Strada Republicii este din nou a trecătorilor. Astăzi, când am trecut dinspre Modarom spre Piața Sfatului, mi-am dat seama cât de plăcut e să mergi pe această promenadă fără să ai grija ocolirii teraselor care răsar primăvara în mijlocul ei. Vinerea trecută a fost cea mai mare ninsoare de până acum în această toamnă. Era 16 octombrie. Pe Republicii încă erau în picioare mai toate terasele, dar pe mese și pe scaune apucase să se prindă un strat de nămete. Interesantă imagine. Între timp cam toți patronii și-au cărăbănit în depozit mobilierul de afară (au mai rămas McDonald’s, La Republique, Mado, Uncle Jack și încă una de sus de tot căreia nu-i știu numele și nici nu mă interesează), iar Corso-ul a redevenit al celor care preferă să admire o Republicii aerisită.

Nu-mi place să o spun, dar terasele de acolo apar primăvara într-un mod neplăcut și invaziv în micro-peisajul urban al zonei. Nimic personal, nimic specific, doar anul acesta a primit toată lumea umbrelele cu „Brașov, probably the best city in the world”. Probably.

Acum mi-e mai mare dragul să umblu pe Republicii. Știu că nu trebuie să ocolesc trei-patru terase dacă mi se năzare să intru într-un magazin de pe partea cealaltă. Până la primăvară mă voi desfăta la fiecare trecere cu aerul curat al străzii și voi spera într-o Republicii cu terase mai integrate într-un sit urban de calitate. Poate ca Bălcescul sibian.

Fântâna, aflată în apropierea Casei Armatei, la marginea intersecției străzii Mureșenilor cu bulevarul Eroilor, a fost repusă în valoare în urmă cu câțiva ani. Cel mai inedit aspect legat de acest obiect de artă citadină îl constituie istoria sa. A fost construită în 1903, odată cu darea în folosință a parcului Rudolf. Acest parc era o zonă de promenadă cu foarte multă verdeață. În prezent, cea mai mare parte din suprafața parcului este ocupată de Casa Armatei, construită în 1940, așa că reconstituirea vechiului parc nu ar mai putea fi realizată decât parțial. Fântâna a căzut în dizgrație și uitare spre sfârșitul secolului trecut. Construită din bronz, aceasta a rămas după 1989 la mâna hoților de fier vechi și vreme de mai bine de 15 ani a fost doar o ruină care nu amintea de zilele bune de odinioară. Mărturisesc că și eu am trecut ani în șir pe locul invadat de vegetație neîngrijită fără să știu ce era acolo odinioară. În 2007 a fost identic reconstruită, în lipsa proiectului inițial, pe baza fotografiilor de epocă în care vechea fântână era imortalizată. Vă puteți crea propria voastră părere despre fidelitatea reproducerii privind ultima imagine din galeria de la sfârșitul acestui articol.

Doar după ce fântâna Rudolf a fost reconstruită am realizat importanța ei în peisajul urban al Brașovului, cu atât mai mult cu cât sunt de părere că susurul apei nu trebuie să lipsească din nici o așezare cu pretenții de oraș turistic. Chiar dacă nu agreez din punct de vedere rutier soluția aleasă pentru intersecția din apropierea hotelului Aro, trebuie să recunosc că modificarea peisajului realizată acum doi ani a adus un suflu proaspăt zonei, punând în valoare Casa Armatei, Biblioteca „George Barițiu”, vechea Casă Baiulescu, clădirea Rectoratului Universității Transilvania și fosta vilă Czell (clădirea de pe colțul străzii Mureșenilor opus Rectoratului). Rezultatul demolării unor chioșcuri de tablă de genul celor răsărite în zorii capitalismului postdecembrist îl constituie o zonă largă fără construcții, asemănătoare unei mari piețe, în care fântâna ocupă un loc important, atrăgând privirea din orice punct al acestei zone deschise și de pe orice stradă care intră în sensul giratoriu „de la Rectorat”, așa cum a intrat în limbajul comun.

Pentru conformitate: ultima fotografie a fost preluată din lucrarea „Brașovul de odinioară” de Aristotel Căncescu și Titus Mâzgăreanu și aparține colecției lui Titus Mâzgăreanu.

Deci am de scris un post de deschidere, corect? Buuun… Ia să vedem cum ar trebui să înceapă un blog despre un Brașov pe care îl simt zi de zi. Cred că ar trebui să scriu despre un ceva care să fie o singură entitate, să fie reprezentativ pentru oraș și despre care să am ceva de spus la modul subiectiv. Dacă aș scrie despre Piața Sfatului, s-ar supăra Biserica Neagră; dacă aș scrie despre Biserica Neagră, s-ar supăra Piața Sfatului; dacă aș scrie despre Republicii sau Poarta Schei, s-ar supăra primele două. Există însă o linie închisă care le adună pe toate în interior – zidurile vechii cetăți. Un patrulater strivit între dealuri care închide o suprafață minusculă față de actuala întindere a orașului, dar care păstrează spiritul a ceea ce era Brașovul la începuturi.

