Macaco de perna curta encosta a banana no chão

PORTICI – Centro anni di carcere: la scure della giustizia sul clan Vollaro, alla sbarra per “l’estorsione del caffè”. Domenico Zirpoli, i fratelli Carmine e Luigi Panzariello e Antonio Froncillo: secondo l’accusa imponevano ai commercianti di Portici la miscela ‘sponsorizzata’ dalla camorra.

 È stata accolta in pieno dal pm anche la parte delle indagini nate in seguito alla denuncia degli ex gestori del bar Madonna. Gli imputati erano entrati nella gestione del locale ma poco dopo si rifiutarono di pagarne l’affitto. L’indagine condotta dagli agenti del commissariato di Portici-Ercolano. Ieri davanti alla IV sezione del tribunale di Napoli, collegio C (presidente Magda Cristiano), l’antimafia ha chiesto per il nipote del padrino del clan, Carlo Vollaro, figlio di “Zì Tonino”, 14 anni e sei mesi di reclusione. Stessa richiesta di condanna per il figlio di Raffaele, Luigi Vollaro. Anche per Luigi e Carmine Panzariello, il braccio armato del clan, il pm ha fissato in 14 anni e 6 mesi di detenzione, la pena da infliggere. Stessa richiesta di pena per Domenico Zirpoli che prese materialmente in gestione il bar. Discorso a parte per Antonio Froncillo per il quale il pm, visto le aggravanti, ha chiesto 24 anni e due mesi di carcere. Ora toccherà alla difesa (Oliviero, Caccavale, Cappuccio, Stabile e Perna) smontare il castello accusatorio dell’antimafia. La sentenza è prevista per il mese di dicembre. Il blitz nell´ottobre 2007. Il blitz scattò nell’ottobre del 2007.

l’Ora Vesuviana on-line

redazione@loravesuviana.it

por Leonardo Caruso, vulgo Pelúcia

Neste blog já tivemos crônica sobre idosos, sobre o sentido da vida, sobre encontros e desencontros. Você já deve ter se deparado por aqui com textos que falam sobre a gripe, sobre as mulheres (no sentido sentimental e também naquele que causa rombo no cartão de crédito do pai, marido, namorado, etc).

Tivemos a crônica como crônica e até um enigmático vestido rondando o ambiente. Com todo respeito aos meus colegas, nenhum desses temas é realmente impactante. Na verdade, falta um equilíbrio, falta um assunto que me deixe nervoso, que me deixe estressado, que me dê calor, que suje a minha casa.

Preciso falar de algo que os homens devem ter, mas não muito grande (as pessoas do sexo feminino não gostam muito), e que as mulheres não devem ter. Algo que deveria crescer só no inverno, mas que incomoda em todas as estações. Preciso falar de algo que demonstra a presença de testosterona, mas que pode ser nojento. Preciso falar de PÊLOS! Isso mesmo, pêlos.

Tá, eu sei que é algo normal em qualquer homem, e até mesmo em algumas mulheres (garotas, por favor, depilem-se!), mas o problema é o excesso de pêlos, e pêlos estilo Wolverine: quando você acha que deu um jeito neles, eles crescem novamente, mais forte e com mais raiva! No meu caso, eu não tenho muito problema com a aparência (tirando meus pés de Hobbit). Mas é que incomoda sabe. Esse verão, esse calor, esses pêlos. O detalhe, é que eles caem, e daria pra fazer uma peruca, tamanha é a quantidade de “cabelinhos” que minha perna libera… Isso faz uma sujeira!

