1 {Flaming & Co.} | 2 {Nato Welton via Sarah Kaye} | 3 {Concrete and Honey} | 4 {Sunday Suppers} | 5 {Allegro}

Słuchając dziś muzyczki jaka podesłało mi moje kochane Mężczyzno rysowałam coś tam na zaliczenie z zajęć i dodatkowo powstały kwiatki np irysek.
Irysy są dla mnie niesamowicie wdzięcznymi kwiatami.

Ciężko zrobić zdjęcie rysunku, dlatego mam nadzieję że wszyscy wybaczą jakość

Calista

(18 martie, seara – Marcu 15:26-47)

În dimineaţa răstignirii străzile Ierusalimului erau martore evenimentului crucial al istoriei. Mulţimile care se îmbulzeau călcându-se pe picioare, preoţii care instigau şi ostaşii romani pe jumătate beţi erau cu toţii participanţi la un spectacol grotesc în care răzvrătirea credea că poate săpa mormânt Dumnezeirii. Acolo, în praful Iudeii, Dumnezeu scria cu degetul pe stâncă ultimele cuvinte ale declaraţiei de dragoste către pământenii înstrăinaţi de adevărata casă. Secole la rândul ne-am chinuit să descifrăm aceste cuvinte şi nici astăzi, când citim a mia oară relatările simple şi directe ale evangheliştilor nu putem înţelege pe deplin iubirea-I jertfitoare.

De fiecare dată când se discută de moartea Lui ispăşitoare sunt aduse argumentele de ordin teologic, cele care vin dinspre Dumnezeu spre oameni. Avem o multitudine de motive pe care le putem expune dintr-o răsuflare şi toate ne lasă să dormin liniştiţi gândindu-ne că Dumnezeu L-a trimis pe Cristos să şteargă prin moartea şi învierea Lui glorioasă condamnarea noastră. Dar oare de ce au hotărât să Îl omoare oamenii? De ce au fost mulţimile aşa de pornite împotriva Lui, de ce nu au avut somn preoţii şi pentru fiul unui tâmplar dintr-un sat obscur au tras sfori ce aveau să îi coste, au scos arginţi şi au găsit trădători?

Se ridicase ca un predicator şi începuse să vindece bolnavii, să elibereze îndrăciţii şi să aline suferinţele. Vorbea ca unul care avea putere şi în pustie înmulţise pâinile pentru acei năpăstuiţi ai sorţii. A pătrus în templu şi în loc să tacă şi să stabilească relaţii de prietenie cu marele preot a scos afară pe schimbătorii de bani şi nu s-a temut să vorbească împotriva corupţiei pe care toţi o vedeau dar o treceau sub tăcere. Nu a avut oameni care să se ocupe de imaginea personală, nu a ţintit poziţii înalte şi nu şi-a modificat discursul în funcţie de necesităţile  momentului. A fost sincer, direct, iubitor cu cei neiubiţi de nimeni şi neînduplecat cu cei care îşi uitaseră menirea de păstori ai turmei Stăpânului.  Nu a avut o agendă spirituală şi una politică, o mască pentru săraci şi una pentru bogaţi, o atitudine faţă de oamenii simpli şi alta faţă de cei care îi puteau aduce avantaje.

Rezultatul? Sistemul a făcut tot posibilul să se descotorosească de El. L-a cumpărat pe Iuda şi ameninţat pe Pilat, a adus martori mincinoşi şi au manipulat mulţimile stârnind în ele violenţa şi dezgustul faţă de Cel ce ieri le părea a fi singura soluţie. Toţi au strigat “răstigneşte-L” pentru că El reprezenta tot ceea ce ei nu puteau şi nu doreau să fie. Schimbarea pe care o aducea El cerea sacrificarea averilor şi a poziţiilor, inimă dedicată şi viaţă nouă.

