Eu am trei temeri, care, din când în cand îmi bantuie chiar şi visele:

1. să cad pe scări;

2. să îmi sparg dinţii;

3. să fiu îngropată de vie  *am citit prea mult E. A. Poe*

Ei bine, închipuieţi cea mai mare teama a ta că se adevereşte. Ei bine, mie mi s-a intamplat pă bune. Când m-am vazut confruntată cu unul dintre micii mei ”pitici”, nu am ştiut exact cum ar trebui să reacţionez. Şoc e puţin spus. Bine că-s alţii mai cu sânge rece care să îmi dea două palme virtuale şi să îmi aducă minţile la locul lor.

Ce faci când ai un accident, într-o ţară străină, şi necesiţi ajutor medical urgent? Apelezi la poliţa de asigurare obligatorie. Pentru a-ţi obţine viza pentru Federaţia Rusă ai nevoie de o asigurare medicală de la Coris. Doar  şi numai de la Coris. Nicio altă nu este acceptată.

Ce este Coris? După cum spune site-ul lor:

The CORIS Group is one the widest International network providing Assistance and claims handling services for third party client such as Assistance and Insurance companies.It is also one of the few networks to remain independent from large Insurance groups.

Deci Coris este ‘ceva’ care face legatura între tine, muritorul de rând, şi companiile de asigurări, zeităţile. Toate bune şi frumoase. Eu, fiind studentă şi având cardul Euro26 *minunată invenţie a băncilor* beneficiez de asigurarea Coris gratuită. Colega M. a trebuit să plăteasca BCRului vreo 300RON pt ea.

No, bun. De aici începe partea tragică ieri şi comica astăzi.

Pasul 1: Sun la cel mai apropiat sediu Coris, dupa cum scrie în contract că trebuie să fac: Moscova. Sun şi sun şi sun şi nimeni nu raspunde. Sun şi sun şi sun şi în final raspunde cineva. “Vorbiţi româneşte sau englezeşte?”. Mi se inchide telefonul…în nas. Eu bâzâind de nu mai puteam şi încercând să fiu cât de cât raţională şi coerentă,  mai sun o dată: “Vorbiţi romaneşte sau englezeşte? Mă transferă la colega, care îmi raspunde rastit ca “NU”. Ok, dubios. Să zicem că treaba cu limba ar fi oarecum şi vina mea… Deşi, mă gandesc eu, că dacă acela era punctul de contact pt asiguraţii români, ar trebui să fie cineva care vorbeşte româneşte, nu? Totuşi îmi accept 70% din vină. Daca ma voi duce vreodată in Tibet va trebui să învăţ Tibetana.

Pasul 2: Caut o rusoaică pentru a vorbi cu девушка/devushka de acolo. Convorbirea 1: lalallala vrea codul de pe asigurare. Îi dăm codul. Nu e bine. Trebuie să dăm prin fax asigurarea. Căutam fax. În Finek am fost în 8 birouri. De abia al 8-lea avea un fax funcţionabil. Toate celelalte не работают/ne rabotaiut. Convorbirea 2: cerem nr de fax pentru că cel de pe foile primite în Ro nu funcţionează. Ne dau un nr cu mult prea multe cifre. După ce formăm primele 8 cifre se anulează apelul. Sunăm din nou. Ne dau acelaşi fax. Spunem că nu funcţionează. Nimeni nu ne crede. Ne sugerează să trimite via e-mail poliţa. Bun. Căutam scanner. Îl găsim mai repede decât am gasit faxul. Scanăm. Trimitem de doua ori. Să fim sigure. Sunăm dupa vreo 10 minute din nou. Convorbirea 4: Mailul nu a ajuns, dar ne vor suna ei când ajunge. Disperarea creşte.

