cand vin treburile culturale, pai vin buluc. n-avem doar targ de carte, ci si festival de film. francez. de joi pana joi.

cu focus pe Charlotte Gainsbourg si Betrand Tavernier.
pacat ca filmul de deschidere e o voma cu pretentii. ca Fanny Ardant nu putea sa-si vaza de actoria ei, s-a simtit si scenarista un pic. si regizoare.
ar fi de revazut “La science des reves”, “Ridicule”, “Jeanne Dielman, 23 Quai du Commerce, 1080 Bruxelles”, “J’ai vu tuer Ben Barka”, “Naissance des pieuvres”.

sunt curioasa de “Ricky” al lui Francois Ozon, “Voyage du ballon rouge” (ca e cu Binoche, deh) si “Singularidades de uma Rapariga Loura” (ce vraji o mai fi nascocit Oliveira?).

in inchidere e “Concertul” lui Mihaileanu pentru care imi asum toate criticile – o fi siropos si cliseistic si cu flash-backuri penibile, dar m-a emotionat. si la mine asta atarna greu in balanta. si de gustibus pana la urma:)

enfin, aici gasiti programul complet al festivalului.

PS cica ar fi si Dakino saptamana asta. de unde recomand “The private lives of Pippa Lee” si “Food Inc.”, ca pe ala al lui Ken Loach nu l-am vazut inca.

de (cele mai) multe ori n-am chef sa insailez o poveste prea lunga despre filmele care ma zgarie (ori mangaie) pe retina.

m-am gandit ca 500 de caractere ar trebui sa fie suficient ca sa dea o idee despre ce se intampla pe ecran. daca merita au ba sa fie vazut.

o vreme am scris pe scurt despre filme pe alt blog. dar mi-e lene sa ma fatzai in doua locuri. asa ca am mutat aici insemnarile, sub o categorie distincta.

acu’ as vrea sa sterg blogul celalalt, dar trebuie sa copy/paste din poze. activitate de dupa-amiaza ploioasa. incetutz-incetutz oi scoate-o la capat si cu asta.

deci: 1 film. 1 trailer. 500 de caractere. cel mult.

tuesday feel-good song by Mina si plecaciune pentru Monica Vitti de ziua dumisale.

enjoy a fine selection of horrifyingly bad posters of some horrifyingly bad horror movies

daca nu va inspira “Jesus Christ Vampire Hunter” puteti incerca “Choke” diseara la HBO – ca atinge tangential (si demential) subiectul biblic

PS de luni avem Zilele Filmului German la Studio

PPS stiti ca e “Australia” luni la Centrul Ceh, da?:) i strongly recommend.

PPPS thanks la tuvia pentru conceptul “Bolaween”:)

Claude Lelouch:

Louis Malle:

“Damaged people are dangerous: they know they can survive“

Beatrice Wood, called the Mama of Dada, is a renowned ceramicist, lover of Marcel Duchamp, and a prime suspect in the Dada art movement of the early 1910’s. She died in 1998 at 105 years of age.

She did stuff like this

and you can see a nice documentary about her on youtube. here. enjoy.

66. no botox. just smokes.

busy busy weekend: filme poloneze la Union, “amintiri din epoca de aur” – part two, retrospectiva Tatos, Kinofest @ The Light Cinema

sau ce-am mai ratat la Berlin: retrospectiva maestrilor kitsch-ului, Pierre et Gilles - cred ca am si ajuns intamplator la C/O dar nu mai stiu de ce n-am intrat.. recuperez aici:

(asta era afisul care impanzea strazile, si la care m-am zgait indelung crezand o vreme ca e reclama la AXE sau asa ceva..duhh)

(asta e madam Kylie Minogue in ipostaze kinky, desi nu se zaresc chiloteii aurii)

(si ‘mnealui nu mai are nevoie de prezentare)

be afraid. be very afraid.

nu stiu din ce filme sunt posterele astea, dar probabil o sa le vedem curand la national teve. pana atunci gasiti mai multe aici.

poate intelege cineva ceva din titlul de mai jos

daca nu v-a dat gata titlul, mai avem si propozitia asta: “Si, totusi, cand e vorba de a-ti vaccina copilul, oricat ai dori sa previi nu e atat de simplu.”

say what?

iar e grele cu gramatica la hotnews.

Pentru ca tot am vorbit azi (again) de “Abrazos Rotos”, insir aici in cateva cuvinte “ce-am-inteles-eu-din-acest-film”:

La vreo 15 ani de la “Almodovar on Almodovar”, copilul-minune si supremul rasfatat al cinematografiei spaniole ne-a invitat din nou in universul lui cu oglinzi magice, culori tari, femei puternice si barbati nefericiti. De data asta nu intr-o carte ci, mai direct, pe pelicula.

Poftiti, poftiti, serviti-va cu o sangria si observati, va rog: in stanga avem Regizorul, barbatul ales de muze si incercat de zei – orb, de data aceasta (ceva iz Oedipian? nu, ar fi fost prea simplu), cu o existenta inventata si asumata pe parcurs, crud incercat de soarta ce i-a rapit vederea, limitat acum la cuvinte, imaginatie si amintiri.