Am transformat creştinismul într-un sistem în care Evanghelia a devenit forma lucrurilor şi nu fondul lor, formă care acapareaza limbaj şi înfăţişare exterioară dar uită să cuprindă trăire şi principii de viaţă. Am construit un sistem în care, încet dar sigur, ne-am cumpărat măşti de circumstanţă şi avem agende de lucru diferite, un sistem în care Biserica nu mai polarizează viaţa oamenilor ci decât patronează o anumită zi a săptămânii. A început să ne fie teamă să recunoaştem adevărul şi fiecare cuvânt îl cumpănin astfel încât să nu deranjăm pe nimeni, nici măcar pe cel care ne fură zilnic mărturia în lume. Evanghelia nu ne mai transformă pe noi, zi de zi în chipul Lui, ci noi o purtăm de la un pol al interesului la altul.

Sistemul nostru trebuie reformulat dar oare cine va fi gata să calce pe urmele lui Cristos şi să plătească preţul?

Daca esti prima data pe blog, iti recomand sa te abonezi prin RSS Feed sau email pentru a primi devotionalul zilnic. De aici poti downloada programul de citire a Bibliei pentru tot anul 2009

© 2009 ganditorul.wordpress.com Meditatii de-a lungul cărării!

[Calculul calendarului după mâna Sfântului Ioan Damaschin - DOWNLOAD!]

Calendarul este o ştiinţă teologică, filozofică şi astronomică ce se ocupă cu cunoaşterea şi aşezarea Pascaliei creştineşti pe toţi anii cât va fi lumea.
Sfântului Ioan Damaschin i-a descoperit Dumnezeu prin darul Duhului Sfânt calculul şi aşezarea Pascaliei pe mână şi de aceea se numeşte Calendarul pe Mâna Sf. Ioan Damaschin.La Soborul I de la Niceea din anul 325 Sf. Părinţi au aşezat posturile şi sărbătorile pe calendarul Iulian pentru că acela era cel mai corect la acea dată, adică corespundea cel mai bine cu rotaţia lunii şi a soarelui. Diferenţa de câteva minute şi secunde dintre anul calendaristic şi cel astronomic dispare datorită anului bisect. O zi în plus la 4 ani asigura legătură perfectă dintre cer şi pământ.

De aceea nu este necesar ca la câteva sute de ani să se înainteze timpul cu 3-4 zile. Aceasta ar însemna ca la câteva mii de ani anotimpurile să nu mai corespundă cu realitatea. Calendarul bisericii nu face parte din dogma ortodoxă, dar nerespectarea lui conduce la greşeli în dogmă, care pun în pericol mântuirea.

Acceptarea calendarului Grigorian pe motiv că cel Iulian este inexact din punct de vedere al unităţii de măsură a timpului, spre modernizare, nu a reprezentat nici un fel de interes pentru Biserică.

Conceptele lumii materiale nu-şi găsesc locul în lumea duhovnicească. În calculul datei Paştelui s-au folosit câteva numere care necesită unele explicaţii. Printre ele menţionăm că numărul 14 a fost descoperit de Dumnezeu. Sf. Pr. Moise prin Sf. Arhanghel Gavriil, zicând să jertfească mielul în ziua a 10-a a lunii lui Nisan care româneşte se numeşte Martie, iar în ziua a 14-a să mănânce Paştele. Deci numărul 14 reprezintă I temelion. Să vedem cum se află al II-lea temelion şi următoarele până la 19.

Trebuie să ştim că Dumnezeu a făcut soarele şi luna în ziua a 4-a şi luna a fost zidită plină. Ştim că de la naşterea lunii până la ştirbirea ei trec 15 zile.

Sinodul I luând în calcul că luna a fost zidită în ziua a 4-a, până la ştirbirea ei îi mai trebuie 11 zile. Iată că adunând I temelion care este 14 cu 11, rezultă 25. Luna parcurge pe cer 29 zile, 12 ore şi 42 de minute; deci se ia în calcul un număr rotund de 30 zile. De aceea se scade din rezultatul sumei (teme Honului precedent +11) 30 şi se continuă calculul cu rezultatul scăderii. Adică pentru temelionul 3 avem 25+11=36, se scade 30 şi rezultă 6. Pentru temelionul 4 avem 6+11=17 ş.a.m.d. până la ultimul temelion.