Pasul 3: Mergem la sediul şi spitalul Corisului din Sankt Petersburg. Este mai departe decât Mama Naibii şi Mama Zmeilor împreună. Ajungem la penultima staţie de metrou. Pe dreapta gară, şine de tren, teren viran, cisterne şi vagoane abandonate. Pe dreapta institute pustii sau doar cu cate o lumina la un etaj. Înainte: o stradă lungă, întuneric şi noroi. Şi mergem Şi mergem. La un moment dat se cam termină strada… dar înca nu am ajuns la Ugulnaya 46. Găsim un semn: Coris în faţa. Şi mai mergem. Mă simţeam ca într-un film de groază. Trei fete merg noaptea pe stradă către un loc pustiit. În final dăm de sediul Coris. Sediul Coris este într-un parc. O alee lungă şi întunecoasă. La capăt o lumină şi o clădire dărăpănată. Totuşi luminată. Ar fi o locaţie bună pentru experimente dubioase. Dacă ajungi acolo nu ai unde să fugi şi dacă ţipi… nu are cine să te audă. Intrăm. Miros de spital? Nici vorbă. La parter este o arhiva plină de hârtii atât de vechi încat se confundau cu mobila, având cam aceeaşi culoare maronie. Miros de mucegai, jeg şi statut. Când am vazut liftul am zis că mai bine facem nişte sport pe scări în sus.

Pasul 4: Ajungem la sediul Corisului cu plată. Cel pentru asigurări, adică fără plată era închis. Întreb acolo de ce ne trebe. Răspunsul este la fel de surprinzător ca şi locaţia. Nu ne pot ajuta cu un dr. Trebuie să sunăm la Moscova ca să ne trimită ei undeva. Convorbirea 5 cu Moscova: Ne închid telefonul după câteva minute. Convorbirea 6: Ne dau un nr de telefon unde trebuie să ne înregistrăm şi unde să ne dea numele şi locaţia dr unde să ajungem. Sunam la nr ala. Surpriză! Bărbatul de la capătul firului spune, şi citez: “Noi suntem o companie serioasă şi, deci, nu avem nicio legatură cu Coris.” Subsemnata mai are un pic şi începe din nou să bâzâie. Convorbirea 7: Ni se comunică, într-un final, că ei se ocupă cu asiguraţii din afara ţării. Eu româncă. Asigurare Coris. Eu în St. Peterburg, Rusia. Rusia ≠ România. Aşadar, eu în afara ţării (mele!!!!!). Voi cel mai apropiat punct de contact, adică punctul 1 al contractului.

Pasul 5: Subsemnata a ajuns la disperare. Convorbirea 8 *cu Ro*: Sun. Răspunde. Ma legitimez. Şi dă-i şi spune-ţi of-ul. Mă întreabă *justificat ce-i drept, ca aşa-i în asigurări, domle*: “Aţi consumat băuturi alcoolice? Substanţe stupefiante? Aţi vrut să vă faceţi rău singură?”. Mai aveam un pic şi mă dădeam cu capul de stâlpul din faţa mea de nervi. Îi răspund politicos că *de data asta* nu, nu şi nu. Mă apostrofează că ar fi trebuit să sun la Moscova, şi nu la ei. Şi o luăm de la capăt. Trebuie să trimit pe mail sau prin fax copia asigurării, să îi dau codul de asigurat şi o declaraţie asupra evenimentelor petrecute. Şi va trebui să aştept între 24 de ore şi 7 zile să mă contacteze un dr aproape de mine care lucreaza cu Coris. Cred ca ăla a fost apogeul. Am promis să fac tot ce mi-a zis ea *plus, bonus, să ii dau foc la casa, în minte*.

Pasul 6: Am ales un dr neutru, departe de mizeria de acolo şi am dat fuga la el. Mi-a promis că mă repară. M-a reparat provizoriu până joi. Joi mă duc şi mă va repara provizoriu până în ianuarie când vizitez acasă. Preţurile dr de aici sunt incredibile. Am fost avertizată că, pentru ce eu am plătit 1200ron în Bucureşti la o clinică de fiţe, cu preţuri exagerate, aici plăteşti 3000ron, la o clinică normală. Reparaţia provizorie până în ianuarie mă costă aproximativ cât limita ce o oferă Corisul pentru genul meu de… accident: 200 de dolari. Reparaţia definitivă m-ar costa 13000 ruble, adică 1300RON. Paritatea este aproximativ de 1 la 1. Doar că ei au o inflaţie mai mare.

Pasul 7: La întoarcerea în ţară, dintr-o ambiţie oarecum prostească *pt că dau mai mult pe o pereche de blugi*, voi alerga să fac toate actele necesare să îmi primesc cei 200 de dolari cheltuiţi + banii de telefon. Eu am mult timp liber acasă. Pentru o convorbire internaţională eu plătesc 1euro/min. Moscova este considerat teritoriu internaţional faţă de St. Petersburg. Numai cu Ro am vorbit 11 min.

