Per gli appassionati di giochi difendi la torre ecco un bel gioco di strategia dall’ambientazione piratesca. Alcuni terribili pirati vogliono conquistare la tua fabbrica di dolci, e tu dovrai difenderla a ogni costo, posizionando torrette e unità difensive lungo il tragitto che porta alla tua base.

I Pirati – Cake Pirate

Un nuovo importante personaggio sta per sbarcare nell’universo Italiano di One Piece: stiamo parlando di Brook, lo scheletro “canterino”.

Ha circa 88 anni, capelli afro, composto da sole ossa e vestito da tipico gentleman inglese: il sogno di Brook è quello di tornare dalla balena Lovoon, per informarla della tragica fine dei suoi ex compagni di ciurma (Rumba) e per giustificarsi, vista la sua lunga assenza. Una curiosità: Eiichiro Oda, creatore della serie, aveva in mente la sua entrata in scena fin dal 2000, rimandandola al 2007, data della comparsa ufficiale del personaggio.

Cosa avrà a che fare con Rubber e i suoi amici? Questo lo lasceremo scoprire a chi non si vuole rovinare la sorpresa. Sappiate solo che il nostro amico musicista farà la sua apparizione “Italiana” ufficiale venerdì prossimo, nell’episodio dal titolo: “La nave fantasma“. Continua subito dopo il salto…

Gli presterà voce uno storico doppiatore, che vi anticipiamo in esclusiva assoluta grazie a Mediaset e a Anime Fun: Daniele Demma! Lo abbiamo già ascoltato nei panni di Kururu, nella serie Keroro o come voce del pupazzo Ambrogio di Bim Bum Bam, Morilire ne Il segreto della sabbia, Capo in I segreti dell’isola misteriosa e molti altri. Maggiori informazioni sui suoi doppiaggi nella pagina a lui dedicata sul sito di Antonio Genna.

Questa settimana, con la partecipazione speciale dei ragazzi del Rum Club italiano, ci siamo avventurati alla ricerca di un grande tesoro. Dopo aver combattuto redivivi scheletri, ci siamo impossessati del bottino; la nostra nave ha però fatto naufragio! Tra i resti della chiglia siamo fortunatamente riusciti a salvare la cosa più importante: il rum! Per accompagnare le nostre bevute, raggiunta la spiaggia, ci siamo preparati uno stufato del naufragio.
Mentre cucinavamo abbiamo chiesto ai ragazzi del Rum club di provare a raccontarci un po’ della storia e della cultura del Rum.

La playlist della serata:

• Cousins – Vampire Weekend
• Pirates (Can’t All Sail The Indian Ocean) – Forest City Lovers
• Death by a Ninja (A Love Song) – Woodpidgeon
• Smack My Bitch – Prodigy vs Enya (Mtv mash)
• Surfin’ Bird – The Trashman

Per gli amici del podcast: ora abbiamo una pagina su iTunes. L’icona qui a lato vi porterà direttamente là. L’abbonamento è gratuito e ogni settimana scaricherete automaticamente la nuova puntata. Per tutti gli altri permane il metodo tradizionale.

Hai Joi la bal, la balul piratior in club Kapital, Sibiu.

Balul Facultatii de Litere si Arte

Hai costumat in pirat si ai reducere la bilet, in loc de 10 lei dai doar 5.

Te astept… nu rata cel mai tare bal al ULBS.

