De prea mule ori avem impresia ca ii cunoastem prea bine pe cei de langa noi, ca-i intelegem mult prea mult si prea intelept si ca, avem puterea de ai contrazice, mai ales cand suntem pe bloage (bloguri, blogareala).
Nu sunt intotdeauna de acord cu ceea ce se scrie sau se spune, si nici nu sunt genul de om caruia daca nu-i place un articol, (o carte) sa nu-i placa nici autorul/autoarea.
Asa se intampla in relatia mea cu volumul mult criticat, discutat, despicat, rasfirat…” Pigmei si Uriasi ” scris de Daniel Mitrofan. Mereu am spus si, inca voi mai spune ca, in adancul inimii mele cred ca, multe dintre dosarele securitatii sunt “fabricatii de proasta calitate a unor lucratori cu ziua ce trebuiau sa-si faca cu supunere si slugarnicie norma altfel, nu si-ar fi primit mult ravnitele salarii sau compensatii. Inventii, invetioase au fost, vor mai fi.
Deasemenea sunt convina ca, nu exista crestini perfecti iar cei ce au gresit, daca isi recunosc faptele, trebuie spovediti si iertati.
Insa ” convingerile ” trec dincolo de scriitura de data aceasta, si privesc la omul Daniel si la minuata lui sotie Daniela.
Oameni ce au o deschidere culturala imensa, talente pe care putini le cunosc, si nu pot sa nu spun ca au o pregatire care , i-ar face pe multi sa fie invidiosi (o invidie pozitiva evident in a le urma exemplul).
Daniel este un excelent pictor iar casa lor este impodobita de lucrarie lui si ale celor doi minunati copii ce au venit la timpul randuit de Dumnezeu dupa indelugi asteptari. Dincolo de talent aveam sa gasesc o femeie cu inima deschisa, o femeie care stie sa randuiasca frumos casa, si chiar minutele ce le daruieste celor din jurul ei. Nu de putine ori am spus ca in spatele unor barbati mari se afla femei cu o credinta mare, si cu un caracter plin de demnitate .
Daniela este o femeie a carei inima s-a legat de Dumnezeu, de dragostea pentru cei din jurul ei, de darnicie si de primirea de oaspeti. O mamica plina de rabdare si intelepciune , o buna amica. A fost prima femeie din biserica noastra care ne-a invitat in casa lor, pentru a ne darui prietenia lor si pentru asta, pot sa spun ca exista uriase a credintei.
Niciodata nu vom cunoaste pe deplin oamenii dupa scriitura lor. Niciodata nu vom intelege (poate) pe deplin moivatia unui scriitor. Dar stiu ca alaturi de fiecarui scritor este o femeie. Iar cea despre care eu v-am vorbit in putine cuvinte, este nimeni alta decat, sotia autorului.

Ci voi veti primi o putere(autoritate) cand va veni Departamentul Cultelor peste voi si-mi veti fi agenti si informatori in Bucuresti, in Romania, in America si pana la marginile pamantului.
(O parafrazare pe care am simtit-o ani la rand, dar n-am vrut pe deplin s-o cred  adevarata pana n-am citit cartea Pasi.) Atentie: 652 de pagini!

Motto:
“Oamenii aceştia sînt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători, cari se prefac în apostoli ai lui Hristos.”  II Cor 11:13
“Ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli şi nu sunt, şi i-ai găsit mincinoşi…” Apoc 2:2

O mostra, o gasiti la pag 627-628, (sa nu ma judecati aspru, eram in clasa 11-a, la varsta viselor, acest “informator” predica in biserica arhiplina, imi amintesc de parca a fost ieri; mi-a ramas in memorie o fraza din predica lui:”daca nu avem Duhul lui Dumnezeu in noi suntem un spectacol ridicol in fatsa lumii”. Am plans atunci!) Imi vine sa plang si acum, n-am avut darul deosebirii Duhurilor. Cititi:

Toata cartea aici!