P.S. Toate actele trebuiesc traduse şi legalizate pe cheltuiala asiguratului (Punctul 1.4 al contractului).

Îmi pare rău de treimea M. a truplului *Suntem trei fete aici deci suntem un ‘truplu’ * care chiar a plătit pt poliţa de asigurare obligatorie. Eu măcar am primit-o gratuit. Şi cu toţii ştim că nimic nu e pe gratis…

Nu, nu cred că “The best things in life are for free”. There are no such things as free things. On the long run, we all have to pay… sooner or later.

Ca fapt divers: am vorbit cu o vecină nemţoaică ce mi-a povestit despre asigurarea ei medicală. Pentru 1 euro pe lună, primeşte asistenţă medicală oriunde. A fost nevoită să se opereze după un accident şi compania de asigurări i-a adus mama în ţara respectivă, i-a plătit operaţia la una dintre cele mai bune clinici şi spitalizarea + biletele de avion pentru întoarcere, pentru ea şi mama ei.

Здоровье tuturor!

World Fisheries Day is celebrated every year on November 21st throughout the world by the fisher folk communities. From the very of it’s inception in 1998, Pakistan Fisher Folk Forum has been celebrating and observing this event every year. Maintaining the tradition this year, PFF has also decided to celebrate World Fisheries Day as a one week celebrations from 16 to 21 November.

Pakistan Fisherfolk Forum is a mass based social movement struggling and striving for the socio-economic rights of the fishing communities of Pakistan. On 21st November World Fisheries Day PFF will organize huge public gathering with colorful program in the name fisherfolk Mela at Ibrahim Hydri. In which thousands fisher peoples, civil society organizations, trade unions, social activists, peasants and media personals will join the event in a Ceremony of World Fisheries Day on 21st November, 2009 at 3.00pm at Ibrahim Hydri.

Mohammad Ali Shah

Chairperson, Pakistan Fisherfolk Forum

Imi place la nebunie cand  descopar ca toate lucrurile in lipsa mea se desfasoara conform rutinei normale. Nu stiu de ce, dar eu speram sa se opreasca undeva in loc, pentru ca, in mintea mea, lucrurile de acasa nu pot avansa fara prezenta mea extraordinara. Speram ca soarele sa stea in loc, traficul sa stationeze si… sa ma astepte cineva acasa.

In ritmul asta, doar Leo ma mai asteapta. Si ea *testoasa* daca nu moare de foame/frig/inecata.

Stand sa reflectez, la 5.41 dimineata, au devenit anoste toate perindarile mele prin…peste tot pe unde ma plimbi. Joi seara am asistat la o scena remarcabila: un cuplu de rusi trageau pe nas, printr-un pix, heroina, de pe masa unui bar *Fidel*. In plin vaz, in plina lume. Fara jena. Asta seara, 2 perechi se iubeau pasional pe o masa, respectiv in asteptarea eliberarii WCului. Iar unele dansau pe o scena, la o bara, despuiate aproape de tot. De amorul artei. Neavand jobul de animatoare sau ceva. Am nimerit in Hormone Land, Sa moara aia micii!

Daca ajungi in Rusia te lovesti de fomei despuiate peste tot. Nu stiu cum sa se dezbrace mai repede si mai mult. E un cancer afara de zici ca nu e adevarat si ele umbla cu fuste pana la dos si maiouri…si gecute minuscule. Ieri am vazut-o pe una cum umbla intr-o rochie fara spate pana la c*r. Poate is eu pe dos, dar mie imi ingheata toate cele. In club nici nu mai vorbim ca mai au un pic si apar in chiloti. Din cate am inteles, vara, chiar umbla in pantaloni aproape inexistenti si in sutienele de la costumele de baie, individele de pe aici. Is tare curioasa sa vad daca asa-i. Voi prinde cu siguranta si vara aici. Daca nu ma loveste vreo masina intre timp, ca la cum traversez eu… Parca ma cred in Romanica. Cand le vad pe astea despuiate ma gandesc numai la prietenii mei de sex masculin si la cat de fericiti ar fi ei aici. Fomeile astea sunt dornice sa isi arate afectiunea fata de oricine… si nu o spun cu rautate sau invidie sau ca mi-a furat vreo rusoaica iubitul vietii mele. Parol!