Rugăm pe Bunul Dumnezeu şi Maica Domnului cu darul Sf. Sale să completeze lipsurile acestei mici broşuri şi să lumineze mintea şi inima celor ce o vor citi şi o vor învăţa.

Acest articol nu este decât “Cuvânt Înainte”  la actul Sf.  Ioan Damaschin. Întregul document în format .pdf îl puteţi descărca mai sus!

(17 martie, seara – Marcu 15:1-25)

Erau adunaţi în jurul Pretoriului (odaia de judecată a lui Pilat) încă de la primele ore ale dimineţii. Se strânseseră acolo cu mic şi mare, bărbat şi femeie, tânăr şi bătrân pentru că era rost să se rupă monotonia sărbătorilor cu un eveniment ce făcea să tresalte fiecare suflet. Dinainte de răsăritul soarelui se răspândise vorba prin oraş că preoţii şi cărturarii i-au venit de hac Învăţătorului din Nazaret; se ştia că fusese judecat de însuşi marele preot şi găsit vinovat de blasfemie dar cine ştie câte se vor fi întâmplat la adăpostul întunericului din noaptea trecută? Ziua promitea să devină interesantă şi zdrenţuroşii din Ierusalim alături de oameni cucernici suiţi la praznic, de neamuri interesate de afaceri şi bogaţi blazaţi se îndreptau spre locul judecăţii lui Pilat.

După un interogatoriu fugar, obosit şi trist, neliniştit de mulţimea de afară şi alarmat de veştile rele de la Roma, Pilat iese înaintea evreilor pe care nu îi putea suporta, împreuna cu tăcutul prizonier. Nici nu păşeşte bine în faţa acelei gloate că şi aude cerut cu neruşinare darul de sărbătoare: un prizonier liber. “Voiţi să slobozesc pe Împăratul iudeilor?”. La început  se auzi pe la colţuri numele Baraba, nume  preluat de tot mai multe voci până multimea deveni una: “Nu împăratul ci vagabondul, nu regele ci cerşetorul!”. De aici şi până la dorinţa de a se îmbăta cu sânge nevinovat  mai era doar un pas şi mulţimea setoasă îl făcu fără să stea pe gânduri.

Ştiu că au fost influenţaţi şi ştiu că în acea vreme preoţimea avea un rol împortant în conştiinţa fiecărui individ. Ceea ce este însă şocant este lipsa de ezitare a unei mulţimi care mai ieri asistase la învăţăturile Împăratului, se săturase din pâinea Lui şi se simţise încurajată de cuvântările pline de speranţă. Văzură oameni vindecaţi şi demoni izgoniţi şi nu erau străini nici de posibilitatea ca El să fie Mesia şi cu toate astea strigă: răstigneşte-L! Îi văd parcă aievea, arşi de soare, vlăguiţi de jugul roman, cu ochii numai văpăi şi cu sufletul cârcit. Atunci, acolo ei făceau greşeala care se lipeşte adeseori şi de sufletul omului modern, presupus emancipat: alegeau imediatul în detrimentul viitorului, vizibilul în detrimentul invizibilului glorios, non-valoarea primită rapid în detrimentul comorii ce trebuie aşteaptată.

Fiul tâmplarului din Nazaret avea un discurs frumos, înăltător, diferit de tot ce auzise poporul ales până atunci. Învăţătura lui despre Dumnezeire era atrăgătoare, minunile Lui îl puteau dovedi măcar un mare profet şi puterea Lui putea proveni direct din cer dar El era propovăduitorul unei Împărăţii care vine, al unui viitor care trebuie aşteptat cu răbdare. Baraba? Hm, Baraba era fiul veacului iar veacul îşi iubea mult fiii. El luptase împotriva romanilor, nu promitea nimic pentru viitor dar acum era gata să pună mâna pe cuţit şi să taie jugul greu ce apăsa asupra lor. Sorţi de izbândă nu avea dar pentru că încercase şi era dispus să continue în nebuneasca-i încercare era mai de dorit decât Regele  Împărăţiei de dincolo!