In nici un caz Evreii robi.
Ce lectie ne invata Dumnezeu aici! Unii din robi au avut Ierusalimul in inima si “au plecat din Babilon”, s-au intors in Ierusalim.
Sa fie nu numai Ierusalimul in inima, ci si ei in Ierusalim.
Indemn pentru noi sa nu fie numai Hristos in inima ci si noi IN HRISTOS.  ”Sa fiu gasit in El.”
Concluzii:
Babilonul nu se vindeca. Ier 51:9
Impotriva Babilonului nu se lupta. Isaia 54: 16
Babilonul se paraseste.  Ier 51:9, Isaia 52:11
Nu evreii au distrus Babilonul, nici n-au luptat cu el.
Am primit asa o liniste in urma cu o saptamana, sa nu mai scriu nimic despre colaborare, vanzare, robie. E dureroasa orbirea celor inselati, vanduti si legati, poate mai dureroasa decat ciuda ca ai fost tu insuti asa. Ca si cum copilul ti-ar fi furat de corturari si dupa ani ar fugi de tine. Acuma seara am primit raspunsul linistii mele.
Mi-a secat gatul de sete, nu am baut apa pana n-am citit aproape tot, cititi si voi, sunt 600 de pagini: http://centruldeistoriesiapologetica.wordpress.com/2009/09/07/cartea-pasi©/

De data asta chiar i-a pus capac… Am avut, pana in acest moment, senzatia ca totusi omul este sincer in demersurile lui. Am avut chiar, la un moment dat, dorinta de a “face pace”, ca intre frati. L-am sunat, mi-am cerut iertare nu pentru ce am scris, pentru ca imi sustin in continuare spusele, ci pentru ca l-am intristat. Chiar daca aveam dreptate in ceea ce sustineam, totusi aceasta dreptate a fost facuta cu pretul intristarii unui confrate pentru care a murit Christos. Nu am vrut asta. 

La un moment dat, am inceput sa ma gandesc ca, in ciuda modului sau radical si partinitor de a pune problema, ba chiar de a dezinforma, ascunzand privirilor curioase informatii legate, bunaoara, de calitatea de urmariti ai Securitatii pe care au avut-o multi dintre cei asezati la stalpul infamiei in asa-zisa lucrare Pigmei si uriasi – ajunsesem sa ma gandesc, ziceam, ca poate omul este totusi sincer in inima lui.

Si poate ca este. Poate ca eu scriu aceste ganduri aflandu-ma inca sub imperiul dezamagirii… Pentru ca am citit ultima “descoperire” a posesorului blogului intitulat nu doar pompos, ba chiar nejustificat, “Centrul de istorie si apologetica”.

Sau poate ca au dreptate cei care l-au numit “Diotref”… Sau cei din familia lui care au spus ca “Pigmei si uriasi” este “lucrarea Celui Rau”… In fine… Unul Singur are dreptul de a judeca… si doar El cunoaste ce e in inima omului cu adevarat…

Dar a avut dreptate un amic si fost coleg, care mi-a spus sa ma astept sa fiu lovit, dupa ce am argumentat ceea ce am argumentat si, mai ales, dupa ce am avut cutezanta de a critica acea pseudo-carte scrisa la comanda – “Pigmei si uriasi”. Spun ca este pseudo-carte pentru ca, in general, intr-o carte, autorul are un cuvant de spus. Dar autorii reali ai acelei culegeri de texte sunt, de fapt, fostii securisti care au intocmit rapoartele dupa ce si-au urmarit “subiectii”. Si un fost utecist care le-a pus cap la cap intr-o maniera vadit partizana si manipulatoare.

Redau in cele de mai jos atat continutul articolului – penibil – cat si comentariile pe care am incercat sa le postez acolo ca drept la replica. Comentarii pe care mi le-a cenzurat. Asa cum a demonstrat in numeroase randuri ca procedeaza cu tot ceea ce nu ii convine sau care nu ii sustin asa-zisa logica, in realitate concluzii extrem de pripite si de o subrezenie de-a dreptul puerila.

