziţia. Mai pui trei foi, le tai în porţii şi dai cu ou bătut. La cuptor să se rumenească frumos…
- Ce înseamnă frumos?
- Cînd devin negre e semn că nu e chiar bine şi poţi să arunci plăcinta…
- Ce-al dracului eşti!
- Te pup pe portofel Ruxandra, hai că am treabă. Nu uita că poţi pune mirodenii, piper, boia şi mai ales verdeţuri aromate. Recomand oregano sau busuioc.
- Ce treabă?
- Pa.

- Păi îţi faci o omletă cu brînză şi roşii…
- Să vedem ce chef am.
- Vezi tu. Ne vedem mîine.
Mai clăpăcesc ceva şi mă ia foamea. Ce să fac? O salată de roşii. Tai castraveţii, tai roşiile şi-mi vine idea. Pun smîntînă. Aha. La smîntînă parcă ar merge un fir de usturoi verde. Merge. Sare, piper… Aha, parmezan. Parcă lipseşte ceva… Ouă fierte. Pun la fiert şi le las aproape moi. Le îmbucăţesc în salată.  Acum vine bomboana pe colivă, adică patrunjel verde tocat deasupra. Sună telefonul.
- Ai mîncat.
- Da.
- Ce?
- Mai nimic şi fără pîine.
- Faci mişto de mine.
- De loc. O salată acolo.
- Hm. La tine “o salată acolo” înseamnă destrăbălare…
- Nooooooooo

Kiedys gdzies przeczytalam, ze zapiekana ricotta jest smacznym wloskim daniem. W lodowce lezal niecaly funt ricotty, okolo 50 g fety i troche startego parmezanu. Postanowilam z tego cos skomponowac. Dokupilam 4 pory. Biale ich czesci poddusilam i dobrze przyprawilam.

Ricotte i fete dokladnie wymieszalam i doprawilam. Przelozylam do naczynia zaroodpornego  Na to wylozylam pory, a wierzch obsypalam parmezanem. Zapiekalam okolo kwadransa w 400 F/200C.

W lodowce lezaly:  parmezan (z Australli !) i ricotta (amerykanska). Mialam na nie smaka .  Do zestawu doskonale pasowal mi szpinak. Wiec udalam sie na jego poszukiwanie. W kazdym z warzywniakow szpinak wygladal nieswiezo i nieapetycznie.  Bylam zmeczona ,  glodna i dodatkowo wsciekla. No coz,  pomyslalam – trzeba zajrzec na dzial mrozonek w supermarkecie.  I znalazlam ! Mrozone liscie szpinaku, a takze fasolke, okre, brokuly, kalafior  - kazda funtowa mrozonka – zaledwie za 1 dolara.

Szpinakowe liscie wygladaly wspaniale i ominela mnie cala robota z przebieraniem, myciem i siekaniem (a na to juz nie mialam ochoty). Przelozylam szpinak do miski, przykrylam talerzem  i krotko gotowalam. Wyjelam szpinak i do mikrofalli powedrowaly 3 czerwonoskore ziemniaki. Utarlam 190 gram parmezanu. Przyprawilam szpinak, dodalam 400 g ricotty, 100 g parmezanu, lyzeczke czosnku i 3 obrane,  zmielone na papke ziemniaki. Wymieszalam dokladnie i przelozylam do foremek silikonowych.

Zapiekalam do przyrumienienia sie powierzchni, a przed podaniem posypalam pozostalym  parmezanem. Pyszny obiad dla serozercy.

Czy to obiad dla wegetarianina?

Zilele astea am reusit sa cumpar un manunchi de spanac de toamna. Cea mai mare parte am folosit-o pentru o mancarica, dar mi-am pastrat cateva frunze pentru a pregati una din cele mai simple retete ever – pui cu parmezan, spanac si cartofi. E o reteta pe cat de simpla, pe atat de gustoasa. Texturile si aromele diferite ale ingredientelor dau o senzatie nemaipomenita… carnea proaspata de pui, acoperita de parmezanul sarat, alaturi de banalii cartofi fierti si mazare, totul pe un pat de frunze de spanac carnoase si aromate… mmm, un deliciu…. 

Ingrediente:

2 bucati piept de pui

80 g parmezan, ras fin (puteti folosi si cascaval, dar nu va garantez ca va avea acelasi gust)

250 g cartofi, taiati cubulete

80-90 g mazare congelata

1-2 maini frunze proaspete de spanac

1 albus de ou, batut

o lingurita de otet

3-4 linguri ulei de masline

sare, piper

Am spalat bine spanacul si l-am scuturat bine de apa. Am curatat cartofii, i-am taiat cubulete si i-am pus la fiert in apa cu sare. Cu 2-3 minute inainte sa scot cartofii am adaugat si mazarea.

Intr-o farfurie am pus albusul batut bine si amestecat cu sare si piper, iar in alta parmezanul ras fin. Am crestat putin pieptul de pui, l-am tavalit prin albus si apoi prin parmezanul ras. Apoi l-am aruncat in tigaia fierbinte in care sfaraia deja o lingura de ulei de masline. L-am pazit bine si l-am intors de cateva ori pana s-a patruns bine si s-a facut usor crocant.

