pe măsură ce descoperi
îndoiala sapă adânc în tine
pe măsură ce creşti
înveţi fără să vrei teama
oraşul sufocant în care te zbaţi
te îmbată cu grabă
praful dorinţei că tu aparţii unui loc
se împrăştie liber
ca materia în toate

te afli într-o perpetuă alternanţă ciclică
evoluţie-involuţie
ca parte dintr-un univers pulsatoriu
pe fondul unei mişcări eterne
nu mi te pot imagina cum ai fi fost
dacă nu ai fi ceea ce eşti
cauză-efect
te afli într-un impas al gândirii

eşti univers de energie
o descărcare electrică intensă
a tensiunii din respiraţia pământului

eşti o eroare pentru evoluţie
şi totuşi viaţa ta
e necesitate sau hazard?
multiplicare, mutaţie, selecţie
eşti o formă către un drum fără întoarcere

suntem un sistem viu
tu devii pentru mine
propria-mi condiţie de existenţă
cauză-efect
şi nu, viaţa nu poate fi o întâmplare

eşti combustibilul meu de energie
te fabric prin gânduri
şi lacrimi ce se topesc în dorinţe
vrem să comunicăm
dar ne simţim închişi într-un cuptor
cu foc continuu
din care căldura nu mai poate ieşi

apoi
o ploaie care striveşte prin amplificare
ardoarea focului nostru
devii surd la muzica mea
indiferent la speranţele mele, ca şi la
suferinţele sau crimele mele
te-am ucis.