Nu îi judecaţi prea tare pe evrei, acţiunile noastre nu sunt cu nimic mai presus de ale lor. Suntem şi astăzi înclinaţi să ne uităm efemeritatea şi să alegem ceea ce este rapid, uşor de obţinut şi cu avantaje imediate. Alegem să ne îngrijească alţii copiii sau să îi educe televizorul în timp ce noi ne ocupăm de lucruri “cu adevărat importante”: parvenire socială şi economică. Alegem predicile subiective în locul studiului atent, video în locul cărţii, mulţime în locul solitudinii, zgomot în locul liniştii, bani în locul valorilor. O, de câte ori ne sunt orbiţi ochii de neghina pe care o culegem înfriguraţi şi cât de rar mai vedem adevăratele valori.

Oare cum ar arăta lumea din jurul nostru dacă am da jos, încet şi cu emoţie, ochelarii murdari ai veacului şi ne-am lăsa ochii să privească prin prisma Împărăţiei?

Daca esti prima data pe blog, iti recomand sa te abonezi prin RSS Feed sau email pentru a primi devotionalul zilnic. De aici poti downloada programul de citire a Bibliei pentru tot anul 2009

© 2009 ganditorul.wordpress.com Meditatii de-a lungul cărării!

(16 martie, seara – Marcu 14:54-72)

La adăpostul întunericului, bizuindu-se pe vrednici supuşi de la curţile împărăteşti şi, vai, de la  casele preoţeşti Diavolul benchetuia. Ridica sus paharul răutăţii şi cu ochii scânteind de viclenie pregătea în detaliu ultimele ore ale Trimisului. Aici, pe pământul Lui şi cu ajutorul vechiului popor al legământului, el, Adversarul, va înjunghia Leul din Iuda o dată pentru totdeauna şi se va îmbăta cu sângele Lui. Ce ironie fină, cu mult mai presus de toate ironiile regizate până atunci!

O mulţime de oameni cu bâte şi ciomege duceau îngenungheat pe Cel ce le stricase planurile vindecând pe bolnavi, tămăduind pe nenorociţi, alungând demonii şi stergând lacrimile, hrânindu-i în pustie pe saraci şi vorbind tuturora de o altă Împărăţie. Oameni de nimic erau şi atunci la fiecare colţ de stradă şi în locuri alese se găseau oameni gata să sărute opincile pline de praf ale şefului pentru un dinar în plus. Se găsi o mulţime care să nu pună la îndoială justeţea arestării în pripă şi  care să se simtă importantă pentru că duce la îndeplinire o misivă preoţească, oricât de ciudată pare aceasta.

În palatul lui, Marele preot Caiafa ardea de nerăbdare. “Auzi tu, 30 de arginţi pentru un tâmplar din Nazaret. Parcă a ieşit vreodată ceva bun din acel colţ uitat de lume! Măcar să merite şi să scăpăm o dată de agitaţia creată de acest nimic. Măcar dacă ar mai cădea câteva capete împreună cu el pentru ca osteneala nopţii să fie bine plătită. Cine ştie, poate pica însuşi Pilat, nenorocitul ăla din Pont! Calfă, să fie pregătiţi martorii! Şi cheamă-i în curte pe toţi bătrânii, cărturarii şi fariseii pe care îi poţi găsi!”… iar Satan se grăbise să ocupe jilţul de stăpân!

Deşi legiuni de îngeri îi stăteau la dispoziţie, armate întregi ale luminii ar fi putut risipi într-o clipă întunericul gros al nopţii trădării, Domnul tace. Se uită la ei, îi compătimeşte şi doar recunoaşte ceea ce pentru noi e rază de speranţă: “Da, sunt Cristosul, Fiul Celui Binecuvântat”. Îl bat şi scuipă arătându-I direct dispreţul lor, îşi sfâşie hainele şi rânjesc în ascuns, se aruncă asupra Lui cu pumnii şi îi hotărăsc moartea. El tace iar Vrăjmaşul râde biciuindu-L!