În acest post voi aborda subiectul “copyright” , însă mă voi axa pe muzică.
În ciuda faptului că vânzările de CD-uri au scăzut enorm, încasările din muzică rămân la un nivel ridicat. Industria muzicală reprezintă, la nivel mondial, un bussines de 40 de miliarde de dolari (cam 160% din suma pe care România doreste să o împrumute de la FMI pentru a-si rezolva problemele generate de criza economică). Urmează o întrebare justificată: “De unde? Când producătorii se plâng de vânzări scăzute, când un artist care vinde 150.000 de unităţi este “lovit” cu discuri de platină, deşi în urmă cu câţiva ani, un disc de platină reprezenta distincţia pentru vânzarea a câteva milioane de unitaţi… “ . Simplu ! Drepturi de autor.
Atunci când procuraţi un album original al unui artist, veţi vedea pe coperta respectivului album o propoziţie de genul “© Copyright Universal Music 2002. All rights reserved. “ sau românescul “Copyright MediaPro Music 2009. Toate drepturile rezervate.” (exemplele sunt luate, pur şi simplu, la întâmplare). Aceste texte inserate pe coperţile de album ne atenţionează că avem un produs aflat sub incidenţa legilor de copyright. Astfel, noi nu avem voie să distribuim melodiile de pe respectivul album, să le difuzăm în anumite locuri, să multiplicăm albumul, etc. , fără acordul casei de discuri. Asta înseamnă alţi bani pentru casele de discuri. Mulţi dintre voi se află probabil într-o nebuloasă…
Practic, un restaurant care pune anumite melodii pe fundalul atmosferei din interior/exterior plăteşte nişte bani pentru muzica pe care o difuzează. Radiourile plătesc sume de bani pentru muzica din playlistul lor, televiziunile la fel , şi chiar canale NEW MEDIA importante plătesc pentru fiecare difuzare a unui content aflat sub copyright, o anumită sumă de bani (Youtube, Veoh, etc.). Se plătesc bani buni dacă vrei să foloseşti, ca artist, o parte dintr-o melodie, linia sau versuri sau dacă vrei sa faci un cover. Nu are rost să lungesc lista, pur si simplu ce înseamnă difuzare publică a unei melodii, se plăteşte (asta daca vrei să respecţi legea J ) . Banii aceştia sunt colectaţi de către instituţii specializate, care îşi opresc un anumit comision şi care apoi împart banii către casele de discuri (împarţirea se face dupa numărul de difuzări). UCMR, instituţia care momentan colectează banii din difuzări la noi, a avut anul trecut încasări de 28 de milioane de euro. Sună bine, nu?
Contractele pe drepturi de autor sunt foarte consistente. Multe procente, multe clauze, multe subpuncte, termeni, negocieri dure. E vorba de foarte mulţi bani! Extrem de mulţi bani! Casele de discuri se plâng de scăderea vânzărilor de unităţi, însă nu aduc in discuţie mai deloc încasările din publishing. Să fim serioşi! Mai toate barurile, restaurantele, pub-urile difuzează muzică. Radiourile nu ar mai exista fară muzică. Reclamele necesită fond muzical. Filmele au coloane sonore. Pe Tv se aud melodii. Şi ce e cel mai important, casele de discuri încasează bani şi pe melodii din prezent, dar şi pe melodii de acum 20 de ani, pe care le au în catalog.
Un autor de carte, când încheie un contract cu o editură, cedează drepturile doar pentru o anumită perioadă, urmând ca după perioada stipulată în contract, autorul să îşi primească drepturile de autor înapoi. Casa de discuri rămâne mereu în posesia drepturilor de autor.
