A adus căldura şi-a adus lumina.E firavă.Se topeşte în sine, topeşte tot ce-i pământesc şi moare.Alături de primul păcat.
O moarte frumoasă, senină.

(Fructul,pictor Luiza Ghioc)

Pe vremea când mă jucam cu beţele, când mă plimbam pe acoperişuri, în timpul marilor incendii, pe când mă scăldam şi desenam, nimic nu mă împiedica să fac curte, în mod asiduu, fetelor, pe cheiuri. Mărturisesc, nu ezitam să îmi înegresc puţin ochii, să-mi înroşesc uşor buzele deşi nu aveau nevoie şi… da…da… voiam să plac fetelor de pe chei. O plimbare favorabilă; simt asta şi tremur. Sau invers. Suntem sub un pod, sub acoperişul unei vechi mansarde, pe o bancă. Noapte. Suntem singuri. Departe, o trăsură merge spre gară. Nu e nimeni. Poţi să faci orice. Dar ce vroiam eu să fac? Să sărut. Un sărut, două săruturi. Azi, mâine, întotdeauna, la nesfârşit. Şi mărturisesc, mi se întâmpla adesea să leşin dinadins.
Uneori asta m-a salvat.
Totuşi, era în alte momente, în alte locuri şi din alte motive.Dar eu, pe cine să îmbrăţişez eu? Trebuie să găsesc pe cineva. Însă nu pot îmbrăţişa o femeie bătrână sau un bărbos. Şi atunci caut o frumuseţe oarecare. Sunt un ignorant în materie de romantism activ. Nu am urmărit-o eu timp de patru ani, suspinând? Şi la sfârşitul celui de-al patrulea an, abia am îndrăznit să-i dau un sărut cumplit – şi asta la iniţiativa ei – într-o seară, în faţa porţii zidului. După două săptămâni nici nu o mai salutam. La ce bun? Aflasem că îi face curte un actor. Văzând-o, simţeam durerile facerii. Dorinţe de toate felurile se învârteau prin mine. Dar ea visa la iubirea eternă. Aveam chef să mă retrag undeva şi s-o şterg de pe faţa pământului. Când se apropia semnul “plângi”, ea începea să verse lacrimi divine, ca toate celelalte femei. Liniştea ei e şi a mea. Ochii ei sunt ai mei. Sunt chiar ochii mei, sufletul meu. Am intrat într-o casă nouă şi nu mă mai pot despărţi de ea. Ca răspuns, părea că tot oraşul crapă precum corzile unei viori şi că toţi locuitorii încep să meargă pe deasupra pământului, părăsindu-şi locurile obişnuite. Personajele familiare mie se aşează pe acoperişuri şi se odihnesc acolo. Acum lumânarea urcă spre lună, acum luna coboară spre braţele noastre. Cerul vine de peste tot. Stelele se aprind iar aerul proaspăt intră în gura rămasă deschisă. Ieşi repede afară din apă!
Gol, traversez bârnele şi fug să mă îmbrac.
Îmi plac atât de mult incendiile.
Focul ţâşneşte de peste tot.
Deja jumătate de cer e întunecat de fum
Se reflectă în apă. Iubind mişcarea, nu visam totuşi decât să rămân singur într-o cuşcă. Spuneam adeseori că un colţ unde să existe o uşiţă, o ferestruică pe unde să primesc hrana – asta m-ar fi mulţumit pentru totdeauna.

imagini + texte (“Viaţa mea”, Ed. Hasefer, 2000) – Marc Chagall

   Umbre şi lumini povestind nedesluşit despre nevăzutele tărâmuri (pictură de Albert Bierstadt).

În perioada 24.04.2009 – 24.05.2009 la Muzeul de Artă din Craiova, Palatul Jean Mihail, a avut loc expoziţia de artă plastică «In Memoriam Andrei Chintilă» organizată de fratele artistului Matei Chintilă, alături de criticul de artă Adrian Guţă si pictorul Mircea Novac.