Se algum dia, eu for estudado por algum geólogo ou afim, não serei analisado pelas minhas pegadas ou pelos “utensílios” que criei, serei estudado pelos meus pêlos. E haja pêlos. Nunca vi tantos pêlos. Pêlos, pêlos, pêlos. Vocês podem se perguntar “mas por que tanto repúdio aos pêlos, é só passar uma maquininha”. Eu vou concordar com você, que é “só passar uma maquininha”, mas sabe quanto tempo dura a bateria de uma “maquininha”? Quer chutar? Um quinto de perna! Isso mesmo, 1/5 de perna, o que equivale aos pêlos que se localizam à frente da canela direita. Se a bateria demora 8 horas pra recarregar, digamos que consegui raspar… até o joelho antes de ir pra Metamorfose (festa a fantasia). Talvez tenha sido os pêlos que fizeram as pessoas confundirem a “Miss Uniban” com a Xuxa!
Se não fossem os “pelinhos” em quantidade elevada, eu talvez não tivesse sido “batizado” de Pelúcia, aqui na faculdade.

Pêlos… você poderia ter me dado um gen menos peludo, hein Carusão!?

(am întârziat cu ultimele impresii doar şi doar pentru ca am fost 3 zile la Viena – am plecat luni dimineaţă, imediat după festival)

… and the winner is (asta după 6 piese văzute + 1 văzuta anul trecut în FNT şi care era şi anul asta în FNT, nu ştiu de ce) … the winner is …. winner is … is: “România! Te pup” – în regia lui Davis Schwartz, la teatrul Naţional Vasile Alecsandri din Iaşi. In alegerea mea n-am luat în considerare “Lear” în regia lui Andrei Şerban şi “Orfeu şi Euridice” în regia lui Ducu Darie pentru ca am impresia ca au avut premiera înainte de FNT-ul de anul trecut.

Cea mai proasta piesa dintre cele 6+1 mi s-a părut de departe (proasta oricum, în general, în orice condiţii, bleah, bu-hu-hu!!!!): “Cum traversează Barbie criza mondiala” pusa în scena la TN Timişoara. Va recomand sa NU va duceţi s-o vedeţi. In schimb dacă treceţi prin Iaşi …

Interesant şi Pillowman-ul lui Afrim, un spectacol legat, bine făcut, destul de bine gândit. Un spectacol la care a venit foarte multa lume (inclusiv fără locuri) şi după care am auzit cele mai diverse păreri:

- Excelent, excelent, foarte tare! (mega entuziasta de aproximativ 20 de ani)

- Interesant spectacol, n-am mai văzut … (tot o tânăra, 28 – 30 ani)

- Asa spectacole scremute, născute cu greu, pe cuvânt, nu ştiu la ce folosesc … (doamna peste 55 de ani, posibil din lumea show biz clasica).

Oricum, “Omul perna” merita văzut. Are o tema foarte …. hmm … cum sa-i zic, pe tăiş asa, pe tăişul unui lame de ras … copii torturaţi de părinti care devin la rândul lor nişte monştri plini de sensibilitate; textul mai propune / promovează, cum vreţi, ideea ca poate e mai bine sa mori de copil decât sa trăieşti o viata de suferinţă. Oricum, ceva ce nu te-ai aştepta sa vezi; o lume EMO prin excelenta, un EMO rafinat, intelectual, sensibil. Personajele pot fi considerate “handicapate” de unii, dar tocmai din cauza problemelor grave pe care le pune, merita a fi văzut. Părerea mea: ii lipseşte ceva pentru a fi “mare”. Probabil jocul actoricesc pe măsura şi / sau lipsa lucrului cu actorii. Daca cei doi poliţişti din piesa ar fi fost senzaţionali (n-au fost) atunci ar fi fost un succes total.

Ma așteptam la mai multe de la spectacolul lui Hausvater: “Poveste de iarna” care a demarat în tromba dar n-a marcat mai nimic. Păcat de niște efecte spectaculoase și de imensa scena a TNB.  All in all, spectacolele de la TN Timișoara n-au fost OK anul asta, chiar sub linie as putea spune. Încercări mega îndrăznețe, o lipsa de complexe atât de afișată încât ai crede mai degrabă ca ascunde multe lipsuri, răcnete, încordare și aproape niciun moment autentic teatral.

