Motto: „Este bine să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni”

Gabriel Barbir

Un atac deosebit de dur a început să prindă contur împotriva unor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române. Dracul atacă pe toate fronturile, cu sloganul lui binecunoscut Divide et impera.
CNSAS i-a lut locul lui Dumnezeu şi a început să condamne prin – spre exemplu – „play(cu)boy” Mircea Dinescu şi dă sentinţe de poliţie politică contra torţionarilor Pimen Zainea, Calinic Argatu, Visarion Răşinăreanu, Andrei Andreicuţ, etc. Adică tocmai împotriva celor care până acum au avut o atitudine antiecumenistă, verticală în duhul Sfinţilor Părinţi, prin, inclusiv sprijinirea editării unor cărţi şi reviste cu orientare ortodoxă şi antiecumenistă. Ce este mai mult decât ciudat este remarca din presa obişnuită: „Numele de cod a celor opt ierarhi au fost oferite presei pe surse la doar o zi după alegerea ÎPS Daniel în funcţia de Patriarh al BOR” (cf. „Cotidianul” 14-16 sept. 2007).

În acest sens PS Calinic al Argeşului (torţionarul Calinic Argatu) declara într-un interviu acordat Agenţiei de ştiri „Amos News”: „Când BOR a fost în ipostaza să-şi alegă patriarh, dosariada a început să cânte. Acolo, în vârf, sunt oameni puşi pe criterii politice. Nu se ştie? Se ştie! Ei dau verdicte! Concluzionez că se încearcă construcţia unei Biserici politice în România! Nu vă este limpede?”. Acest categoric „nu vă este limpede” este îngrozitor! Apoi citind „Acolo, în vârf, sunt oameni puşi pe criterii politice”, nu putem să ne gândim decât la o încercare de uzurpare pe faţă în BOR a lui Hristos, de către omul vremelnic, căzut asemenea lui Lucifer, în păcatul mândriei şi a neascultării de Dumnezeu. Dar omul simplu nu este informat, nu are cine să-l informeze, fapt la care nu putem asista pasivi. La vârf ar trebui să fie SFÂNTUL SINOD şi nu „oameni puşi pe criterii politice”! Cine hotărăşte peste Sfântul Sinod într-un mod cu totul necanonic? Şi, mai ales, ce concluzie putem trage? Că ÎPS Daniel nu a fost ales într-un mod canonic, ci de oameni puşi pe criterii politice!

Analistul Ion Cristoiu comenta pe un post de televiziune că „Sfântul Sinod o să-şi dea palme pentru această alegere”. Numai că, după cum am demonstrat mai sus, nu Sfântul Sinod l-a ales pe patriarh, iar urmările încep să se vadă: cei care l-au ales, împreună cu cel ales, încearcă într-un fel cu totul lumesc să facă ordine cu cei nesupuşi duhului acestei lumi antihristice. Dar „nu te teme turmă mică”, Hristos este Capul Bisericii şi nu altcineva (nici papa de la Roma şi nici vreo copie a lui) şi porţile iadului nu vor birui Biserica Sa. Toţi suntem (sau ar trebui să fim) mădulare vii ale Bisericii lui Hristos şi, în aceste vremuri tulburi din punct de vedere duhovnicesc, ar trebui să nu ne complacem în noianul de rătăciri, lâncezeli şi sminteli care ne duc drept în fundul iadului. Dracul care s-a şmecherit din cale afară ne aşteptă cu labele (nu se poate spune braţele) deschise, gata să ne înghită.

„Atunci când credinţa e primejduită, porunca Domnului este de a nu păstra tăcere. Dacă este vorba de Credinţă nimeni nu are dreptul să zică: <Dar cine sunt eu? Preot, oare? N-am nimic de a face cu aceasta. Sau un cârmuitor? Nici acesta nu doreşte să aibă vreun amestec. Sau un sărac care de-abia îşi câştigă existenţa? … Nu am nici cădere, nici vreun interes în chestiunea aceasta>. Dacă voi veţi tăcea şi veţi rămâne nepăsători, atunci pietrele vor striga, iar tu rămâi tăcut şi dezinteresat?”, ne învaţă Sfântul Teodor Studitul. În acest fel şi manifestările ecumeniste de la Sibiu – capitală europeană –, inclusiv din punct de vedere duhovnicesc, ni se pare un fals grosolan, cu atât mai grav că multe suflete au căzut, şi cad, în prăpastie trântite tocmai de cei care ar trebui să le păzească şi să le ferească de căderea în păcat. Nu degeaba ecumenismul este numit de către Sfinţii Părinţi „EREZIA EREZIILOR”.