In ultimul timp, am văzut cum toţi reprezentanţii caselor de discuri condamnă faptul că pe Internet se distribuie multă muzică, fără acordul lor, iar pierderile pe care aceştia le înregistrează sunt adevarate găuri. Ei condamnă servicii precum Napster, Gnutella sau Freenet, pentru că vânzările de unităţi se află într-o continuă scădere. Citim o mulţime de articole cum pirateria a atins cote alarmante, cu cifre multe, cu pierderi mari ale caselor de discuri ce nu îşi mai pot acoperi cheltuielile, cum lumea nu mai are respect pentru munca artiştilor.
Peste un miliard de download-uri au fost inregistrate anul trecut (numai în muzică), iar încasările din muzică sunt tot mari (cum ar spune americanii: “sales are up”). Oare nu aceste download-uri crează cerere? Ar mai exista această diversitate pe plan muzical din prezent, dacă nu ar exista Internetul şi resursele lui?
Servicii precum iTunes sau Rhapsody reprezintă soluţia de download “legal”. Descărcările de piese/albume/content video se fac contracost, astfel casele de discuri primesc banii pe care îi cer, iar aceste servicii încasează un comision. Care este câştigul caselor de discuri? In primul rand, încasează bani din vânzarea materialelor unor artişti în care investesc foarte putin, dar care au fanii lor sau au o promovare puternică pe Internet. Casele de discuri nu semnează doar cu artiştii care invadează playlisturile radio-urilor de main-stream sau care se aud în toate cluburile, pentru că au nevoie de varietate. Astfel, într-un calatog al unei case de discuri vor exista si artisti care nu aduc a sex-symboluri, se feresc de scandaluri, iar muzica pe care o abordează are la bază nişte cunostinţe bine puse la punct. Iar aceşti artişti au publicul lor. Slava Domnului ca nu toată lumea ascultă Black Eyed Peas, 50 Cent, Basshunter.
Internetul ne oferă o alternativă de a asculta si altceva decat piesele din heavy-rotation de la radiouri si posturi Tv de specialitate (care de cele mai multe ori sunt prea comerciale ori de prost gust). De multe ori rămân surprinsă când mă uit pe paginile serviciilor de download contracost şi vad cum artiştii din topurile radiourilor sunt devansaţi ca număr de descărcări, de artişti necunoscuţi publicului larg, dar care fac muzică din plăcere şi păstrează o legătură strânsă cu fanii lor.
Deci, casele de discuri au numai de caştigat prin această diversitate, pentru că realizează profit prin nişte artişti în care investesc sume minime. Automat după ce un astfel de artist vinde mult pe un site de download contracost, câstigă notorietate, iar melodiile lui vor fi difuzate pe diverse canale, rezultând bani din drepturi de autor.
Până la urmă, casele de discuri se tem că au pierdut controlul asupra distribuţiei. Apar producţii independente, care au succes. Astăzi, foarte multi artişti ce s-au lansat cu ajutorul Myspace-ului, Youtube-ului, Facebook-ului şi chiar a serviciilor gen Napster au o mulţime de fani, apariţii, concerte, sunt difuzaţi. Asta înseamnă bani pierduţi pentru ele!
In concluzie, cine sunt piraţii? Cei care pun la dispozitia utilizatorilor diferite materiale sau cei care intră în posesia unor drepturi pe nedrept, câştigând o mulţime de bani de-a lungul anilor? Cei care lansează artişti de care nu ar fi auzit nimeni, cei care crează cerere sau cei care îşi recuperează banii pe care îi investesc în artişti prin diverse clauze contractuale? Este de vină Napsterul pentru sărăcia în care ajung să trăiască anumiţi artişti după o vârstă? Sau contractele stupide care le sunt vârâte pe gât şi prin care îsi cedează drepturile asupra propriilor creaţii?