A devenit obositor si deranjant. Sau am imbatranit si m-am inacrit si am devenit o matusa care “nu mai intelege tineretul din ziua de azi”.

Tot joi, mi-am vazut o colega cum cobora de la etajul 4 la etajul nostru, 2, doar intr-un maiou. Si incerca sa imi explice cum “doar se uita la film cu G. si nu fac nimic”. I-am deschis usa, am incercat sa nu ma holbez sa vad daca este epilata si sa ma concentrez asupra maioului roz si sa ma prefac ca nu este nimic nelalocului lui.  Poate tipatul scos cand am dat cu ochii de ea m-a tradat un pic, dar ea nu l-a sesizat… deci It’s all well! Azi incercam sa uit scena in care defila beata si despuiata printre etaje.

De cand am venit aici m-am pricopsit cu o niscaiva fani care ma viziteaza sa… gatim, facem teme, sa ne uitam la filme, sa merge la balet  etc, etc, etc. Pretextele is multe si stupide. Aia cu temele a fost cea mai tare. Nu am mai facut teme cu cineva din clasa a3a, cand mama ma supraveghea daca fac sau nu purcelusi pe caietul de acasa. Din punctul meu de vedere daca imi zici ca vii la mine sa facem teme, apai facem teme. Daca imi zici sa vedem un film, apai film vedem. Toti pleaca tare dezamagiti si eu raman nedumerita ca nu-nteleg care-i treaba. Poate daca vreunul mi-ar zici “Hai, acum, aici!” rezultatul ar fi unul eliberator… desi, cunoscandu-ma pe mine, ma indoiesc. E mai mult gura si constiinta de mine!

Si totusi, daca eu pot sa stau 3,6 sau 9 luni fara sa sar pe vreunul… de ce ‘vreunul anume’ nu poate sa stea fara sa sara pe vre0 alta? Sunt revoltata! La 6 dimineata!

• sex,
• sexy,
• abortion,
• porno,
• pussy,
• dick,
• fuck,
• lick,
• bang,
• anal,
• fetish,
• adult,
• couple,
• Kings of Leon – “Sex on Fire”,
• Pussycat Dolls,
• Sex and the City,
• Kings of Leon – “Knocked Up”,
• “Buy 1 adult plane ticket”,
• Analysis etc
• Single girls in the City

Internetul din cămin este restrictionat. După ce ca pică de fiecare dată când bate vântul, mai este şi restricţionat. Nu am acces la niciun site şi nu pot face nicio căutare după termenii de mai sus sau după cuvinte care conţin grupurile de litere mai sus menţionate.

Cea mai proastă initiaţivă. Să laşi o adunatură de studenţi fără niciun material… didactic. Ajung să se urce pe pereţi sau să copuleze cu toţii, la grămadă. Iar raportul fete/baieţi fiind unul supraunitar, se ajunge ca un băiat să se sacrifice şi să îşi/i se atribuie  câte 5 fete. Poveste adevărată!

Thank God for www.redtube.com!

Reggel el aludtam.. Kurvah szar volt… 7után picivel keltem fel arra,h a hülye kutyám a le esett telefonommal baszakszik…
Nagy nehezen magamra húztam valamit,és nagy nehezen le szedtem a gépről a biosz kis előadásomat..amivel tegnap egész este szarakodtam…
/Mellesleg bocsi h tegnap nem volt beszámítható bejegyzés..nem volt kedvem le írni… /
Jah,és még ki is kellett nyomtatnom a hülye bioszt..nah ez totál ki készítette a pici buksim így hajnalok hajnalán…
Káwéra se volt időm… Rohadt szar reggel volt…

Suliból nem maradt túl sok bennem…
Matekon végig élő haott voltam../alap../
Föcire már nem emlékszem…
Infó..  3-as doga^^ /Ojeee..  improvizáltam az egészet xD/
Majd lyjen szarokat csináltunk.. Tiszta vicces volt.. mert a zsófi nagyon béna ezekben.és végig szakadtam a faszságain..meg a Pankának is vices volt,mert anna is el volt.. XD /Nahezt jól meg mondtam..deh ma egyszerűen nem tudok fogalmazni.. /
Bioszon dogát írtam… /Nagyon szar lett sztem.. =(/

Suli után még egy kicsit ücsörögtünk egy fincsi meleg radiátor mellett^^
Majd haza jöttem..Nagyimhoz kellett volna mennem..deh nagyon esett az eső..meg senki nem akart el kísérni -.-” =(
Hazajöttem és apuval el vitettem magam xD
Majd aludtam..most fel keltem,és támaszkodom az irodalom füzetemen..házit akartam csinálni..deh most annyira nincs kedvem..:S Majd holnap reggel..

