Nu mai ştiu când am servit prima oară Ursus… probabil chestia asta se pierde în negura timpurilor. Cert este că atunci când mi-a atras atenţia, apărea în două veriante: una cu etichetă/cutie verde (numită comun Ursus Green), mai slabă în procente de alcool (ceva la 4,3-4,5%) care actualmente nu se mai produce şi una gold style, aka Ursus Premium Pils, despre care facem vorbire. Anii au trecut iar Ursus nu a prea inovat (în afară de o variantă fără alcool şi un dunkel) ba chiar a mers pe declin în ce priveşte calitatea. Se pare că domnii de la SABMiller (actualul deţinător al mărcii) s-au cam culcat pe o ureche, lăsând producţia pe mâini bune… care mâini bune au făcut minuni. Adică beneficiind de un management şi un marketing remarcabil (dar remarcabil!) au infiltrat licoarea clujeană în toate colţurile şi hrubele patriei, aducând-o la renumele de cea mai bine vândută marcă de bere naţională. Ceea ce nu e rău, dar de cele mai multe ori agasant: la noi, un bar sau un pub endorsed by Ursus vinde numai de la Ursus (sau mai bine, produse SABMiller) deci odată intrat într-un astfel de stabiliment, fără a fi un fan absolut al ceaiului de hamei de la Cluj, intri în horă şi te descurci… la nişte preţuri umflate cu pompa în raport cu calitatea produsului. Prin urmare în UPP (Ursus Premium Pils) s-a investit, i s-a schimbat eticheta, sticla, a ajuns chiar pe tricourile echipei naţionale de fotbal, dar mă aşteptam şi la un boost de calitate. Mă întreb cum poate o bere să aibă un gust a nimic mai degrabă de a ceva? Nu se poate spune că e o bere fără personalitate, este acră-dulceagă la gust şi acră la finish, fără aromă sensibilă de malţ sau de hamei. Carbonaţia este excesivă după mine, spuma e abundentă iar mirosul îndoielnic. Corpolenţa de bere îi lipseşte, ca şi gustul structurat iar dacă nu e suficient de rece, curge pe gât ca un şarpe, transformându-şi gustul în ceva sălciu, plictisitor, de bere comună, fără şanse de a-şi depăşi condiţia. Ce băgaţi în ea, măi nene?!… Cred că e o bere de sinteză (adică cu extracte de malţ şi de hamei plus ceva de-a dreptul toxic) că altfel nu-mi explic de ce dacă beau vreo trei, mă simt rău două zile şi mă iau toate arsurile pe gât în jos. Uneori îmi produce izbucniri de diaree dimineaţa, absolut penibile. O să-mi ziceţi ca democraţii: da’ nu mai bea! Recunosc, m-am şi gândit la aspectul ăsta…

Producător: Ursus Breweries/SABMiller

ABV: 5%. Pe site, SABMiller susţine că ar fi 5,2%. Eu susţin că ei văd alt film100%

Conţine: apă, malţ, hamei

Culoare: auriu clar (pale lager)

Carbonaţie: medie sau peste. Spumă abundentă; nu persistă.

Parfum: dulceag şi nenatural. Vagi reflexe de malţ. Hamei insesizabil.

Gust: nenatural, acru-dulceag cu vagi străfulgerări de malţ. Finish acru de-a dreptul

Negativ: prea acră la finish, fără corpolenţă.

Părţi bune: n-are. În principiu, ca orice altă bere face omleta mai pufoasă… şi m-am orientat la altă bere.

De fiecare dată când gust aşa ceva, mă gândesc că e o bere cinstită, corectă. Mie mi se pare că are un gust constant şi o savoare modernă. Nemţii ar trebui felicitaţi: au creat ceva în acelaşi timp sofisticat dar şi simplu. Să ne înţelegem: simplu, dar nu modest. E prezentată la sticle, dar şi în doze cu un design sobru, modern, cu puţine însemne care să trimită la nu ştiu ce istorie sau tradiţie de sute de ani. Este DAB, punct!