Andrei la fereastră, 2000 ulei pe pânză 67x106 cm

Întrucât din motive obiective, nu am putut participa la vernisajul acestei expoziţii cu totul deosebite consacrate pictorului Andrei Chintilă,  vă readuc în prim plan impresiile mele de la retrospectiva din 2008, prezentă la Galeriile Apollo, Teatrul Naţional din Bucureşti. Intrând, nu întâmplător, prin câteva săli de expoziţie bucureştene, între două călătorii, am reuşit să văd retrospectiva artistului plastic Andrei Chintilă în ultima zi. Impresionată de tablourile prezentate în această expoziţie, poate şi pentru că vedeam într-un singur loc atâtea lucrări reprezentative din cariera acestui pictor plecat prea devreme dintre noi, m-am gândit o vreme la ele altfel. Greu de spus în câteva cuvinte, însă mai mult ca sigur, cu o nostalgie acută greu definită şi cu sentimentul unei pierderi iremediabile. Deşi nu l-am cunoscut personal niciodată, sunt sigură că am avut multă vreme aceleaşi locuri comune, prin acelaşi oraş ce ne-a macerat gândurile, lumi artistice paralele, poate chiar din perioada când Andrei Chintilă a absolvit grafica la Institutul de arte plastice «Nicolae Grigorescu» clasa profesorului Octav Grigorescu din Bucureşti.

Andrei Chintilă în atelier

«A fost unul din oamenii care au văzut lumina şi întunericul la intensităţi greu egalabile» avea să spună prof. univ. şi cunoscut critic de artă Adrian Guţă, unul dintre cei care au contribuit afectiv şi efectiv la organizarea acestei retrospective la Galeria Apollo de la Teatrul Naţional.

Târzie revelaţie pentru mine aceste amprentări stranii cromatice cu subiecte tributare unei palete neliniştite, mereu în căutare de inefabil, târzie întâlnire cu Andrei Chintilă cel care «a atins acel prag metafizic al picturii pure neapelând la athanor sau la ramificaţiile culturilor magice contemporane» cum va sublinia şi artistul plastic Gheorghe Rasovszky.

Încadrat sau nu câteodată de către critici într-un neoimpresionism autohton, Andrei Chintilă a trecut discret de la un figurativ tradiţional spre o poezie autentică a paletei, copleşit de secvenţele cotidianului şi căutând cu obstinaţie, natura, înţelegerea ei.
In creaţia sa nu se poate vorbi de influenţa profesorilor săi şi mă gândesc şi la Octav Grigorescu sau Ivancenco şi nici a familiei sale, cunoscuţi artişti plastici, întrucât Andrei Chintilă îşi construise pe lângă propria personalitate, un excelent vocabular artistic în care adusese un plus de candoare narativă compoziţională eşafodajului acestui nou univers.

Vor surprinde poate pe cei mai mulţi peisajele citadine în care se simte o fervoare neobosită de a înţelege şi a accepta scenografia cotidianului anost, cu accente vădit bacoviene, depresive chiar, imaginile terne urbane, în care artistul totuşi căuta obsedant aproape, o partitură existenţială cu rezonanţe profunde.

Andrei Chintila: Nud neterminat, 1999

Multe din compoziţiile sale au perimetrul sufletesc prestabilit al melancoliilor metropolei păstrând o vitalitate perenă, imaterială dincolo de timp.

În deplin contrast, sunt exuberante însă peisajele din natură, caracterizate de o lumină asimilată de acea tinereţe unică a filonului creator.

«Tema fundamentală, unificatoare, a acestei picturi este libertatea» va scrie la rându-i despre Andrei Chintilă, Călin Dan în 1986. Libertatea spiritului va fi cea care se va impregna iremediabil în structura creativă a acestui pictor nedreptăţit de soartă. Telurice încercări de a exterioriza propriile stări spectatorilor creaţiei sale, cărora le conferă un drept de coautor la tensiunile existenţiale, ceea ce de alfel Virgil Mocanu sesiza în 1986 deja, la prima expoziţie personală a artistului, scriind în paginile «României literare» despre «decisa revenire la morfologii figurative, în dorinţa obţinerii unui flux de comunicare deschis şi relevant».