Szar nap lesz holnap..de hát az egész élet egy nagy szar.. Utálom az esős hideget.. Rá adásul most totál ki jött rajtam a néthás minden bajos izé…
/Annyira tudtam h meg fogok fázni.. :@/
Nah mind1…

XoXo

mondjuk ezek a képek a biztonságos szexre hívják fel a figyelmet, de akkor is… SEX KILLS!>:)

további képek itt!

Melinda: ?
Arnold: tanujjál meg enni
Arnold: )
Melinda: miért?
Melinda: :-S
Arnold: hát ha eléd raknak ilyen sok evőeszközt
Melinda: nemtok sz.ted?
Melinda: nem raknak
Melinda: =))
Arnold: sosem tudhatod

Julcsee: =))
Julcsee: mi ez?
Arnold: tanulj meg enni
Julcsee: tengeri herkentyű villa
Julcsee is typing…
Julcsee: =))
Arnold: =))

Zsuzsa: köszi szépen
Arnold: sztem hasznos
Zsuzsa: de nem állt szándékomban mostanában puccosabb helyen vacsizni
Arnold: )

kerianyu meg keriapu nagyon szeretik egymást, ezért kerianyu úgy döntött, hogy meglepi keriaput a kívánságával, egy súlyzószettel. kerianyunak meg keriapunak van egy kerifiuk, akit nagyon szeretnek és a kerifiú is nagyon szereti őket. ezt a vásárlást titokban kellett megoldani, szatmáron, mivel károlyszitiben nincs arravaló bevásárlóközpont. ezért kerifiú fogta magát és elment szatmárra busszal.

odafele nem volt semmi gond, kiszálltam a reálnál, förö egál, oszt bémentem, megvettem a súlyzót…hát én nem tudom, hogy 15 kiló hogy tud olyan nehéz lenni, lehet én jöttem ki a formából hogy egész nyáron csak ültem s ültem, de akkor is…azt hittem leszakad a hátam…imádkoztam végig, hogy a hátizsák bírja ki…Arnoldka okos és úgy gondolta, hogy nem várja meg a buszt a közbeeső állomáson, hanem megy az indulási ponthoz, hiszen, ott még szabad hely is lesz, és milyen király lesz….peeeeersze…de azóta mióta Arnoldka facultatén van, változott egy s más dolog. mint kiderült. nem onnan indult már a busz, ahonnan régen..ááá semmi gond, csak 20 percet kellett visszagyalogoljak…nah mindegy…

szerencsémre volt, hogy felültem egy olyan buszra, ami már full volt, és csak egy hely volt…az utolsó sorban, ott ahol három hely volt és középen volt az üres szék…balra tőlem egy nem idén barnult roma nénike szalámit majszolt kenyérrel nagyon gusztusosan…balra tőlem meg egy Galambos Lajos kinézetű bácsika, aki kb 150 kilót kitett és erősen verejtékezett homlokból, illetve axilláris tájékról…nagyon kellemes utazás volt, a bácsi kb. másfél liter folyadékot vesztett a fél órás út alatt, abból fél literrel az én jobb karom áztatta el…útközben lámpázott egy srác, persze a sofőr bekötötte magát, a baloldalon ülő férfi is bekötötte magát, középen azonban az ott ülő asszonynak nem volt mivel bekösse magát…röhögtem egyet, hogy ha baleset lenne, a nő hogy repülne s a két férfi meg integethetne, hogy szerusz, ahogy a csinos kis feje diffundál a betonnal…