Scena din curtea Marelui Preot pare a fi, de-a lungul istoriei însângerate a creştinismului, înmulţită cu infinitul. De când marii preoţi creştini au devenit preocupaţi de robe şi nu de oameni, de politică şi nu de suflete, de pârghii sociale şi aranjamente ecleziastice şi nu de veşnicie, de imagine şi nu de adevăr, de poziţii şi titluri şi nu de Evanghelie, de atunci am simţit nevoia să îi condamnăm rapid pe aceia care nu aleargă alături de noi spre potopul de beneficii.

Suntem experţi în înfiinţarea tribunalelor bisericeşti în mijlocul cărora prindem pe toţi acei care îndrăznesc să ne trezească, fie şi doar pentru o secundă, din somnul spiritual în care suntem afundaţi. Nu ducem lipsă nici de martori mincinoşi şi nici măcar de profitori dornici să parvină cu orice preţ.  Ne stârnim repede împotriva a tot ce ni se pare rupt de dogma şi tradiţia proprie dar închidem ochii cu indulgenţă la tot ce este bine plătit.

Domnul tace iar! E vremea în care suntem lăsaţi să acţionam aşa cum considerăm necesar dar fiecare sentinţă murdară este trecută la catastif… “ferice de cei prigoniţi din pricina dreptăţii”

Daca esti prima data pe blog, iti recomand sa te abonezi prin RSS Feed sau email pentru a primi devotionalul zilnic. De aici poti downloada programul de citire a Bibliei pentru tot anul 2009

© 2009 ganditorul.wordpress.com Meditatii de-a lungul cărării!

A binecuvânta

“În sfârşit, ultima etapă: exerciţiul iertării. Destins fiind, poţi acum coborî în adâncul în care se află traumatismul ca să ierţi. Dar cum? Unde se manifestă adevăratul dinamism al iertării? Hristos răspunde în Evanghelie: „Binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă!” (Luca 6, 2) şi Sfântul Pavel revine la aceasta mereu (Romani 12,14; I Cor. 4,12). Aşadar, este vorba să „binecuvântăm” ce am văzut şi acceptat. Putem face atâtea şedinţe de binecuvântare câte va fi necesar pentru vindecare. Este suficient să repetăm rar şi uşor: „Doamne, fii binecuvântat în ceea ce am trăit sau în evenimentul (numim evenimentul) sau, fii binecuvântat în cutare (numele persoanei)”. Evident, fiecare îşi poate găsi felul personal de a binecuvânta, de a lăuda sau de a mulţumi lui Dumnezeu, ceea ce este acelaşi lucru. Esenţial este să fie o formulă scurtă pe care s-o putem repeta cu uşurinţă.

Această lucrare este infinit mai mult decât o simplă terapie, este de-a dreptul făcătoare de minuni. „A binecuvânta” nu este un cuvânt, ci o făgăduinţă a lui Hristos care se realizează întocmai. Această fecunditate nemaiauzită vine chiar de la Paştele lui Hristos. Prin întreaga Sa viaţă El ne-a arătat calea şi ne-a învăţat să trăim şi noi, la rândul nostru, la fel ca El. Prin întruparea Sa, Hristos S-a pogorât înăuntrul suferinţei şi a morţii. El nu a înlăturat moartea ca să pună viaţă în locul ei, ci a transformat însăşi moartea în viaţă. Mormântul s-a transformat în cămară de nuntă şi Cel ce iese victorios din el este Mirele Înviat. Cântările Liturghiei Pascale sunt pline de această taină care ne întemeiază existenţa. Astfel, „a binecuvânta” îşi revelează aici întreaga splendoare: dincolo de cuvinte, aceasta vrea să spună că Hristos Se pogoară înăuntrul traumatismului meu, înlăuntrul suferinţei mele, în ceea ce este mort în mine şi, acolo, cum a dovedit-o deja, transformă ceea ce este ucigător, în viaţă şi vindecare. Iar eu, cum spune fără încetare Sfântul Apostol Pavel sunt deja înviat, descopăr dimensiunea necondiţionată a vieţii, viaţa dumnezeiască. “

Parintele Alphonse Goettmann “Vindecare prin puterea iertarii”

Sfanta Lumina se aprinde pe Mormantul Domnului nostru Iisus Hristos in Sambata Mare, ziua, intre orele 12.30-13.30, in timpul Vecerniei Mari. Se stie ca, de-a lungul secolelor, Sfanta Lumina nu se aprinde decat numai la ortodocsi, ca o dovada incontestabila ca numai ei pastreaza dreapta credinta apostolica. Este cea mai puternica dovada care marturiseste ca Ortodoxia este credinta cea adevarata.

