business)

Visit : DIY home negotiation.blogs.thaihealth.net franchise.blogs.thaihealth.net sales.blogs.thaihealth.net

Aceasta geolglifa se poate gasi in zona orasului Turda. Am denumit-o asa datorita unei parti a orasului (la nord-vest de geoglifa) care se numeste Durgau. In limba romana actuala Durgau (Durga) nu inseamna nimic, ea are insa semnificatii puternice pentru populatia hindusa. Durga este una dintre cele mari Puteri (poate chiar cea mai mare) din credintele hindului.

Sub zona lacurilor (sarate?) de la Durgau se pare ca pe vremea dacilor au existat incaperi taiate in sare, de forma piramidala. “Minele” de sare ramase de la daci sunt construite in forma de piramida. La venirea romanilor in aceasta zona depozitul de sare a inceput sa fie exploatat. Ceea ce pare sa fie o structura energetica, a fost transformat intr-o simpla mina de sare de catre “elementul civilizator roman”. Gintele romane, in “adanca” lor cunoastere a legilor naturii si a “profundului” respect pentru divin, au distrus un veritabil templu al antichitatii. Unul foarte important. O piramida (sau piramide) construita in sare. Nici macar egiptenii nu ar putea sa se mandreasca cu asa ceva.

Dupa plecarea “civilizatorilor” opera de distrugere a continuat si se pare ca nu o sa se opreasca aici. Un turdean mi-a spus ca edilii acestui oras planuiesc sa transforme locul in loc de practicare a tenisului de camp(?). Templul tenisului de camp(?).

Tot cautand pe net am gasit lucruri interesante despre aceasta localitate a tarii. Ce care traiesc acolo ar putea sa se mandreasca cu faptul ca sunt turdeni si sa transforme renumele de oras al poluarii in centru spiritual al tarii.

Numele Turda nu are nici o explicatie. Cei care incearca sa gaseasca intelesul acestui cuvant se lovesc de o bariera. Cuvantul URDA pare sa fie legat de “pamant curat”, “loc sfant” si atunci poate ca acesta este si intelesul numelui Turda.

In acest oras se pare ca pentru prima data in istorie (prima data in tara, in Europa, in lume) s-a semnat un document prin care orice religie era binevenita. Si asta in vremea intunecatului ev mediu.

Denumirea pe care romanii au dat-o acestei localitati este Potaissa. Singurul cuvant care pare apropiat de acest nume este: potaie (caine). Au venerat oare locuitorii acelei parti a tarii steaua Sirius (cainele mare)? Are cuvantul Potaie un aspect denigrator sau inseamna un caine fara stapan, un caine liber? Potaia nume vechi al stelei Sirius?
Potaissa- asezarea (localitatea) Cainelui?

In legendele maramuresului se aminteste de “uriasii” care traiau pe meleagurile tarii noastre. La un moment dat ei au inteles ca vremea lor este gata sa apuna si atunci mai marele uriasilor a permis ficei lui sa se casatoreasca cu capetenia oamenilor. Numele capeteniei oamenilor era Turda.

Turi-dava. Un alt presupus nume vechi al orasului Turda. Cautand pe net am descoperit ca acest nume poate sa fie pus pe seama lui TYR, sageata, Sirius. Din nou acest Caine. Cainele Mare. Sirius.

Pana la ora actuala s-au emis tot felul de ipoteze in privinta numelui capitalei daciei si a localizarii capitalei. Deocamdata niciuna dintre aceste ipoteze nu a avut castig de cauza. Nu cred ca acest oras, Turda, trebuie exclus din aceasta lista. De ce?
1. Aceasta asezare straveche este pozitionata relativ central pe teritoriul tarii actuale si relativ central pe teritorul daciei antice. Aceasta insemna usurinta in a conduce un astfel de vast teritoriu.
2. Zona Ardeal este inconjurata de munti, aparat din toate partile.
3. Relieful este propice, dezvoltarii de localitati, si a agriculturii. Nu se afla in munti unde aceasta nu este posibil.
4. Acest oras se afla la marginea Apusenilor. Aceasta asigura o pozitionare buna in caz de invazie din orice directie. Apusenii puteau asigura o buna zona de siguranta a locuitorilor orasului.
5. Sursele antice precizeaza: conducatorii erau alesi dintre Borei. In apropiere de acest oras se afla o localitate numita BURU. Boreii- Burii.

Criza egal vanzari mai mici egal venituri mai reduse egal cheltuieli mai greu de sustinut egal taieri de costuri. Acestea din urma se pot realiza prin disponibilizari sau reduceri salariale, renegocieri cu furnizori de produse sau spatii inchiriate, externalizarea unor activitati, eficientizarea altora, reducerea consumului si variantele pot face subiectul unui articol intreg separat. Care sunt insa cele mai sigure metode de a da gres?

De la varful piramidei in jos, cererea sau impunerea unei schimbari in cadrul firmei in sensul reducerii costurilor dar fara ca top managementul insusi sa-si schimbe atitudinea. Asa se intampla cand entuziasmul ideii este mai mare decat planificarea la rece a masurilor necesare, cand masurile de moment sunt implementate fara o analiza prealabila, fara o re-planificare a activitatilor in conditiile date de redimensionarea resurselor disponibile si fara ca masurile sa fie acceptate si adoptate de membrii echipei. Este ca si cum ar merge intr-o directie necunoscuta.

Urmeaza lipsa de incredere dintre management si angajatii din pozitiile de executie fapt ce duce la subminarea activitatilor firmei. Deseori managerii considera ca deciziile nu se discuta si trec peste prezentarea masurilor si pregatirea angajatilor in vederea implementarii lor iar acestia din urma considera ca managerii stiu mai bine ce se va intampla cu compania dar in mod intentionat evita comunicarea cu angajatii. Rezulta un butoi de pulbere si o lipsa de determinare.

Ca in orice activitate, un om este numit responsabil de implementarea unui program de masuri de reducere a costurilor. Drumul spre esec este pavat cu bune intentii. Ce folos daca cel responsabil nu are experienta unor momente similare sau nu are expertiza acestui tip de activitati sau capacitatea de a prevedea efectele masurilor? Prea multe firme dau gres in acest fel.