naaaaaaaaa….21 nap száműzetés után végre itthon vagyok! élek, és igen, virulok, örülök, hogy lesz egy tíz napos vakációm.mmm na. hol is kezdjem? szóval, felmentem a jó kis szatmári busszal vásárhelyre és elszállásolást kaptam drága jó volt lakótársamtól…nem volt egy leányálom…bejentették, hogy no melegvíz. naa, gondoltam fasza, kurvajó. nah mindegy, kibírtam ezt a 21 napot…persze, hazajöttem, annyit sem mondtam szerusz, szaladtam a fürdőszobába melegvízzel lezuhanyozni…erre mondják, hogy az élet apró örömei… …szóval fenn voltam vásárhelyen. nekiültem ismételni…ugyebár elsején lett volna az egyes anatóból vizsgám, másodikán a kettesből…mondjuk már augusztus elején eldöntöttem, hogy csak az egyik anatót teszem le…ezt a tanácsot kaptam…meg is fogadtam, kiderült, jó tanács volt…mondjuk egy anatóm maradt jövőre, de nah…nem panaszkodom…jó jegyeket kaptam ahhoz képest, hogy őszre hagytam minden fontosabb vizsgát.

nah szóval…elsején anató egyes…úgy döntöttem ezt rakom le…peeeersze miért is legyen nyugis az életem…bepánikoltam, hogy úristen!nem fog menni, én nem megyek bee. Pávai megaláz, stb, stb….aztán reggel ott találtam magam az anató tanszéken…meggyőztek a barátaim…imádom őket… …szóval ott voltam, megjött Pávai, bementek az elsők…ez így ment egy ideig… ) megint rámjött, hogy nem megyek be…így hát én lettem az utolsó =))…négykor mentem be…ötkor jöttem ki…nem volt nagy szám…gondoltam, úgysem fog sikerülni. húztam. megtermékenyítés.persze, miért is tegyem le időre az embriót, ha ősszel is lehet??? ) csontos mellkas felépítése.sóhaj.általános anató. és elülső könyöktájék. mosoly. ez nem is olyan nehéz. leültem, leírtam, amit gondoltam s tudtam…feleltem. Pávai ráncolta a szemöldökét. miért is nem volt nyáron anatón??? hát ööö izé, nem tudtam felkészülni, blablabla… erre meglepett, azt mondta, hogy az embrió tételem nem semmi…20 pont…leszakadt a pofám….jött az első tétel…felolvastam, kérdezett. volt, ami jó volt, volt ami nem, nem lényeg. kettes tételt már ő olvasta….azt mondja nekem, hogy valami nem tetszik a feleletemben….gondoltam, úristen, ez most meghúúúúúúúúz!:-SS ééés megfogta a tollát!!!!!(ÁTENGED!!!!!!!!!) és beírta a nyolcast! =)) azt hittem beszarok! nah szóval így jártam az anatóval… )

a következő volt a fizió, úúúúgy szeretem azt a tantárgyat, úúúúúgy szeretem azt a tanárt. feliratkoztam hetedikére, nyáron is tanultam, volt rá öt napom, gondoltam nem lesz gond egy szál se….á-á-á. persze, tanultam mint a güzü, előzö este én magyaráztam Izácskának a dolgokat, szegény, be volt pánikolva, hogy nem tud semmit. Megnyugtattam, hogy jó lesz….Jó is lett neki…és velem mi lett? kihúztam a trombocitákat, meg a makrofág aktiválását…mmm, persze, tudtam a tételt, de mivel mindkét rajzom ilyen kálciumos-aktiválós babám fasza volt, gondoltam egyet, cseréljük fel a két rajzot!!!=)) aztán úgy 5 percre rá rájöttem, hogy felcseréltem a két rajzot…és felidegeskedtem, hogy még most sem tudtam letisztázni a kurva rajzokat, na és visszaadtam… Szilágyi hümmögött, hogy mennyit írtam, próbáljam meg. Mondtam neki, hogy nem. Ejsze következőleg menni fog. feliratkoztam 15ödikére ügyesen, lepengettem a 60 lejt és mentem haza hideg vízzel lezuhanyozni, lehiggadni…

Ugyebár miért is ne tegyem egymás után a két kémiát…10,11… az egyes kémiát raktam először…nem volt gond egy szál sem, megszédítettem Zita fejét …megadta a kétszámjegyű álomjegyet…viszont másnap vakartam a fejem, hisz az egyesr gyúrtam, nyáron tanultam én a kettest, no de ki emlékezett már arra?:P visszaadtam másnap a tételt, Zita rá is vágta, hogy zseninék kéne lenni ahhoz, hogy mind a kettőt lerakjam…bólintottam, és kimentem…aztán leesett, hogy a drága most diszkréten lebunkózott….nah sebaj, 19edikére feliratkoztam revansra…

eljött a tizenötödike…már fiziót hánytam reggel-este…Szilágyi húzta a száját, hogy harmadjára voltam…megkaptam a kilencest oszt szerusz….