Sfantul Mormant este controlat inca din noaptea Vinerii Mari, dupa prohod, de catre cativa politisti civili necrestini – un arab, un turc si o persoana din partea statului Israel. Ei verifica toate obiectele din interior sa nu aiba vreo sursa de foc, verifica lespedea Sfantului Mormant si controleaza corporal pe arhiereul grec care presara vata pe mormantul Domnului. Apoi se sting toate luminile si se pecetluieste usa Sfantului Mormant cu doua mari peceti, benzi de panza alba cu ceara si sigilii la capete, in forma de X. Gardienii raman de paza la usa Mormantului pana cand se aprinde Sfanta Lumina. CITESTE TOT ARTICOLUL DESPRE LUMINA SFANTA

Alte articole :

Saptamana Patimilor

Slideshow

| View Show | Create Your Own

Vezi si:

Dobrogea primavara – aprilie 2009

Iata ca au trecut si zilele de Paste. Ca in fiecare an, am petrecut Sfintele Sarbatori Pascale in familie, alaturi de cei dragi. Mama, Jimmy, nepoatele mele iubite, cu totii am participat la slujba de Inviere de la Biserica Ghermanesti. Katia si Sofia au cantat „Cristos a inviat din morti / Cu moartea pre moarte calcand / Si celor din morminte / Viata darundu-le…” si sufletele noastre s-au umplut de lumina. Cu lumina sfanta am plecat acasa si ea inca palpaie in noi toti.

Mi-a placut dintotdeauna sa merg la biserica, mai ales de sarbatori, sa fiu impreuna cu oamenii locului, sa ii privesc si sa ii ascult. Fiecare dintre noi are nevoie, din cand in cand, de curatenia sarbatorilor si de linistea lacasului sfant, biserica. Mereu am considerat ca marea taina a comuniunii cu Dumnezeu este discretia si intimitatea.

Apropierea de Divinitate se face cu smerenie si cred ca transformarea celei mai importante sarbatori crestine in spectacol de sunet si lumina (mai ales lumina adusa, contra-cronometru, cu avionul de catre un presedinte de consiliu judetean, sau de pe mare, cu salupe si vaporase) este mai mult decat o impietate. Personal am preferat sa petrec noaptea cea sfanta a Invierii Domnului alaturi de familie, in Biserica de la Ghermanesti.

Inca o data, Cristos a inviat!

PASTELE = ( pe langa semnificatia crestina, pe care cu siguranta o stiti ) sarbatoare mult asteptata de toti pentru a manca si a bea mai mult ca de obicei; motiv de petrecere si de impacare cu ceilalti! in aceasta zi toata lumea se simte bine, chiar si intelectualul acela care si-a pus capat zilelor in ziua de paste, a baut, ca sa isi faca curaj a se electrocuta pe un stalp de inalta tensiune; motivul: credea ca nu-l mai iubeste nevasta! eu zic ca il iubea la fel ca pe ceilalti doar ca acestia din urma, beneficiau de o iubire venita pe cale orala dar si a****a; prost om! mai bine o omora pe ea iar ca rezultat al acestui act neconform moralitatii crestine, dupa niste ani de puscarie, ar fi stat mai mult la bautura cu prietenii lui, caci astia ce sa faca daca nu mai era curva ; pardon , sotia prostului? trebuiau sa bea nu??!  =)) in fine, un mare filozof ascuns sub umbra anonimatului spunea: oamenii care beau sunt prosti…. dar eu as schimba putin zicand: oamenii care se sinucid sunt prosti… si ar mai urma o serie de alte sinonime dar ma opresc aici. sa lasam totusi acest caz si sa ne intoarcem la pastele nostru sau mai bine zis al meu care a fost mai reusit si mai lung decat al imbecilului ala.