Patronii cu dare de mana prefera alte metode. Angajeaza consultanti care sunt foarte bine pregatiti teoretic dar la nivel practic stau mai rau decat proprii angajati care cel putin cunosc resorturile care au facut compania sa prospere sau sa decada. Cei mai buni dintre consultanti au in spate aproape o viata in care si-au desavarsit metodele de lucru proprii, implementate cu succes de-a lungul timpului in diverse proiecte. Dar mai sunt ele valabile intr-o perioada de criza? Pot fi adaptate programele pe termen lung pe care le promoveaza consultantii la masuri corective rapide?

In plus taierea masiva a costurilor dintr-o parte poate insemna privarea de resurse in alta parte asa incat activitatea firmei are de suferit inca si mai mult. Increderea este zdruncinata de lipsa unor perspective pozitive reale asa incat drumul spre faliment devine cu sens unic.

Peste tot apar comentaţi cei 20 de ani ai României post comuniste, măcar la nivelul aparenţelor. Teoretic ar trebui să trecem la faza “tinereţii” cu vâltoarea specifică. Peste “copilărie” am tras deja vălul şi sunt convins că nu-s neapărat amintiri plăcute în spate. Doar pentru masochişti şi oportuniştii de palat. Adolescenţa s-a încadrat în coordonatele eternei treceri la economia de piaţă. O trecere care a deschis drumul resturilor salariale spre marii retaileri şi al nostru spre căpşunii peninsulei Iberice. Şi al babelor din “cizmă”.

Oamenii cu biblioteci încăpătoare şi uneori pline susţin că democraţia este un fel de “all star” al formelor de guvernamânt inventate până-n prezent. Nu ştiu ce să zic dar n-ar fi rău ca balanţa să încline sensibil în partea optimistă a ei. Măcar pentru a închide gura unora ca mine, ce văd partea goală a paharului. Fără ca măcar acţiunea golirii să le aparţină.

Mă simt bine să pot pleca oricând în străinătate după făină şi pulpe inferioare de pui, dacă asta vreau. Îmi piere pofta la privirile batjocoritoare (nu mai vorbesc despre ghionturi sau cuvinte) ale “fraţilor” europeni în momentul în care naţionalitatea îmi este deconspirată. Ori să conversez în altă limbă sau să fac pe mutul, asta nu-mi stă în caracter şi nici nu doresc să-mi ascund originile. Nu am de ce.

Ne exprimăm din ce în ce mai liber. Dovada poate fi chiar acest blog. Am posibilitatea să bălăcăresc clasa politică cât vreau (oricum nu-i pasă nimănui), îmi pot vărsa frustrările fără a mă aştepta la vizite ale băieţilor cu maşini fumurii şi pot chiar dezvolta intrigi de budoar. Totul e posibil. Până la a distruge vieţi prin tirada cuvintelor nu-i decât un pas. Iar când acţiunea este bazată numai pe neadevăruri, succesul e garantat. De aici şi convingerea tot mai multor persoane că războiul cu presa este dinainte pierdut. Bizar atâta timp cât deţinătorul adevărului absolut nu se află printre noi, pe Pământ.  

Nu mai trebuie să ne ascundem amorurile juvenile. Suntem liberi să petrecem oriunde, oricând şi cu oricine. Fie şi de acelaşi sex. Numai că mă apucă o dorinţă stranie de a ”pune la colţ”, în stil bătrânesc, căcăcioasele de 11 ani care-şi povestesc partidele de amor ratat cu cel de-al 5-lea partener oficial. Parcă ar fi mai interesant ca părintele să nu fie constrâns, în anumite cazuri, măcar teoretic, de una sută instituţii şi fundaţii de ocrotire a drepturilor ţâncilor. Nu-i chiar plăcut ca la şedinţele cu părinţii punctele 1-10 să fie vizionarea casetelor porno realizate de propriile progenituri.

Mă deprimă în preajma sărbătorilor plecarea dintre noi a “spiritului” aşa cum s-a încetăţenit starea generală ce era prezentă la apropierea Paştelui ori Crăciunului. Paradoxal, nimic nu mai are farmecul specific comunismului. Atunci era bucurie mare că puteai găsi niscaiva portocale şi ciocolată care mie îmi declanşează şi acum, prin izul specific, împlinirea sufletească. Prea repede Iepuraşul sau Moş Crăciun devin surse de glume în şcoala primară. Nu ne putem permite să avem copii ignoranţi sau nealiniaţi la realitate dar farmecul copilăriei se pierde extrem de prematur odată cu deconspirarea preşcolară a unor personaje benefice unei vârste scăzute.

Intră în categoria rarităţilor sacrificiul porcilor de decembrie. Cel puţin la modul “old style” că galantarele supermarketurilor sunt pline de pulpe şi costiţe. Înarmaţi cu asomatoare acceptate de standardele UE, măcelarii îşi fac datoria. Dar noi, restul? Alergătura după grăsunul nemâncat de o zi pentru a nu-i fi prea plin sistemul excretor, pârjolirea cu paie, curăţatul lună al sursei de hrană pentru sărbători, încropirea cârnaţilor, a caltaboşilor, unsoarea scursă din jumările învârtite în ceaun, varza cu friptură îngurgitată la “cina porcului” rămân doar imagini salvate eventual pe vreo caseta sau DVD. Vor rămâne file de istorie pentru cei mici. Nu ne opreşte nimeni să continuăm pe linia aceasta “barbară”, dar e greu să te consideri ancorat în realitate când cei din jur te provoacă la discuţii comparative de preţuri iar tu pari venit dintr-un concediu îndelungat prin 1973. Unde să mai pun că buteliile îşi fac mult mai repede treaba iar “bătrânii” meseriaşi au apus în marea lor majoritate.

Ce să mai zic de nunţile autohtone în corturi imense, ciorbele de la Gospodina, merele ”parmen auriu” de care erai sigur că mănânci atunci când eticheta îţi indica acest fapt sau “exemplarele” rarisime de obezi minori? De timpurile când o familie de muncitori simpli îşi permitea să iasă săptămânal la restaurant şi să chefuiască până în zori? Sigur nu sunt semne ale democraţiei. Nici acestea şi nici multe altele pe care le-am uitat în aceste momente sau de care nu are rost să mai amintesc.  