In loc de cireaşa de pe tort am păstrat “Cântăreaţa cheala” în regia lui Jean Luc Lagarce (jucat de francezi)  şi constatarea mea: francezii îl înţeleg vizibil mai bine, mai corect pe Ionesco. Noi nu ne-am prins încă ce-a vrut sa zică. Va recomand sa vizitaţi minusculul teatru Ionescu din Paris

Theatre de la Huchette

când mai treceţi pe acolo, o sa înţelegeţi ce am vrut sa zic.

Un festival scurt, cu o singura surpriza (câştigătorul meu personal) cu mult avânt avangardist și fără suficient “teatru”.

A Arte continua rolando na Spetto Tattoo!

Confiram alguns  trabalhos:

Foto: Leandro Mise/Flickr.com

Domingo passado fui comprar comida para os gatos, estava no fim. Com fila no caixa, meu passatempo predileto entrou em ação: olhar gente. Mais precisamente, as mulheres. Mulher adora prestar atenção em mulher, e isso é coisa que nem mulher entende o porquê.

A primavera, prestes a se despedir, disse ao que veio. Sol de fazer brotar o que fingiu estar seco, brisa quente. Dia branco, preguiça no ar. E todas as mulheres na loja vestiam vestidos. Todas. Como se uma ordem cósmica tivesse sido dada a elas ao amanhecer daquele sétimo dia, véspera do Dia dos Mortos: Vão viver! Obedientes, as mulheres trataram de tirar os seus do armário. Floridos, xadrezes, listrados, verdes, azuis, rosas, amarelos, com alças, sem alças. E numa coisa todas combinaram: o comprimento, mais curto neste pré-verão. Eu, claro, reparei nas pernas todas.

Conferi se eram bonitas ou nem tanto. Se eram gordas ou magras. Longas ou curtas. Branquelas ou bronzeadas. Se o cirurgião vascular teria trabalho por ali ou não. Se tinham ou não manchinhas roxas, dessas que aparecem quando a gente bate na quina da cadeira. Se o formato denunciava a caminhada diária ou a perna para o ar. Brinquei de trocar mentalmente as pernas de um corpo para outro, para ver como elas ficariam – o que não é nada fácil. Brinquei de tentar adivinhar como era o rosto, olhando primeiro para as pernas. Errei feio: as pernas mais gordinhas não estavam nos rostos mais redondos. Nos pés, dá-lhe rasteirinhas e chinelos cheios de bossa. A fila andou e eu pensei: o conforto há de vencer. A redenção dos pés, finalmente.

Quando eu tinha vinte anos, não usava vestido. Suspirava ao lembrar das minhas pernas aos quinze. Queria ter a cabeça dos vinte, no corpo dos quinze: tudo tão no lugar.

Fiz trinta anos, e já voltara a usar vestidos. Mas suspirava ao recordar das pernas dos vinte. Queria ter a cabeça dos trinta, no corpo dos vinte: eu era feliz e não sabia.

Aos quarenta, continuei metida nos vestidos. E ainda suspiro ao pensar nas pernas dos trinta. Queria ter a cabeça dos quarenta, no corpo dos trinta: como é que pode a gente mudar tanto em uma década?

Já que existe certa inteligência nisso tudo, resolvi não esperar meus cinquenta anos. Desta vez, a nostalgia será ao contrário, e vale para todas as partes do corpo. Dou um pulo lá na frente e, sabendo que sentirei saudades de agora, declaro-me, hoje, pronta e perfeita para o que minha imaginação me autorizar a vestir. Tirando o que for tão curto quanto a vida, eu vou é botar o meu bloco na rua.