Elucidare la “O dezinformare a lui Daniel Mitrofan Posted by: addsalu | decembrie 27, 2007″

M-am mirat multa vreme de ce Emanuel-Adrian Sarbu a scris acest articol care doreste sa denatureze interpretarea logica a unor documente.  Multumita informarii date de presedintele Uniunii, cu privire la un protocol de colaborare intre Uniune si primarie, am cercetat lucrurile si am descoperit ca in perioada de negociere a protocolului, Adrian Sarbu ma “taia in bucati”.  De ce? Este rezonabil sa trag concluzia ca dorea o usa deschisa si acesta era pretul pe care el l-a stabilit in  sinea lui.  Emanuel-Adrian Sarbu era interfata in aceasta negociere intre Serviciul pentru Relatia cu Societatea Civila, intrucat este seful ei, iar protocolul s-a realizat intre Directia Generala de Asistenta Sociala a Municipiului Bucuresti si Uniunea Baptista.

Il felicit pe Bibicus care ii pune in data de 10 iunie a.c. o intrebare competenta:” @addsalu – Vrei sa fi un avocat al Deavolului? sau un Natan?” lui Emanuel – Adrian SARBU
Seful Serviciului pentru Relatia cu Societatea Civila
Directia Generala de Asistenta Sociala a Municipiului Bucuresti
CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI BUCURESTI

Comentariile mele:

1. Postat la 08:10 PM

Daniele… imi pare rau, dar te pripesti… Da. Conduc acel serviciu. Dar daca tu crezi ca “te-am taiat in bucati” pentru a incheia un protocol cu Uniunea Baptista… te inseli amarnic. Meditatia ta pripita ma face sa cred ca ti-am supraestimat inteligenta si onestitatea.

Protocolul despre care vorbesti este unul strict pe domeniul social. Atat. Iar initiativa a pornit din vara anului trecut. Scrisoarea catre Uniune a fost trimisa in acelasi timp cu scrisorile catre o serie de alte culte oficial recunoscute. Si s-a concretizat in aceeasi saptamana in care s-a concretizat si cel cu Biserica Armeneasca. Asta ca sa te scutesc de efortul de a cauta date care sunt publice… si pe care le consideri elucidatoare…

Pentru cunostinta ta… Oti Bunaciu mi-a fost profesor atat la Facultate, cat si la TCM, acel institut in care, de asemenea, ai dat cu pietre in mod pripit.

Te-am “desfiintat” si in privinta lui Petre Dugulescu, nu doar in privinta lui IOAN Bunaciu (nu OTI Bunaciu). Acolo ce interes am avut, daca tot ma banuiesti de meschinarii?
Sau cum crezi ca s-a incheiat protocolul cu Biserica Armeneasca? Poate ai scris ceva si despre ei, si te-am “facut bucati”…

In plus, in momentul de fata, Consiliul General este in discutii cu alte patru culte… Poate ca si acolo oi avea eu vreun interes…

Sincer, sunt dezamagit… Aveam pretentii…

2. Postat la 08:21 PM

Inca ceva. Inainte ca “presedintele Uniunii” sa dea acea informare, a fost postat un articol pe blogul meu… Articol public… Postat la sfarsitul lui februarie… Adica imediat ce s-a semnat protocolul… Adica la peste doua luni de la articolul in care iti demascam manipularile si denaturarile, Daniel…

Asa ca ai fost printre ultimii care a aflat… Dar cred ca esti primul care face asemenea asocieri bolnave de idei.

Daca pana acum am avut o umbra de indoiala in privinta intentiilor tale, incep sa fiu din ce in ce mai convins de contrariu…

Cat despre Bibicus… dupa cum vezi, eu unul las sa treaca si comentariile care nu ma aplauda, ceea ce reprezinta o dovada suplimentara a unor intentii onorabile. Ceea ce, cu regret, nu pot spune despre tine. Nu uita ca intregul articol despre dezinformarile tale a pornit de la un drept la replica pe care mi l-ai refuzat, pentru simplul motiv ca iti dadeam peste cap asa-zisa argumentatie…