Partea neagră a oricărui regim de conducere există. În dictatura comunistă dracul a fost ca smoala. Nu se poate nega acest lucru. Dar ce să zică astăzi cei care pentru o pâine lâncezesc la “răcoare” ani buni iar devalizatorii de miliarde stau la soare în vile luxoase? Probabil acelaşi lucru pe care năpăstuiţii de la Sighet l-ar putea spune. Ceea ce nu-i puţin pentru o orânduire considerată vârful piramidei. Exemplele şi comparaţiile sunt multiple. Sunt alţii care studiază şi compară, observă şi scriu, sunt formatori de opinie. Unii dau verdicte: “Americanii-s de vină, futu-i în gură să-i fut”. Vă amintiţi?

 Cei ca mine se întreabă. După 20 de ani…

O constructie enigmatica. O mare necunoscuta. Cam asa o descriu toti cei care sunt cunoscatori ai domeniului.

Parerea mea este ca aceasta constructie este una dedicata Pleiadelor. Constructia este dovada artei celor care au construit aceasta biserica (mai degraba manastire). Arta cu care au folosit materialul, pe care l-au avut la dispozitie, pentru a transmite mesajul pe care l-au avut de transmis peste timp, este exceptionala.

De ce aceasta constructie este una dedicata Pleiadelor?
1. In constructie au fost incorporate 7 altare romane, 7 pietre de altar. Exact 7 nu mai multe, nici mai putine.
2. In constructie au fost incorporate tevi de canalizare, tevi de drenaj a apei. Apa are legatura cu Pleiadele. Pietrele de rau incorporate sugereaza si ele apa.
3. Turnul constructiei sugereaza Sulita. Arata ca o sulita indreptata spre cer. Mult mai usor puteau sa construiasca acoperisul turnului. Nu au facut-o si asta ma face sa cred ca de fapt este un mesaj.

4. Una din fetele turnului prezinta o fereastra de tip nisa care sugereaza miscare in sus.

5. O alta fata are o fereastra constituita din 4 deschideri rotunde. Muladhara Chakra?
6. Deasupra intrarii se afla o placa de piatra pe care se observa ca a fost initial cioplita o cruce pe care mai apoi cei care au ridicat biserica au eliminat-o. Probabil ca aveau nevoie de un simbol care incorpora numarul 7 sau un X si nu o cruce.

7. Privita din partea opusa intrarii cladirea ofera o alta surpriza. Acoperisul sugereaza o pasarea care se ridica, care isi ia zborul.

8. Placa lui Longinus. Aceasta placa a fost luata dintr-un templu roman si era dedicata zeilor manei(?).
9. In credintele crestine Longinus este cel care cu SULITA(?) l-a lovit pe Isus pe cruce si a provocat rana din care sangele a fost cules in Sfantul Graal. In unele traditii se crede ca Longinus a facut asta pentru a scurta suferinta lui Isus. In altele el este cel care a facilitat colectarea lichidului divin pe care Isus Cristos il avea in vene. Straniu. In altele el este pur si simplu un ticalos. Tulburatoare aceasta placa.
In credintele romanesti sangele lui Isus nu a fost colectat in sfantul Graal ci a ajuns pe ouale care se aflau intr-un cos sub cruce si astfel se explica ouale rosii de Pasti. De aceea inrosim ouale de pasti. Oua si Gaina (Pleiadele?). Rosu este culoarea Muladhara Chakra. (?)

In geometria sacra exista o figura geometrica numita rombul de aur (un romb in care apare proportia numarului de aur). Doua dintre unghiurile acestui romb de aur sunt de 144 grade. Privind la acoperisul turnului nu pot sa nu imi aduc aminte de acest romb de aur. Daca acest romb de pe acoperis ar avea (poate chiar are) proportia numarului de aur, atunci din calculele mele triunghiul (de la baza acoperisului) care sustine acest romb are un unghi (unghiul varfului) de 51.827279 grade, 51grade49minute38.25secunde. Acest unghi este foarte apropiat de unghiul marii piramide de la Giza (51grade51minute14secunde). Sa fie asta o coincidenta? Sa fie un mesaj?

Imi aduc aminte ca citind despre piramide, unul dintre autori ai domeniului a remarcat ca in clipa in care planeta noastra era bombardata de raze gama din constelatia Pleiade (din nou Pleiade), campul energetic in jurul piramidei se intensifica. Coincidenta?

Cel care s-a numit Profetul Adormit, Edgar Cayce spunea in una din transele sale ca marea piramida de la Giza a fost construita de catre un trib coborat din Carpati sub comanda lui RA TA. (?)

Parerea mea este ca aceasta biserica este un mesaj peste timp. Un mesaj al celor care au inteles ca timpurile vor evolua in felul in care-l stim din istoria acestui neam si care au incercat ca intr-o forma ascunsa sa ne lase un mesaj. Un mesaj al preotilor lui Zalmoxe. Da, aceasta este rolul acestei biserici. Rolul de mesager si totodata rolul de mesaj peste timp.

Panorama Lojalności -Prusy Królewskie i Prusy Książęce w XVI wieku.

Tom 4 pod red. Jerzego Axera wydany przez Ośrodek Badań nad Tradycją antyczną w Polsce i Europie Środkowowschodniej – Uniwersytet Warszawski – Warszawa 2001

-          *          -

Czas jakiś książkę już mam i korzystam z niej, bo zacna.

A korzystam zwłaszcza, gdy mam wycieczki oczekujące od części historycznej wyłącznie czarno-białej kolorystyki. Eseje zawarte w zbiorze, dotyczą różnych aspektów historii tych jedynych w swoim rodzaju tworów politycznych, jakimi były obie części Prus.

Podwójny Kraj – tak usiłowano nazywać i tak często nazywano tę część Korony Polskiej o własnej i silnej identyfikacji, gdzie nazwa społeczności wywiodła się od nazwy ziemi, kraju, w którym żyła.

Świetnie zostało to ujęte w eseju pt. „Prusy Królewskie w II połowie XV i w XVI stuleciu”, autorstwa prof. Mariana Biskupa, na stronie 10:

„…Prusy Królewskie bezspornie są włączone do Korony, ale mają własne prawa. Dlatego Prusacy są członkami Korony, ale nie jej poddanymi”.

W 11 esejach zawarto najciekawsze i niezbędne informacje do zrozumienia tego skrawka Polski – wciąż do dziś niezrozumianej.