Deunăzi Balaurul se juca în palatul lui, într-o cameră rustică cu sobă și draperii de catifea, cu parchet din lemn masiv și covor persan de lână naturală. De odată simți cum ceva îl gadilea pe la gene însă nu reușea să vadă ce sau cine e și asta îl enerva teribil. Umbla morocănos de colo-colo încercând să prindă făptura care îi trăgea de pleoape dar sfârșea mereu lângă mami cu ochii împăienjeniți, bombănind și frecându-și cornițele. Regina Sotiesimama încercă să i-l descrie pe Moș Ene și i-a explicat Balaurului că îl poate vedea numai în somn. Odată rezolvat misterul năzbâtia hotărî să întârzie la întâlnirea cu Moș Ene. Asta o enervă pe Regină care plecă în Grădina cu Taste să “dezgroape morți” cu o mătușă. Balaurul văzându-se ignorat, cu cornițele nescărpinate, începu să scoată gaze pe unde îi venea și o ademenea pe mami cu tot felul de sunete nearticulate, dar reglate din intonație să sune amenințător. Regină statea neclintită, cu nasul în Grădina cu Taste dar îl pândea pe Balaur cu ochii pe care îi are la spate . Văzând că nu e chip să o înduplece pe mami și cum picioarele erau tot mai grele, iar patul parea dintr-o dată mai înalt, Balaurul înșfăcă o pernă o târî până în spatele Reginei, o întinse pe parchet și se culcă pe ea.

Credeți că a adormit? Nu, doar se prefăcea! Însă, nescărpinat la cornițe, a protestat cu botul pe labe… labuțe că sunt mici, moi și dulci. Și astfel a impresionat-o iar pe mămica lui care și-a întors totă atenția către micul șantajist.

1-o pentru Balaur.

rapus de lene si de gri-ul de afara Katz isi petrece zilele visand la dupa-amiezi insorite. Cand soarele ii incalzeste blana parosului intins pe balconul lat.

Mai nou, si-a gasit un nou culcus preferat. Fix la mine pe perna. Nu va imaginati ca este un pisoi mic, care ocupa un colt de perna. Gresit. Monster bate spre 6 kile si e are exact dimensiunile pernei.

Pillow fight s-a transformat acum in the fight for the pillow.

The municipalities of Pernå, Strömfors (Ruotsinpyhtää) and Lijendal will merge with the town of Lovisa from 1 January 2010. The new enlarged Lovisa will have a population of ca 15 700 and a Swedish-speaking population of 44% (39% in the current Lovisa town). The merger means the loss of the last Swedish-speaking majority municipalities east of Helsinki (or east of Ingå to be more precise, which is now Finland’s most “eastern” Swedish-speaking majority municipality) and the last Swedish-speaking majority municipalities in Östra Nyland (Itä-Uusimaa); both Pernå and Lijendal have a majority of Swedish-speakers.

Voters in the new Lovisa voted already on Sunday for their new municipal council which will replace the four existing separate bodies. The new council will assemble for the first time in November. Svenska folkpartiet, the Swedish People’s Party (SFP), won the most votes and seats. SFP won 40,6% of the vote and will thus get 25 places. The Social Democratic Party (SDP) won 22,8% of the vote and 14 seats. The National Coalition Party Kokoomus/Samlingspartiet got a vote share of 14,1% equating to 8 places.

The populist right-wing True Finns, the Greens and the Centre Party will each have 3 seats in the new council receiving 5,8%, 5,3% and 5,1% of the vote respectively. The Left Alliance becomes a new face in the politics of the municipalities winning its first seat with 2,3% of votes. The ‘Non-Alligned in the New Lovisa’ and the Christian Democrats also both pick up one seat each with 2,1% and 1,6% respectively.

The municipal election in the new Lovisa marked the first electoral outing for the Finnish Pirate Party (see previous entry on the PP). They failed to find any sympathy amongst voters getting just 17 votes (0,2%) and no seats – the only party that stood not to win a place.

The main story of the night was the extremely slow processing and announcing of the results, despite a turnout of only 62,3%. The final preliminary result was not announced until gone half past eleven, over three and half hours after voting booths closed.  Borgåbladet reports that several voices at the National Coalition party’s election night called the organisation of the vote count “a scandal” and that action must follow as a result of its poor handling. The Lovisa-based newspaper Östra Nyland reports that the vote reporting was so scandalously slow because the Central Elections Committee in Lovisa had only arranged for one computer and one person to manage the reporting of the votes.

