În seara asta, la 22.10,  vom avea o nouă emisiune Cireşarii Online. Dacă lunea trecută am avut invitat pe Cristi Boariu, unul dintre administratorii resursecrestine.ro,  de data aceasta v-am pregătit un interviu cu Laurenţiu Balcan, pastorul penticostal devenit cunoscut datorită blogului Penticostalul. Vom discuta despre mediul online şi interacţiunea unui pastor cu acest mediu, despre comentatorul creştin şi scandalurile în lumea evanghelică şi despre experienţe plăcute şi mai puţin plăcute ale “penticostalului” .

Vă aştept aşadar pe radiociresarii.ro la 22.10 la o nouă emisiune Ciresarii Online cu o discuţie spumoasă cu pastorul blogger Laurenţiu Balcan.

Interviul cu Cristi Boariu îl puteţi asculta aici.

© 2009 ganditorul.wordpress.com   Radio

Astazi, 20.09.2008, blogul “penticostalul” implineste un an de zile.

Blogul “penticostalul” a aparut ca o reactie la hotararea din 8-9 August 2007. Aveam nevoie de un spatiu unde sa-mi public protestul si sa dau posibilitatea si altor persoane sa-si exprime parerea. A aparut ca un blog de reactiune si multa vreme si-a pastrat caracterul acesta.

Am incercat totusi sa evit, pe cat posibil, atacurile directe asupra persoanelor puse in discutii si sa nu ma departez de un spirit polemic sanatos. Am intentionat sa creez polemici sanatoase din care sa invatam ceva si eventual sa schimbam ceva. Am crezut in permanenta ca ceva se va schimba. Poate sunt naiv, nu stiu, dar refuz sa cred ca schimbarea este imposibila.

Stiam ca postarile mele pun presiune pe cei care pot lua decizii si am sperat ca vor face ceva pentru a nu distruge si mai mult libertatea noastra in Hristos. Acesta a fost motivul pentru care am devenit unul dintre semnatarii Scrisorii Deschise. Am fost extrem de increzator dupa “intalnirea de la Cluj” din Martie, anul acesta, pentru ca am vazut disponibilitatea Consiliului Bisericesc de a dialoga si de a schimba ceva. M-am inselat amarnic! A fost strategia lor de a ne calma si de a ne da sperante false, pentru ca, in timp, orice lupta pentru o anumita cauza scade in intensitate. Ne-au dezmembrat si ne-au redus la tacere.

Astazi, dupa un an, stau si ma gandesc daca asa ar fi trebuit sa reactionez. Nu regret nimic din ceea ce am spus – cred in ceea ce am sustinut – dar ma gandesc daca nu era mai bine sa stau in banca mea si sa nu visez ca pot influenta un sistem rigid, impenetrabil si iremediabil. Personal ma vad nevoit sa recunosc ca protestul meu e nu a produs schimbarile pe care le-am asteptat. Ei, prin tacerea, ignoranta si sfidarea lor au fost mai tari decat mine, cu toata sinceritatea si buna credinta a actiunilor mele. Vladimir Pustan imi spunea, cand a fost la Onesti, ca eu sunt inca la stadiul de protest dar ca el a trecut la stadiul de dezgust.

Am fost apostrofat in nenumarate randuri. Am fost identificat ca un razvratit si ca un libertin (dupa unii, liberal, desi habar nu au care-i diferenta dintre cei doi termeni). Am fost jignit in zeci de feluri. Am devenit persoana non-grata pentru unele zone. Am fost cenzurat. Am fost amenintat si insultat.

Datorita protestului meu sunt la un pas de a mi se desface contractul de munca. In luna August (a.c.) am fost instiintat de intentia celor din Filiala Suceava de a-mi desface contractul de munca, pe motiv de incapacitate de plata a taxelor salariale. In Mai m-am “intors” din concediu pentru cresterea copilului si, desi ar fi trebuit sa fiu incadrat pe acelasi post si in aceleasi conditii pe care le aveam inainte de a intra in concediu, am aflat ca ei, Comitetul Filialei Suceava, mi-au retras ajutorul de salarizare pe care il primeam de la Stat, pe motiv ca un protestatar si un razvratit nu merita ajutat si m-au pus in incapacitate de plata. Desi puteam sa-mi platesc taxele, am refuzat sa o fac. De ce? Pentru ca Filiala Suceva imi datoreaza o suma considerabila de bani, rezultata din retinerea salariului meu timp de ani de zile (daca voi fi nevoit, va voi da detalii),  si am crezut ca e corect ca ei sa se ingrijeasca de cartea mea de munca pana la sfarsitul anului.