In afara de cele deja spuse… Nu mai am de afirmat decat un lucru: ori Daniel Mitrofan este in continuare e sincer, si atunci, cu mari regrete, este extrem de grav, demonstrand o data in plus nu doar modul in care isi argumenteaza tezele, ci si documentarea precara si lacunele in acest domeniu, ori omul este pus sa plateasca niste polite, si atunci putem intelege de ce nu apar in asa-zisa carte numele sonore din cercul de influenta al lui Paul Negrut si al universitatii pe care acesta din urma o conduce la Oradea (sa il banuiesc de intentii ascunse pentru faptul ca si-a dat demisia din functia de secretar al Uniunii imediat cum s-a schimbat conducerea cultului? Sau pentru ca s-a folosit de functia si de relatia cu Paul Negrut pentru a obtine acele “hartii” care i-au facilitat accesul la dosarele pastorilor, de unde a scos numai mizeriile… chiar daca au existat si lucruri bune in ele… Dar, vorba ceea, prin scandaluri si mizerii ajungi mai repede cunoscut decat scotand in evidenta faptele bune ale cuiva… Si, in plus, e mult mai usor sa pozezi in “martir” ca pseudo-justitiar…).

Inca ceva. Asta ca sa ii fie macar putin jena. Daca mai are vreo urma alterata de bun simt. Protocolul “s-a negociat” cu doua saptamani inainte de a fi semnat. Si s-a negociat cu juristul (jurista) Uniunii Baptiste, nu cu Presedintele acesteia, lucru care se poate verifica din mai multe surse. Consiliul General a propus o forma de protocol cadru, cea semnata si propusa si celorlalte culte, iar doamna jurista a negociat- si obtinut- modificarile operate in final. Deschiderea a fost, intr-adevar, a Presedintelui, dar domnia sa nu s-a pronuntat in privinta aspectelor juridice ale Protocolului. Mai mult decat atat, a existat un ultim ok (telefonic) al juridicului chiar inainte de a se semna. Daca tot afirma ca si-a facut temele, m-am convins de modul lipsit de profesionalism, de etica si de bun simt in care o face. 

Apoi, mergand pe logica domniei sale, precum si pe principiul “hotul se teme de hot”, daca i-a trecut prin minte ca as putea sa ma cobor pana acolo incat sa “il fac bucati” doar pentru a-i castiga favoarea lui Oti Bunaciu, ma intreb ce anume a vrut sa urmareasca Daniel Mitrofan facand bucati atatia pastori in ceea ce pe nedrept numeste “carte” – compilatia Pigmeilor (pentru ca uriasi nu am putut gasi). Probabil ca spera ca, lovind in apanajul lui Oti Bunaciu (in tatal sau si in cei din mediul sau apropiat), ii va asigura victoria contracandidatului actualului presedinte. Iar faptul ca nu i-a mers marsavia l-a determinat ulterior sa isi dea demisia din functia pe care a detinut-o.

Tin sa ii spun omului ca nu toti se preteaza la asemenea josnicii si slugarnicii. Iar eu in nici un caz. Toti cei care ma cunosc – si in primul rand toti fostii mei sefi, de la toate locurile de munca pe care le-am avut – pot sa spuna orice despre mine, numai ca am fost pupincurist nu. Si adauga-i aici si pe pastorii in ale caror biserici m-am inchinat si am slujit! Si pe fostii, si pe actualii mei colegi! Oare se poate spune acelasi lucru despre neinfricatul si neobositul intr-ale rascolirii mizeriilor din viata mai-marilor lui si ai nostri? Dati-mi voie sa ma indoiesc!

In oricare dintre cazuri, nu pot decat sa fiu dezamagit… Extrem de dezamagit.

Pentru ca, spre deosebire de eforturile domniei sale, care s-au concentrat aproape in totalitate pe DISTRUGEREA reputatiei multora, eforturile mele in domeniul in care ne-am intersectat s-au concentrat mai degraba spre o contrabalansare a situatiei, pe prezentarea acelor aspecte ignorate intentionat (acum incep sa cred ca au fost ignorate si cu rea-vointa). Pentru ca daca exista onestitate, exista si dorinta de a evalua un om privind la toate aspectele unei situatii. Nu doar la unele conjuncturi care, poate, il descalifica. Si pe care, in loc sa incerci sa il ajuti sa se ridice, nu stii cum sa incerci sa il infunzi mai tare. Acesta nu e crestinismul pe care l-am invatat eu de la Christos. E mai degraba ceva care ma duce cu gandul la parsivenia Stapanului lumii acesteia. La cei care sunt gata sa iti zambeasca in fata pana cand gasesc o modalitate de a te injunghia. Chiar daca nu au nimic concret, ci doar lucruri extrem de fragile si de interpretabile. Asa cum au fost cel putin doua cazuri pe care le-am combatut, cu argumente… Dar se vede treaba ca nu vrea sa priceapa… Ci isi astupa ochii, sa nu vada, si urechile, sa nu auda… Sa fie oare de bine?

