piata-revolutiei « WordPress.com Tag Feed

Romania's Revolution

Maxi — Fri, 27 Nov 2009 07:56:23 +0000

For most foreigners over the age of 30, the bloody revolution of December 1989 remains the first thing about Romania that foreigners think of; in Romania’s case, the revolution was televised, and, somehow, it was all done without the help of Facebook and Twitter. Few however remember the equally bloody Mineriada of June 1990: a brutal, three-day long, government-approved riot. The revolution and Mineriada are linked: the latter had its roots in the former; in the downfall of Romania’s communist regime. Yet to this day, 20 years on, the real stories behind both events remain well guarded secrets, and all we have to go on are best guesses.

Here, In Your Pocket Editor-in-chief Craig Turp visits the scene of the revolution: Bucharest’s Piata Revolutiei.

Read more on the Romanian Revolution here.

Un monument ştirb al revoluţiei şi o ţeapă pentru revoluţionari, după 20 de ani

bernardnoghiu — Wed, 11 Nov 2009 07:17:35 +0000

În ziua de 22 decembrie, în cursul amiezii, bunicul meu a dat năvală în casă şi mi-a strigat cu lacrimi în ochi: „Dă drumul la televizor! A căzut Ceauşescu!“. Am dat drumul la televizor şi am văzut, într-adevăr, cum se agitau câteva persoane în faţa camerei de luat vederi şi vorbeau, vizibil fiind că sunt într-o stare de surescitare maximă. Un alt lucru care mi-a sărit în ochi a fost faptul că nu mai scria pe logo simplu TVR, ci Televiziunea Română Liberă.

Privind la televizor, bunicul care plângea de fericire îmi spunea, fără să se sinchisească că se repetă: „Să nu uiţi niciodată ziua aceasta! Se va schimba totul. Vom trăi mai bine. Măcar voi, dacă eu nu voi mai prinde mai mult!“.

Mi-a rămas ca un vis acea zi în memorie împreună cu mulţumile de oameni ieşite în stradă, dar şi cei care în zilele următoare au căzut răpuşi de gloanţele nici azi ştiute de cine trase. Şi, nu ştiu dacă nu greşesc, dar poate că e mai bine că bunicul nu a prins mai multe.

Am trecut, azi, 11 noiembrie, cu doar 11 zile înainte de a sărbătorii aniversarul de 20 de ani de la acea zi care ne-a dat atâta speranţă şi am văzut un monument ştirb al revoluţionarilor, dar o mândră ţeapă care tronează în mijlocul pieţei unde oamenii, atunci, au strigat şi s-au rugat plini de speranţă, iar unii chiar au murit cu aceeaşi speranţă, fiind siguri că nu o fac degeaba.

Şi, fără a fi prea grăbit, mi-am permis să rămân să reflectez puţin. Cei 20 de ani cam aşa par: o revoluţie devenită ştirbă între timp şi o mare ţeapă pentru cei care au îndrăznit să spere şi să se sacrifice pentru ea. Dar oare această stare e ireversibilă? Şi ca un simbol tronează neruşinat imensa ţeapă din marmură şlefuită, iar monumentul celor sacrificaţi e ştirb şi, dacă nu eşti în temă, nici nu poţi înţelege despre ce e vorba, doar poate citind acele nume de care puţini îşi mai amintesc.

O ţeapă monument şi o ţeapă istorică, cam asta este deocamdată ce se întâmplă. Oricum, amândouă trebuiesc înlăturate: prima pentru a nu batjocorî austerul monument pe care sunt înscrise numele celor morţi pentru speranţă şi a doua pentru a nu batjocorî poporul atât de înşelat în încrederea sa că cei care îi preiau destinele îl vor orienta spre cele sperate.

Continuare la articolul Lipsa informaţiei atunci, manipulare după 20 de ani

mergeti sa va bucurati sufletul

vulupe — Mon, 14 Sep 2009 21:42:34 +0000

Asta seara, fara sa-mi fi planificat asta si poate cu atat mai bine, avand undeva in minte indemnul insistent al lui Tudor Chirila, am facut un ocol si pe seara m-am oprit in Piata Revolutiei la Festivalul George Enescu. A fost un moment de WOW cu litere cat mai mari. Greu de pus in cuvinte placerea si linistea pe care le poti simti la un astfel de concert. Va recomand, cu caldura, sa mergeti, macar pentru putin timp, macar pentru o seara, sa va bucurati sufletul cu ceea ce se intampla acolo. Cu muzica pura, cu leganare, cu plutire, cu visare – oamenii aia sunt niste samani ai notelor.

Atmosfera este superba, relaxata, fara fite si priviri lungi, foarte, foarte multi tineri – am vazut un cuplu care statea in spatele scaunelor, in picioare si dansau usor pe acordurile de pe scena – sublim. Imi pare rau ca nu am avut camera sa pot face poze dar in acelasi timp ma bucur – asa am putut savura linistit toata licoarea muzicala.

Mergeti, va rog, mergeti sa va spalati sufletul cu apa pura din izvorul muzicii.