in cateva cuvinte pastele meu a fost cam asa: somn foarte putin, am alergat niste cocosi prin curtea unei biserici; urmari: timp pierdut, eu zgariat, o femeie care in incercarea disperata de a prinde cocosul, a cazut in cur, si multe rasete sau raseturi cum ar zice d-ra elena basescu. dupa aceste incidente, cocosul a fost ridicat la cel mai inalt rang cu putinta,  acela de COCOS DERBEDEU insa nu s-a bucaurat mult de aceasta titulatura caci a doua zi a fost prins si a ajuns ciulama nemaifacand si alte victime =))

dupa evenimentul cu cocosul derbedeu, a urmat cearta cu bunii mei prieteni, dar dupa doua beri baute la aerul curat din padure langa o sonda petroliera ne-am revenit; abia ne-am abtinut sa nu ne pupam! emotionati pana LA LAcrimi, unii s-au apucat de gratar iar eu am luat chitara si am inceput a canta. alaturi de mine au cantat si cei, care, ( ca si mine de altfel ) nu au facut niciodata gratar dar care comenteaza daca nu iese bine. noroc ca avem om de baza in ale gratarului si pe aceasta cale ii multumesc :*

ploaia nu a vrut sa ne ocoleasca dar noi eram pregatiti indiferent de orice calamitate s-ar fi abatut asupra noastra si anume am avut cu noi: berea BECKS! =)) nici nu am simtit ploaia, partiturile mele de chitara normal ca daca nu au baut bere s-au resimtit si s-au stricat! am mancat , am baut, am cantat, am jucat fotbal, ne-am simtit bine, am repetat procedeul si a doua zi ca de…. noi romanii nu o sa ne limitam sa petrecem doar in prima zi de paste….

nu imi ramane decat sa va zic, voua cititorilor, Hristos a inviat! si fie ca pastele ce urmeaza sa fie mai frumos decat cel care tocmai a trecut! toate cele bune!

Lumina Sfintei Învieri a Mântuitorului Hristos să reverse în viaţa tuturor lumină, binecuvântare şi bucurie sfântă!

Un Paşte fericit tuturor celor care au vizitat această pagină!

Lumina Sfintei Învieri a Mântuitorului Hristos să reverse în viaţa tuturor lumină, binecuvântare şi bucurie sfântă!

Un Paşte fericit tuturor celor care au vizitat această pagină!

PANSELUTE

19.04.2009 . Duminica dimineata .

Ca orice crestin , care da mai rar pe la biserica dar mai calca si pe acolo , ma trezesc la ora 7:00 . Nu stiu din ce motive, because m-am culcat pe la 2 ,pentru am fost la Inviere iar apoi am venit acasa sa ma infrupt deoarece am tinut post . Minuneeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!!!! E prima zi cand carciuma din fata blocului este inchisa. Nu stiu cat de credinciosi sunt acei oameni care o frecventeaza , dar macar din respect pentru credinta sper sa nu ii vad pe aici , macar azi.

E o zi cu soare, strazile sunt pustii , n-aud manele prin masini , nu vad gratare in fata blocului ( in fata blocului unde locuiesc , la alte blocuri nu bag mana in foc) , nu vad betivi care sa se certe si sa isi bage carnea macra prin gura tuturor , cateva autovehicule circula cu viteza mare , dandu-se mari cocalari dar nu ii vede nimeni la ora asta , etc.

Si sa nu uit J , am primit un colac de la primarie ; un gest frumos din partea lor , 2 „oo” si un melc cu stafide BOGDA PROSTE!! Christos a Inviat!

Acum o sa caut un loc , sa imi petrec restul zilei , ca un musafir nepoftit deoarece altfel nu cred ca ma voi integra pe nicaieri . PASTE FERICIT tuturor!!!!

CHRISTOS A INVIAT!