közbe-közbe egyre növekedett a kv-szint szükségletem, valamint ugyebár szesssziós fílinghez hozzátartozó cigi szükséglet is elérte tizenötödikére az egy doboz/nap szintet…

eljött a tizenkilencedike….kihúztam a cukorbetegséget drága Zitánál, eltémáztunk, hogy apukám is az, és stb, stb….ő is húzta már a száját, hogy csak ősz van nah, ne legyek akaratos……9es…Nah, de hogy én milyen boldog lettem abban a pillanatban, azt elmondani nem tudom…megcsókoltam volna az orosz akcentusos száját annak a nőnek is, hogy VÉÉÉÉÉÉÉÉGRE mehetek haza!!!!!!!!!!!!:D:D:D

fel is ültem a fél kettes buszra, oszt szerusz vásárhely, szerusz pótszesszió…estére otthon voltam…kifáradtan, az úttól és a család hirtelen rámszakadt szeretetétől, bedőltem az ágyba és aludtam 12 órát…

kicsit hosszú volt ez a bejegyzés, de le akartam tudni.písz és láv.

Vai tomar no cu cara, você é muito chato…

“Ăsta-i mai bun ca orice drog străin, a zis Don Lalo Moscote. Are garanţia a trei mii de ani de înţelepciune populară.”

“Totul se sfârşise. În odăiţa caldă, domnea tristeţea ciudată pe care o simt doar măturătorii teatrelor după plecarea ultimului actor.”

“Judecătorul Arcadio a înţeles că braţele deschise ascundeau o sinceră supărare.”

“- Nu, domnule Carmichael: nu vreau oliţe de noapte în care să scuip sânge. Banii-s baliga diavolului, a răspuns  văduva.”

“Locuia singură în sumbra casă cu noup odai, unde murise mama-mare şi pe care Jose Manuel o cumpărase fără să fi bănuit că văduva lui avea să-şi ducă povara singurătăţii acolo până la moarte. Nopatea, trecând cu pompa de insecticid prin încăperile goale, dădea de mama-mare, care omora paduchi pe coridor, şi o întreba:  Când o să mor?  Dar contactul fericit cu lumea cealaltă izbutea doar să-i crească şi mai mult nesiguranţa, căci îi dădea, ca toţi morţii, răspunsuri prosteşti şi contradictorii.”

“Închipuirea oamenilor nu trebuie aţâţată cu uşi închise.”

“Îl dorise iar în chip arzător; nu cum îl vedea trecând prin faţa casei, ci cum era el înainte de naşterea Monicăi, când iubirea-i scurtă şi convenţională nu-i devenise încă de nesuportat.”

“Fă-mi o plăcere, a spus el. Taci!”

“Deie Domnul, a zis ea. Dacă bărbaţii ar naşte, ar fi mai politicoşi.”

“Ziua de luni n-ar trebui să existe, a spus judecătorul. De vina-i ziua de duminică. De n-ar fi duminica, n-ar fi nici lunea.”

Groaznic roman! Din septembrie mă chinui să îl citesc. Am stat atâtea luni la 150 de pagini cu un font supradimensionat…  Eu nu sunt făcută pentru  ce scrie Marquez şi nici ce scrie Marquez nu e facut pentru mine.  Îl găsesc greoi, plictisitor si sufocant. Exact ca satele pe care le descrie. Are o afinitate pentru imaginile vizuale prăfuite şi…  imobile. Când îl citesc simt o greutate care imi apasa imaginaţia si nu ma stimuleaza la… nimic.

Sesiune – Licenţă – Admitere  Master. Atât am vazut în perioada asta.  Am devenit atât de insuportabilă  încât nici în oglindă nu m-am mai uitat şi m-am îngropat în cărţi definitiv şi iremediabil. Altfel nu ştiu cum să fac faţă stressului decât adăugând şi mai mult stress unei izolări soră cu asceza.

Am decis că metoda asta e cea mai bună: 3 ani stau şi miros trandafirii, pentru ca, mai apoi, 4 luni să uit că exista chiar şi fotosinteza. Până acum nu am *prea* dat greş.