PS – cat am stat acolo, am numarat 10 bicle plus a mea, 11 participanti la Festival veniti la pedale, in decurs de mai putin de 2 ore. Nu-i rau

Poze in piata revolutie si nu numai..

Tudor — Mon, 08 Jun 2009 12:51:37 +0000

Cycling Revolution in Revolutiei !!!

Adrian — Sun, 12 Apr 2009 08:34:24 +0000

Ieri diminteata s-a dat startul unui maraton, de 12 ore, pe biciclete. Unde? In Piata Revolutiei

Cutremur?

Bree — Fri, 10 Apr 2009 17:18:51 +0000

Umbla zvonul ca maine vine un cutremur de 6 grade pe scara Richter.

Vrajeala?

Nu stiu.

Incercare de manipulare a opiniei publice pentru a atrage/distrage atentia asupra crizei din Republica Moldova?

Posibil.

Eu maine ma voi afla in Piata Revolutiei, unde niste buni prieteni vor concerta alaturi de trupa Sistem, deci, in caz ca vine “mult-asteptatul” cutremur, voi fi calcata in picioare de o turma de romani panicati. Super tare.

Voi ce faceti maine? Va luati masuri de aparare? )

Porumbei

danirosan — Thu, 12 Feb 2009 14:35:37 +0000

Dani Rosan © All rights reserved

Draga domnule Stat, nu am apa, stau in centru..

maliciouspumpkin — Wed, 04 Feb 2009 21:12:30 +0000

Din ciclul senzational, socant, incendiar va prezint povestea unei familii care traieste in mijlocul Bucurestiului fara apa. Sunt mii de familii in Romania asta, poate nu e chiar asa de interesant, dar daca ati vedea in buricul targului o tanti cu o fetita dupa ea, imbuteliind sticle de cate 5 litri de la un canal, ati fi si voi socati.

Am mers la respectiva tanti si am intrebat-o care e problema ei, de ce face asta. Femeia traieste ilegal, in subsolul unei case care nu este alimentata cu apa, casa, aflandu-se pe langa Piata Revolutiei. Sotul ii daduse foc la locuinta, servici nu avea, nici studii. Dar se tot plangea ca ea incearca sa munceasca, fie vorba intre noi eu cred ca si cersea, dar macar de fatada parea dispusa sa lucreze. Fata ei era bolnava psihic, mi-a aratat si actele, statea in nu stiu centru, sau era in grija cuiva de la stat. Vocea stinsa si plina de greutati a femeii chiar nu mi-a permis sa o urmaresc cu atentie. Respectivele persoane de la stat ii bateau copilul si asa cu un anume dezechilibru psihic, oare palmele luate in copilarie n-o s-o afecteze mai rau? Uite asa, un copil care poate nu promitea, dar care acum chiar devine un nou “paduche al patriei”. Mi-a povestit cum ginerele ei fura mobile “Ca nu va mint,a furat un telefoan, sa ne intretinem si a intrat la parnaie”, dar sotul care i-a incendiat casa sta bine mersi in libertate. Ce vorbeam eu despre justitie, unul fura un ac, zace la mitica, unul violeaza pe una, dar scapa…

Eu nu apar familia respectiva, eu incerc sa vorbesc despre idee in sine, ca in mijlocul capitalei, exista case in care nu exista ALIMENTARE CU APA. Nu orice fel de capitala, ci una EUROPEANA. E normal? Eu nu comentez familia in sine, desi poate cu mai mult ajutor de la stat, ginerele femeii nu ar fi ajuns sa fure, poate nu ar fi zacut in saracie crunta, poate ar fi avut apa sa se spele. Ne plangem de lume jegoasa, de ciorditori, omul in saracia asta nu se mai gandeste nici la spalat, nici la cinste. Eu traiesc in lumea mea de vis, credeam ca doar in medii rurale mai exista astfel de cazuri, dar nu in Bucuresti, si nu oriunde, ci in centru.

Tot din ciclul socant, femeia avea 5 copii. Cand tu nu ai cu ce sa te speli, iti mai arde de sex? Nu mai spun de documentare, sa stii ca poti lua boli, ca existe metode contraceptive, dar cum sa-ti mai doresti o implinire trupeasca? Multi oameni cu venituri precare se gandesc la alocatia pe care o primesc din partea statutului. O tampenie dupa parerea mea, ii va ajunge pentru un trai tot de pe o zi pe alta, iar daca nu ai domiciliu nici nu o primesti. Asa ne inconjuram de plozi needucati, din familii mizere. Nu dau toata vina pe stat, dar cam nimeni nu face nimic si pentru oamenii de jos, nimeni nu-i ajuta sa se ridice. Daca nu-i ajutam acum, valorile lor gresite, ignoranta lor, obiceiurile proaste legate de felul in care isi procura hrana se vor perpetua in timp. Ne vom plange etern de nivelul de cultura scazut, analfabeti in sensul propriu, fara educatie sociala si sexuala.