Cand cartofii si mazarea s-au fiert, am luat oala de pe foc si am scurs apa.

Intr-un bol am amestecat uleiul, otetul, am potrivit de sare si piper iar apoi am pus spanacul, amestecand bine. Apoi am adaugat si amestecul de cartofi si mazare, continuand sa amestec, dar usor de data asta, ca sa nu se sfarame cartofii.

Am pus amestecul in farfurii, alaturi de o bucata de piept de pui cald. Cum am mai spus… un deliciu!

Pofta buna!

W naszych przepisach często pojawia się drób. Drób jest smaczny i łatwy w przygotowaniu. I ser. Ser musi być.

Tym razem: kurczak w parmezanie.

Porcja dla dwóch osób.

Składniki:

dwa filety z piersi kurczaka
30 g pokruszonego białego pieczywa bez skórki (1 kromka białego chleba lub 1 kajzerka)
12 dkg drobno startego parmezanu
2 drobno posiekane dymki
sok z połowy cytryny
50 g stopionego masła
sól morska i świeżo zmielony czarny pieprz
suszona bazylia
zioła prowansalskie
2 łyżki posiekanej świeżej kolendry

W misce mieszamy pokruszone pieczywo, parmezan, posiekaną dymkę, kolendrę, sok z cytryny, masło i przyprawy.
Następnie nakładamy równą warstwę na każdy filet, przyciskając widelcem, aby dokładnie pokryć masą mięso. Filety układamy w naczyniu żaroodpornym i pieczemy przez ok. 30 minut w piekarniku nagrzanym do 190 st.

Podane z pieczonymi ziemniaczkami, cukinią i cebulą.

Pasujące wino: sylvaner

Pentru ca nu am mai postat de mult ceva haleala, nu inseamna ca nu am mai mancat. Recunosc, mai trag chiulul la gatit, dar deocamdata nu imi permit sa bag numai la restaurante de fitze cum am fost in weekendul asta …

Asa ca pozele nu sunt de la restaurant, ci de la mine acasica. Intr-una o sa vedem cum m-am mintit ca daca mananc cartofi la cuptor, cu rucola, nu mai sunt asa naucitor de grei pentru soldurile mele. Mi-a mers bine “minciuna”, mai ales ca am pus si niste parmezan peste ei. Ce era sa fac? La mine cand zic rucola, zic si parmezan!
Si in cealalta m-am mintit ca daca intr-o zi trag mai tare la sala, pot manca si paste, mai ales ca sunt cu creveti, dupa care sunt lesinata … Am mai adaugat si mazare, pentru ca era nevoie de ceva culoare si leguma care sa completeze gustul superb. Presarate cu parmezan, sunt absolut delicioase. Nu uitati sa nu prajiti creverii prea mult in tigaie ca nu iese bine. Si stiu asta din experienta, nu din carti

Asa, sa va povestesc pe scurt despre iesirea mea la restaurantul de fitze? Restaurantul se numeste Mesogios, si e un restaurant grecesc. O casa, pe langa care mai mult ca sigur ca ati trecut de mii de ori in drum spre Piata Lahovari, dar care habar n-aveati ca e un super fitza de restaurant. De cum intri, in fata se dezvaluie o mica taraba, cu pestoi si pestiuleti si chestii fuziforme care pozeaza pentru clienti asezate frumos pe gheata. Clientii sunt rugati sa vina si sa-si aleaga de pe taraba ceea ce au de gand sa manance(exact ca lagreci). Un fel de before and after al pestelui. Am mers, si ne-am ales stridii, black king prawns(creveti, mari si negrii), si un calcan.

Pestele e unul din felurile de mancare care se gateste cel mai usor, dar trebuie sa ai putina grija. Cu el trebuie umblat cu atentie, daca-l brushezi, se rupe(dupa ce e gatit), daca-l tii un pic nesupravegheat se arde, daca-i pui multe condimente, pierzi esentialul. Pentru mine e genial faptul ca pot gati asa de repede, nu trebuie sa astept ani de zile pana cand mananc, iar gustul, fenomenal!
La stridii nu prea m-am bagat, pentru ca nu tin in mod deosebit la ele. Am mancat una, cu lamaie si gata. E intr-adevar un subiect destul de fin din cauza ca le mananci crude, dar gustul nu e deloc rau. Crevetii au fost gatiti cu un mega sos bun, o sa revin asupra lui, iar le piesse du rezistance a fost calcanul, pe care 4 oameni nu l-au putut da gata decat pe o parte. A fost gatit intr-o tava la cuptor, cu cateva rosii taiate, cu cativa cartofi aruncati la intamplare si zeama de lamaie. Simplu, elegant si mai ales sanatos.

Asadar va indemn, nu sa va duceti la restaurant, dar sa va luati un peste proaspat daca se poate si sa mancati sanatos, ca la restaurant de fitze.
Nu am de gand sa spun absolut nici un cuvant despre nota de plata, decat: sarumana pentru masa!!!