In dreapta avem Femeia uratica, sortita de-a pururi sa ramana in umbra barbatului iubit, cea care se multumeste cu soarta de prietena pe viata, care il ajuta si il imbraca, il tolereaza si il uraste, care e sobra si protectoare, o closca acra pentru un pui pe care nu-l mai vrea nimeni.

Langa ei avem perechea Yin si Yang: Tanarul inocent cu inclinatii artistice si amator de droguri recreationale versus Tanarul pervers, artist neinteles si homosexual refulat care incearca sa-si razbune anii pierduti fara amor.

Si nu putea lipsi Diva usor naiva, prinsa intre un mariaj de convenienta si o iubire fara sorti de izbanda, femeia indragostita care isi jertfeste sentimentele pe altarul artei.

Cum, v-ati pierdut deja rabdarea? Nu rupeti randurile, va vom administra o doza-soc de Almodovar pur si dur, cu muzica sfasietoare, iubire dulce-amaruie, plaje pustii si povesti refacute din fotografii sfasiate.

Comprendes, amigos? Ati avut parte de un tur complet prin Muzeul Simbolurilor de Ceara marca El Deseo Producciones.

But of course, “film critics are nothing but frustrated film makers”.

cam asta merita vazut din ultimul Von Trier. restul il recomand numai fanilor infocati.

• asa un buluc de lume n-am mai vazut demult la Cinema Patria. bag seama ca Animest-ul a devenit evenimentul cel mai trendy din urbe. sau e in top 5.
• in prima zi de festival ameteala organizatorica cu acreditarile, rezolvat pana la urma, sala plina-ochi, proiectia intarzie. pe la 7:20 se sting luminile si incepe un filmulet creepy, populatia comenteaza nedumerita, wtf is going on, asteptam “Mary and Max”, cica am avut parte de o surpriza – avanpremiera la Creepy Animation Night
• Mary si Max sunt simpatici, multimea ii iubeste instantaneu, dar filmul se intrerupe – ne scuzati, am inceput cu alta bobina, stati oleaca sa incepem cu inceputul; pauza de tigara, la suc e coada asa ca renunt, o luam de la capat dar am iesit din atmosfera si nu mai pot sa rad la scenele vazute deja
• filmul e cu vreo 20 de minute cam lung, cam prea trist pe final si cam prea patetic si tezist la anumite faze (gen discursul ecologist al lui Max despre prostia omeneasca), dar all-in-all e ok de vazut, are umor cu ghiotura si arata foarte stylish
• foame mare dupa, potolita la Mac (nuggets & beer), taclale cu oameni pe care nu i-am mai vazut demult, taxi pana acasa
• weekend la mare, niet kultura
• diseara competitie de scurt-metraje la Patria, apoi “Imigrantii” pe la 22:30 (daca rezist pana atunci); maine vreau sa ajung la Georges Schwizgebel si la restul de short-uri, vineri la “Queer Duck” si “Afro Samurai”, sambata la niste Miyazaki, duminica la filmele premiate, pfiu, am obosit deja:)

asa. sa va mearga bine de dimineata. ca tot e marti.

(courtesy of Vanity Fair)

Willy Ronis, plus precisement.

saptamana asta fac maraton “Mad men” season o1.

deci nu-i de mirare ca ma tot urmaresc imagini vintage glam.

like Irving Penn’s, for instance.

(nici doua nu strica)

Amour et Cinema.

Monica Bellucci by Ellen Von Unwerth. my new favourite photographer.

(dedicatie pentru Luca)

am visat ca imblanzeam o pisica si o transformam in mielusel.

pe urma am primit pe mail poza asta.

o psihanalizam mai tarziu.

by Jacek Yerka.

sau dulapul-din-bucataria-bunicii

ala cu vopsea scorojita pe la colturi, care ascunde o chesea cu zahar si niste cescute ciobite, un tirbuson rosu, vechi, cateva dopuri de pluta, lingura de lemn innegrita si lucioasa de atata folosinta, o poza cu nepoata, razatoarea veche ruginita care nu se arunca din motive sentimentale, pliculete cu zahar vanilat si o cutie parfumata cu scortisoara.

ma tineti de vorba si era sa uit: e ziua lui Man Ray. chapeau!

de vazut la tv

• “Pi“-ul lui Arronofsky, diseara la TVR Cultural (23:20)
• “Necunoscuta” lui Tornatore, TVR1, mai la noapte pe TVR1 (00:20)
• Mickey Rourke in “Rumble Fish“, duminica noapte tot pe TVR1 (00:10)

de citit

• “Supravietuitorul” lui Palahniuk
• “Moartea lui Bunny Munro” a lui Nick Cave (am gasit-o aseara in Carturesti si am intrat in ea dimineata.. veery nice pana acum.. bukowski-like)

de bifat la cinema

• “Julie & Julia” pt prestatia (once again) fabuloasa a lui Meryl Streep, ca in rest nu e mare lucru de capul lui (tot ce atinge Nora Ephron se transforma in sirop)
• “Zilele filmului hispanic” la Studio (ma tenteaza mai ales “La Caja“, ca nu am kef de chestii grele & sad & deep)

pentru timizi, introvertiti, nevrotici, alienati urbani. etc.

(pentru ca n-am reteta de Fuckitol, desigur)