Draga statule, dragi smecheri de la putere, voi puteti ridica Romania din noroi, dar nu vreti. Nu puteti sa va ocupati si de bunastarea voastra, dar fara sa va bateti joc de norod? Pentru ca saraca femeie si-a pus sperantele in mine, credea ca sunt vreo boassa de undeva de la conducere, mi-a spus si pe ce strada locuieste, eu o s-o scriu aici, poate cineva care are posibilitatea necesara face ceva. Strada Boteanu, nr 3b , cladirea minune unde nu exista alimentare cu apa.

Tour on Calea Victoriei

sunflowerluv — Thu, 08 Jan 2009 17:37:40 +0000

Taking a stroll on Calea Victoriei, I showed Balázs: Cercul Militar, statues, churches, CEC building, Art Museum, History Museum, Revolution Square etc.We also met Cristiana and she took photos of us also. It’s so nice walking with Balázs in the city.. too bad I don’t know too many historic facts to tell him, in terms of years and many happenings. I know how to find places and how to get there, that’s not enough though. I should know stuff about each place and statue (like he does.. somehow, a little genius).

So I would like to like reading more history by myself. I just don’t get to do it with pleasure. What would motivate me to read and remember interesting historic facts? Kedvesem? ^_^

Concert de Revelion in Bucuresti realizat de ProFM si MTV

club13 — Wed, 24 Dec 2008 03:18:02 +0000

| Mp3 download | Funny Pictures |

In noaptea dintre ani, ProFM si MTV va ofera, incepand cu ora 19.00, un super concert LIVE Revolution, in Piata Revolutiei! Startul distractiei va fi asigurat de DJ Ivan, de la ProFM, iar Loredana, Claudia – Cream, Akcent, Montuga, Marius & Giulia, Voltaj, Alb Negru si Animal X vor urca pe scena LIVE Revolution pentru un show incendiar!
Evenimentul va fi transmis in direct de MTV si ProFM, incepand cu ora 19.00!
Show-uri de lasere si lumini, focuri de artificii si muzica live reprezinta reteta pe care ProFM si MTV o propune pentru un super party de Revelion.

Sursa : muzica9

About Electronic Music : Dj`s List

Realitatea.net: Ion Iliescu a fost atacat cu monede şi huiduit.. Video necenzurat.

Florian — Sun, 21 Dec 2008 18:50:54 +0000

Incidentul a avut loc în această dimineaţă în Cimitirul Eroilor. Mai mulţi revoluţionari nu au fost

Sotii Ceausescu n-au vrut să fugă din ţară

Ovidiu — Fri, 19 Dec 2008 03:25:25 +0000

De ce au plecat cei doi, Elena şi Nicolae Ceauşescu, din Comitetul Central? De ce Elena Ceauşescu a luat cu ea carnetele de CEC pe numele copiilor? De ce n-au fugit cei doi din ţară? De ce au ajuns la Târgovişte? Ştiau ei că românii cuceriseră România? Iată întrebările la care răspunde un martor ocular.

În seara de 21, ce ştia Ceauşescu despre cei care manifestau în Piaţa Revoluţiei?

Că era un grup de vreo 60 de golani care ţipă pe-acolo “Jos comunismul” şi “Jos Ceauşescu”!

Şi ce măsură a spus să se ia împotriva lor?

Să îi împrăştie.

Nu s-a dus Securitatea acolo?

Se auzea cineva care vorbea la megafon. O voce despre care mulţi au spus că era a lui Păunescu, dar nu era vocea lui. Au fost trimişi câţiva să vadă cine e cel care vorbeşte. Dar nu se ştie nici în ziua de azi cine a fost.

E adevărat că Ceauşescu l-ar fi chemat pe Adrian Păunescu în noaptea de 21 să vorbească la televiziune sau ceva de genul ăsta?

Da. Eu aşa am auzit, că a fost această idee ca Păunescu să se adreseze tinerilor pe 21 seara.

În 21, toată lumea din comandament a rămas în CC?

Da.

S-a dormit în acea noapte?

Puţin, dar s-a dormit.

Unde?

Erau camere speciale de odihnă.

Şi Nicolae şi Elena Ceauşescu erau acolo?

Da.

Au mâncat în acea seară?

Puţin, dar au mâncat. Mai ales el trebuia să mănânce. Având diabet, trebuia să respecte un regim, altfel putea intra în comă.

Mâncau singuri sau cu toţi ceilalţi?

Întotdeauna singuri.

De unde li se aducea mâncarea?

Aveau bucătar acolo.

În dimineaţa de 22, la ce oră s-au trezit Nicolae şi Elena Ceauşescu?

Pe la 7:00. Au stat noaptea în şedinţe şi discuţii până pe la 2-2:30, când s-au retras. Pe 22 au început să se apropie manifestanţii de CC. Să vă spun ceva interesant: începuseră să apară mulţi tineri pe clădirile din jur, dar toţi aveau echipament asemănător – blugi, adidaşi, o geacă pe ei, cam toţi erau la fel îmbrăcaţi. Deci nu erau chiar cei din stradă. De regulă, înainte, dacă mergeai pe Calea Victoriei spre sediu, vedeai foarte mulţi civili plantaţi cam la distanţe egale şi care semănau: aveau paltoane asemănătoare, încălţările cam la fel, căciulile la fel. Deci cei de pe clădiri puteau foarte bine să fie de la cercetare-diversiune. Nu spun că erau de la Truţulescu, de la Buzău.