Although SFP won the most votes and seats, it does not have an overall majority. Some voices in the local Social Democratic group have said that they would like to see all the other parties form a coalition to keep SFP out from power in the new Lovisa. However, the SDP is split on this matter and the Kokoomus’ local leader has already announced his preferred alliance would be with SFP and the Greens. It also seems highly unlikely that non-SFP parties, which cover a large spectrum of political views, could come to an agreement to keep SFP out. So, SFP is likely to have the strongest hand in the coming negotiations over how to structure the running of the new Lovisa.

The election results can be seen as a disappointment for the SDP and Kokoomus in comparison with their expectations. It has been a marginal success for the True Finns who received more votes than Centre. SFP’s share of the vote is roughly as expected, if not a very slight disappointment. SFP may have lost some votes in Liljendal and Pernå to parties that have not previously contested municipal elections in those municipalities. In other words, some voters had more choice than in the past.

Pictured: Town Hall on Lovisa’s main square, built in 1862.

Que a Regina Casé nunca foi das mais belas não é novidade. Agora descobri que ela é a única pessoa na Terra com uma perna direita e um pé esquerdo. Não entendeu? Presta atenção na imagem abaixo.

Onde está a perna da Regina Casé?

Agradeçamos o cara do photoshop pela descoberta.

Sa va mai povestesc ? Ei bine daca insistaţi ! Ma culc eu aseară ( am stabilit ca culcat = dormit = culcat, da Hubba ?!). Deci mă bag eu in patul meu cel mare, mă învelesc eu cu pilota, iau perna in braţe, mă uit la ceas 02:15 si imi zic ” Vio sa vezi ce somn bagi acuma”  pana suna nenorocirea aia de alarma de la mobil. Numai ca ştiţi si voi si acum ştiu si eu ca niciodată teoria nu se pupa cu practica. Si uite aşa s-a făcut 04:00 AM si somnul meu nu ştiu pe unde naiba era !. Acum am stat si am făcut o socoteala foarte simpla, daca acum am adormit după ora 04:00 înseamnă ca duminica viitoare nici nu mai are rost sa mă culc! pai o sa adorm după ora 06:00, mai mult mă amăgesc cu 2 ore de somn ! Sa nu zic ca atunci când a sunat afurisita nenorocita aia de alarma am zis ca este o greşeală…afară ploua…era aşa de bine in pat…offf oare daca fac cerere la sefu ca lunea sa apar si eu la 12:00 la munca ce o zice ? Ce sa zică..mai bine stai 1 zi acasă fără plata…hmm

Ahh si faza tare..astazi la 07:59 primesc un sms (evident încercam sa mai dorm) si telemobilul meu când primesc sms  începe sa ţipe si zice cam asta :

[Mr Garrison] : Okay children, lets start off with a few new maths problems. What’s 5×2? C’mon children, don’t be shy just give it your best shot. Yes Clyde?
[Clyde] : 12?
[Mr Garrison] : Okay, now let’s try to get an answer from someone whos not a
complete retard. Anyone? C’mon, don’t be shy.
[Kyle] : I think I know the answer Mr Garrison!
[Cartman] : Meh meh meh meh meh meh mehmeh!
[Kyle] : Shut up fat boy!
[Cartman]: Don’t call me fat, you fuckin’ jew!
[Mr Garrison] : Eric! Did you just say the ‘F’ word?!
[Cartman] : Jew ?
[Kyle] : No, he’s talkin’ about FUCK. You can’t say FUCK in school, you
fuckin’ fat ass.
[Mr Garrison] : KYLE!
[Cartman] : Why the fuck not?
[Mr Garrison]: ERIC!
[Stan] : Dude, you just said fuck again!
[Mr Garrison] : STANLEY!
[Kenny] : (muffled) fuck
[Mr Garrison]: KENNY!
[Cartman] : What’s the big deal? It doesn’t hurt anybody!
Fuck, fuckity, fuck, fuck, fuck!
[Mr Garrison] : How would you like to go see the school councellor?!
[Cartman] : How would you like to suck my balls?
[Mr Garrison] : WHAT DID YOU SAY?!?!
[Cartman] : Oh, I’m sorry, I’m sorry! Actually, what I said was,
* Cartman pulls out megaphone
“HOW WOULD YOU LIKE TO SUCK MY BALLS, MR GARRISON?!?!”
[Stan] : Holy shit dude.”