In situatia in care imi vor desface ABUZIV contractul de munca, voi fi pus intr-o situatie fara precedent. Ce voi face? In primul rand voi cere o audienta la presedintele Cultului, Pavel Rivis Tipei, in care ii voi prezenta situatia mea si modul preferential, abuziv si nebiblic in care judeca Comitetul FIlialei Suceava. In cazul in care presedintele nu va interveni pentru mine, imi voi da demisia din functia (nu din slujba!) de pastor al Cultului Penticostal si, ca Samson, imi voi strange toate puterile si voi publica toate informatiile “explozive” pe care le am despre situatia din Filiala Suceava si nu numai. Voi face mai multe dezvaluiri incriminatorii in doua – trei postari decat am facut intr-un an de zile. Apoi voi convoca Adunarea Generala a Bisericii Filadelfia, le voi explica situatia si le voi cere sa iesim din Cultul Penticostal. Cred ca am destule argumente si destula credibilitate ca sa ii pot convinge. Impreuna cu pastorul de sector, care din fericire e tatal meu, vom convoca toate comitetele bisericilor din jur, care depind intr-un fel sau altul de Filadelfia Onesti (cel putin 7 biserici) si le vom cere iesirea din Cultul Penticostal.

Este inacceptabil ca am devenit tinta vendetelor lor. Si asta pentru ca am indraznit sa spun ce gandesc? Si asta pentru am tras un semnal de alarma pentru binele miscarii penticostale? De ce ii inlatura pe toti cei care sunt sinceri si au viziuni concrete pentru bisericile lor, dar ii pastreaza pe toti lingusitorii si fatarnicii care sunt mai interesati de cariera lor decat de lucrarea lui Dumnezeu?

Daca nimeni nu poate spune adevarul in Cultul Penticostal fara a fi mazilit si inlaturat din scena, atunci cred ca suntem intr-o situatie fara iesire. Imi voi pastra verticalitatea si voi condamna abuzurile, fie din interiorul Cultului, fie din afara lui.

……

Cateva date tehnice:

Total vizitatori: 49.191 (media: 134 vizite/zi)

Cei mai multi vizitatori: 4 August 2008, 679.

Luna cu cei mai putini vizitatori: Decembrie 2007, 965.

Luna cu cei mai multi vizitatori: Iulie 2008, 8.256.

Postari: 138

Comentarii: 996

Am avut mai multe postari in top 100 wordpress, iar unele dintre ele au ajuns in top 10 wordpress. Blogul “penticostalul”, asa cum spunea Alin Cristea, la ora actuala este cel mai citit blog penticostal, fiind o prezenta constanta in Top 100 wordpess. 

La multi ani, penticostalule!!!

Maine se va implini un an de la “Hotararea din 8-9 August 2007“.

Desi pe parcurs au iesit la iveala mai multe dedesubturi care au stat in spatele redactarii acestei hotarari, nici pana astazi “initiatorii” ei nu au reformulat-o. Pana si presedintele Pavel R. Tipei, pe langa multi alti membri ai Consiliului Bisericesc au ramas surprinsi cand au aflat ca hotararea nu are caracter de “recomandare“. Se vede treaba ca nu au citit ceea ce au semnat.

S-a dorit ca aceasta hotarare sa “intareasca disciplina si climatul duhovnicesc” in bisericile penticostale. Pentru aceasta, pastorii trebuiau sa aplice principiile din hotarare. La conferinta de la Arad, din toamna anului trecut, la intrarea bisericii pastorita de fratele Pavel R. Tipei era afisata, in format mare de tot, hotararea din 8-9 august. Era exemplul pe care toti pastorii trebuiau sa-l urmeze. Studentii de la ITP Bucuresti si Betania Arad urmau sa fie “instruiti” cu privire la aceste principii si “sa si le imprime bine in masa de neuroni spirituali“. Intr-un cuvant, toata masa de slujitori penticostali trebuiau sa aplice la nivel local principiile din hotarare.

Cati pastori au aplicat aceste principii?

Cat instructaj au primit studentii de la teologie? Poate ne vor informa si pe noi.