Când a văzut Ceauşescu că piaţa era plină şi că lumea striga “Jos Ceauşescu”?

O dată din biroul lui şi după aceea când s-a urcat în elicopter. Atunci a văzut bine despre ce era vorba.

Până să urce în elicopter, ce zicea?

Şi în momentele acelea au crezut amândoi că în piaţă sunt oameni care sunt manipulaţi, trimişi acolo, nu că e vocea poporului. Dar începuseră să apară nişte semne de întrebare.

Ce s-a întâmplat în acea dimineaţă? La ce oră a decolat elicopterul?

Pe la 12:00.

Ce s-a întâmplat de la 7 la 12? Cine mai venise în sediu? Copiii celor doi?

Valentin şi Zoe au fost acolo pe 21 decembrie, stăteau în CC. Au avut loc întâlnirile cu cei de la armată, a venit şi Stănculescu.

MOARTEA LUI MILEA ŞI CADAVRELE DIN TIMIŞOARA

Cu generalul Milea cum a fost? A fost sinucidere sau a fost omorât?

Putea să fie şi una, şi alta. Putea să fie sinucidere pentru că pe ordinul de luptă la orice unitate nu se regăseşte că secretarul general sau comandantul suprem a dat ordin să se tragă. Acolo apare, de fiecare dată, numele ministrului, că el transmite mai departe. Deci, dacă eşti generalul Milea şi dai ordinul să se tragă la Timişoara, apoi vezi ce se întâmplă în jurul tău şi vezi că totul pică, se năruie, îţi dai seama că nu se poate să îţi mai fie bine şi spui că mai bine termini tu decât să îţi facă cine ştie ce. Şi poţi avea o depresie de genul ăsta, să iei pistolul şi să te împuşti. Mai ciudat e că s-a împuşcat în inimă. De regulă, te împuşti în cap. În inimă se întâmplă mai des să te împuşte altul.

Ceauşescu ştia de morţii de la Timişoara şi de faptul că au fost aduşi la Bucureşti să fie incineraţi?

În mod normal, trebuia să ştie. Dar curăţenia asta s-a ţinut a fi făcută de Elena Ceauşescu, Bobu, cei care mai erau pe aici, Dăscălescu. Am înţeles că aceşti 40 sau câţi au fost aleşi să fie băgaţi în maşina frigorifică şi duşi la incinerare în Bucureşti n-au fost luaţi la întâmplare, la grămadă. De ce?

Revenim la ziua de 22. Începuse să se apropie mulţimea.

Da. Eu am văzut tineri pe clădiri. Mulţi s-au apropiat din partea din spate a clădirii.

Ceauşescu avea biroul spre piaţă?

Da, amândoi vedeau înspre piaţă.

Bun, şi a venit momentul când se apropia mulţimea. Cine a luat hotărârea să plecaţi?

Sfatul l-a dat Stănculescu.

Nicolae Ceauşescu a vrut să plece?

În prima fază, el nu voia să plece.

Dar Elena Ceauşescu?

Ea nu făcea altceva decât să susţină ce spunea el. Dacă voiau să plece, puteau să o facă din 21, nu era nevoie să rămână în CC. Puteau să meargă în altă parte, unde nu era atâta mulţime. Puteau să meargă, de exemplu, în Primăverii sau la Snagov. Nu ştiu dacă se organiza lumea la pas să meargă la Snagov. Mai fuseseră nişte discuţii la el în cabinet.

Cine era acolo?

Ei doi, Stănculescu… a, şi mai erau Bobu, Postelnicu, Manea Mănescu.

În cartea “Prăbuşirea”, scrisă de doi britanici şi apărută recent în România, apare un episod relatat de fostul comandant al Armatei pentru Bucureşti, generalul Gheorghe Voinea. El spune că, la puţin timp înainte de fuga cu elicopterul, Elena Ceauşescu l-ar fi scuipat în faţă pe generalul Iulian Vlad, numindu-l “porc” şi “trădător”. Aşa s-a întâmplat?

Nu. Nu a scuipat pe nimeni niciodată.

Pregătirea fugii

De ce s-a stabilit plecarea cu elicopterul? Nu erau acolo şi nişte tuneluri subterane?

Şi ce să faci, să pleci pe jos şi să traversezi la clădirea de dincolo? Plus că subteranele alea sunt de pe vremea regelui, nu le-a făcut Ceauşescu, aşa cum bat ăştia câmpii. Sunt vechi.

Şi, la un moment dat, s-a stabilit că pleacă.

Da, ne-am dus la un lift. Când liftul s-a apropiat de etajul unde urma să se coboare, s-a tras de uşă înainte şi s-a blocat un pic. S-a rezolvat şi problema asta repede.

Demonstranţii intraseră în clădire?