Logic ca m-am trezit ! Ehh de la cine am primit eu SMS ? de la Vodafone cică sa le plătesc factura, hooo disperaţilor ca mai sunt fix 4 zile pana la data scadenta ( numai asta nu făceam eu la ora aia sa mă duc sa plătesc factura la mobil !) auziţi si daca va dau eu in judecata ca m-aţi trezit înainte de si  ‘20 ? God Damnit!

Iar in weekend una bucata zi am fost ama de casa si una bucata zi relaxare.

Hai sa auzim numai de bine si sa avem o saptamana frumoasa si fara ploaie !

Am o priză în tavan, de la care se alimentează în direct şi în exclusivitate lustra camerei. Şi stând aşa în pat şi privind priza aia, mi-a venit întrebarea logică: oare vecinul/ vecina de deasupra are o priză în podea, în mijlocul camerei, acolo unde eu am lustra? Şi dacă da, oare o foloseşte cu cap? Că nu de alta, însă mie tare mi-ar fi folosit o priză mai în mijlocul casei. Vorbesc foarte serios.

PS: că tot veni vorba despre câte şi mai câte am eu pe aici prin locuinţa asta. Am şi o pernă din aia de burete rigid de la IKEA, de-aia ca la teleshopping, vălurită, care îţi urmăreşte conturul capului atunci când dormi pe-o parte, ca să nu-ţi atârne gămălia. Ca-n poza de mai jos:

E INSUPORTABILĂ. Ăia care au gândit-o n-au pus la socoteală faptul că duritatea saltelei nu e corelată cu duritatea acestei aşa-zise perne, aşa că în loc să-ţi atârne, capul îţi este împins în sus de pe la mijlocul gâtului de gâlma aia care ar trebui să ţi-l ţină drept – şi asta pentru că umărul se afundă în saltea. GROAZNIC experiment, nu încercaţi aşa ceva acasă!

Um sueco levou um susto ao acordar depois de uma noite de porre e ver o desenho de um pênis tatuado na perna.

De acordo com reportagem do jornal “Aftonbladet”, o homem, identificado apenas como Joel, saiu para beber com uns amigos. Depois de alguns hambúrgueres e uma garrafa inteira de vodca, ele teria desenhado um bigode no dedo de um dos companheiros.

Bêbado, ele anunciou aos presentes que gostaria de fazer uma tatuagem. Um tatuador que estava na lanchonete se ofereceu para fazer o serviço, e eles seguiram de táxi para o estúdio.

É, c… de bêbado não tem dono

Eh, a perna nem é tão importante! =D

“Pot, metal, gasoline, I am wired to the machine..” –>  Deah, am rezervor mare de energie sub noada. Nus’ de ce, da’ am.  Si e 12 juma’ noaptea, ora la care oamenii normali dorm si sforaie mai ceva ca in cocina.  Io nu sforai. Nu m-a intrebat nimeni daca sforai, da’ eu oricum zic. Ca am prea multa energie!

dlshslhel;tj;bpkj;n;’8′;gfjl9392kh2jh4l j4o!!!

Mda! Ma mai trezesc eu maine la 8? Mai prind eu microbuzul pana la Bucuresti? Mai ajung eu sa imi iau dosaru’ de la o facultate? Hm…. Discutabil.  Fi-v-ar acreditarea a ‘recu’! Cum am pierdut eu un an degeaba! [-( Ooofff….

Alarma? 8 am? Cu ce dracu’ ma imbrac? Pot sa imi iau perna cu mine in microbuz? Pot? Pot? Pot? Pot sa nu ma duc?