Nu are nevoie să se legitimeze din vreo istorie necontrolabilă. E o bere clară, aurie cu reflexe de cupru uneori, cu un parfum echilibrat; carbonaţia e medie sau chiar peste, spuma e grosieră. Parfumul e constant de malţ. Gustul e persistent şi savuros în care apare iar malţul în prim plan cu uşoare tente de hamei. Finish-ul e amărui echilibrat cu nuanţe lemnoase. Până şi la gust e o bere sobră şi pare ceva cu cu care neamţul acompaniază cartofii copţi însoţiţi de vreun wurst fiert în unt…

Prima oară când am văzut-o am crezut că e ceva în neregulă. Adică ştiam că există două mărci separate: Peroni şi Nastro Azzurro, şi de fapt ele chiar există, din câte ştiu Nastro Azzurro fiind chiar cea mai populară de prin Italia. Lucrurile s-au schimbat după ce gigantul industrial SABMiller a cumpărat berăria Peroni în 2005 şi a aruncat pe piaţă acest produs (o struţocămilă) în ideea de a câştiga faimă internaţională. Şi cred că s-a reuşit, în măsura în care Peroni Nastro Azzurro înseamnă Italia în materie de bere, la nivel internaţional. Se produce în mai multe ţări, inclusiv la noi produsă de Ursus Breweries. Istoria îi începe din 1846 la Vigevano, ulterior fiind mutată la Roma pentru o producţie şi o distribuţie optimă. Sincer în Italia n-am întîlnit-o; mai degrabă se găsea Nastro Azzurro separat, care mi s-a părut o bere rezonabilă ca gust şi finish (oricum, un pils comun).

Mărcile reunite le-am întîlnit pe la noi, înainte de producţia de la Cluj. Prezentarea e sobră, cu toate elementele: cu Peroni şi cu Nastro Azzurro (panglica albastră), cu semnătura lui Peroni şi cu nişte medalii, pentru că aşa au vrut ei. E o bere clară, aurie, destul de veselă… Carbonaţie medie sau peste medie, oferind o spumă generoasă care însă trece repede. Cam chestiile astea sunt comune şi pentru varianta noastră, dar şi pentru una croată pe care am gustat-o mai demult. 5,1%ABV. Parfumul este mălţos cu ceva hamei; gustul este echilibrat cu predominanţa malţului. La noi, apare şi o slabă nuanţă dulceagă însă deloc supărătoare. Finish-ul este amărui şi diluat (cam ca şi când ai mai turna apă în bere), sec şi destul de comun, însă ca total nu e un produs rău sau nereuşit al SABMiller.

Gosser a pătruns la noi aproape neobservată. O perioadă a avut la TV o serie de reclame cam abstracte de unde reţineai “Gut, Besser, Goser” şi cam atât. Eu unul cred că nu e berea aia supremă din Austria. Acolo nu e o raritate ci o găseşti cam prin toate fast food-urile gata să acompanieze mâncarea lor grea şi plină de carbohidraţi. La noi s-a stabilizat la nivelul 33cl sau la penibilul PET de litru. Curios, eu dacă voiam să o văd la litru o puneam în sticlă şi ar fi avut valabilitatea mai mare… dar te joci cu strategiile de marketing şi de vânzări mari cu orice preţ? Nu! Aşadar, calitatea Gosser a rămas la austrieci iar la noi se îmbuteliază ceva într-un PET pe care scrie Gosser. Pe vremuri făceam comparaţie între ceva neaoş şi un Gosser obişnuit. Avantaj pentru cel din urmă. Alt gust, alt miros, altă textură faţă de fiertura noastră chimico-hameio-drojdioasă care emana, stătută, un iz de vomă. Deh, dacă vin se poate face şi din paie, atunci de ce nu s-ar putea sintetiza şi berea pe cale chimică?

La origine (Austria), Gosser e un lager obişnuit, mediu. O bere blondă, clară, într-un ambalaj sobru, de fapt o sticlă lunguiaţă cu o emblemă embosată. Carbonaţie medie, parfum acrişor combinat cu un iz slab de malţ. Textura e solidă, corpolentă şi savuroasă, distingându-se corespunzător malţul. Finish-ul e amărui cu nuanţe lemnoase, aici simţindu-se bine hameiul. La noi, lichidul arată la fel însă parfumul e estompat iar gustul pierde din savoare deoarece îmi pare o bere bună în care s-a pus prea multă apă, adică o bere îndoită, cu un finish amărui, absolut gratuit. Conţinutul din PET, dacă nu e servit în condiţii tehnice (adică rece şi integral după deschidere) ia un gust deplorabil, metalic şi amar.