Sunt foarte curios in cate biserici s-a intarit  disciplina si s-a imbunatatit climatul duhovnicesc in urma aplicarii acestei decizii.

Un an e o perioada suficient de lunga pentru a face o analiza. Membrii Consiliului Bisericesc ar trebui sa formeze o comisie de evaluare a efectelor acestei hotarari si sa ne comunice si noua rezultatul. Daca hotararea nu a avut efectele asteptate, fratii care au “nascut” aceasta circulara creatoare de dezbinari si de crize deontologice si teologice ar trebui sa-si regandeasca rolul de lideri ai Cultului Penticostal.

Ce se va intampla cu noi daca nimeni nu raspunde de deciziile pe care le ia?

.

.

Rasaritul soarelui ma trezeste cu zgomot cald, pregatindu-ma pentru o zi plina, mult asteptata de tinerii crestini din Romania. Urmeaza prima zi din Conferinta Peniel “Viata la Maxim”, conferinta mult asteptata si controversata. Multe reclame au fost facute, oamenii au vorbit, cei “de sus” au incercat cenzuri si tinerii au ales sa vina, nu 5000 cati erau asteptati, dar numarul a fost undeva la 3000, inscrisi pe pagina web a Penielului.

Rabdarea celor veniti a fost testata la usa salii, unde au fost invitati sa astepte, ca niste crestini destoinici, sa le vina randul la primirea bratarilor cu V.I.P. Nu au lipsit si razvratitii, care au pus nervii celor de la receptie la teste maxime.

Formatia Plus a deschis cu muzica lor placuta inimile participantilor, apoi trupa Decean ne-a condus in inchinare si lauda la adresa unicului Dumnezeu, mort si inviat, Isus Hristos. Aplauze si multe strigate de bucurie au fost inaltate in momentul in care Duhul Sfant s-a coborat, inundand sala de prezenta Sa. In stanga, la “tribuna oficiala”, multi ochi au scrutat cu foame miscarile si aplauzele tinerilor, indosariind orice manifestare ciudata.

Lucian Oniga, presedintele fundatiei Peniel, a avut primul mesaj, lovind crunt in traditie si libertinaj, cerand tinerilor o viata la maxim, dar dupa felul de umblare a lui Isus. Cei razvratiti s-au bucurat cand traditia a fost desfiintata, dar au fost nevoiti sa plece capul cand Dumnezeu le-a cerut smerenie si o viata curata, libera, dar ca limita a libertatii avandu-l pe Hristos.

Tineri multi au ales sa isi predea viciile in mainile lui Dumnezeu, cerand clementa Divinului si putere pentru o viata la maxim.

Transmisia Live a cazut, siteul AlfaOmega suferind o usoara eroare, dar vom pune in curand la dispozitia voastra conferinta online in reluare.

Spre seara, in ultima sesiune a zilei, invitatii surpriza au fost cei de la Nolklon, trupa controversata si neinteleasa. Desi Petrica Bistran a fost foarte natural, fara exagerari, pe chipul fr. Moise Lucaci s-au vazut usoare cute, starnite, probabil, de ravna pentru “puritatea muzicii”. Aplauzele au fost auzite  pentru originalitate, pentru poemul placut si indemnul lor de a fi legati de Hristos, si chiar Pastorul Cristian Barbos a citat din textele lor de doua ori in timpul predicii. Unii au iesit din sala, nedorind sa isi profaneze intelectul cu aceste cuvinte “vulgar rostite”, nedorind sa accepte, inca, ca Hristos vorbeste cum doreste si prin cine voieste.

Prima zi s-a incheiat in inchinare si cu suflu nou, urmand a doua parte a conferintei, Joi 1 Mai. Tinerii au depasit 3500 la prima sesiune, Vitamina C deschizand drumul. Peniel Band ne-au condus in inchinare si iarasi Dumnezeu a fost in mijlocul laudelor poporului Sau (spre durerea unora). Dimineata a culminat cu predica fratelui Ianovici, in care tinerii au fost provocati sa ceara Duhul Sfant si puterea acestuia. Tinerii au raspuns provocarii in numar mare.

Seara mult asteptata a sosit curand, sala plina a rasunat de cantare, iar cei 5000 de participanti au asteptat sa le vorbeasca Dumnezeu prin Tony Anthony, un miracol, un om schimbat din temelii de puterea nemarginita a Creatorului.