Remarcabile sunt la rândul lor, tablourile din tematica nudului. Impresionant este ultimul nud, neterminat, expus astfel, ce are o senzualitate coloristică demnă de o reală vibraţie spre autenticitate, imprimând modelului, o altă dimensiune sufletească oferită cu resemnare şi tandreţe de acest poet al culorii.
Retrospectiva lui Andrei Chintilă rămâne nostalgic într-un album expresiv de înaltă ţinută, reprezentativ, al generaţiei optzeciste, iată, mai singură cu un Artist.

Biobibliografie

Născut în Bucureşti 6 august 1958, decedat 29 iunie 2007.Absolvent al Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” secţia grafică, profesor Oclav Grigorescu. Între 1985 -1990 profesor de pictură la Şcoala Populară de Artă din Bucureşti. Din 1990 membru definitiv al Uniunii Artiştilor Plastici din România, secţia pictură.

Activitate:

1981 Expoziţia Republicană de Tineret, Sala Dalles – Bucureşti

1982 Expoziţia Municipală de Pictură, Sala Dalles – Bucureşti

1982 Expoziţie de pictură, Sala Dalles – Bucureşti

1983 Expoziţie de gravură, Muzeul Tulcea

1983 Expoziţia Municipala de Pictură, Sala Dalles – Bucureşti
1984 Expoziţia Naţională de Pictură, Sala Dalles – Bucureşti

1986 Expoziţia internaţională Arts of Today Budapesta, Ungaria

1986 Expoziţia Republicană de Pictură, Sala Dalles- Bucureşti

1986 Expoziţie personală de pictură, Sala 35 Orizont – Bucureşti
1987 Expoziţia Municipala de Pictură, Sala Dalles – Bucureşti
1987 Expoziţia de grup .Alternative”, Sala Orizont – Bucureşti

1988 Bienala de Pictură, Sala Dalles Bucureşti

1988 Expoziţia de grup „Cinci pictori şi un desenator”, Galeria Simeza Bucureşti

1988 Tineri pictori români Budapesta, Ungaria

1989 Expoziţia de grup „Atelier 35″, Sala Orizont – Bucuresti

1990 Expoziţia de Tineret. Muzeul Teatrul Naţional – Bucureşti

1990 Expoziţia de grup „5 pictori români”. Van der Geen Gallery Olanda

1990 Expoziţia de Tineret Budapesta, Ungaria

1990 Expoziţia Salonul de Iarnă, Teatrul Naţional – Bucureşti

1992 Expoziţie personală de pictură, Galeria La Source – Bruxelles, Belgia

1994 Expoziţia Lineart, International Art Fair Gent – Belgia

1998 Expozitia de grup, Centrul Cultural American – Bucureşti

Expoziţia de pictură „Chintila si Rasowski”, Galeria Simeza – Bucureşti

2000 Expoziţia de grup, tabăra şi simpozionul „Beretzhausen” – Germania

2000 Expoziţia de grup „Nudul” Teatrul Naţional Bucureşti

2001 Expoziţia de grup, tabăra şi simpozionul „Beretzhausen” – Germania
Lucrări de pictură în muzee din ţară, Belgia, Franţa, USA, Germania, Ungaria, Italia etc.

Nota:

Lucrările au fost reproduse din catalog cu acceptul doamnei Simona Vasiliu-Chintilă.

   Prospeţimea din grădină luminând încăperea (pictură de Albert Lynch).

Vernisaj de pictură “In memoriam George Stanca”

Râmnicu Vâlcea, 23 nov/ Agerpres/ – Uniunea Artiştilor Plastici Vâlcea şi Biblioteca Judeţeana “Antim Ivireanul” (BJAI) din Râmnicu Vâlcea au organizat luni seara deschiderea expoziţiei personale de pictură “In memoriam George Stoica”.
La acest eveniment au participat Augustina – Sanda Constantinescu, director BJAI, Florin Rogneanu, director al Muzeului de Artă din Craiova, Dan Lupescu, directorul fondator al Revistei Lamura, Gheorghe Dican, preşedintele UAP, filiala Vâlcea
“O pictură vie, culori de toamnă, armonie a unui artist deosebit care ne-a părăsit fără să îşi spune ultimul cuvânt, păcat pentru că în acest mod suntem văduviţi de o “voce” care ştia să spună ce simte înlăuntrul lui. George Stanca a fost mai mult decât un prieten. Trebuia să fie aici şi să ne vorbească despre toamna lui, despre natura statică, trebuia să nu se ducă să le picteze îngerilor, încă”, a declarat Gheorghe Dican
Directorul Muzeului de Artă din Craiova, Florin Rogneanu a evocat câteva aspecte legate de viaţa pictorului Stanca
“Câţi oare ştiu de vernisajul lui George de la Institutul academic român. Prima expoziţie din acest institut academic, unde astăzi funcţionează Primăria din Craiova. Eu am rămas “prieten”, cu George şi acum când nu este. Pentru mine, George încă pictează”
Expoziţia de la Biblioteca Judeţeană Antim Ivireanu conţine tablouri din colecţia personală a familiei autorului şi va rămâne deschisă timp de 2 săptămâni. AGERPRES/ (Liviu Popescu)