Bulgarii trec şi ei prin tot felul de avataruri. Ca şi pe la noi, industria majoră de bere a fost preluată de giganţi europeni care fac promoţii, sponsorizează şi susţin diverse evenimente ş.a.m.d. Nu zic că n-ar avea fabrici de bere independente, dar probabil că astea rămân prea mult de nivel local (ca şi la noi de fapt: aţi mai auzit de marca Trei Stejari? Ea există, dar stă pe plan local, pe la Sibiu…). Aşa, bulgarii nu sunt nici ei mai diversificaţi. Se pare că se consumă mult lager şi ceva pils, că despre vreun bulgarian stout nici nu poate fi vorba.

Shumensko Svetlo (adică blonda) are o istorie veche, fiind în prezent o marcă a grupului Carlsberg; nu e o bere tare (4,6% ABV) deci pare să fie bună vara, când dau căldurile alea mari atât la ei cât şi la noi. Are o culoare aurie plăcută, este limpede, clară cu un parfum obişnuit de malţ, fără să iasă în vreun fel în evidenţă. Gustul e echilibrat iar la înghiţire trage spre un amărui pronunţat combinat cu o nuanţă lemnoasă. De fapt, cele mai multe beri ale vecinilor de la sud mi-au făcut impresia unui amărui ceva mai pronunţat. Cred că pun mai mult hamei sau îl fierb mai mult în wort la finalizare…

N-am nicio idee cum e pe la Rostock! Ideea e să dibuieşti berea bună prin apropiere, deşi să stai cu faţa la Marea Baltică şi să savurezi aşa un Rostocker cred că e o postură de invidiat. Eu am găsit-o într-un magazin obscur… Ce e interesant e că berea asta încearcă să ţină în spate o întreagă tradiţie hanseatică (chiar producătorul – Hanseatische Brauerei Rostock GmbH – o denumeşte Simpatica Hanseatică). Nu este o bere veche, care să se piardă prin negurile perioadei post-renascentiste, din contră are o tradiţie recentă, începând cu 1878 când Georg Mahn şi Friedrich Ohlerich au demarat acţiunea de a produce bere independent la Rostock. E clar că de atunci şi până acum s-a cercetat, s-a gustat iar întreprinderea hanseatică a celor doi a dăinuit. Prezentarea mi-a plăcut extrem de mult. O doză sobră, aurie, cu emblema ovală a mărcii (din păcate fotografia mea nu e cea mai reuşită). Sticla este şi ea în aceeaşi notă. Berea este clară, aurie, cu o carbonaţie echilibrată şi mai ales nu e tare (Stamm 11,2% la 4,9% ABV). Parfumul tinde spre hamei cu o notă de ierburi, probabil se foloseşte un hamei mai puternic. Producătorii arată că în procesare se foloseşte celebrul soi Hallertau şi malţ din Pomerania… Felicitări, domnilor! Gustul este dens, amărui şi savuros iar senzatia de amărui se păstrează şi la finish. Merită încercată căci mie mi-a făcut impresia unui pils în mare formă.

Da var det endeleg laurdag og fotballen står i sentrum. Høgdepunktet er sjølvsagt kampen mellom Torquay og Northampton på Plainmoor. Heimelaget har no 11 kampar utan siger eller 5 kampar utan tap, alt etter korleis ein veljer å sjå på det Gulls bør starte å vinne kampar snart slik at ein kjem seg ut av den vante kamp mot nedrykk. Men som Torquay supportar er ein godt vant til akkurat den situasjonen. I tillegg møter Liverpool eit Fulham lag som er vanskelege å slå på Craven Cottage. Dei går vel på ein smell no etter sigeren mot Man. Utd forrige helg.

Ellers så har ei god natts søvn gjort underverker med foten. Storetåi ser framleis ikkje særleg pen ut, men den er i det minste mulig funksjonibel, så da blir det  nok ein tur ut i kveld. Da gjenstår det berre å finne ut kva ein skal kosa seg med i forkant. Skal ein kjøpe inn noko pils eller kanskje finne fram noko av godsakene som står i “barskapet”. All sunn fornuft seier at ein skal satse trygt og godt med pils, men brunt brennevin er no godt det også Ein ny favoritt er denna:

Farleg godt

Kvelden i går var stille og roleg. Vart ein tur over elva til gamlingane for eit fantastisk rakfiskmåltid. Trur eg må fram og kjøpa meg ein pakke sjølv ein dag. Fantastisk god fisk.