In final, daca am ofensat pe cineva cu vreunul din cuvintele mai dure folosite aici, sau cu tonul meu, imi cer iertare. Evident, asta nu il include pe domnul Mitrofan, fata de care, de acum incolo, consider ca imi pot scutura praful de pe pantofi (pentru ca nu am trecut inca la sandale). Daca domnia sa nu mai este considerat “frate” de multi, ci este tratat ca “un pagan si un vames”, incep sa inteleg si eu de ce.

Tin sa il avertizez insa ca nu ii voi tolera atitudinile calomnioase si dezinformarile in spatiul public, mai ales datorita faptului ca, la randul meu, sunt persoana publica. Si, vorba regretatului Steinnhardt, parafrazata, e drept, eu nu confund crestinismul cu cretinismul, nici fratia cu tigania. Daca pentru una am tot respectul, pe cealalta nu mai sunt decis sa o tolerez.

Evanghelici si ne-evanghelici au comentat, cu mult patos, in ultima perioada de timp, subiectul colaborarii cu securitatea a unor pastori, lucratori crestini, personalitati cunoscute din mediul evanghelic. 

Unii dintre noi au criticat modul barbar in care s-a intrat in acest teritoriul extrem de sensibil – fara o pregatire teoretica adecvata, fara o buna cunoastere a INTREGULUI fenomen, avand doar pretextul ca “cei care au tradat, trebuie sa plateasca” (sau, ma rog, cu tristete o spun, mai degraba principiul a fost “UNII dintre cei considerati <<tradatori>>”). 

S-au folosit cuvinte grele, lovituri pe sub centura si s-a recurs la tot felul de artificii indoielnice. Ceea ce spunea Danut Manastireanu la un moment dat, ca este ca si cum o jucarie periculoasa, o arma ar fi incaput pe mainile unui copil, mi se pare a caracteriza extrem de bine demersurile unora considerati eroi, culmea, tocmai de fratietatea pe care au pagubit-o mai mult decat isi pot da seama in acest moment. 

Unul dintre cei “luati in tarbaca” mai abitir, ajuns mai cunoscut, din pacate, si datorita acestui scandal, a fost pastorul Petre Dugulescu. Unii l-au considerat erou pentru enormele sale contributii – la dezvoltarea democratiei si a drepturilor religioase in Romania, la dezvoltarea unui sistem de interventie sociala care sa poata raspunde cu brio provocarilor de atunci (copiii din canale, cei abandonati de parinti, orfanii etc.) s.a.m.d.. Altii, in schimb, au preferat sa scotoceasca in trecutul sau si au radiat de fericire cand au gasit, printre gunoaie, unul dintre dosarele sale de la Securitate: nu pe cel de urmarit, ci pe cel de colaborator… 

Cu “intelepciunea” rusilor jucatori la ruleta, pozand in justitiarii moderni ai napastuitilor evanghelici si incurajati de diverse persoane (multe dintre ele convinse pana in ziua de astazi ca s-a procedat corect), unii au decis publicarea acestui dosar – si a multor altora – intr-un spatiu care nu-i priveste doar pe cei “napastuiti”, carora pretind a le face dreptate, ci si altora nu la fel de “bine intentionati”, care abia asteptau un prilej pentru a le sari la gat “intrusilor”, “ereticilor”, “sectantilor”… 

Degeaba au facut apel la decenta, in zilele care au urmat regretatului deces al pastorului Dugulescu, unii crestini maturi. Comunitatea evanghelica se afla intr-un adevarat razboi, pe care noi, bloggerii si jurnalistii din acest mediu, l-am relatat si l-am surprins aproape pas cu pas.