Desi Basescu si Videanu nu au fost prezenti, tinerii nu s-au intristat nici pe departe de aceasta, ba unii chiar au spus un “multumim, Doamne”!

Tony a povestit din viata lui, esecurile multiple, lamentatiile si pacatele comise cu o parere de rau, dar a adus un suflu nou, spunand ca Dumnezeu cel mort si inviat poate inca sa ierte si sa ne mantuiasca. La sfarsitul predicii, tinerii inlacrimati au iesit sa-l aleaga pe Dumnezeu ca singura solutie a lor de salvare. Sute si sute de tineri au primit iertare, altii au plecat la fel, umani, prea umani si fara o motivatie noua, fara ca macar sa isi plece genunchii in fata unui Dumnezeu Atotputernic.

Au fost doua zile, dar aceste zile au fost suficiente ca tinerii sa poata vedea Fata lui Dumnezeu din nou si sa poate alege Viata, dar nu o viata de crestini banali, ci una la maxim.

Tineri, ati plecat spre libertatile voastre, spre viata traita zilnic, lipiti inca de traditii si libertati, uniti cu viata, cu esecurile, suferinzi, urand inca Divinul, sau poate liberi in realitate. Ati plecat, dar va las un gand, ceva din versurile trupei Nolklon: “Liberi in vise si sclavi in realitate”.

Libertatea are o singura limita: Hristos.

Nu am putut merge la Bucuresti, la Conferinta Peniel. As fi vrut sa fiu acolo, mai ales la sesiunea din aceasta dupa amiaza, unde, asa cum anunta situl oficial la Penielului, www.peniel.ro, trebuia sa vina nea’ Base’ si cu nea’ Videanu.

Din punctul meu de vedere, Penielul a fost la un pas de a comite o eroare fantasica. Mai ales ca ei i-au invitat pe acestia doi la Conferinta. Ma bucur ca li s-a refuzat invitatia si imi asum riscul de a critica actiunile unor prieteni, pentru ca tendinta evanghelicilor de a cocheta cu clasa politica incepe sa fie tot mai evidenta in ultima vreme. Voi “ara” cu Penielul, pentru a condamna colaborarea tot mai accentuata a bisericilor evanghelice din Romania cu clasa politica.

Ce treaba are Basescu cu Penielul? Ce treaba are Videanu cu tema conferintei:  ”Viata la maxim!”? NICI O TREABA. Si totusi, prietenii mei de la Peniel, cu care am colaborat de mai multe ori, i-au invitat pe mai marii tarii sa aiba un discurs in cadrul sesiunii de varf a Conferintei. Daca ar fi fost invitati sa vina sa asculte Conferinta, m-as fi bucurat, Dumnezeu sa-i ajute sa se pocaiasca, dar, sa vorbeasca in cadrul Conferintei?!

E drept ca da bine la imagine: “ba’, a fost Basescu la Conferinta!”; “…vai draga, ce ai pierdut! Daca veneai la Bucuresti, il vedeai pe domnul Basescu. Nu e asa chel cum pare.” Dar, ce treaba are “imaginea” cu impactul spiritual asupra vietii tinerilor? Ce treaba are lumea (sistemul diabolic!) cu Imparatia lui Dumnezeu? Ce legatura e intre neprihanire si faradelege?

Mi-l imaginez pe Pavel in cadrul unei intalniri, in catacombele Romei… “Fratilor, astazi ne va vorbi domnul Nero, Imparatul nostru preaiubit si luminat. Dumnealui ne va explica ce trebuie sa facem ca sa murim cu totii, cat mai repede…”; sau, ce spuneti de prezenta ex-presedintelui american, Bill Clinton, la o Conferinta penticostala din State… “haleluia, slavit sa fie Domnul, astazi il avem cu noi pe domnul “iubaret”, Bill Clinton, haideti sa-l aplaudam cu totii. Dumnealui ne-a informat ca astazi, in scurtul mesaj pe care-l va avea, ne va explica ce trebuie sa facem pentru a renunta la trabuc.” Penibil…

Tot mai multe partide politice ”ataca” bisericile evanghelice, convinsi fiind ca votul evanghelicilor poate fi decisiv. Dar daca devenim “carnea lor de tun” inseamna ca suntem naivi de-a binelea. Noi nu avem nici o treaba cu lumea! De ce cautam aprecierile  lor? De ce vrem sa intram in gratia lor?