Ha ein strålande laurdag folkens

Pils-ul depozitului privat al berăriei Hirt pare să fie un fel de recomandare de excelenţă pentru fabricantul austriac, fiind şi principala sa marcă. În oraş e scumpă (cam 3 euro) semn că austriacul ţine la tradiţie. Prezentarea mi-a plăcut. Are un ambalaj obişnuit cu o etichetă stil pergament vechi, cu titlul scris în litere gotice, deci ceva sobru. Fabricantul o laudă insistând pe faptul că este maturată într-un timp lung, nu este pasteurizată şi că nu conţine conservanţi. Are o culoare clară, aurie, carbonaţia este medie şi oferă o spumă generoasă, fină care se păstrează la meniscul lichidului. Parfumul este interesant: un echilibru reuşit de malţ şi hamei care oferă o savoare care pe mine m-a surprins plăcut. Gustul este dens (Stamm 12,3 grade la 5,2 ABV), făcând-o o bere solidă însă nu deranjant de tare, cu un parfum fin ierbos sau lemnos. Finish-ul e plăcut, amărui lemnos. La o a doua degustare mi-a făcut aceeaşi impresie. Am acompaniat-o cu un bernerwurst… total austriac!

Ei, berea interesantă apare peste tot! Cam asta ar fi concluzia şi pentru această bere macedoneană, sau ca să fiu politically correct, această bere din FYROM. E o bere a oraşului Skopje; probabil că au mai multe sortimente, însă asta era acolo unde am servit-o, la o terasă pe malul unui râu (care am aflat că e chiar celebrul Vardar). Mi-a făcut impresia unei beri respectabile. Blondă (svetlo), are o culoare aurie intensă, are o carbonaţie medie. Spuma e una fină care însă se elimină repede. Parfumul este intens, de malţ amestecat cred şi cu ceva grăunţe – probabil orez care o face mai fresh şi îi dă un parfum aprins. Gustul este al unui pils obişnuit, e echilibrat, fără a ieşi în evidenţă în vreun fel. La înghiţire are o savoare sensibilă de malţ; hameiul este aproape insesizabil ca să spun aşa. Pare să fie o bere cotidiană, fără pretenţii excesive însă merită încercată.

Endelig 18år, og det skal feires med et smell! Kjolen er på, sminken er nesten ferdig, det er på tide å poppe chamisflaskene og ønske gjestene velkommen. Håper dette blir en super kveld, med disse jentene kan den vel ikke bli noe annet! <3

Fult kar over at jeg ser ut som verdens største tard, men vi var hverfall på Dolly i går og jeg drakk min første lovlige pils. Henger vel litt igjen i “barndommen” lykken var stor når jeg fikk min helt egene heliumbalong!

Evident că şi la marca asta, ca şi la altele, mă minunez cum de la apariţie, în timp unele sortimente sunt eliminate. Bunăoară, pe vremuri găseam şi un Ciuc black, e adevărat doar în varianta draught, dar era ceva aparte. Până la urmă chiar cred că la noi prea mult se orbecăie printre pils-uri şi lager-uri fără perspectivă. Observ că pe la cârciumi, pe lângă oferta unor mărci obişnuite apare şi „bere neagră”, singurul sortiment fiind de multe ori doar Silva Strong Dark Beer. În sfârşit, de Guiness nu era cazul, ce să mai zic de vreun Bock sau Porter. Să fi văzut eu prea multe filme străine? Legat de Ciuc, mi s-a întâmplat ca după ce consum, să nu mai dorm noaptea… ce-o fi asta? Cred că o să scriu ceva şi despre cum mă simt după ce servesc o bere sau alta… ar fi interesant.

Ciuc a trecut şi ea prin variate schimbări de ambalaj. Ţin minte că într-o vreme doza avea un imprimeu ca un pahar înalt de bere. Aşa mi-a atras atenţia, undeva înainte de preluarea Bere Mureş de către Heineken România. Cu toate astea, Ciuc Original Pils nu sare cu mult mai departe de orice pils obişnuit de la noi. Calitativ e undeva sub Silva, în sensul că e mai îndoită, mai slabă şi fără densitate. Are o culoare vie, un auriu prietenos, o carbonaţie medie, apoi un miros înţepător. Gustul e amărui însă după înghiţire îmi lasă senzaţia unui acru pe care îl detest şi pe care l-am mai regăsit la berea de pe la noi. Tot Ciuc propune cu titlu sezonier marca Ciuc Winter, care să spun drept, le face cinste. Adică o bere mai tare pe timp de iarnă şi de sărbători (deci o specialitate) e binevenită. Închisă la culoare, Ciuc Winter are o densitate marcată, la fel şi tărie considerabilă. Parfumul este înţepător, aroma fiind amărui cu vagi tentative de caramel, un malţ intens cu puţin hamei. La ambalajul PET nu subscriu…