Sesiunea a fost încheiata cu bine, la licenţă am luat 9 *pentru că 10le era rezervat doar lui Isă; Isă de la Isărescu* iar la master am intrat la prima opţiune, chiar dacă aveam 8 variante în total *eram ferm convinsă că nu o să intru nicăieri şi o să ajung la cratiţă part II*. Aşa am facut şi când m-am înscris la facultate: m-am înscris la 8 facultăţi şi am intrat la 7…  deci no biggie*.

Perioada asta care tocmai a trecut mi s-a parut odioasă… sau poate nu mai tolerez stressul pe perioade lungi, la fel de bine ca la 15 ani. Dar am scapat… M-am simtit fericită, liberă, obosită şi într-un final… confuză. Acum nu mai am nimic de învătat, predat, scris şi nu mai dau niciun examen. E ciudat să spun asta pentru ca mereu una dintre cele enumerate adineauri făceau parte din rutina săptămânală. Acum am timp pentru mine şi pentru activităţile mele hedoniste. Drept urmare, sunt mândra posesoare a unui program atât de dereglat încât am uitat şi ce zi e astăzi.  Mă trezesc adesea confundând joia cu duminica.

Cât eu am făcut pe izolata am pierdut/ratat multe chestii. Un amic cu care rămamsese să mă văd când se întorcea din Franta a murit înnecat, eu am aflat la 3 săptămâni după…,  a aparut Coco avant Chanel, am renunţat la o prietenie *sau prietenia a renunţat la mine* ce a durat vreo 4 ani, inflaţia a ajuns la 5 şi un pic, Leo a ajuns să fie cât o farfurie de ciorbă şi mai sunt… dar îmi scapă. Astea erau on the top of my mind…

Totuşi sunt liberă şi am restul verii în faţă. Acum trebuie sa găsesc doar cu ce să o umplu. Sunt atâtea lucruri pe care vreau să le fac înainte să plec…

ezen a képen ma hangosan kacagtam, ami nagy szó ebben az ínséges időben…Ilyenkor mit gondolnak az emberek? vagy nincs pénz fényképezőgépre csak macbookra? na jó…  igazából mindegy… jó a kép!;)

Aki nem értené: Évente több ezer diák tapasztalja meg, milyen az, ha az osztálytársai elnyomják, befolyásolják. Nézzünk szembe a tényekkel, a középiskola kemény, a diákok pedig kegyetlenek lehetnek. Azért szívatnak valakit, mert különbözik tőlük. Nos…én azt mondon, menjenek p****ba, mert szart sem tudnak. Ami igazán számít, hogy önmagad legyél, és ha ehhez hozzátartozik, hogy megölöd és megeszed az osztálytársaidat, akkor én azt mondom: tedd meg. Mert semmi sem olyan fontos, mint hogy az légy, aki valójában vagy.

Nem tudom, ti hogy vagytok vele, de én ezt a reklámot akár állandóan tudnám nézni több órán keresztül!:D

ha még érdekelnek Bentől képek, akkor katt ide.

Jogadores dão risada quando falo em inglês, diz Joel.

Por que será que eles dão risada??? I don’t know why.

Richard, australiano que somava uma pequena divida no mundo real teve uma brilhante idéia… roubar um banco. Mas por que se arriscar em um banco real. Richard surrupiou 200 bilhões de créditos interestelares do banco do jogo EVE e os  trocou por cerca de R$ 9.600,00.

Será que ele vai ficar preso em uma prisão virtual também???

Se a moda pega, me associo aos irmãos metralha e assalto o tio patinhas.

O Brasil que se prepare. Na próxima eles vem com tudo… e voltam sem nada.

Să moară ăia micii dă năcaz dă nu pân’ găseşti ceva pe site’ul ministerului finantelor se face zâuă… În cazul meu, la propriu, s-a făcut zâuă!

Încep şi eu ca bătrâneii ăia simpatici, să critic sistemu şi politicienii. Ba eu îi mai adaug şi pe administratorii şi ăia care or făcut siteurile că le-a debitat asemenea minunăţî. *Parcă am mai vorbit totuşi despre siteuri gândite cu dosu’!*

Să-ţi vină sa îi dai foc siteului de supărare şi mai multe nu, că nu mă prinde îm fiecare zi dimineaţă cu chef de lucrat la licenţă şi să nu am de unde lua un buget consolidat din 2005 pâna în 2008 care sa semene cu altu’ (asta însemnând că datele diferă de la site la site).