Nu prea sunt eu fan al evenimentelor mondene unde trebuie sa-ti etalezi versacele si dolceegabanele, insa aseara am participat la deschiderea oficiala a primei cafenele Pascucci in Romania, la rugamintea unei prietene care s-a ocupat de PR si care avea nevoie de un traducator pentru speech-ul partenerilor italieni. Asa ca mi-am cumparat rochita noua (si mov) si m-am prezentat cuminte pe Dorobanti, vis-à-vis de Liceul Caragiale, sperand sa nu dau o reprezentatie ad-hoc a filmului “Lost in Translation” (mai ales cand domnu’ italianu’ a zis ca nu si-a pregatit nimic si o sa improvizeze). In fine, performanta mea ca traducatoare s-a ridicat la inaltimea evenimentului, asa ca o sa trec peste asta si o sa va zic un pic de cafenea si de vedetele cu care m-am intersectat pe-acolo.

Cafeneaua este foarte misto, cu canapele si fotolii din piele alba, cu perne rosii, albe, negre si aurii, cu tablouri cool, un bar foarte dotat (inclusiv cu angajati din Italia) si are in meniu tot felul de minunatii pentru cafegii, inclusiv specialitatea “paspuccio” care arata exact ca in poza. Ce le urez eu este sa pastreze calitatea italieneasca si sa nu cumva sa romanizeze ceva in locatie, meniu, ingrediente etc. Daca pastreaza totul ca la lansare, cred ca o sa fie un concurent de temut pentru celelalte cafenele de fitze de pe Dorobanti.

Si acu’ partea suculenta, adicatelea un pic de barfa. Daniel Buzdugan, amfitrionul serii, mi-a zis ca i se pare ca ne cunoastem de undeva. Eu i-am zis ca nu cred ca ne-am mai intalnit. Chiar saptamana trecuta mi-a mai zis cineva ca m-a mai vazut undeva. Hm, cred ca am o figura comuna. A onorat cafeneaua cu prezenta ei si madam Columbeanu, care incontinuu isi da parul peste cap si isi tine buzele botoase. A fost permanent inconjurata de paparazzi si toata lumea venea sa faca poze cu ea “ca si cu o maimuta” (nu eu am zis asta, ci cineva din public, obviously not a fan). Langa ea statea tzatza Evelin Badea, o ziarista de mondenitati care apare la toate emisiunile cu vedete si isi da cu parerea despre orice. A mai venit si trupa Mandinga, care m-a dezamagit pentru ca baiatul ala frumos hispanic care canta in videoclip “Regresa por favor/Que no soy nada sin tu amor” este o piticanie de maxim 1,65m si mult mai urat in realitate (norocul lui ca e fotogenic), iar solista este si ea mica, neagra, cu tzatzele pe-afara si cu ceva bube pe fatza (asta e, nu sunt rea, descriu strict realitatea). L-am mai zarit si pe Zoly de la Sistem si probabil or mai fi fost si alte vedetute, dar eu m-am carat pe la 9 pentru ca programul meu de somn care se termina zilnic la 6 dimineata nu-mi permite sa fiu mondena si sa stau pana se sparg petrecerile.

Revenind la subiectul principal, cafeneaua Pascucci e super cool si abia astept sa ma mai duc pe-acolo sa beau un paspuccio si sa-mi zica vreun italian fermecator ca parca m-a mai vazut undeva.