Trebuie să recunosc că Golden Brau nu şi-a schimbat prea mult înfăţişarea faţă de cum arăta cînd apăruse. Acelaşi logo galben-auriu pe fond verde încadrat într-o etichetă albă. M-a frapat că de la apariţie era deja premiată… adică o gustaseră alţii iar noi nu, ba chiar o premiaseră şi noi aflam doar mai târziu. În sfârşit cred că şi asta e o parte a strategiei, adică omul e mult mai susceptibil să cumpere ceva premiat de alţii, alţii fiind apreciaţi ca nişte cunoscători. Şi de ce mă rog nu s-a organizat ceva pe plan naţional? Chiar e nevoie la infinit să ne legitimăm prin ce spun alţi europeni?

Îmi place să spun că e o bere mălăiaţă, deci cuprinde şi mălai şi evident va fi mai dulceagă la gust. E o bere clară, culoarea e galbenă, plăcută carbonaţia este medie oferind o spumă rapidă cu mărgele destul de mari. Parfumul e puţin dezechilibrat, predominând aroma dulce de porumb sau mălai. Gustul este intens, puţin dulceag, la înghiţire transformându-se într-un amărui obişnuit. Nu e o bere care să năucească la prima degustare, am văzut totuşi că are fani destui iar marca se vinde.

Despre nemţi în general respect. Este totuşi in fel de patrie a berii (deşi istoria plasează prototipul fabricării berii în Egipt şi Mesopotamia), este mama Reinheitsgebot-ului din 1516 (ordinul purităţii) prin care se stabilea clar ce să conţină berea adică apă, hamei şi orz. Warsteiner Premium Verum la care o să mă refer mai jos este descrisă ca o regină printre alte tipuri de bere posibilă. În sfârşit, e părerea lor… Prezentarea e sobră în cutii de 50cl albe cu sigla producătorului sau în sticle brune cu eticheta-siglă a fabricii. Ştiu că se produce şi o variantă dunkel pe care nu am găsit-o în magazine la noi, dar şi diverse arome şi una fără alcool.

Warsteiner Premium Verum e un pils clar, de culoare aurie, cu parfum plăcut şi gust echilibrat, puţin înspre amărui. Nu mi s-a părut însă ceva deosebit sau savuros; pare a fi ceva dry, slab ca tărie, de fapt e un pils amărui obişnuit, pentru consumatori nu foarte pretenţioşi.

Nici nu ştiu cum să încep. La origine e un sortiment belgian de bere, la noi a prins rapid ca o primă bere construită local, dar cu inspiraţie occidentală. Să o trec la bere belgiană? Nu, pentru că la un moment dat a fost treprezentativă pentru industria naţională de bere. Iniţial a apărut îmbuteliată în binecunoscutele sticle de ulei, aşa cum erau pe vremuri… în paranteză fie spus, nu erau singurii producători care îmbuteliau într-o astfel de sticlă. Îmi amintesc că pe vremuri rula pe la terase şi berea Dreher, fabricată în Ungaria în acelaşi tip de ambalaj. Ulterior, Bergenbier a trecut la o sticlă brună, lunguiaţă păstrând sigla şi eticheta, a devenit reprezentativă pentru echipa naţională de fotbal, a apărul la PET de diverse volume (1,5 şi 2l), uneori apărea ca fiind fabricată în Ungaria, în sfârşit ambalajul cel puţin a trecut prin toate transformările posibile pentru a atrage atenţia.