După zidurile de jos

Zidurile nu mai sunt astăzi prezente pe toată lungimea vechiului perimetru, așa că pentru turistul nefamiliarizat cu geografia locului poate fi mai puțin evident momentul în care traversează granița bătrânei cetăți, cel puțin dacă nu o face printr-una din cele (doar) două porți de acces rămase în picioare: Poarta Schei (mai cunoscută) și Poarta Ecaterina (mai frumoasă, dacă e să mă-ntrebi). Un tur la pas pe la periferia vechiului oraș ar putea fi o idee interesantă. Pleci, să zicem, de la bibliotecă pe După Ziduri(le de Jos), prins între o latură bine păstrată a cetății și versantul pe care au fost construite turnurile Alb și Negru. Ajuns în apropierea Maternității, continui periplul pe latura sudică, preferabil prin curtea corpului S al Universității și a Ocolului Silvic. Aici poți vedea rămășițe ale zidurilor și, cel mai important, cele două porți menționate. Ai putea chiar să zăbovești mai mult asupra Porții Ecaterina, care multă vreme mi-a părut a fi defavorizată, zăcând până acum câțiva ani într-o paragină nedreaptă. Îți propun ca în continuare să treci pe sub această poartă, apoi să îți continui drumul de-a lungul laturii sudice, traversând strada Poarta Schei și urmărind din nou linia unei porțiuni conservate de zid – aceea care mărginește arena Liceului cu Program Sportiv. De aici vei continua pe „sub Tâmpa” (sau După Zidurile de Sus) până în dreptul magazinului Star, de unde vei putea urmări traseul vechilor ziduri doar cu ochii minții, latura nordică dispărând în totalitate și lăsând puține urme. Una dintre acestea, vag cunoscută în rândul brașovenilor, este o fâșie de pietre albe care traversează strada Republicii în zona Modarom și care marchează locul pe unde odinioară trecea granița cetății.

Desigur, turul pe care ți-l propun poate fi început din oricare punct al său și parcurs în orice direcție. Nimic nu e bătut în cuie. Cred că plimbarea ar fi un pun prilej pentru a-ți crea o imagine asupra dimensiunilor așezării inițiale. De multe ori mă întreb cum era viața într-un spațiu atât de strâmt mărginit de ziduri și porți care, pe deasupra, se închideau noaptea. Adesea nici nu realizez când ajung de la Rectorat la Maternitate și, da, asta este lungimea pe direcția N-S a cetății. Cu toate astea, mă consider norocos ca după 22 de ani petrecuți în Brașov, mai am entuziasmul să constat zilnic faptul că sunt în cetate și să mă bucur de asta.

Str.1: Ma dau la televizorrrrrrrr…
K pe`un mare infractorrrrrrr…
Dar n`au nimick la dosareeeeeee..
K am afaceri legaleeeeee.. (x2)

Ref: Am relatzii peste tottttttttt…
Sunt shef declar mafiottttt..
Gaborii n`au nici o probaaaaa…
K`s din lumea interlopaaaaaaaaaa.. (x2)

Str.2: Procurorii s`au juratttttt…
Sa ma vada arestattttttt..
Telefonu` mi`l ascultaaaaaaaa..
Poate`poate ma infundaaaaaaa… (x2)

Ref: Am relatzii peste tottttttttt…
Sunt shef declar mafiottttt..
Gaborii n`au nici o probaaaaa…
K`s din lumea interlopaaaaaaaaaa.. (x2)

Str.3: Ei ma cauta prin tzaraaaaaa…
Eu imi fack viatza p`afaraaaa…
Cauta probe cu tonaaaaaaa…
Eu ma plimb prin Barcelona.. (x2)

Ref: Am relatzii peste tottttttttt…
Sunt shef declar mafiottttt..
Gaborii n`au nici o probaaaaa…
K`s din lumea interlopaaaaaaaaaa.. (x4)

Bine, stiu ca nu e luni, dar nu suna frumos la final “tuesday” .

Da, trebuia sa ma trezesc la ora 9, din nu stiu ce motiv, pe care bine inteles l-am uitat, pentru ca nici nu m-am trezit la 9 pentru acel motiv. Suna telefonul, ma ridic in capu oaselor, vad ceasul: 11.30, ma intind inapoi. De abia dupa inca vreo 15 secunde imi dau seama ca trebuie sa si raspund la telefon, si sar ca ars din pat.

Pe la vreo 3 jumate ma duc afara. Bine, mint, la 3 jumate stabilisem, pe la 4 fara un sfert am plecat de acasa. M-am dus, am luat-o pe Emma, si ne-am mai intalnit cu cativa prieteni,Sorin, Cosmina, Smylee, Alin, Octav si in loc sa ne plictisim acasa singuri, ne-am plictisit impreuna afara. Ne-am zburat mai intai creierii in masinutele din Moghiorosh apoi inainte sa plec afara, mi-a zguduit creierii in cap Alin dupa ce am dat cap in cap de 2 ori, sa vedem care are capul mai tare.

Ne-am plimbat prin cartier, am scos-o din casa si pe Bebica s-o mai plimbam si pe ea, si eu a trebuit sa plec intr-un final, mai devreme decat ma asteptam, a trebuit sa ma duc acasa sa ridic niste “hartie” pentru tata, el nefiind acasa la ora respectiva .

Pe scurt, inafara de cateva exceptii, ne-am plictisit in grup .