Grazie alla segnalazione del lettore Lorenzo, vi invito a visitare una galleria di pirati della strada ripresi con l’autovelox: http://www.cavriana1.blogspot.com/ .

Come dice Lorenzo, si tratta di episodi-limite, nei quali si contribuisce, forse per la prima volta e dalla parte degli organi accertatori, alle ricorrenti questioni sugli autovelox. La galleria dimostra con prove inequivocabili che tipo di pirati circolano talvolta nelle nostre strade.

Mi piacerebbe sapere cosa potrebbe dire a sua discolpa il conducente dell’auto che transita a 123 kmh, (limite 70) invadendo pure l’altra corsia…

I proprietari delle console Xbox 360 modificate per far “girare” giochi pirati, potrebbero avere i giorni contati.

Microsoft, infatti, sta bloccando questo tipo di utilizzatori nella sua rete Xbox Live e, tra ottobre e novembre, ha bandito l’accesso a 600mila giocatori.  Lo stop avviene appena il giocatore che possiede una Xbox 360 modificata si connette in rete per giocare con un titolo pirata.

L’impresa ha spiegato in un comunicato stampa che “tutti i consumatori dovrebbero sapere che la pirateria è illegale e modificare la Xbox 360 per giocare a videogame pirata viola i termini di uso della rete Xbox Live, oltre a far perdere la garanzia dell’apparecchio e comportare l’espulsione dalla rete on line”.

E ha aggiunto, minacciosa, che è in grado di identificare i giocatori che ricorrono a software per far girare giochi pirata.

Messaggi diretti ai giocatori

I giocatori che si sono visti bandire da Xbox Live hanno ricevuto un messaggio che li informa che il loro conto è bloccato fino al 31 dicembre 9999.

Alcuni giocatori hanno già reagito al blocco protestando. I più esaltati hanno addirittura inviato minacce di morte al funzionario della Microsoft responsabile del blocco. Stephen Toulouse ha dichiarato a Globo.com, il principale sito di informazione brasiliano, che si è visto pubblicare i dati personali su internet e ha ricevuto minacce di morte da diversi giocatori.

Fonte: www.ilsalvagente.it

Dacă o înconjurăm în acțiuni formale si legale, mișcări și ideologii, riscăm să uităm că pirateria este totuși ilegală. Oricât am vrea, nu putem înfrumuseța starea actuală sau condiția istorică a piraților.

Cred că pirateria este o stare latentă la suedezi, moștenire genetică datorată vikingilor probabil, partidul piraților nefiind unica mișcare pe o scală mai mare pe care ei o întrepind.

The Pirate Bay (TPB) – Golful Piraților – este un site suedez ce se autoproclamă ca fiind cel mai mare tracker de torrente și, în cea mai mare măsură, își permite auto-titulatura deoarece are un Alexa Rank de 107.

Poate v-am încurcat puțin. Să vă explic: pentru oricine folosește torrente pentru a downloada filme, muzică, kit-uri de instalare etc. TPB-ul nu este un site nou. Dar pentru cei care sunt în continuare adepți ai ODC-ul/StrongDC-ului, s-ar putea să fie necesară o descriere a torrentelor.

The Pirate Bay, Seedpeer, Mininova și o întreagă listă de astfel de site-uri oferă niște fișiere cu ajutorul cărora poți downloada tot ce dorește suflețelul tău de pe internet folosindu-te de un program ca µTorrent. E simplu și e sigur (dacă ești atent cine a uploadat torrentul respectiv pe site), chiar dacă nu este rapid uneori.

Cât despre Alexa Internet, aceasta este o companie subsidiară Amazon.com ce oferă rapoarte de trafic ale site-urilor. Numele firmei a fost inspirat de la antica și faimoasa Bibliotecă din Alexandria. Mai multe informații găsiți la linkurile de mai jos.

Acum, întorcându-ne la TPB: Cu o siglă ce, semiotic vorbind, nu lasă mult interpretării (o corabie pe a cărei velă principală stă inscripționat un simbol al pirateriei – un craniu cu două oase încrucișate – ceva mai modernizat: o casetă cu două oase încrucișate), The Pirate Bay a luat naștere în noiembrie 2003 ca acțiune întreprinsă de organizația anti-copyright Piratbyrån (Biroul Pirateriei). Din octombrie 2004, site-ul funcționează separat de creatorii săi, fiind condus de Gottfried Svartholm si Fredrik Neij.

Pe 31 mai 2006, poliția din Stockholm, primind un mandat oficial, au controlat serverele site-ului, închizându-le pentru trei zile. Pe 17 aprilie 2009, conducerea TPB-ului a fost acuzată de încălcarea drepturilor de autor, primind ca pedeapsă un an în închisoare și o amendă de puțin peste 2,5 milioane de euro.

În ciuda acestor întâmplări, site-ul a continuat să funcționeze fără probleme. Pirații din Caraibe au competiție. Internetul este noul Ocean Planetar.