În momentul în care ei au plecat din cabinet, jos se forţau uşile la intrarea principală şi la laterale. Când s-au urcat în lift, demonstranţii intraseră deja în clădire, dar mai erau distanţe de parcurs ca să ajungă la cabinetul 1 şi la zona lifturilor. Au ajuns în zona etajelor 6-7 când deja se urcaseră în elicopter. În acel moment, doi ofiţeri de Securitate au asigurat decolarea. Trebuia să fie două elicoptere.

De ce nu a venit al doilea elicopter?

N-a putut să aterizeze.

Cine s-a mai urcat în elicopter?

În afară de Nicolae şi Elena Ceauşescu şi de echipaj, deci comandant, secund, mecanic, mai erau aghiotantul Elenei Ceauşescu, unul dintre ofiţerii de Securitate, Manea Mănescu şi Bobu.

Şi-au luat la ei ceva mai important?

Nu. A fost o mapă neagră, care era a ei.

Ce era în ea?

Nişte cecuri pe numele copiilor. Cam 3,5 milioane de lei.

De ce cu cecurile? Ce se gândea să facă cu ele?

Să ajungă la cineva care să le dea înapoi la copii. Alte valori nu avea. Cecurile erau la purtător. Parola la fiecare cec era numele copilului. La cecul Zoe era Zoe şi aşa mai departe. Le putea folosi oricine, se putea duce la CEC să ia banii că avea şi hârtia cu parola între file.

Alte lucruri de valoare? Se spunea ceva de o sculptură a lui Brâncuşi… “Cap de copil”, parcă?

A rămas în CC. Ei n-au luat nimic, n-au avut timp. Niciodată nu s-au gândit la varianta că s-ar putea ca totul să se termine vreodată. Nu îşi făcuseră vreodată vreun plan pentru o astfel de situaţie, să-şi pună ceva deoparte, să trăiască din ceva dacă se schimbă vremurile sau să se gândească la vreo ţară unde să plece.

Discuţiile din elicopter

Au văzut din elicopter mulţimea din piaţă. Care era starea lor de spirit când au văzut sute de mii de oameni?

Când au văzut asta au realizat situaţia şi, dacă iniţial au vrut să meargă la 23 August să le vorbească muncitorilor, atunci s-au răzgândit.

S-au gândit atunci să plece din ţară? Ar fi putut pleca?

La momentul decolării de pe clădirea CC-ului, pe Aeroportul Otopeni erau pregătite amândouă avioanele pe care le folosea Ceauşescu. Două Boeing-uri 707, cu indicativele ABB şi ABD. Mai mult se folosea ABD, care avea în cala din faţă o instalaţie de securizare ce îţi permitea să vorbeşti cu oricine fără să se intercepteze şi să se ştie. Deci erau pregătite pentru decolare, cu echipaj, cu tot ce trebuia, era obligatoriu, era o stare de urgenţă. Aveau combustibil suficient cât pentru o cursă Bucureşti – Phenian. Şi după cursa asta de 11 ore tot mai rămânea combustibil. Dar Ceauşescu nu a vrut să plece din ţară. A spus să mergem la Snagov, la palat.

Cât a durat zborul?

15-16 minute.

Ce vorbeau?

Ascultau radioul, care începuse să transmită despre manifestaţie, despre plecarea lui cu elicopterul, despre “fuga dictatorului”. Şi atunci el a cerut să fie închis radioul.

De ce?

Nu a mai vrut să asculte asta.

Chiar aşa, de ce au putut funcţiona radioul şi televiziunea? De ce nu a luat nimeni măsuri pentru a fi oprite?

Securitatea putea să oprească, la momentul respectiv, şi radioul, şi televiziunea. Se trăgea un simplu heblu şi nu mai funcţionau.

Ce comentau Nicolae şi Elena Ceauşescu în elicopter despre cele auzite la radio?

Nu prea au comentat, nu au fost discuţii prea multe. A fost o voce, nu mai ştiu cine, Bobu sau Manea Mănescu, care a zis: “Hai să aterizăm pe Otopeni, să luăm avionul să plecăm”. Ceauşescu a vrut să meargă la Snagov, să vadă ce se întâmplă în restul ţării. La Snagov s-a intrat în Palat, iar Ceauşescu a spus că va vorbi la telefon cu prim-secretarii din judeţe, cu cei de la Armată. A intrat în legătură cu mai multe judeţe, printre care şi Doljul. A vorbit cu prim-secretarul, care i-a spus că la Craiova e multă lume în jurul Comitetului Judeţean. Ceauşescu i-a recomandat să iasă şi să stea de vorbă cu lumea, să explice situaţia, să calmeze populaţia, să facă ceva. De fapt, asta le-a spus tuturor: să iasă şi să discute. Mai linişte i se părea că e în centrul ţării şi înspre Moldova. Cele mai agitate erau Bucureştiul şi Timişoara. S-a gândit că s-ar putea să meargă pe direcţia de Piteşti, să plecăm încolo. A cerut să i se pregătească un elicopter cu militari care să însoţească elicopterul lui. Drama celor doi a fost că nimeni nu le spunea adevărul, pentru că le era teamă. Şi asta s-a întâmplat până în ultima clipă.