E trist ca, in aceasta perioada, tot mai multi pastori evanghelici promoveaza candidatii partidelor politice. Unii pastori penticostali chiar vor candida la alegerile locale. Se stie ca, in bisericile din Suceava de exemplu, se duce o campanie de sustinere a PDL -ului. De ce ne unim cu lumea? Probabil usturoiul din Egipt e mai bun decat mana din biserica.

In lupta dintre “politic” si Biserica, intotdeauna vor castiga politicienii. Sunt experti in manipulare, cameleoni, smecheri, oportunisti, nerusinati, nesimtiti, neobrazati, fara scrupule. Traiesc pe spinarea noastra si ne mint, in fiecare zi, ca vor binele tarii, cand, in realitate, interesele lor sunt tot ceea ce conteaza. Traim noi mai bine dacat acum patru ani? Nicidecum, ci dimpotriva!

De unde interesul “politicului” pentru bisericile evanghelice? Va spun eu de unde, din dorinta de a ne manipula pentru a castiga urmatoarele alegeri. Nu si-au terminat inca a doua, sau a treia vila, si nu au acaparat destule proprietati in mandatul acesta, deaceea au nevoie de un nou mandat. Ca tot ce au inceput sa duca la bun sfarsit…biblic, nu?

Clasa politica e corupta, iar cand noi dam mana cu ei inseamna ca le dam girul nostru. Sfintenia noastra nu-i va influenta, dar coruptia lor va deveni coruptia noastra….

Iata-ne ajunsi la un nou inceput de an, asa ca am sa va dezvalui cateva din socantele rezultate ale barometrului penticostal.

1. Problema
Dupa cum probabil banuiati, avem 2 tabere in biserica penticostala… cei vechi si cei noi. E foarte important sa intelegem acest lucru. Sunt 2 categorii de oameni in biserica, care din pacate se afla exact la polii opusi, cei dupa rit vechi, caracterizati de tabuuri si prejudecati, si cei dupa rit nou, cu libertati si opinii personale.

2. Penticostalul de rit vechi, (conservatorul)
Femeia, trebuie sa fie supusa barbatului, sa se imbrace cu haine largi necroite pe trupul ei pentru a nu trezi idei. Ea nu poarta lantisoare, podoable sau alte accesori, nu se imbraca in blugi in biserica si nu intretine relatii sexuale inainte de casatorie. Are cel mult un singur prieten inainte de casatorie, evident in vederea acesteia, cu care considera ca este pacat clar sa se sarute. Daca totusi, se intampla sa ramana insarcinata, e de acord cu avortul, decat sa fie excomunicata sau aratata cu degetul. (foarte putine cazuri, dar exprima o optiune)

De asemenea, barbatul conservator nu poarta blugi, nu asculta rock, sau alta muzica cantata cu tobe si instrumente galagioase, altele decat cele din alama, crede ca masturbarea si sexul sunt pacate clare si nu danseaza pentru ca, considera aceasta manifestare ca fiind necrestineasca.

Cum era si firesc, conservatorul asculta, muzica fratilor Speranta (liderii clasamentului general), nu se uita la televizor, nu agreeaza teatrul si pantomima, si se lasa atins de predicile fratelui Pustan.

3. Penticostalul de rit nou, (libertinul)
Libertinul se deosebeste de conservator in primul rand prin faptul ca are opinie, dovada ca cei mai multi folosesc frecvent in chestionar raspunsurile deschise, unde pot adauga proprile lor raspunsuri.

El agreeaza si/sau nu se “potichneste” in accesorii, tatuaje, freze, blugi, etc. E de acord cu dansul, chiar daca cei mai multi nu-l practica pentru ca nu le face placere, nu pentru ca ar considera ca acesta ar fi un pacat.

Vorbind despre relatii, libertinul considera ca ar trebui sa aibe atatea relatii de prietenie de cate e nevoie pentru a-si gasi consoarta, insa multi dintre ei raman la ideea ca sarutul inainte de casatorie nu e ok, si foarte putini (dar mai multi ca conservatorii) sunt de parere ca in cercul lor de prieteni se practica sexul premarital. Totodata, libertinul considera masturbarea ca fiind pacat, insa prefera sa nuanteze acest raspuns alegand varianta cu “e un lucru normal la tineri…”

In cele din urma, libertinul asculta muzica worship, gospel si rock, in mod special trupa Hillsong, se uita la televizor, si la filme, agreaza teatrul si pantomima chiar si cea artistica, fara scop religios, cat despre predica, libertinul il agreeaza cel mai mult, tot pe fratele Pustan.