Mai multe informații aici:
http://en.wikipedia.org/wiki/The_Pirate_Bay – The Pirate Bay
http://en.wikipedia.org/wiki/Alexa_Internet – Alexa Rank

Referindu-mă la ultimul post și la existența Partidului Piraților, nu pot decât spune că deja era de așteptat o astfel de mișcare din partea nordicilor, inovatori din fire. Citind despre acest partid, mi-am amintit de sistemul de operare Linux. Într-o vreme când Microsoft Windows era de neîncredere, iar sistemele Unix erau prea scumpe, Linus Torvalds a creat un sistem de operare de tip Unix si… l-a distribuit gratis.

Inițial am putea zice că a făcut un lucru bun, dar prin inițiativa sa, la prima vedere altruistă, a distrus piața. Desigur, nu îl putem acuza de concurență neloială deoarece nu a scăzut prețul pieței, furând clienții altora, ci l-a eliminat cu totul. Totuși, din punct de vedere economic, creația sa a adus cu sine numeroare probleme.

Personal, sunt de părere că open source-ul este o idee superbă, dar una foarte dificil de pus în practică într-o eră capitalistă. Așadar, este oare posibil ca Internetul să devină o sursă liberă de informații, eliminând drepturile de autor cu totul din conținutul său? Poate Internetul să devină pentru realitate ceea ce a fost Linux printre sisteme de operare?

Pentru mai multe informații legate de acest subiect, recomand următoarele adrese:
http://en.wikipedia.org/wiki/Linus_Torvalds – Linus Torvalds
http://en.wikipedia.org/wiki/Linux – Linux

Și de ce nu?
Deja există partid pentru tot ce se poate. Acum e rândul piraților.

Partidul piraților (Piratpartiet) a luat naștere în 2006 în Suedia și a ajuns în câțiva ani unul din partidele cu cel mai mare număr de membri, inspirând inițierea unei astfel de mișcări în toată lumea, dar în principal în Europa.

Intențiile oficiale ale acestor ”pirați” sunt, pe scurt, de a revoluționa conceptul de drept de autor și de a elimina cu totul brevetul, considerate de ei îmbătrânite și nerealiste. Ei sunt de părere că Networking-ul, Download-ul și File Sharing-ul nu ar trebui criminalizate și că Internetul ar putea deveni ”cea mai măreață bibliotecă creată vreodată”.

Totuși, nu putem ignora faptul că, deși sunt susținuți de foarte mulți oameni, pirații au și inamici. Legea e lege, iar furtul e furt. Ceea ce e un lucru bun pentru unii este rău pentru alții.

”The Internet is both great and terrible. As a source of information, a tool for delivering music and art, it’s great. But spamming ads and piracy of music is terrible. It’s stealing.” – Gary Wright

Așadar, părerile sunt împărțite. Voi ce părere aveți?

Pentru a afla mai multe despre acest partid, vizitați următoarele adrese:
http://www.piratpartiet.se/international/english – The Pirate Party
http://en.wikipedia.org/wiki/Pirate_Party – Pirate Party

Scrive Cammilleri: “Ecco, per esempio, cosa si legge in Origini e storia della Massoneria di M. Baigent e R. Leigh (Newton Compton): «La legislazione contro gli zingari in Scozia era sempre stata molto severa e durante la Riforma lo divenne ancora di più. Nel 1574 il parlamento scozzese decretò che tutti gli zingari catturati venissero frustati, marchiati sulla guancia o sull’orecchio, o che venisse loro mozzato l’orecchio destro. Altre leggi ancora più severe furono introdotte nel 1616. Alla fine del Seicento gli zingari venivano deportati in massa in Virginia, alle Barbados e in Giamaica» (p. 129)”.

Quelle contee poi ricordano luoghi pirateschi, pieni di avventure e tensione. La realtà, ahimé, molto più sciatta: la pirateria era ricettacolo dei peggiori diseredati e reietti, gente senza morale nè controllo, capaci solo della legge del branco e degli istinti più animali.