“Ziua alunecă spre cenuşiu, spre negru,
smulgând frunzele şi trăgând de pe cer
tavanul alburiu al norilor goi,
şi-un relief de munţi, întors spre noi,
izbucneşte deasupra, urcând,
coborând.”
(Înserare de toamna -Nichita Stănescu)

(Înserare,pictor Luiza Ghioc)

La festivitatea de premiere organizată sâmbătă 21 noiembrie 2009 la Liceul de Arte Plastice „Romulus Ladea” din Cluj-Napoca, au fost prezenți 11 din elevii Școlii „Elf”, pentru a-și ridica premiile câștigate în urma participării la concursul de desene „Călătorie în fantastic”.

Iată numele elevilor premiați, care sunt pregătiți cu multă dragoste și pasiune pentru artă de dra profesoară Ludmila Frătescu:

Clasele I-IV

Premiul I
Tudor Pitic, clasa a IV-a

Mențiuni
Ioana Pitic, clasa a III-a
Andrei Grosu, clasa a III-a
Bianca Pitic, clasa a III-a
Maria Lazăr, clasa a IV-a
Radu Ionescu, clasa a III-a
Ada Hurani, clasa a IV-a
Eylul Ylmaz, clasa a IV-a

Clasele V-VIII

Premiul I
Giulio Baciu, clasa a V-a

Premiu Special pentru Experiment
Victor Boariu, clasa a VI-a

Mențiune
Inesa Schmidt, clasa a V-a

“Hortensie in ghiveci”

Mai multe tablouri aici.

Va recomand:

The Art Browser, un site pentru iubitorii de pictura, cu artisti (si operele lor) ordonati pe stiluri artistice (miscari artistice) si pe criteriul popularitatii. Fiecare stil este prezentat in cateva cuvinte; la fel si fiecare artist. Lucrarile selectate sunt reprezentative.

http://www.artst.org/

   În pădurea pustie şi rece fata cu mandolină tânjeşte după puţină căldură (pictură de Jules Joseph Lefebvre) .

“Calendule cu ceasca de cafea”, 1985, oil on cartoon, knife, Price: 500 Euros, (0227).

“Anemone”, 1995, oil on cartoon, knife, 37×36 cms, Price: 500 Euros, (0226).

Despre Strada Toamnei, iarna, ar fi multe povesti de spus. Iarna, in decembrie, pe strada Toamnei invatam la drept. Eram in anul doi de facultate. Din Romana pana in Armeneasca prin Toamnei, sau pe Magheru era drumul nostru obisnuit. Uneori ne opream la Casata la profiterol, sau la Gradinita la o cafea. Aveam o grupa traznita, eram tot timpul impreuna. In jurul nostru insa roiau “spargatorii” de grupa, gelosii, cei care vroiau sa aplice dictonul: divide si stapaneste! Uneori le reusea, alteori, ba.
Despre pictor, povestea incepe in Armeneasca.

Despre pictura, aici sau aici.

“Iarna in Herastrau”, 1969, oil on cartoon, brush, 70×51 cms, Price: 300 Euros, (0235).

“Romanian Ceramics” , 1974, oil on cartoon, brush, 70×51 cms, Price: 300 Euros, (0234).

“Valley in the morning” 1974, oil on canvas, brush, 46×61 cms, Price : 500 Euros. (0233)