Magazinul virtual www.kbcmusic.ro si-a diversificat gama de produse, introducand o sectiune dedicata cartilor de muzica de specialitate. Aici veti regasi partituri individuale ale unor melodii sau arii celebre, precum si volume intregi cu partituri de muzica clasica, partituri speciale pentru pian sau pentru toate tipurile de voce din opera, cum ar fi soprana, mezzo-soprano, bass, alto etc.

Nici fanii muzicii rock sau pop nu au fost uitati. Ei pot gasi albume cu partituri chitari, pian, versuri complete, precum si CD-uri care ii pot ajuta sa invete sa cante intocmai ca artistii preferati. Daca sunteti fani Metallica, Limp Bizkit, Robbie Williams, John Lennon, Craig David, Backstreet Boys, Jimi Hendrix, R. Kelly, Brian Adams etc, nu ezitati si vizitati magazinul nostru virtual. Veti descoperi aici albume de colectie, albume unicat, la preturi foarte bune.

La secțiunea Partituri au fost adăugate două piese de pe albumul Ceasul iubirii. Rugămintea noastră este ca înainte de descărcare să ne scrieți un comentariu legat de grupul cu care veți cânta și zona în care sunteți. Vă mulțumim.

Un basist compune o melodie inainte de concert in cafeneaua Cafepedia din Bucuresti, miercuri, 24 iunie 2009. Mihai Saracu/Demonul Schiop FOTO

Un ton, un cânt, o muză şi suspine.
Scriu slove răsturnate
înţelese doar de mine.
Pactul cu iubirea
nu poate fi învăţat,
sunt aceleaşi lanţuri
ce ne ţin legaţi.
Un surâs profan – magie!
Un sărut pe pielea pală,
iubirea toata ţi-o dau ţie!
Dar când un alt înger va jindui
sărutul va fi fost uitat,
iar aripile tale…

Un muzician canta la contrabas in cafeneaua Cafepedia din Bucuresti, miercuri, 24 iunie 2009. Mihai Saracu/Demonul Schiop FOTO

Simfonia ploii înmuia jazul în timpanele mele. Mă îndrăgostisem de femeia cu cel mai urât profil, cel al disperării. Hotărâsem să i-o fur bietului bastard ce-o invitase în acea seară la concertul său. Era pianistul şi era genial.

“Song for Sandra” a fost prima piesă, evident, dedicată ei, dar ea nu se putea uita la virtuozul ei curtenitor, aparent suferind de Down, căci pianistul o irita pe marchiza de Dorobanţi, la fel ca mâncărimea din a treia zi de la îndepărtarea părului pubian. Însă basistul… Sandra citea în privirea lui Andreas partiturile pe care tocmai le-a pierdut între foile de pe portativ. Păcat că nu le putea citi şi el…

Încă un kil de partituri, printre cele literare.

De data aceasta, 10 valsuri în stilul lui Mauro Giuliani, cu un nivel de dificultate destul de scăzut, oricum, către mediu; Carnavalul Veneției – aranjat de Kaspar Mertz, ceva mai greu, toată „linia” (da, credeți-mă, sunt 40 de pagini) de partituri din Coucou și un Rondo Brilliant ale aceluiași autor; Figuri de copil(andante cantabile, marș militar) – în prelucrarea lui Segovia) si Poutpurri(Don Juan de Mozart) - Schumann, cu un nivel firesc mai ridicat.

Iată partiturile : Valsurile ;  Carnavalul…; Coucou ; Rondoul ; Figuri…; Potpurri.

Am observat că partiturile au fost cele mai căutate. Nu că aș fi crezut că mai interesează pe cineva literatura. (Huh!) Așa că adaug o nouă serie de partituri, în ideea că poate și găsiți ceva care să vă placă și să vă intereseze.

Este rîndul lui Chopin. Doar el, pentru că am foarte multe de la el. Toate-s adaptate pentru chitară clasică – nu știu precis de cine, doar cîteva de Tarrega.