Curiosamente al marchio zingaro fanno da contraltare orecchini e tatuaggi dei corsari. Che si sia realizzato qualche strano incrocio tra apolidi radicali?

Non posso fare a meno di pensarci. Né posso fare a meno di scuotere il capo, quando vedo per la strada giovani e meno giovani paventare tatuaggi o piercing. Li credono un segno di energia trasgressiva; sono invece la dichiarazione di uno stato inferiore, di una vita più da bestie che da uomini, di un individualismo nocivo a sè e agli altri, icone – rispettivamente – delle prostitute e dei criminali.

Un simbolo, sì, speriamo non profetico.

Drepturile de autor, după cum putem afla de pe site-ul www.wikipedia.org reprezintă ansamblul prerogativelor de care se bucură autorii cu referire la operele create; instituţia dreptului de autor este instrumentul de protecţie a creatorilor şi operelor lor. Adică, ce înţeleg eu de aici este că, aceste drepturi sunt ale creatorilor pentru lucrările lor artistice şi literare, adică o proprietate intelectuală. La rândul ei, proprietatea intelectuală este definită de Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale drept “orice creaţie a minţii umane”. Fiindcă opera de creaţie originală, exprimată într-o formă concretă, susceptibilă de a fi percepută, reprezintă obiect al proprietăţii intelectuale din momentul elaborării ei.

Intenţionat sau nu, oamenii încalcă deseori aceste drepturi prin reproduceri, distribuiri, traduceri sau orice alte utilizări neautorizate. Aşa că, orice copiere şi distribuire neautorizată reprezintă o încălcare a legii şi a moralei, fie că priveşte un bun material sau o creaţie intelectuală.

Tipurile de lucrări (opere) la care se referă dreptul de autor includ: opere literare precum romane, poeme, piese de teatru, jocuri, lucrări de referinţă, ziare/ reviste, programe de computer, baze de date, pagini Web, filme, compoziţii muzicale şi coregrafice, lucrări artistice: desene, fotografii, sculpturi, arhitectură, reclamă, hărţi, desene tehnice, etc.

Pentru aprofundare, click aici: Plagiatul si drepturile de autor.

Revenind la tema noastră “Internetul, dreptul de autor şi piraţii“, cu toată sinceritatea mea, voi recunoaşte: DA! O comit! Adică plagiez. Şi n-am făcut-o doar o dată, de mai multe ori, atât de multe ori, încât nu mai ţin minte numărul. Am tras de pe net orice: filme, muzică, foto, programe software, referate, cărţi online etc. Deci foarte multe. Sunt cu experienţă în domeniu, aşa că pot să ofer şi sfaturi… Am şi o explicaţie. De ce nu mi-aş descărca şi eu un referat sau o recenzie de pe net?! Oare chiar am ajuns să plec la bibliotecă pentru o carte care poate fi accesată şi de pe net?! No! Decât să caut eu cartea, sau să aştept ceva vreme până mi-o găseşte… am dat un click pe “download” şi “descărcare terminată… deschide dosarul“.

Şi ca să fiu sincer până la capăt, recunosc că nu e bine ceea ce fac… dacă mă uit peste un comentariu, cam rămân fără propria opinie, şi cu timpul s-ar putea să nu-mi pot singur formula nişte păreri şi opinii vis-a-vis de o creaţie sau, şi mai rău, de o problemă de interes general. Până în anul III de facultate mai am timp să mă corectez. Hai nu plagiaţi, hai nu plagiaţi!