4. Asemanari intre Conservator si Libertin (puncte de legatura)

• Amandoi au, in medie, aceeasi varsta, deci nu avem un conflict intre generatii, ci un conflict intre membri aceleasi generatii. Cei mai multi respondenti intre 20 – 35 ani, frecventa maxima 23-27 ani, media 25
• Toti sunt de acord cu Internetul in aceleasi proportii, si il folosesc. (chiar daca televizorul ramane tabu la conservatori) Din pacate acest fapt e incert la nivel national pentru ca toti participantii la barometru au folosit Internetul.
• Proportiile sunt foarte asemanatoare, adica taberele sunt bine impartite.
• Toti sunt de acord ca fiul rispitor a fost mai castigat.
• Nici unul nu e de acord cu sexul premarital.
• Amandoi ar asculta predicile fratelui Pustan cu deosebit interes.

5. Deosebiri majore intre Conservator si Libertin (conflicte)

• Imbracamintea, freza, blugii, accesoriile, fardurile, tatuajele, toate acestea sunt motive clare de conflict intre penticostali, si anume, cei conservatori nu le accepta, si se simt poticniti.
• Filmele, televiziunea, muzica rock, tobele sunt clare motive de grele atacuri pe sema amandoura, in sepcial muzica ii intriga atat pe conservatori cat si pe libertini.

6. Concluzii
Cred ca muzica e motivul central pentru care ar trebui sa se imparta cele doua tabere in biserci separate, ideologii separate, culte separate, pentru ca au viziuni separate fata de inchinare.

Totusi, in anul 2008, bazandu-ne pe faptul ca ambi cred ca fiul risipitor a fost mai castigat, pentru ca a fost deschis la minte, si a cautat mai mult decat i s-a zis din batrani, cred ca pe baza punctelor de legatura se poate face pace, mai ales pe Internet, mediu agreeat de toate categoriile.

7. Propunere
O conferinta/tabara crestina mai mult libertina decat conservatoare, la care sa se predice despre libertate de gandire. Ar trebui sa se cante muzica gen Hillsong, sa avem pantomime si filme crestine dar si artistice, sa se organizeze o seara de vizionare de muzica sociala, si una de muzica de inchinare, cu piese de peste tot, din toata lumea, la intrare toata lumea sa primeasca bratari crestine gratuite, sau alte accesorii.

Ar trebui sa predice fratele Vladimir Pustan, care a intrunit clar cel mai mare numar de voturi.
Cu toate ca formatia Speranta a intrunit un numar de voturi foarte mare, putin mai mare ca Hillsong chiar, cred ca atata vreme cat ei nu canta muzica gen Hillsong sunt un motiv de dezbinare intre cele doua categorii de penticostali.

…

Multumesc tutoror pentru raspunsuri, efectiv cifrele nu sunt graitoare, modelearile statistice finale au aratat ca sunt aceste 2 tabere care voteaza diferit, din pacate, deci am preferat discursul monografic celui statistic. Au fost analizate 380 de chestionare, si datorita cererilor si sugestiilor, sper ca in viitorul imediat sa avem un chestionar mai obiectiv legat de alte obiceiuri si probleme ale penticostalului. Astept comentariile voastre.

In data de 8-9 August, Consiliul Bisericesc al Cultului Penticostal  a emis o hotarare intitulata “Principii si directii pentru intarirea disciplinei si climatului duhovnicesc in biserici”. Hotararea aceasta incearca sa reglementeze aspecte practice ale vietii bisericesti precum imbracamintea, aranjarea parului, purtarea podoabelor, muzica, manifestarile artistice, etc. Se doreste ca aceasta hotarare sa fie  aplicata in bisericile locale de catre fiecare pastor, bineinteles asteptandu-se ca disciplina si climatul bisericesc sa se schimbe radical.