Dracul în această creaţie este subtil şi poate să i-a chiar şi chipul Maicii Domnului – neruşinatul – cum se întâmplă, spre exemplu, în locul de rătăcire al multor creştini ortodocşi, botezaţi, şi cărora nu le deschide nimeni ochii, de la Medjugorje. Mărturiseşte vrednicul de pomenire, Părintele Paisie Aghioritul: „Cu durere în suflet mărturisesc că, dintre toţi filounioniştii pe care i-am cunoscut, nu am văzut pe nici unul să aibă nu miez, dar nici măcar coajă duhovnicească. Cu toate acestea, ştiu să vorbească despre dragoste şi unire, deşi ei înşişi nu sunt uniţi cu Dumnezeu, fiindcă nu L-au iubit. […] De asemenea, să nu uităm că Biserica Ortodoxă nu are nici o lipsă. Singurul ei neajuns este lipsa ierarhilor şi păstorilor serioşi cu principii patristice”.

Tăcerea în acest context este similară cu consimţirea; iar consimţirea acestei lucrări duce la iad. Deci, în consecinţă dacă vrem să ne mântuim nu vom putea tăcea. Ne rugăm lui Dumnezeu să ne dea înţelepciune şi putere ca să putem rezista acestui atac nemaiîntâlnit în toată istoria Bisericii, de la începuturile ei şi până astăzi. Sfinţii mărturisitori din închisorile comuniste nu sunt canonizaţi, în schimb se întâmplă multe lucruri antihristice. Vrednicul de pomenire, Părintele Gheorghe Calciu – Dumitreasa mâhnindu-se, scrie în prefaţa cărţii „Întoarcerea la Hristos” a lui Ioan Ianolide: „Oare când va ieşi Patriarhia Română de sub servitutea statului laic demonizat, orientat spre o Europă Unită plină de duhul antihristului, şi îi va canoniza pe martirii neamului românesc şi ai Bisericii? Biserica Rusă a făcut martiri din toţi cei care au fost ucişi în închisori, chiar dacă au dus o luptă politică, fiindcă toţi au luptat împotriva imperiului satanic comunist. Iar la noi sfinţii sunt renegaţi de Biserică din motive politice şi din laşitate duhovnicească. Nu a auzit Sfântul Sinod românesc despre puterea Crucii: <Şi a făcut din pescari Apostoli şi din păgâni mucenici?> Nu a auzit că pocăinţa şi curăţia lăuntrică sunt cea mai sigură poartă spre rai? Nu a auzit că bunul trai este duşmanul lui Hristos în inima ierarhilor care sacrifică sfinţii din închisori în cel mai oribil abator: cel al uciderii spirituale? Dar dincolo de orbire şi de laşitate sfinţii din închisori veghează peste Biserica Română, peste sinodalii prinşi în plasa sclaviei statului ateu şi peste neamul românesc, mai reali decât toate treptele ierarhice care neagă sfinţenia celor morţi în închisori, chiar şi peste diocezele în care, prin dispoziţiile ierarhului locului, liturghia devine o anexă la pregătirea clerului pentru intrarea în basilica ecumenistă a satanei…” (Ioan Ianolide, „Întoarcerea la Hristos”, Ed. Christiana, Bucureşti 2006, pag. 12).

Trist, foarte trist! Se vede că încep să se împlinească proorociile Sfântului Lavrentie al Cernigovului, care spune că „sufletul creştinesc este părăsit” şi se „lucrează doar la cărămizile lui Faraon”. Dacă luăm în considerare că „Duhovnici ai României, în special din Moldova, şi-au arătat înainte de alegeri (pentru scaunul patriarhal – n.red) că Duhul Sfânt s-ar putea să părăsească Dealul Patriarhiei după ridicarea la ceruri a sufletului Prea Fericitului Patriarh Teoctist” (Comunicat Civic Media, 13 aug. 2007), noi mădularele încă vii ale Bisericii Ortodoxe Române ne rugăm cu lacrimi lui Dumnezeu să mai facă o minune în Dealul Patriarhiei, astfel încât SFÂNTUL SINOD, cel care ar trebui să conducă Biserica, să reînnoiască anatema dată masoneriei în 1937 şi astfel să spulbere răul, iar Biserica Politică din România să moară în faşă.

Astfel credincioşii ortodocşi se vor bucura, vor mulţumi lui Dumnezeu pentru marea Sa milă, pentru că I-a fericit cu un astfel de Sfânt Sinod şi i-a învrednicit cu un astfel de Patriarh. Ar urma de la sine celelalte lucrări mântuitoare de suflet: interzicerea în România, celor peste 80% creştini ortodocşi declaraţi, a avorturilor, a desfrâului legalizat, a învăţământului secularizat (evoluţionism, materialism, educaţie civică, sexuală, etc.). Dacă vom avea o Biserică puternică nu vor putea face nimic dracii (cu sau fără coarne – vorba Cuv. Părinte Cleopa) din UE sau de oriunde. Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Amin!