Daca in clasele 5-8 apelam mai mult la creativitate, originalitate si straduinta prin diferitele activitati pe care le realizam la orele de dirigentie, la concursurile de creatii personale sau la orice alta activitate care punea accentul pe ceea ce a fost infaptuit de tine, depunand un efort considerabil de a fi unic, la liceu toate aceste ,,calitati”, ca sa le spunem asa (trebuie sa recunoastem ca acum a fi inventiv, original nu este un lucru usor de faurit mai ales ca tentatia de a te uita la ,,vecinu” si de a face economie de timp si de efort este mare) s-au cam risipit. Cu totii ne amintim de acele referate pe care trebuia numaidecat sa le facem daca nu vroiam sa primim o nota nu tocmai imbucuratoare. Si cum erau tot mai multe referate, eseuri de facut si noi eram tot mai preocupati de cu totul alte lucruri, am ales sa plagiem. Nu ca-i dadeam vrea importanta acestui lucru, in fond care era problema? totul se rezuma la COPY- PASTE- PRINT si voilà! rezultatul? ,,creatie proprie si personala”, asta ca sa-mi citez o fosta colega care luase de pe internet o compunere si pretindea ca-i apartine si ca-si merita laudele (in alte conditii, noi, scumpii ei colegi, nu am fi avut nimic de obiectat, dar faptul ca a rostit atat de raspicat CREATIE PROPRIE SI PERSONALA, de parca n-ar fi acelasi lucru, ne-a deranjat grozav). Ca sa nu mai spun ca ea a luat 10 pe acea compunere minunata despre iubire, pe cand noi, cei care am cautat pana in strafundul mintii noastre cele mai nebanuite idei de a fi cat mai interesanti si originali, ne-am ales cu cate un 8, un 9 tras de par si 10 pentru cei care chiar au reusit sa reinvie acele calitati de care va vorbisem mai devreme.

Ce conta ca referatul care in mod sigur nu-mi apartinea  se regasea la inca cel putin 3 colegi. Noi pretindeam o nota maricica pentru efortul de a da search pe internet, de a citi primele randuri  sa vedem daca corespunde cu tema data si de a ne consuma cartusul. Greseala a fost a noastra ca am ales plagiatul, dar mai mare a fost a profesorilor care ne acceptau acele proiecte mediocre, cu aceleasi idei ce se repetau cuvant cu cuvant, an de an. Si astfel, am ajuns la facultate unde, slava Domnului sau mai bine zis slava Facultatii de Sociologie si Asistenta Sociala, nu incurajeaza plagiatul. Nu pot spune ca va fi usor de acum incolo sa realizam referatele, recenziile, proiectele si ce mai avem de facut, dar cel putin avem siguranta ca vom fi evaluati pe ceea ce ne apartine, pe ideile, parerile, remarcile noastre, pe ceea ce odinioara ne facea diferiti de ceilalti. Pana la urma ,,important e cat si cum gandesc” (Pasarea Colibri-Vinovatii fara vina).

Storie di pirati ebrei tra il Mar dei Caraibi e il Mare del Nord

È appena uscito il primo numero di “Pagine ebraiche”, mensile dell’Unione delle comunità ebraiche italiane. Pubblichiamo uno degli articoli dedicato al volume Jewish Pirates of Caribbean (New York, Doubleday, 2008, pagine 352) del giornalista e storico americano Edward Kritzler.

di Anna Foa

È strano come gli ebrei, pur appartenendo a una religione piuttosto restia ad accettare proseliti, siano affascinati dalla prospettiva di scoprire dappertutto ebrei, o mezzi ebrei, o remoti discendenti di ebrei. A sollecitare l’entusiasmo nostalgico del mondo ebraico sono soprattutto le vicende dei marrani, cioè degli ebrei convertiti perseguitati dall’Inquisizione nella penisola iberica e nelle Americhe. Questa vera e propria epopea romanzesca, di vite duplici, di identità celate e disvelate e di persecuzioni non smette di affascinarci, e leggiamo con entusiasmo i libri che sostengono la presunta appartenenza marrana di questo o di quello. Qualche anno fa, ad esempio, andava molto di moda sostenere che Cristoforo Colombo era di origine ebraica, anche in seguito all’uscita di un libro, storicamente assai debole ma emotivamente convincente, nientemeno che di Simon Wiesenthal.