Cât au stat la Snagov?

Cam jumătate de oră. Pe urmă, în elicopter nu s-au mai urcat Bobu şi Manea Mănescu. Au rămas acolo şi au plecat într-un ARO de la o gospodărie de partid. Ei primiseră indicaţii exact unde se va ajunge, dar nu ştiau restul. Nici echipajul nu ştia exact unde se va ajunge. Ei patru au mai avut o scurtă discuţie. Ceauşescu, Elena şi ei doi.

Zborul spre Piteşti

Bun, aţi plecat de la Snagov cu elicopterul. Ştiaţi unde urma să ajungă?

Nu. Ştiam că mergem spre Piteşti. Urma să treacă prin dreptul Aeroportului Otopeni, de unde să se ridice elicopterul cu militari care să fie escortă. S-a intrat în legătură cu turnul de control din aeroport. Cineva de jos a încercat să convingă echipajul că ar fi mai bine să aterizeze chiar pe Otopeni şi poate era mai bine, că se termina totul atunci, acolo. Nu s-a aterizat, s-a continuat către Piteşti.

S-a mai dat drumul la radio?

Nu. Nu s-a cerut, nu s-a încercat.

Ştiaţi că în timpul acesta la Bucureşti şi peste tot erau manifestaţii şi că televiziunea era liberă?

Nu mai ştia nimeni nimic. Nici nu puteai să bănuieşti.

De ce voia să meargă la Piteşti?

Din discuţiile de la telefon la Snagov credea că e o zonă mai liniştită şi ştia că acolo este şi o unitate de tancuri şi auto şi un releu de comunicare cu care puteai să intri pe radio cu un discurs, ceva, voia să încerce să intre în legătură cu ţara. Altfel era izolat şi nu avea nici o putere. Când aeronava se apropia de aeroportul de la Boteni a fost identificată prin radio. I s-a transmis: “DOPHEN 203, aveţi coordonatele”. Era tipul elicopterului. Au răspuns, au confirmat că sunt cei doi în elicopter şi li s-a comunicat să facă zonă, eventual să se ridice de la sol două elicoptere care să încadreze şi să încerce o aterizare, că altfel vor doborî elicopterul. I s-a raportat lui Ceauşescu situaţia şi s-a luat decizia să se aterizeze pe şoseaua de legătură Bucureşti-Târgovişte. Au coborât din elicopter. Au oprit foarte multe maşini, unii din curiozitate.

I-au recunoscut?

Normal.

Şi cum au reacţionat?

În prezenţa lor nu au avut vreo reacţie sau ceva de ostilitate. Erau exact ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic, nici o revoluţie, nimic. Numai că nu aplaudau.

Câte maşini erau?

La început erau 6-7 oprite. Dar care mai apărea oprea. Ei s-au deplasat către şosea în ideea să urce în maşină şi să plece mai departe. Unul dintre şoferii de la o maşină s-a recomandat că este medic, că este rudă cu nu ştiu ce blănar al familiei Ceauşescu. S-au urcat în maşină cu el. În faţă Nicolae Ceauşescu, în spate Elena Ceauşescu şi cu ceilalţi. Au luat-o spre Piteşti, pe drumul vechi, Găeşti, Târgovişte. După ce au plecat ei, un tractor s-a pus de-a curmezişul. În maşina în care au plecat cei doi erau patru persoane. Şoferul, Nicolae Ceauşescu, care stătea pe bancheta din faţă, şi Elena Ceauşescu împreună cu ofiţerul de escortă, pe bancheta din spate.

Atunci i-aţi văzut ultima dată pe cei doi?

Da.

O istorie a Revolutiei noastre...

editor — Thu, 18 Dec 2008 09:42:23 +0000

Phoenix şi Zdob şi Zdub cântă pe 6 septembrie în Piaţa Revoluţiei

Andrei — Tue, 02 Sep 2008 17:20:48 +0000

Trupe precum Phoenix, Zdob şi Zdub sau Timpuri Noi vor cânta în Piaţa Revoluţiei din Bucureşti, pe 6

Green'est day with Byron

Violet — Fri, 16 May 2008 17:49:09 +0000

this is a bit short notice but it free and most of all for a really good cause, so here it goes :

Saturday, 17th may , at Piata Revolutiei we’re having “Ziua cea mai verde” and after 5 pm we have Vita de Vie, Sarmalele reci aaaaaaaaand Byron .

So pretty much an eco fest supported by a beer company and with some of the best music around.

Quote : “

Te-ai saturat de blocurile gri si vrei un pic de verde… Iti vine sa vopsesti totul cu vopsea, insa ai decis ca e mai bine sa fie copaci si iarba. Si vrei ca tu, cu mana ta, sa faci ceva pentru ca sa respiri un aer mai curat…

Indiferent daca esti inca la stadiul de intrebare sau deja ai luat decizia de a actiona, locul tau este alaturi de noi pe 17 Mai 2008… ziua pe care noi cei de la Copacul de Hartie impreuna cu Heineken Romania, am decretat-o ca fiind cea mai verde!