   Vineri, 8 mai 2009, a avut loc conferinta cu tema „Credinta crestina şi cultura europeana azi. Moştenire comuna, provocari actuale si perspective de cooperare“ care s-a desfasurat in Aula Magna „Teoctist Patriarhul” a Patriarhiei Ortodoxe Romane, cu ocazia manifestarilor prilejuite de aniversarea a 10 ani de la vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România.

   Dintre toti vorbitorii, s-a evidentiat net Mitropolitul Nifon Mihaita, Arhiepiscopul Târgoviştei, prin discursul sau pro ecumenist. Reiau cateva din ideile ce le-a dezvoltat: 

Dimensiune ecumenica

Dialog ecumenic

Comparatie cu caderea cortinei de fier

Nefericita si nedorita schisma din 1054 s-a incheiat cu un semn de unitate si de speranta

Cei doi plamani ai bisericii lui Hristos

Abordare ecumenica, frateasca in sensul nerecurgerii la accentuarea faptului ca ortodoxia si catolicismul, orientul si occidentul ar fi doua entitati care se exclud. Nu s-a folosit logica schismei de la 1054 ci terminologia comuniunii si a bisericilor surori. Romania este un semn de unitate asa cum au subliniat cei doi intaistatatori.

Edificarea unitatii continentului nostru nu se poate face decat impreuna cu procesul de unitate al bisericilor lui Hristos

Ruptura din 1054 nu mai are nici o ratiune sa existe, din cauza evolutiei istoriei bisericesti din secolul 20

Papa a recunoscut si importanta celorlalte religii monoteiste pentru omenire

http://www.arcb.ro/index.php?option=com_seyret&Itemid=248&task=videodirectlink&id=193

   Iata mai jos si inregistrarile cu ceilalti vorbitori:

   Theodor Paleologu, Ministrul Culturii și al Cultelor

http://www.arcb.ro/index.php?option=com_seyret&Itemid=248&task=videodirectlink&id=194

   Andrea Riccardi, fondatorul Comunităţii „Sant\’Egidio”

http://www.arcb.ro/index.php?option=com_seyret&Itemid=248&task=videodirectlink&id=192

   Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

http://www.arcb.ro/index.php?option=com_seyret&Itemid=248&task=videodirectlink&id=191

   Ioan Robu, Arhiepiscop-Mitropolit Romano-Catolic de Bucuresti

http://www.arcb.ro/index.php?option=com_seyret&Itemid=248&task=videodirectlink&id=190

   Cititi va rog si articolele:

Articolul zilei (27.05.2009) si completari utile despre NEW AGE si MASONERIE: „Obiectivul Patriarhului, acelasi cu al masoneriei: “Unitatea spirituala a lumii””

VIDEO: Cuvantul arhiepiscopului romano-catolic Ioan Robu cu ocazia parastasului Patriarhului Teoctist de la Catedrala Patriarhala

A trecut un an de la mutarea catre cele ceresti a Patriarhului Teoctist. Iubit si inconjurat de lume tot timpul, cel ce a fost reazem al Bisericii Ortodoxe Romane in cele mai incercate momente, precum si aparator fervent al valorilor nationale, a ramas uitat de foarte multi din cei care se aratau atat de apropiati de el. Slujba, oficiata in Palatul Patriarhal, a fost cam anemica. In afara de presa prezenta ca intotdeauna pentru “evenimentul mediatic”, cateva persoane care inca il mai poarta in suflet pe Patriarhul Teoctist si preotii care oficiau slujba impreuna cu Patriarhul Daniel, restul tacere. Nici o urma de presedinte, prim-ministru sau personalitati importante care, in alte imprejurari, se aratau foarte apropiate de Teoctist. Sa nu mai punem la socoteala faptul ca mormantul Patriarhului era acoperit de schele. Desi se implinea un an de la moartea inca neelucidata a  Patriarhului, nu era nimic renovat sau aranjat. Totul s-a facut in foarte mare graba, mai mult parca de ochii presei. Ma intrebam unde este marea aceea de oameni care altadata il inconjurau cu atata dragoste pe Patriarh? Ma intrebam unde sunt acei oameni care “se aratau” odata atat de indurerati de pierderea Patriarhului? Sa speram ca amintirea Patriarhului Teoctist sa nu se stearga atat de repede din mintea si din inima romanilor si adevarul despre suspecta sa moarte sa iasa la lumina!!