Așadar, în ordine aleatorie :

Nocturna 20                                Nocturna 11                               Nocturna 15

        Vals 3                                          Vals 9                                        Vals 10

Preludiu Op28-4                      Preludiu Op28-6                       Preludiu 28-7

Preludiu 28-11                          Preludiu 28-15                         Preludiu 28-20

                                                      Mazurka Op6-1

Pentru că știu că toată lumea se omoară cu cititul și nu vreau să vă supraîncarc, am zis să luăm o pauză muzicală în aruncarea mea ordonată cu lopata a fișierelor cu totul și cu totul neinteresante și culturale.

În deplin îngenuu îmi spun că „lasă, cîndva o să intre unu și-o să descarce bunătate de fișiere și-o să fie fericit și-o să ajung și eu cu un pas mai înlăuntrul raiului”, doamne-ajută!

Deci, astăzi, Bach și Beethoven și, o piesă din Albeniz, ca să nu stric bunătate de ordine alfabetică.

Să vă zic și ce.

Păi, din Albeniz - Leyenda(cu tabulaturi) alias Asturias(fără tabulaturi). Credeti-mă, e aceeași piesă !  Numai că…

paranteză rotundă

…niște băieți deștepți s-au gîndit ei ce mișto ar fi dacă incultura s-ar confunda cu grîul crescut  și, ce-au zis, facem noi niște note mai mișto pe care să le poată citi maneliștii, să cînte și ei pe note, că e și ei oameni. booon și-au inventatără ăștia chestiile alea ca niște bube rîioase.

închidem paranteza

…în cel fără tabulaturi e deeeestul de nasol să cînți (după opinia mea de novic – fără e, că-s băiat) pentru că nu are niiiicioooo indicatie. dar nicio indicatie. nu tu ritm, nu tu digitatie, nu tu nimic. (cred că-s novic,totusi) în celălalt, unde ie toate astea, ie și tabulaturile care, după cum vedeți, numai cînd le-am pronuntat numele, m-am și defectat.

Deci…vorba bancului…vestea proastă e că ne scufundăm și murim; vestea bună e că luăm 10 premii oscar la treaba asta.

Bach : Cer – Suita nr.1(Preludiu)      și    Mică Suită      și    Menuet-G

Beethoven :    Sonata lunii

P.S : Cum mama lor or avea ăia răbdare să scrie sau să cînte sau să orice după alea? Doaaamneeee, inventiv ai mai fost, doamne!

E al naibii de greu sa construiesti in scris o chestie care sa aiba viata cand e doar usor tampita. E mai simplu, dupa mine, sa creezi firesc si viu chestii serioase, triste, grele, amoroase, dramatice, eliberatoare, revelatoare.  E foarte greu sa creezi replici tampite, scrisori tampite, e greu sa redai o situatie de o imbecilitate freatica, nu tocmai evidenta. Nu ma refer la cele vadit imbecile, la alea e mai usor, alea sunt mai ofertante, ma refer la imbecilitatea care nu iti sare agresiv in ochi.

Cred ca am fost invidioasa pentru prima oara in viata mea sau cel putin cred ca asta e ceea ce simt: invidie. Mi-a dat cineva, asa cum va spuneam ieri, o notita lipita la avizierul blocului in care locuieste. Eram exact Antonio Salieri tremurand de invidie in fata partiturilor lui Mozart, ma uitam la foaie si nu imi venea sa cred. “Ne aflam, fara indoiala, in fata unei opere de arta”, ca sa o citez pe profesoara mea de romana din liceu.

Asta scria pe foaie:

“Stimati locatari ai apartamentelor care au vedere la terasa de la etajul 1 (54, 55, 59, 60, 64, 65, 69, 70, 74, 75, 79, 80, 84, 85, 89, 90),

Va informam ca in data de 26 iunie terasa de la etajul 1 a fost curatata de toate gunoaiele aruncate (cutii de conserve, paine, coji de oua, sosete, brazi, tigari, rosii, ciunga, reviste, pahare, sticle de plastic).

La o zi dupa curatenie au aparut bucati de paine (altele proaspete) si o punga cu gunoi inchisa bine sa nu curga mizeria. Indraznim sa credem ca si acestea au fost aruncate.

Rugam insistent ca toate deseurile menajere sa fie aruncate la tomberon si nu pe terasa, in fata ferestrelor locatarilor.

NB. Luni, 30 iunie 2008, au mai aparut pe terasa felii de salam de sibiu si frunze de palmier.

Va multumim”