O vreme s-a produs şi o variantă dark, pe care nu am mai regăsit-o, acum producţia stabilizându-se la o variantă blondă fără alcool şi una blondă, un lager obişnuit. În privinţa calităţii conţinutului, Bergenbier a pierdut constant (e părerea mea). În trecut mi se părea savuroasă şi echilibrată, acum este o bere comună destinată unui public destul de nepretenţios. Este galbenă şi clară, uşoară, are un parfum dulceag şi un gust nedefinit în care predomină aroma de porumb, lăsându-mi un iz acru în gură după înghiţire. Cu toate astea, se pare că Bergenbier rezistă în topul consumatorilor ca un brand cu potenţial de dezvoltare. Sincer, aştept de la ei ceva de genul Bergenbier Witbier sau Bergenbier Bock…

Friday night is here and I’m excited about the weekend! I have no special plans. I just want to spend it at home and relax with Yosuke. I have some homework and readings to do… but I can finish those and enjoy the weekend

Today was a super busy day. I woke up not so early, but no so late. Finished up the last of my homework and went to work. Work was busy busy. I don’t know how I got so much done, but I did! Then had class. Then met friend and had a delish dinner. Now I’m home. I feel so free and I don’t know what to do with myself. Should I read a book? Should I watch TV? How about a movie? Do a bit of cleaning? hmm… for now, I think I’ll enjoy a nice book while relaxing in the bath Then maybe a movie!

Yesterday I used that TV banking for the first time to transfer money to my US account. It was so easy, but a little weird talking to someone on a screen. Next time I do it, my US account info is saved, so it’ll be so easy to transfer money, yay. I think I can do it online too, but I’ve never tried that.

I’m excited for our trip this December and can’t stop thinking about it!!! Christmas at home with the family (it’s been 3 or four years!!) and then Las Vegas for New Years. I can’t stop looking up stuff on the internet and planning what to do, where to eat, and where to shop. I just can’t wait to go shopping. I’m going to try to save extra money the next few months, so I can really enjoy shopping

Although I wanna stay in and enjoy the weekend at home, if the weather is beautiful this weekend I’ll wanna go out and enjoy it! Oh, I forgot… we will be going out to PIL for lunch on Sunday. They have kindly bought us rice and brown rice (I love brown rice!!!). So, we gotta go pick it up. Rice rice rice… we’ll have so much rice. We need to eat rice three meals a day, but I don’t know if I can handle that. Two meals a day with rice is a-okay, but three… only sometimes!

Bath is ready!!! I just bought a bunch of bath products… I wonder what one I should use tonight!!!

Tot un produs al Heineken România şi cotat ca bere locală, Haţegana e după părerea pe ceva nu foarte fericit dar nici fundamental rău. E o bere locală care probabil că nu-şi va depăşi condiţia. E pur şi simplu obişnuită, o bere care nu frapează prin nimic, destinată probabil unui public fără pretenţii.

E o bere lejeră (4,5% alc. vol. anunţă producătorul) limpede de culoare galben-pai cu un parfum înţepător şi cu un gust dulceag, la fabricaţie folosindu-se şi porumb. Spuma generată este uşoară şi se elimină repede, berea fiind slab acidulată. Nu mi-a plăcut în mod deosebit deoarece după un pahar mi-a rămas în gură un gust acru, neplăcut.

Auzisem demult de ea, încă înainte de a fi preluată de Heineken România, dar abia anul ăsta am reuşit să ajung pe undeva pe unde se găseşte la tot pasul. Cunoscuţii mi-au lăudat-o demult atrăgîndu-mi atenţia şi asupra preţului extrem de bun (confirm: la Sighişoara am găsit-o cu 2 lei).

Am văzut că apare şi la PET şi cum nu prea am încredere în plastic am încercat-o la sticlă de 50 cl. E o bere uşoară, lejeră, de culoare galben-pai şi cu un buchet plin, savuros. Gustul este aromat, uşor dulce probabil datorită orezului folosit în fabricaţie, fiind o supriză pentru mine care urmăresc interesat berile mai cu grăunţe… Eticheta este bilingvă (română şi maghiară) ceea ce mi s-a părut foarte tare

Je n’ai pas l’habitude de boire… de la Maes car je trouve vraiment qu’elle manque de caractère… Mais depuis quelques mois, Maes a corrigé cette insuffisance avec sa nouvelle pils: La Nouvelle Maes! En effet, c’est déjà une bonne chose mais c’est encore plus savoureux lorsqu’on vous offre un casier livré chez vous gratuitement! Il me suffisait juste de m’inscrire sur le site, déposer un bac de vidanges (peu importe la marque) devant ma fenêtre et d’être présent à mon domicile à la date indiquée.

Un bonne activation pour la marque ciblant les jeunes adultes de 18 à 35 ans dont ceux-ci risquent fort bien de témoigner, par leur consommation, leur sympathie envers la marque. Au vue des différents médias utilisés: TV, bilboards, radio, journaux, bannering, mini site, Facebook Connect… l’info risque de se répandre rapidement! Attention, si vous voulez être sûr de recevoir le bac de nouvelles Maes alors vous devez être dans les 8000 premiers inscrits (moi j’y suis ^^)! Santé à tous! A la Maes mais pas à la masse…!