Pot sa ma teleportez?

Uiii, mi-a venit somnu’. Ma duc sa nu sforai.

Não é loucura. Em Gênesis 3:14 vimos a seguinte passagem bíblica: “Então o SENHOR Deus disse à serpente: Porquanto fizeste isto, maldita serás mais que toda a fera, e mais que todos os animais do campo; sobre o teu ventre andarás, e pó comerás todos os dias da tua vida.“, agora olhe a imagem abaixo da serpente encontrada na China.

Serpente nada comum

A pergunta que não quer calar: As serpentes possuíam pernas antes de Deus amaldiçoar a mesma?  Tire suas conclusões.

Fonte: G1

A coleção 2010 da Blue Man, foi batizada Safari urbano e a estrela da vez é Cintia Dicker, e a top foi fotografada em points maravilhosos do Rio,dentre eles:    Hípica, Parque da Cidade, Escadaria da Lapa, Aterro do Flamengo, Favela do Cantagalo, Copacabana Palace e Pedra do Arpoador. Ai que saudade do Rio, que continua lindo!

Reparem o tamanho do short do modelo negro, tem que ter “á perna” querideenhas!!!

Draga V.,

Turn the lights on

Every night I rush to my bed
With hopes that maybe I’ll get a chance to see you
When I close my eyes I’m going out of my head
Lost in a fairytale, can you hold my hands and be my guide?

Clouds filled with stars cover the skies
And I hope it rains, you’re the perfect lullaby
What kinda dream is this?

You could be a sweet dream or a beautiful nightmare
Either way I don’t wanna wake up from you
(Turn the lights on)

Sweet dream or a beautiful nightmare
Somebody pinch me, your love’s too good to be true
(Turn the lights on)

My guilty pleasure, I ain’t going no where
Baby long as you’re here I’ll be floating on air
‘Cause you’re my

I mention you when I say my prayers
I wrap you around all of my thoughts
Boy you’re my temporary high

I wish that when I wake up you’re there
To wrap your arms around me for real
And tell me you’ll stay by side

Clouds filled with stars cover the skies
And I hope it rains, you’re the perfect lullaby
What kinda dream is this?

You could be a sweet dream or a beautiful nightmare
Either way I don’t wanna wake up from you
(Turn the lights on)

Sweet dream or a beautiful nightmare
Somebody pinch me, your love’s too good to be true
(Turn the lights on)

My guilty pleasure, I ain’t going no where
Baby long as you’re here I’ll be floating on air
‘Cause you’re my

Tattoo your name across my heart so it will remain
Not even death can make us part
What kind of dream is this?

You could be a sweet dream or a beautiful nightmare
Either way I don’t wanna wake up from you
(Turn the lights on)

Sweet dream or a beautiful nightmare
Somebody pinch me, your love’s too good to be true
(Turn the lights on)

My guilty pleasure, I ain’t going no where
Baby long as you’re here I’ll be floating on air
‘Cause you’re my

You can be a sweet dream or a beautiful nightmare
Either way I don’t wanna wake up from you
(Turn the lights on)
Either way I don’t wanna wake up from you…

In fiecare seara cand asez capul pe perna, vii langa mine si ne leganam amandoi in ritmul dulce al somnului. Intr-adevar, esti ca un lullaby pentru mine, caci ma adormi cuminte de oriunde te afli. Bratul tau il folosesc drept perna, parul tau, drept acoperitoare pentru ochi, pentru ca lumina de dimineata sa nu ma trezeasca si eu sa pot ramane in my sweet dreams cat mai mult, iar trupul tau – drept invelitoare pentru corpul meu chircit (ma strang, ca sa pastrez cat mai mult timp imbratisarea ta)… Totusi, dimineata vine peste mine si ma ciupeste ca sa ma trezesc… iar eu astept noaptea urmatoare pentru a ma intalni din nou cu tine in vis.

So, tell me, V…. should I tattoo your name across my heart? Do you think this way I could keep you forever?