Dincolo de conflictele si dezbaterile de idei, dincolo chiar si de controversele privind colaborarea cu Securitatea, se afla insa OAMENI. Oameni care sufera enorm, oameni pe care cuvintele noastre ii pot rani enorm. Oameni care, chiar daca au tacut, nu inseamna ca nu au avut nimic de spus, ci ca, mai degraba, au tacut pentru ca erau prea indurerati sa vorbeasca. 

Sper ca macar ACUM, in al doisprezecelea ceas, sa putem invata din greselile noastre. 

Redau, in continuare, comentariul lui Cristi Dugulescu la doua din articolele scrise pe tema colaborarii cu Securitatea – unul al meu, altul al lui Mihai Ciuca. Le gasiti aici si aici. 

“Inca astept o reactie a Uniunii Baptiste vis-a vis de comportamentul acestor “frati”care au facut in mod intentionat toata aceasta lucratura diabolica cu scopul clar de discreditare a celor care inca mai aveau un cuvant de spus ,atat in lumea evanghelica cat si in societatea romaneasca.Cred ca “cineva” incearca din rasputeri sa dezbine unitatea evanghelicilor din Romania,si se pare ca au inceput cu noi,baptistii.

Daca am fi uniti cu adevarat am putea sa fim o forta imensa,haide-ti sa ne intoarcem la Domnul Isus si sa invatam de la El!

Unul din lucrurile care l-au durut cel mai tare pe tata a fost sa vada ca este lovit din interior,de cei care ar fi trebuit sa-i fie camarazi in batalia spirituala .Dupa o viata intreaga de anchete si persecutii,de lovituri dupa lovituri,accidente si incercari de asasinare din partea securitatii,fapte cunoscute de bisericile unde a slujit(Hateg,Hunedoara si Timisoara),a ajuns sa fie lovit si ponegrit atat de urat .

Sa va fie rusine domnilor care ati facut asemenea fapte si celor care au stat in umbra dar care sunt autorii morali a acestei ample actiuni de discreditare.Oare nu se cadea sa va informati inainte de a posta astfel de informatii ucigase?Nu era etic sa incercati sa aflati si opinia celor despre care ati scris?

Este clar pt mine ca scopul acestor “autori” ai minciunilor au avut ca unic tel discreditarea si dezinformarea.Cei care in ultima vreme ati lucrat din greu ca sa loviti in tatal meu,as vrea sa va intreb,…sunteti multumiti acum?

Dar pt ca tata intodeauna sa rugat pt vrasmasii lui si nu i-a urat niciodata,ma rog ca bunul Dumnezeu sa imi dea si mie credinta si dragoste sa pot sa va iubesc pe cei care ati lovit in tati pana in ultima clipa.
Si va dedic cateva versuri scrise de tata ,da special pt voi cei care ati crezut ca luptati impotriva lui dar de fapt ati luptat impotriva lucrarii lui Dumnezeu!

Dusmanii mei,dusmanii mei
Ce m-ati urat fara temei
Si imi facurati anii grei-
Voi inamici inversunati
Va zic: “Fiti binecuvantati!”

Dusmanii mei cei din trecut-
Ce rau,vreodata v-am facut,
De m-ati urat cat ati putut?
Eu m-am rugat si v-am iubit
Si-am biruit!
………………………………………….

Voi atacati inteligibil-
Eu stiu ca nu-s infailibil,
Dar in Isus sunt invincibil!
Caci cred cu sufletul meu totI
n Romani opt cu doua’siopt.

In cate lupte am avut
Am sangerat si m-a durut!
Insa nici una n-am pierdut
Caci voi nu v-ati luptat cu eu
-Ci chiar cu El,cu Dumnezeu!

Si chiar de m-ati asasina
-Eu totusi nu v-as blestema!
Murind,v-as binecuvanta!
Caci trec la viata de apoi …Dar voi?

Dusmanii mei inversunati
Eu va declar de-acum iertati
Si zic “Fiti binecuvantati”.de Petru Dugulescu-Dusmanilor mei-vol.”Calatorii Enigmatici” ”