Warto przeczytać o tzw. piramidzie wierności stanów pruskich, w eseju Igora Kąkolewskiego „Lojalność stanów pruskich wobec zwierzchności lennej na tle walk o przestrzeganie zasady indygenatu w Prusach Książęcych w XVII wieku”,

Zaś Hans-Jügern Bömelburg w swoim referacie przybliża rodzinę Dohnów – szerzej nieznaną polskiej historiografii. Pojawia się na chwilę w kontekście Gdańska i na tym raczej koniec… A ród niezmiernie ciekawy, wielki, szeroko rozrodzony i niezwykle skoligacony – polecam wizytę w Muzeum im. Johanna Gottfrieda Herdera w Morągu. Tam dużo o nich – zresztą zameczek w Morągu wspomniany w tekście.

Polecenia godny jest też artykuł Jerzego Axera o Janie Dantyszku – postaci aż nadto wybielanej w literaturze polskiej. A był przecież typowym wytworem swojej epoki, z cechami charakteru wcale niepięknymi. Ale widać nie chce się o tym pamiętać – nadmiernie go gloryfikując. Artykuł podaje nam Dantyszka obiektywnie.

Niech za konkluzję posłuży cytat:

„Skłonny jestem raczej patrzeć na tę biografię jak na historię wykorzenienia, wykorzenienia wielokrotnego, za każdym razem dobrowolnego… Jednego jestem pewien – Dantyszek był osobowością niezwykle plastyczną. Odnosił sukces, wielokrotnie zmieniając rolę społeczną i za każdym razem odmieniając kodeks moralnym obyczaje, strój i rekwizyty.”

Polecam książkę każdemu, kto chce lepiej zrozumieć ten Podwójny Kraj, który po II wojnie stał się Podzielonym Krajem, a dla wielu wciąż jest Obcym Krajem.

   Eternitatea piramidelor în asfinţitul de demult .

Poster Piramida alimentelor pentru copii

• Diferite mărimi, realizat pe carton simplu sau lucios, format A3 sau A4, în policromie.

• Poate fi personalizat cu numele şcolii sau al cadrului didactic îndrumător, după preferinţe.

Preţuri începând cu 4,50 lei

Îmi place să cred că mă pot orienta repede şi bine cam în orice situaţie. Mai ales geografic, bazându-mă pe cei patru ani în care am practicat “sportul” orientării pe multe dintre crestele şi văile ţării. N-am ratat nici o sumedenie de oraşe garnisite cu străzi întortocheate. Toate încheiate cu bine. Însă în viaţă niciodată nu este prea târziu. Dacă am răzbit cu uşurinţă prin cartierele nesfârşite ale Oraşului Luminilor şi prin catacombele metroului parizian, altceva mi-a venit de hac. Culmea, un muzeu. Un “amărât” de muzeu în care am zăbovit ore bune şi unde mi-am pierdut orientarea. Se prea poate să nu fi avut “semnal”. Împricinatul se numeşte Luvru. Muzeul Luvru, cu cei 210 mii de metri pătraţi cu tot. Evident, expuşi publicului vreo 60 de mii. Dar au fost de ajuns pentru a-mi suci atât de rău capul încât să nu mai găsesc ieşirea. Că vorba aia, “omul vine, stă oleacă…apoi pleacă”. Minunăţiile (cel puţin pentru un pasionat de asemenea exponate, soţia ar avea altă părere, pe care şi-a exprimat-o clar după ce am reuşit să “evadăm” ) artistice m-au fascinat. Cred că încă am rămas acolo. Cel puţin o parte din mine. Merită cu vârf şi îndesat să închini o zi unui asemenea loc.   

Dovada concretă a faptului că ”orientarea” mea generală s-a pleoştit rău de tot după coborârea pe sub piramida de sticlă, o reprezintă lipsa acută a fotografiilor. Poţi umple liniştit un card de 2 giga. Eu n-am reuşit decât vreo 20 de poze cu tot cu cele în care apare subsemnatul şi alţi membri ai familiei. Printre ele… 

Ma čekaj, štafeta ili trka s preponama?!? Ne može i jedno i drugo. Gde to ima…?

Kod blogera. Kod njih ima svega, pa i toga.

Pisanje teksta je kao štafetna trka – naslov predaje štafetu prvom pasusu, prvi pasus drugom pasusu, drugi pasus predaje trećem… A ako se bilo ko od njih „saplete“, trka je u tom trenutku završena – tekst će ostati nepročitan, bez obzira na to koliko je naslov dobro „startovao“.

A opet, mnogi svetski blogeri tvrde da treba pisati u stilu „obrnute piramide“. Kažu da prvo treba napisati najbitniju stvar i odmah zgrabiti pažnju (jer čitalac nema mnogo vremena), a ne „graditi tenziju“ – dok se zaplet zapetlja, pa dok kulminira, pa dok se raspetlja i priča stigne do svoje poente – čitalac je već odsurfovao na 7. sajt odatle i čita neku pravilno postavljenu „obrnutu piramidu“.

Hmm… Pa ako je prvi pasus već izneo „glavno jelo“, šta onda tu radi drugi pasus? Obogaćuje. Prvi je na sto izneo šniclu, ali šta je šnicla bez preliva, krompirića, salate…? Zato je tu drugi pasus, pa treći, pa… Štafeta nije neizvesnost „šta će da se desi“, već objašnjenje „kako je do toga došlo, zašto se desilo, gde, kad…“.

Dobro, dobro, analogija sa štafetom je jasna, ali gde su tu prepone?

U svakoj božjoj rečenici, od naslova do poslednjeg pasusa, kroz svaki „blok“ piramide kako god da je postaviš. Ako ne paziš, možeš da se sapleteš ne na svakoj reči, već na svakom slovu…

Bratee, pa to baš komplikovano zvuči… Što bi se onda neko time bavio i to još iz zadovoljstva?!? Kakvo je to zadovoljstvo? Veeeliko   Kad stigneš na cilj, pa pogledaš odozdo s vrha piramide, a ono misao samo klizi… i stiže na cilj. Nije to nikakav mazohizam, već želja da se nešto uradi, pa da se okrene i pomisli „Hej, pa ja uspeo!“. Uprkos preponama…

Ferice de cei care îşi pot menţine trupul într-o stare plăcută cât mai mult timp. Altfel spus, cât proporţiile corpului nu iau amploare vreme îndelungată înseamnă un câştig clar pentru sănătatea respectivului. Bărbaţii ar spune că atunci e musai să rămână celibatari toată viaţa. Pentru ei situaţia e la perfect simplu: mă însurai, mă îngrăşai. În mare parte îi adevărat. Nu ştiu cum se face dar când ştii că trebuie să ajungi repejor acasă, berea “trasă” pe fugă are efectul unui Big Mac. Înainte puteai “lovi” şi 10, te uşurai şi nimic. Nimic în plus la cântar. Nu găsesc explicaţia dar aşa se întâmplă. La femei totu-i mai complicat. Aşa că nu mă bag. Să-şi rezolve singure dilemele.