E verde pentru ca-i primavara! E verde pentru ca 15 din cele mai importante organizatii care au initiative de mediu iti prezinta proiectele lor. Ai de unde alege! in Piata Revolutiei sunt prezente, incepand cu ora 13, Agentia de Monitorizare a Presei, Asociatia Verzii, Bate Saua, EcoAssist, Clubul EcoTur, Greenpeace, Mai Mult Verde, Terra Ecologica, Terra Mileniul III, Salvati Delta, Salvati Vama Veche, Tasuleasa Social, ViitorPlus, WWF.

Tot pe 17 mai, de la ora 17 iti canta Vita de Vie, Sarmalele reci, Byron si Krypton.

Hai sa-ti inverzesti orasul! “

Be there!

Concert Sarmalele Reci si Vita de Vie in P-ta Revolutiei

metalheadro — Wed, 14 May 2008 08:51:19 +0000

Vita de Vie, Sarmalele Reci, Byron canta pentru Ziua Cea Mai Verde. Evenimentul are loc sambata 17 m

CAPITALA NOASTRĂ NU E MOŞIA VOASTRĂ!

noiigolani — Wed, 07 May 2008 14:08:54 +0000

Ca o continuare firească a acţiunilor menite a proteja Piaţa Revoluţiei şi a protestului faţă de actuala clasă politică, în prag de alegeri locale vom participa duminica, 11 mai la MARŞUL PENTRU BUCUREŞTI.

În prag de campanie electorală, continuă distrugerea sistematică a identităţii şi mediului Bucureştiului.
Destul!

Asociaţia Bucureşti, Asociaţia 21 Decembrie 1989, Grupul pentru Dialog Social, Alianţa Civică, Grupul de Acţiune “Noii Golani”, Asociaţia Salvaţi Bucureştiul şi Asociaţia Bate Şaua cheamă iubitorii Bucureştiului la MARŞ DE PROTEST autorizat împotriva distrugerii identităţii şi mediului înconjurător din Bucureşti.
Ne întâlnim duminică pe 11 mai de la ora 13.00 pe traseul Catedrala Sfântul Iosif – Piaţa Revoluţiei – Parcul Cişmigiu.

Cerem rezolvarea în regim de urgenţă a următoarelor probleme:
1. Dezmembrarea construcţiei de lângă Catedrala Sfântul Iosif
2. Protejarea Căii Victoriei şi oprirea construcţiei blocului de 13 etaje din Piaţa Revoluţiei
3. Redeschiderea Ştrandului Tineretului
4. Oprirea distrugerii împrejurimilor Cişmigiului
5. Deschiderea Parcului cu Platani
6. Implementarea transportului ecologic

Ne vom întâlni duminica, ora 13.00 în faţa Catedralei Sf.Iosif pentru a spune autorităţilor locale: CAPITALA NOASTRĂ NU E MOŞIA VOASTRĂ!

Simbolurile sau oamenii politici de orice fel nu sunt acceptaţi.

Fotojurnal si fotoreportaj- Bucuresti (II)

Anca B. — Sat, 01 Mar 2008 14:44:10 +0000

- Centrul de afaceri Novotel a fost construit dupa prabusirea unei cladiri vechi din care a ramas doar partea din fata. Mi se pare ca le-a iesit destul de bine imbinarea dintre vechi si nou, dar partea din sticla e atat de mare incat nu poate fi surprinsa in fotografie, deci e putin dizgratioasa.

- Biblioteca Centrala Universitara din Bucuresti, din Piata Revolutiei.

- Piata Revolutiei cu fostul sediul al Comitetului Central (CC-ul) Partidului Comunist Roman, actualmente sediul Ministerului Administratiei si Internelor (s.a. ministere). In fata sunt monumentele inchinate eroilor revolutiei. Balconul de unde a vorbit Ceausescu e chiar in dreptul semnului pt trecerea de pietoni, dar nu e nici atat de inalt si nici atat de lat precum era la televizor. A doua imagine e cu un bloc din spatele Bibliotecii Centrale care inca mai poarta semnele gloantelor de la Revolutie (se gasesc urme pe cladiri chiar si in Piata Victoriei, ceea ce m-a facut sa ma gandesc ca Revolutia nu o sa dispara din mintea oamenilor, cat timp urmele ei nu o sa dispara din spectrul lor vizual).

- Bulevardul Unirii vazut din Sala Unirii (din Palatul Parlamentului).

- inside story of Palatul Parlamentului- left wing. Adica: exemplu de draperie din catifea, candelabru aprins (nu in totalitate), candelabru stins (cu becuri econome) si faimoasa Sala a Presei.

- Piata Victoriei cu: Palatul Victoria, Muzeul de Istorie Naturala “Grigore Antipa” si Muzeul Taranului Roman. Nu mi-a placut la Muzeul Antipa, desi eram destul de entuziasmata sa-l vizitez, pentru ca: mirosea ingrozitor, e plin de impaieturi, nu ma fascineaza asemanarea dintre un schelet de copil (schelet adevarat) si unul de urangutan, iar expozitia de dinozauri era pentru copii si atat.