Protestez impotriva unor aspecte ale deciziei, pe care le voi mentiona mai jos si mentionez ca acesta nu este un protest impotriva Consiliului Bisericesc, ci un protest impotriva tendintei de interventie  autoritara “de la centru” in bisericile locale, tendinta care anuleaza un principiu fundamental al eclesioligiei noastre, unitatea in diversitate. Fiecare biserica este chemata sa-si analizeze marturia si relevanta culturala in functie de maturitatea si caracteristica ei locala. Biserica locala este autonoma si trebuie sa decida ce principii intaresc disciplina si climatul ei duhovnicesc, bazata pe principiile Bibliei. Protestez impotriva faptului ca ni se cere noua, pastorilor locali,  sa aplicam aceste reguli, fara a fi consultati in prealabil, si fara a ni se da posibilitatea (cu exceptia regulii privind verigheta!) sa decidem la nivel local daca ele sunt relevante sau nu.

Mi se pare o lipsa de obiectivitate ca aceasta chemare a credinciosilor penticostali la cumpatare si simplitate sa fie inteleasa in primul rand prin prisma imbracamintei si sa nu fie urmata de exemplul practic al liderilor penticostali. Simplitatea cuprinde fiecare aspect al vietii  noastre. Daca vrem sa fim simpli si cumpatati trebuie sa ne referim si la aspecte mai sensibile ale vietii noastre. Ce masini conducem? In ce case locuim? Ce venituri lunare avem? Care este nivelul nostru de trai in comparatie cu majoritatea credinciosilor penticostalilor? Nu putem aplica simplitatea si cumpatarea doar la imbracaminte si la alte lucruri superficiale. Procedand asa nu facem altceva decat sa ne amagim constiinta, uitandu-ne in oglinda de pe hol si nu in inima noastra.  Chemarea la “solemnitate” in imbracaminte poate deveni un fariseism otravitor. Domnul Isus ne-a invatat ca adevarata evlavie e cea a inimii, iar evlavia exterioara poate deveni fatarnicie. Este drept ca unele persoane exagereaza in aceasta privinta, comportandu-se intr un mod inadecvat, dar cazurile acestea particulare, pe care fiecare pastor local ar trebui sa le rezolve,  nu justifica hotararea generala a Consiliului Bisericesc.

Nu am crezut ca voi trai sa vad liste de reguli pe care noi, pastorii, sa le aplicam in biserica. Am crezut ca ne-am maturizat si ne-am stabilit teluri mai inalte decat “croitor”, sau “critic de moda”. Bineinteles ca Biblia ne cheama la decenta, relevanta si cumpatare, dar acestea trebuie intelese in contextul libertatii crestine. Toti credinciosii ar trebui sa fie impotriva vulgaritatii si exagerarii in imbracaminte, dar cand noi incercam sa scoatem blugii si tricourile  din vestimentatia unui crestin, pentru ca ar fi indecente, dovedim ca nu intelegem ce e evlavia. Inca nu pot pricepe, de ce e mai evlavios cel care poarta pantaloni din lana, decat unul care poarte blugi? Uniformitatea in imbracaminte este o himera.  Unde e libertatea? Unde e unitatea in diversitate? Cine imi poate dovedi ca blugii sunt o imbracaminte indecenta si profana?

Deasemenea, conform hotararii, trebuie sa imi decupez de pe tricouri si de pe bluze inscrisurile, pentru ca ar fi indecente. Cine stabileste ce culori sunt stridente si ce culori nu sunt stridente? Deja imi imaginez un cortegiu funerar, toti in haine solemne, de culori inchise, mergand Duminica de Duminica la slujbele bisericilor noastre. Ma gandesc ca daca vom aplica aceasta hotarare va trebuie sa-i scoatem pe Iosif si pe Isaac, fiul lui Avraam, din cer, pentru ca unul a avut curajul sa faca o haina pestrita (colorata), iar celalalt a avut tupeul sa o poarte (iertati-ma ca sunt ironic!).  

Cine stabileste care culori la par sunt naturale si care nu? Cine stabileste ce frizuri sunt excentrice si stridente? La ce ne raportam cand incercam sa stabilim diferenta dintre acceptabil si inacceptabil?

Personal sunt impotriva oricarei forme excentrice de comportament, dar pentru a fi obiectiv trebuie sa-mi recunosc subiectivitatea! E deplorabil ca o biserica sa-si zideasca moralitatea pe reguli si nu pe viata Duhului care trebuie sa se manifeste in ea. E o ofensa adusa libertatii duhovnicesti  sa crezi ca aceste reguli vor imbunatati climatul bisericesc. Pretentia ca aceasta hotarare trebuie pusa in practica “pe langa celelalte norme biblice de conduita morala si spirituala”, este o dovada clara de aristrocratie bisericeasca, de papalitate infantila , care are drept  scop transferarea autoritatii bisericesti unui grup de clerici avizi de putere.