Romanii credeau în lozinca potrivit căreia o minte sănătoasă poate sălăşlui numai într-un corp sănătos, adică mens sana in corpore sano. Probabil în antichitate funcţiona principiul respectiv dar acum nu mai ţine. “Badigarzii” ştiu de ce. Majoritatea. Fotbaliştii de asemenea. Acum şoarecii de bibliotecă tind spre o înţelepciune aleasă, greu de acumulat în sălile de fitness sau pe terenul de alergare. Şi hop, apar kilogramele în plus, dioptriile, disfuncţiile sexuale şi herniile de disc. Unde mai pui că ajută alimentele. Şi alimentaţia total nesănătoasă. Şi băuturile carbogazoase. Presupus răcoritoare. Avem într-adevăr multă susţinere în creşterea diametrului median al trupului. Cu toate astea, chinezii tot slabi şi curelele pe măsura lor. Nu mă mir că e greu să găseşti una cu circumferinţă mare.

Observ o dezvoltare fără precedent a X-urilor. A celor de pe haine. Clasicul XXL, altădată regele neîncoronat al mărimilor,  s-a dus de râpă. Acum sunt la modă câte 5 X şi un L, ba chiar 6 X şi un L. O adevărată avalanşă. Ce să-i faci, în grup e mai bine. Menage a trois s-a perimat. Cu toate astea singura diferenţă constă în înmulţirea X-urilor şi nu a materialului folosit. Este răzbunarea chinezească, modul de aplicare a planului lor global de cotropire a valorilor celorlalte civilizaţii prin orice metodă  Treaba ţine. Conspiraţia e pe drumul dorit.

Dezvoltarea pe orizontală a corpului uman seamănă cu o piramidă inversată. Pleci de la vârf şi ajungi cât o bază. Nu la bază. Din păcate, piramida nu-i clepsidră. Mamă, ce cugetare isteaţă! Oricum, ideea era că nu se întoarce şi revine la starea iniţială. Decât dacă o creezi din nou. Ceea ce nu-i uşor. Ba-i chiar greu de tot. Şi nu avem ce curea să mai strângem fiindcă nu găsim una pe măsură. Vorbesc în cunoştinţă de cauză. Sunt un veteran al kilelor scăpate de sub control. Am pus acum câţiva ani vreo 30 în plus (n-a fost greu, câteva luni şi haos culinar) şi de atunci mă tot străduiesc să le îndepărtez. Nu-mi iese cum vreau. Am lăsat pe drum vreo 10, dar basta! Acolo s-a tăiat firul. Încă încerc. Nu am probleme cu neputinţa observării unor părţi anatomice situate la sud de buric. Nimic de genul ăsta. Mă descurc bine, dar nu mai pot “ţine” o oră întreagă de fotbal pe teren mic. Sintetic de felul lui. Asta mă doare mai tare decât multe lucruri.

Toate astea din cauza nenorocitelor de X-uri!

Belum lama ini, beberapa ilmuwan Amerika, Perancis dan negara lainnya pada saat melakukan survey di area dasar laut Segitiga Bermuda, Samudera Atlantik, menemukan sebuah piramida berdiri tegak di dasar laut yang tak pernah diketahui orang, berada dibawah ombak yang menggelora! Panjang sisi dasar piramida ini mencapai 300 meter, tingginya 200 meter, dan jarak ujung piramida ini dari permukaan laut sekitar 100 meter.

ika bicara tentang ukuran, piramida ini lebih besar skalanya dibandingkan dengan piramida Mesir kuno yang ada di darat. Di atas piramida terdapat dua buah lubang yang sangat besar, air laut dengan kecepatan tinggi melalui kedua lubang ini, dan oleh karena itu menggulung ombak yang mengamuk dengan membentuk pusaran raksasa yang membuat perairan disekitar ini menimbulkan ombak yang dahsyat menggelora dan halimun pada permukaan laut. Penemuan terbaru ini membuat para ilmuwan takjub.

Bagaimanakah orang dulu membangun piramida dan hidup didasar laut dengan lautnya yang gemuruh menggelora? Ada beberapa ilmuwan Barat yang berpendapat bahwa Piramida di dasar laut ini mungkin awalnya dibuat diatas daratan, lalu terjadi gempa bumi yang dahsyat, dan tenggelam ke dasar laut seiring dengan perubahan di darat. Ilmuwan lainnya berpendapat bahwa beberapa ratus tahun yang silam perairan di area Segitiga Bermuda mungkin pernah sebagai salah satu landasan aktivitas bangsa Atlantis, dan Piramida di dasar laut tersebut mungkin sebuah gudang pemasokan mereka.

Ada juga yang curiga bahwa Piramida mungkin sebuah tanah suci yang khusus dilindungi oleh bangsa Atlantis pada tempat yang mempunyai sejenis kekuatan dan sifat khas energi kosmosnya, dia (Piramida) bisa menarik dan mengumpulkan sinar kosmos, medan energi atau energi gelombang lain yang belum diketahui.dan struktur pada bagian dalamnya mungkin adalah resonansi gelombang mikro, yang memiliki efek terhadap suatu benda dan menghimpun sumber energi lainnya.

Benarkah demikian? Master Li Hongzhi dalam buku Zhuan Falun mempunyai penjelasan tentang penemuan peradaban prasejarah sebagai berikut; “Di atas bumi ada benua Asia, Eropa, Amerika Selatan, Amerika Utara, Oceania, Afrika dan benua Antartika, yang oleh ilmuwan geologi secara umum disebut ‘lempeng kontinental’. Sejak terbentuknya lempeng kontinental sampai seakrang, sudah ada sejarah puluhan juta tahun. Dapat dikatakan pula bahwa banyak daratan berasal dari dasar laut yang naik ke atas, ada juga banyak daratan yang tenggelam ke dasar laut, sejak kondisi ini stabil sampai keadaan sekarang , sudah bersejarah puluhan juta tahun.