Celor care si-au imaginat “expeditia” (care, apropo, a avut loc chiar de ziua Silviei) pana acum le mentionez faptul ca am ales sa cobor pe Bulevardul Lascar Catargiu (“istoric roman”, dupa cum precizeaza indicatorul “de Bucuresti”) pana in Piata Romana. In zona asta sunt foarte multe ambasade si sedii de firme. De exemplu:

De acolo, pe Bulevardul Magheru (ala cu magazine multe si cu Libraria- Ceainaria Carturesti) pana in Piata Unirii. Nu-i asa ca e interesant cum toate strazile duc spre Piata Unirii? Se numeste ca au dispunere concentrica , ceea ce inseamna ca nu ar trebui sa te pierzi.

Locul meu preferat timp de doua saptamani a fost Coffee Right-ul de pe Lipscani (cu “sectiunea” de fumatori la etaj), de unde aveam vedere spre centrul istoric al orasului (care e in reconstructie).

Ultimele poze facute in Bucuresti au fost la Muzeul National de Arta Contemporana (sectia care se afla in Palatul Parlamentului), la expozitia Animations.

Fotografie expusa

Terasa Muzeului (de fapt, terasa barului din muzeu?!) si partea de sus a liftului extern.

Poezie de trafic greu

husarul — Sun, 06 Jan 2008 22:51:43 +0000

Categoria se numeste de prin creiere.
Si cum creierele sunt chestii care au de-a face cu gandirea
Ma gandeam si eu
La special formula
La taguri, cuvinte cheie, posturi hot, lucruri minore
Sunt aproape de scriitori
pentru ca imi place arta, imi plac articolele, demonstratiile civice
Imi place sa scriu despre mine, diverse, chestii de fun
Sa am de-a face cu instruirea altora sau a mea, personala
Sa scriu pentru ea, pentru el, pentru voi
De acasa, din fata caluclatorului meu Dell
Sau din piata Revolutiei
Despre politica, despre stiri ieftine, video, audio
Un amalgam de chestii,
In esenta… nimic.
Toate sunt doar proiecte…

Daca v-ati prins despre ce vorbesc, lasati un comentariu. Din pestera creierului….
Vostru.
De asta data.

Ma puteti vedea simbata si duminica la TVR Cultural :)

Mariana Duma — Wed, 12 Dec 2007 19:40:32 +0000

Va invit sa ma vedeti din nou la tv ca cetatean iubitor de Romania dar si ca purtator cuvint al Grup

Usor, usor ... am ajuns la exemplul D

naspabucuresti — Fri, 07 Dec 2007 00:22:41 +0000

” O tanti mai tuciurie ea asa (desi nu bag mana in foc ca era de etnie rroma), isi tine plodu

Câteva articole, pentru început

arhitecti — Fri, 09 Jun 2006 15:16:57 +0000

Am să notez aici doar câteva link-uri, într-o formă nestructurată; probabil voi fi tentat să rescriu post-ul mai tarziu.

Articole legate de proiectul "Esplanada":
- "Ordinul Arhitectilor critica "Esplanada"", în Ziua din 26.05.2006;
- "Feuda lui Videanu", în Ziua din 02.06.2006

Articole referitoare la intervenţii în centrul istoric al Bucureştiului:
- Oamenii de cultură, despre oraşul la care visează Videanu: “Un Las Vegas de duzină, un oraş haotic, stupid şi agresiv”, în Cronica Română din 02.06.2006
- "Vizavi de Cişmigiu", în Ziua din 03.06.2006

Articole despre proiectul de lângă Catedrala Sf. Iosif şi cel din Piaţa Revoluţiei:
- "Proteste non-stop lângă Catedrala Sfântul Iosif", în Ziua din 19.05.2006
- "Biserica Catolica se declara persecutata in Romania", în Ziua din 02.06.2006
- "Conferinţă publică despre "Afacerea Catedrala" şi Piaţa Revoluţiei", în Ziua din 31.05.2006 (voi face o sinteză din presă şi cu articole referitoare la proiectul propus pentru Piaţa Revoluţiei), şi "Primarul Capitalei faţă în faţă cu criticii săi", în Ziua din 01.06.2006
- semnal în Ziua din 29.05.2006
- "Victoria lacomă a banului şi a profitului asupra locuitorilor Bucureştiului", articol semnat de Academician Dinu C. Giurescu

Articole cu interes pentru alte oraşe (în afară de Bucureşti):
- Grupuri de interese în Cluj, articol în Ziua din 29.05.2006 ("Dilema publicitară a domnului Planwerk")
- "Bătălie la cota S200" (Craiova: Mall în centru în locul clădirii noi, neterminate aparţinând Universităţii)

Articol despre ceremonia decernarii Ordinului Stelei Solidaritatii Italiene in grad de comandor (commendatore) lui Mihai Pelin, autorul volumului "Vietile pictorilor, sculptorilor si arhitectilor romani intre legionari si stalinisti (2005)" (în vânzare şi la Librăria Eminescu), în Cronica Română din 01.06.2006