Christian Schwarz unul dintre cei mai mari experti mondiali in cresterea Bisericii, dupa ce a studia peste 1.000 de biserici, din 32 de tari, de pe toate continentele, printre altele a ajuns si la concluzia ca: “Am observat ca bisericile care au o tendinta spre legalism (unde a fi crestin inseamna a avea doctrina corecta, coduri morale, inscris in registru de membri, etc.) pasiunea spirituala e de obicei sub medie.” Realitatea dureroasa e ca se cauta cu disperare substituenti care sa inlocuiasca prezenta Duhului in bisericile noastre, nu mai avem pasiune pentru D-zeu! Ne pierdem marturia datorita lipsei noastre de spiritualitate si evlavie a inimii. Acolo trebuie sa mergem si sa ne schimbam. Ce facem noi ca tinerii si membrii bisericilor noastre sa aiba o viata spirituala bazata pe  o relatie vie cu D-zeul harului? Ce facem noi ca sa ridicam oameni  dedicati lui D-zeu? Cum ii vom castiga noi pe golanii de pe strada si pe smecherii din licee si universitati? Cum ii vom castiga noi pe rockerii care se drogheaza si  cauta cu disperare fericirea acolo unde e moarte? Cantandu-le muzica populara? Haideti sa  fim seriosi! Nu-mi place rockul si nu-mi plac nici ritmurile agresive, dar trebuie sa recunosc obiectiv ca  multi tineri s-au intors la Domnul ascultand rock crestin, si o multime de fosti golani l-au cunoscut pe Domnul ascultand hip-hop crestin. Stilul nu e altceva decat ambalajul in care se imbraca mesajul datator de viata. Relevanta subculturala depaseste gusturile personale. Sunt mai interesat de sufletul unui om pierdut decat de gusturile mele!

Sunt consternat de faptul ca membrii Consiliului Bisericesc resping o metoda de evanghelizare relevanta cultural si extrem de eficienta. “Consiliul Bisericesc respinge pantomimele, scenetele, filmele artistice, dansurile si coregrafia ca mijloace potrivite pentru inchinare si evanghelizare.” Oare chiar am uitat ca impactul vizual este extrem de important in evanghelizare? Pai tocmai acesta a fost motivul pentru care a folosit Domnul Isus pildele (un fel de scenete) ca metoda de transmitere a Evangheliei. Mesajul nu se schimba niciodata, mijloacele da! Iar daca exprimarile artistice imi deschid usa pentru a transmite Evanghelia, unde e indecenta si lipsa de evlavie? Ce facem in aceste conditii cu  filmul “Isus” pe care majoritatea bisericilor l-au difuzat?

Bineinteles ca in hotararea  Consiliului Bisericesc sunt mentionate si lucruri pozitive pe care fiecare credincios ar trebui sa le practice. Daca Consiliul Bisericesc ar fi recomandat aceste hotarari bisericilor, asa cum specifica Statutul de Organizare si functionare al Cultului Penticostal, articolul 80, aliniatul 6, litera d, toti pastorii ar fi apreciat demersul fratilor nostri. Dar din moment ce se incearca implementarea acestor reguli, indiferent de parerea pastorilor locali, situatia devine tensionata.  Provocarea care ne sta in fata este colosala, suntem chemati intr-adevar la cumpatare si sacralitate, suntem chemati sa devenim ca Isus, dar nu pe fondul directivelor  restrictioniste, ci pe fondul vietii duhovnicesti care izvoraste dintr-o inima sincera. Schimbati continutul, iar amblajul il va pune in evidenta!

Pe fondul acuzatiilor de coruptie in care sunt implicati o parte din liderii penticostali, aceasta hotarare vine ca un “praf in ochii gloatelor”. Suntem orbiti de asa zisa dorinta de sfintenie si de reforma, pentru a nu vedea butoiul de pulbere pe care sta conducerea Cultului Penticostal. 

Va chem pe toti la relevanta si obiectivitate, traiti o viata sfanta pentru ca sunteti copiii lui D-zeu, dar in acelasi timp fiti  liberi in Hristos!