Namun dibanyak dasar laut, telah ditemukan sejumlah bangunan yang tinggi besar dengan pahatan yang sangat indah, dan bukan berasal dari warisan budaya umat manusia modern, jadi pasti bangunan yang telah dibuat sebelum ia tenggelam ke dasar laut.” Dipandang dari sudut ini, misteri asal mula Piramida dasar laut ini sudah dapat dipecahkan

Dupa cum spunea un mic fragment din cartea numita Efectul de Piramida de Paul Liekens…

Fenomenul cel mai ciudat si totodata cel mai funest care a avut loc în evolutia
omenirii este, dupa parerea mea, pierderea legaturii dintre Pamânt si celelalte
planete. înconjuratoare. Poate este un fel de tribut pe care a trebuit sa-l platim
pentru dezvoltarea capacitatilor noastre intelectuale.
Dezvoltarea intelectului nostru s-a facut în detrimentul perceptiilor intuitive.
Cognitivul a capatat o importanta crescânda si, datorita acestui fapt,
stapânim materia. Intuitia noastra a ajuns în prezent atât de scazuta încât pâna
si o vaca ce paste ne este, la acest capitol, superioara. Vaca etichetata în mod
nechibzuit de noi ca fiind proasta, stie instinctiv, cu o certitudine indubitabila,
care ierburi anume îi sunt prielnice. Iar când vaca nu reuseste sa gaseasca pe
pajiste ierburile necesare, nimicite de omul rational care le socoate simple
buruieni, bietul animal îsi risca viata, vârându-si gâtul printre sirurile de sârma
ghimpata, spre a ajunge, dincolo de marginea poienii în care se afla, la mult
cautata iarba. Mai este oare omul în stare sa gaseasca, asemenea vacii, iarba
potrivita? Si mai rau: stie el oare ca exista buruieni cu proprietati tamaduitoare?
Daca îsi mai aminteste înca, atunci trebuie sa caute o carte cu fotografia si
descrierea plantei, si sa ajunga, pe cale rationala dar foarte ocolita, la acelasi
rezultat ca vaca. Ne putem pune întrebarea daca nu cumva trebuie sa ne
întoarcem la nivelul vacii pentru a regasi legatura cu cosmosul? Raspunsul este
clar: fiecare forma de existenta trebuie sa parcurga dezvoltarea care îi este
harazita si fiecare este obligata sa-si desavârseasca evolutia.
În evolutia umana a fost necesara dezvoltarea intelectului pentru ca numai în
acest fel putea sa apara constiinta eului. Astfel, omul a fost pus în situatia de a
patrunde pe deplin în materie, ceea ce în ultima instanta era chiar menirea sa.
Potrivit unor anumite teorii, printre care se numara si cele ale lui Rudolf
Steiner, întemeietorul gândirii antropozofice, omul provine din spirit. Pentru
continuarea evolutiei sale omul a trebuit sa coboare la stadiul de pulbere, sa
accepte limitele acesteia, pentru ca apoi, luptând împotriva materiei, sa se poata
ridica la un nivel spiritual superior.
Bineînteles ca este vorba de o evolutie care se întinde pe o perioada de
miliarde de ani.
Pe scara acestei uriase evolutii, am ajuns în prezent în punctul cel mai de jos
al materiei.
Daca dezvoltarea noastra în aceasta directie este în mod vizibil atât de
necesara, de ce am numit-o eu „funesta” la începutul acestui capitol?
Se pare ca nu omul stapâneste materia, ci materia pe om. Pentru ca omul
constientizeaza doar lumea materiala înconjuratoare, el ajunge sa o considere
unica existenta si, consecutiv, si cea mai importanta. Datorita acestei împrejurari
lacomia lui a crescut si el a încercat din ce în ce mai mult sa organizeze lumea
dupa regulile propriei sale minti si dupa bunul sau plac.
Vrând sa posede cât mai multa materie, el se va considera ca om cu atât mai
valoros cu cât proprietatea acumulata va fi mai mare. Tot mai multi oameni ajung
sa împartaseasca aceasta convingere, ceea ce duce inevitabil la tot felul de
conflicte. Din acest motiv a fost necesara emiterea de legi în vederea reinstaurarii
ordinii. Pentru garantarea respectarii lor s-au creat alte institutii si tot asa mai departe. întâmplarile situate la nivel individual se regasesc în aceeasi masura, pe
scara generala, la nivelul grupului de oameni si chiar la nivelul popoarelor, caci
microcosmosul reflecta macrocosmosul.
Acest lucru rezulta din faptul ca omul dispune în mod liber de propria sa
vointa. De aceea el trebuie sa poarte întreaga raspundere pentru actiunile si
produsele gândurilor sale.
Când am afirmat ca ne aflam în punctul cel mai de jos al materiei, am vrut sa
spun ca pregatirile destinate iesirii din acest stadiul al evolutiei noastre sunt deja
în curs.
Interesul pentru o carte despre energia piramidei dovedeste ca se încearca sa
se înteleaga procesele care se desfasoara dincolo de materie, ceea ce înseamna ca
noi am facut primul pas pentru a ne ridica deasupra materiei. Conferintele pe
aceasta tema cunosc o puternica afluenta. Iata dovada ca nu esti singur si ca,
într-adevar, schimbarea începe sa se simta. Au existat bineînteles precursori care
au creat o baza pentru ceea ce se desfasoara în vremurile noastre. Acestia au fost
oameni care au stiut sa pretuiasca valoarea ratiunii si care, în afara de asta, siau
ascutit intuitia pentru a fi capabili sa faca o sinteza între una si cealalta.
Astfel ei au înaintat pe scara evolutiei ajungând mai departe decât oamenii
care cu mii de ani în urma se bazau exclusiv pe intuitie. Prin modul lor de lucru,
ei au progresat mult mai mult decât cei care îsi foloseau doar ratiunea. Astrologia
si resorturile ei au fost explicate si difuzate, cu ajutorul lor. De asemenea, ei au
redescoperit puterea tamaduitoare a plantelor. Au fost oameni, asemenea lui
Hahnemann1 care, la vremea sa, a dat medicinei o noua orientare prin metoda de
tratare homeopatica.
Omul a devenit constient pe cale intuitiva de fortele piramidei si încearca,