Source: http://interactive.maes.be

Ei, iată ceva de care ar trebui să fim mândri că se produce pe al nostru spaţiu mioritic iar personal sunt chiar convins că dacă ar avea o promovare bună, Silva ar putea să fie performantă şi în exterior (prin magazinele lor, pe unde am umblat n-am dat de ea). Oricum se pare că e o marcă valoroasă a Heineken România, cu care de ce nu ne-am mândri. Mai rămâne şi problema acoperirii de noi zone din ţară, pentru că peste tot dai de Ursu şi Timi, de parcă astea ar fi cele mai importante…

Şi pentru că o urmăresc demult (i-aş putea spune Hei, Silva!) recunosc că a trecut prin ceva transformări: culoarea sticlei s-a schimbat iar la gust acum cred că a căpătat mai multă personalitate (adică a devenit un fel de doamna Silva…). Emblema mărcii şi design-ul dozei au rămas la fel, semn că se ţine la tradiţie. Conţinutul e o bere clară, galbenă spre cupru, mediu acidulată cu un parfum intens, amăruie (de unde cred că foloseşte mai mult hamei) şi cu un gust intens, savuros. Tot Silva propune un strong dark beer, ceva pentru cunoscători, o bere tare (7% alc., EP 16gr.P) intensă, neagră, cu o spuma persistentă, amăruie şi la fel de savuroasă ca şi varianta Original Pils.

Charleston Pro Bono Legal Services, Inc.

OYSTER ROAST

The Charleston County Bar Association Student Division cordially invites you to attend our 1^st Annual Fund Raiser Event, supporting Charleston Pro Bono Legal Services.

O’MALLEYS GRILL

549 King Street

Saturday, October 24^th

5 -7 P.M.

Oysters provided by O’Malleys Grille

Come And Support

Charleston Pro Bono Legal Services while enjoying all the oysters you can eat and the best legal company in the Lowcountry!

TICKETS

Charleston County Bar Members & Student Division Members $10

Non-Members & Guests $15

*Tickets to be sold on the Charleston School of Law campus in the Barrister from 12:00 – 1:00 pm and 5:00 pm to 6:00 pm the week of October 12 – 16, 2009*

Please contact the following for ticket purchases:

• Ginny Howell, Charleston Pro Bono Legal Services 843-853-6456 vzhprobono@bellsouth.net
• Matthew Keller, Co-President, CCBA Student Division 843-514-5963 mkeller@charlestonlaw.edu
• Stephanie Brinkley, Co-President, CCBA Student Division  843-364-9669 sbrinkley@charlestonlaw.edu

-RFW

Thanks to Virginia Howell for sharing with me!

Produttore: BIRRA DEL CONVENTO CARROBIOLO (ITALIA)

Tipologia birra : PILSNER

Alc: 5,3%

Colore: Giallo oro leggermente velato

Birra decisamente interessante data dalla collaborazione tra i Padri Barnabiti e il mastro birraio Pietro. L’odierna produzione, fatta direttamente in un’ala del convento ubicato nel centro di Monza, consta di tre differenti tipologie che seguono tre diverse scuole di pensiero per la realizzazione della birra, una d’abbazia Belga, una Rossa classica Inglese e una Pils.

Schiuma corposa, compatta e aderente. Al naso ci sorprende per note vegetali, lievito maturato correttamente e luppolo in fiore. La pulizia classica del Saaz al naso non si percepisce immediatamente rendendo tale birra, anche solo per questa fase olfattiva, molto interessante e originale. In bocca birra molto ecquilibrata, l’amaro, nota classica di una Pils di ceppo Ceco è molto presente, a differenza di altre birre di questa famiglia caratterizzate da un amaro secco e “tagliente”, questa Pils ci sorprende per la sua rotondità e persistenza in cui il luppolo nobile esalte le sue peculiarità. Bisogna ormai affermare che alcune produzioni artigianali italiane siano in grado di interpretare stili come la Pils in maniera ottimale e “alternativa”.   Birra che consigliamo anche a neofiti. Complimenti!!!!!

Voto: 4,7/5

Vanmiddag op het terras van De Muze (Melkmarkt – Antwerpen).