utilizându-si ratiunea, sa le foloseasca.
Einstein însusi a declarat ca a mers pe acelasi drum, atunci când a formulat
teoria relativitatii pe care a descoperit-o intuitiv si pe care doar ulterior a
demonstrat-o pe cale rationala.
Astrologia este interesanta tocmai pentru ca înfatiseaza în modul cel mai
nuantat cu putinta relatia om-cosmos. Fiecare individ este unic, nascut într-un
punct fix al timpului cosmic. Asadar nu are rost sa-ti talmacesti viitorul dintr-un
horoscop de ziar care trateaza despre „berbec”, pentru ca „berbecul” nu exista
dupa cum, tot asa, nu exista „francezul”.
Bineînteles ca exista milioane de oameni care s-au nascut în zodia berbecului
si care au trasaturi comune de caracter. Chiar si francezii ar putea fi adusi la un
numitor comun. Cu toate acestea, atât „berbecul” cât si „francezul” sunt. expresii
care definesc o multitudine de variante caracteristice.
Astfel de horoscoape publicate zilnic în presa sunt mult prea generale si, din
aceasta cauza, mult prea incomplete pentru un individ; ele ajung pâna la urma
sa fie respinse de cei mai multi, considerate fiind ca neconcludente. Ar fi însa
pacat ca întreaga astrologie sa fie considerata o stiinta ce nu merita încredere,
deoarece ea este, într-adevar, un fel de carte cosmica pe care oricine poate învata
s-o citeasca intuitiv si rational.
Utilizându-ne ratiunea putem ajunge suficient de departe. Din ce este alcatuit
omul în plan material? Din nimic altceva decât dintr-un conglomerat de atomi.
Dar ce este un atom? Este ceea ce stiinta a considerat o vreme a fi cea mai mica
particula de sine statatoare a materiei: ceva mai mic nu exista. Ulterior însa, stiinta a fost obligata sa retracteze aceasta teza, pentru ca între timp se
descoperise o particula si mai mica: cuanta. Nu este greu de imaginat ca,
probabil, peste nu mult timp se va descoperi o particula înca si mai mica. Nu este
cazul sa credem ca ceva nu poate exista numai pentru ca noi nu îl cunoastem
înca.
Omul a descoperit mereu noi si tot mai mari sisteme ale Caii Lactee. Si astfel
se adevereste ca microcosmosul este un macrocosmos în miniatura.
Tot mai des devenim constienti de lucruri care au existat dintotdeauna. Un
atom se aseamana soarelui, înconjurat de planetele sale. Distanta relativa dintre
soare si planete este proportional la fel de mare ca aceea dintre nucleul atomului
si electroni.
În interiorul unui atom, ca si în interiorul sistemului nostru solar, toate
partile se influenteaza reciproc, se leaga într-un anumit fel între ele si toate sunt
tinute laolalta, fiecare pe traiectoria energetica ce-i este proprie, de catre forte ce
actioneaza unele asupra celorlalte.
Deoarece atomul si sistemul solar provin din aceeasi sursa prezentând aceeasi
structura, nu trebuie sa ne mire faptul ca pâna si planul pe care-1 numim
material este influentat de Soare si de celelalte planete: adica Pamântul si tot
ceea ce traieste pe el.
Pentru cei care prefera discursul stiintific trebuie amintit aici astronomul rus
Mohanov care, în 1965, a constatat ca planetele sistemului solar se afla într-un
fel de rezonanta, cum ar fi, spre exemplu, coardele unei chitare, sau clapele unui
pian care intra în rezonanta cu diapazonul. Ulterior, a fost descoperita o corelatie
între axa de rotatie a Pamântului si cea a planetei Venus. Un schimb de energie
între cele doua planete este foarte probabil.
Americanul Nelson, specialist în radiotehnica, pornise în cautarea cauzelor
care determinau tulburarile de receptie în benzile de unde scurte. A descoperit
atunci ca furtuni magnetice puternice apar în momentul în care anumite planete,
vizibile de pe Pamânt, formeaza un unghi de 90°, 0° sau 180°. Astrologii numesc
acest fenomen, cvadrat, conjunctie sau opozitie. în astfel de conditii pot apare
tensiuni în viata si personalitatea oamenilor. Pentru cei care prefera o statistica
trebuie adaugat: Michel Gauquelin, psiholog de formatie stiintifica, si-a petrecut o
mare parte din viata strângând date din care a si publicat o serie considerabila.
El a examinat 500 de membri ai Academiei Franceze de Medicina precum si alti
500 de medici proeminenti si a remarcat ca astrograma acestora era dominata în
mod izbitor de planetele Marte si Saturn în faza culminanta. Cercetând apoi o
grupa de control de 1000 de subiecti, care nu aveau nici o legatura cu medicina,
a observat ca din punct de vedere statistic nu se înregistra nici o dominanta
semnificativa ca în cazul de mai sus.
În cazul a 2000 de sportivi de mare clasa, Marte era dominant în raport de
5.000.000:1. în cazul a 1500 de actori cunoscuti, Jupiter domina în raport de
1000:1. Pentru o grupa de 352 de scriitori, luna culmina în raport de 100.000:1 -
în comparatie cu factorul hazard.
De asemenea, interesanta este examinarea a 25.000 de parinti si copii. S-a
constatat ca de cele mai multe ori copiii au fost nascuti la scurt timp dupa
rasaritul sau dupa faza culminanta a unei planete care, în timpul nasterii unuia
dintre parinti, rasarea sau, respectiv, culmina.
Ceea ce în mod obisnuit numim în „carne si oase” nu este altceva decât un
conglomerat de energie atomica. De aceea este logic sa presupunem ca anumite forme de energie pot avea mare
influenta asupra omului, cum ar fi, spre exemplu, un câmp magnetic sau energia
degajata de forma piramidei. Prin forma pe care o are, piramida poate uni energia
cosmica cu magnetismul terestru. Un astronom îmi explica odata ca daca s-ar
putea comprima toti atomii existenti pe Pamânt astfel încât sa nu existe între ei
spatii libere, ar rezulta o masa de dimensiunile unui 1 m .
Întregul cosmos este o grandioasa opera de creatie. Toate speciile, fenomenele
si datele existente corespund acestui principiu.
Stelele si planetele se afla într-o permanenta interactiune, fiind responsabile
pentru circumstantele mai mult sau mai putin favorabile care ne influenteaza
viata de zi cu zi. Când un om, sau un microcosm, vede pentru prima oara lumina
zilei, soarele, el devine o copie a acelui moment pe care o va purta cu sine ca
element fundamental, marcat, pe parcursul întregii sale dezvoltari viitoare.
Cu aceasta marca, cu eul, cu personalitatea lui, omul paseste în aceasta viata
determinata de miscarea cosmosului.
Ceea ce omul va face din toate acestea depinde de personalitatea si de libera
sa vointa.
Predispozitiile sunt date, dar fiecare poate hotarî singur cum le va folosi mai
departe. Astfel este posibil ca, lucrând cu tine însuti, sa-ti corectezi trasaturile
urâte de caracter si m acelasi timp sa-ti stimulezi însusirile pozitive. Daca,
bunaoara, te simti atras de un partener de viata te angajezi alaturi de el pe
acelasi drum. Daca mai târziu se dovedeste ca acesta are însusiri negative, ai de
ales între a te desparti de el, sau a încerca sa rezolvati împreuna problemele,
probleme care nu rareori sunt chiar ale tale.
Daca alegi cea de-a doua solutie, lucrezi cu tine însuti, apropiindu-te astfel de
telul tau propriu-zis. Nu rareori se întâmpla ca încercând sa evitam anumite
greutati, le reîntâlnim mai apoi sub o alta forma. Din rezolvarea, problemelor
noastre trebuie sa tragem anumite învataminte. Daca nesocotim acest lucru, ni
se .da din nou aceeasi lectie. Este vorba de faptul ca, îmbracând forma corpului
materia, spiritul trebuie sa—i învinga limitele ajungând pe o treapta superioara.
Atunci când asocierea dintre suflet si spirit se destrama, acesta din urma este
liber sa se întoarca în lumea imateriala, pâna la ivirea unui alt moment cosmic în
care se va putea reîncarna într-o noua combinatie om-suflet.
De aceea spune Kahlil Gibran, în extraordinara sa carte, Profetul: „Copiii vostri
nu sunt ai vostri”. Ei se nasc din trupul vostru si din samânta voastra, dar, de
fapt, sunt fratii si surorile voastre din lumea spirituala. Este deci important sa
capeti cunostinte în domeniul filozofiei astrologiei. Vei descoperi ca totul are un
sens si o determinare – chiar si un accident se afla plasat pe orbita evolutiei.
Aceia care se întreaba „de ce a trebuit sa mi se întâmple tocmai mie?” vor
constata ca, de fapt, acel rau le era anume lor destinat. Motiv pentru care nu are
nici un rost sa” pui un astrolog sa cerceteze ce îti rezerva viitorul, spre a-ti putea
controla astfel singur soarta. Piedicile care îti sunt puse în cale reprezinta, de
fapt, un mijloc de ajutor pentru a te putea desavârsi. Iar ceea ce numim
„întâmplare” nu este decât ceva determinat pentru cineva.
În cadrul de fata, doresc sa completez conceptia astrologica a lui Thorwald
Dethlefsen cu urmatoarele.
Dethlefsen spune ca trebuie sa acumulam în viata anumite experiente pe care
le facem exact la momentul potrivit, moment determinat, la rândul sau, de pozitia astrelor fata de horoscopul personal.
Aceste date sunt simbolizate în astrologie de cele sapte planete numite si cele
sapte arhetipuri. Daca am fi constienti de faptul ca în permanenta facem astfel de
experiente, am izbuti poate sa ne desavârsim mai bine si prin libera vointa.
Daca, dimpotriva, ignoram aceste lucruri, cosmosul ne poate obliga sa
învatam involuntar legile. în acest caz, profitam numai în mica masura de
posibilitatile care ni se ofera pentru dezvoltarea noastra spirituala.
Un exemplu va clarifica cele de mai sus.
Sa presupunem ca Saturn tranziteaza opozitia lui Marte. Simplificat, aceasta
înseamna „rezistenta” la energie.
Problema care se pune în acest caz este cunoasterea energiei care întâmpina
rezistenta. Saturn simbolizeaza singuratatea, raceala, boala, întunericul,
moartea, demoralizarea, distrugerea fizica etc. Daca te ocupi în mod constient de
aspectele „cvadratice” proprii, practicând karate, tenis, box, taiatul lemnelor, ai
putea face experienta fenomenului rezistentei la energie. Daca, în schimb, ai
mânca mai putin, te-ai retrage în tine însuti, te-ai îmbraca mai simplu, sau chiar
te-ai gândi la moarte, ai simti efectele tranzitului planetei Saturn.
Daca însa nu faci nimic din toate acestea, atunci cosmosul poate crea
conditiile necesare care sa te constrânga sa le faci. De .exemplu, conducând cu
mare viteza (energie) poti intra într-un copac (rezistenta) si te poti regasi la spital.
Exista multe moduri, mai simple sau mai complicate, de a ajunge la acelasi
rezultat. Durerea, suferinta si moartea sunt pretutindeni prezente. Prin aceasta
modalitate experimentezi inconstient acelasi principiu, obtii aceeasi informatie
necesara dezvoltarii tale spirituale. Numai ca în atare situatie profiti mult mai
putin decât daca ai trai în mod constient atari experiente, având astfel
posibilitatea de a le resimti la un alt nivel.
Chiar daca nu ar fi adevarat ceea ce afirma Dethlefsen, si anume ‘faptul ca
experientele traite la un anumit nivel le fac inutile pe cele situate la alt nivel,
merita totusi sa reflectezi la ele si sa traiesti aspectele lor astrologice în mod
constient, valorificând toate situatiile cu care te întâlnesti în viata ca pe o sansa
pentru desavârsirea spirituala.

U folderu Baneri i smiješne slike uvijek držim zanimljivosti vezane uz naš bosanski i balkanski mentalitet!

Imate komentar?!

Do vas je…