 Che illustri personaggi della storia e della cultura passata fossero discendenti di conversos, lo si sapeva bene del resto. Non contenti di avere Spinoza, Heine, Marx, Freud, Einstein e, Schonberg, per non nominare che i nomi più grandi, gli ebrei sono ancora alla caccia affannosa nella storia di ebrei “nascosti”, dei discendenti degli anussim.
Meglio se pii e osservanti come Shlomo Molho, il compagno dell’avventura messianica di David Reubeni nel primo Cinquecento, ma in mancanza di questi si accettano anche gli eretici e i mercanti di schiavi, i laici e le spie.
Ed ecco un libro, non tradotto in italiano e disponibile solo nell’originale inglese, che ci mette addirittura sulla pista dei pirati della Tortuga. Tutti o quasi marrani, o almeno filogiudaizzanti, naturalmente, compresi il Corsaro Nero e sua figlia Iolanda, che tanto hanno fatto sognare la mia generazione (oggi sono quasi dimenticati, ma non sarebbe male recuperare anche Salgari in questa infornata di filogiudaizzanti).
Scherzi a parte, il libro del giornalista e storico americano Edward Kritzler, Jewish Pirates of the Caribbean, tratta non solo dei corsari della Tortuga, come il titolo ci potrebbe far supporre, ma in genere della diaspora marrana, o più specificamente, anche se non solo, di quei conversos spagnoli e portoghesi che emigrarono nelle Americhe, dal Messico al Perú, furono perseguiti anche là dall’Inquisizione e diedero un notevole apporto allo sviluppo economico e commerciale del Nuovo Mondo.
Il libro intreccia questa storia, assai poco conosciuta dal vasto pubblico, con quella della comunità di Amsterdam, e con le vicende del ritorno degli ebrei in Inghilterra nel Seicento. Insomma, con la storia dei Paesi che attuarono un’attiva politica coloniale in funzione anti-spagnola. L’idea che è alla base del libro è che la colonizzazione americana, fin dai suoi esordi, abbia obbedito al proposito di cercare per i discendenti degli ebrei sefarditi costretti alla conversione o all’esilio nella penisola iberica una terra nuova, che offrisse loro la libertà negata in patria. Che è poi l’interpretazione di Wiesenthal.
Di qui l’afflusso, proibito sovente e altrettanto sovente contrastato con processi e roghi, dei conversos spagnoli e portoghesi nel Nuovo mondo, la loro presenza numerosa nelle nuove terre americane, Messico, Perù, sempre sotto la copertura formale del cattolicesimo. Di qui, nel corso del Seicento, la guerra contro la Spagna e i suoi traffici commerciali nell’Atlantico, portata avanti dai mercanti ebrei di Amsterdam insieme con gli inglesi, attraverso la pirateria.
È una storia romanzesca, in cui spesso la realtà supera la finzione, come nella storia di Sinan, il famoso pirata ebreo che conquistò Tunisi, un rifugiato spagnolo in Turchia divenuto negli anni Trenta del Cinquecento il luogotenente del Barbarossa, o come Samuel Palache, il rabbino pirata, originario di Fez, sempre intento a tessere strane alleanze tra l’Olanda, l’Inghilterra, la Spagna e il Marocco, in un gioco che più che duplice potremmo chiamare molteplice. Le sue esequie, nella Amsterdam del 1616, videro il carro funebre trainato da sei cavalli bardati di nero seguito dall’intera comunità ebraica di Amsterdam, e dal principe Maurizio di Nassau, con tutte le autorità cittadine. O come nella storia dei pirati ebrei della Giamaica che parteciparono attivamente alle imprese di Henry Morgan.
Tutti  a  leggere  questo  libro, dunque, chissà che non salti fuori qualche altra meraviglia! Non me la sentirei di raccomandarlo in un convegno accademico, ma per una lettura piacevole davanti al caminetto è proprio l’ideale.

http://www.vatican.va/news_services/or/or_quo/text.html#13

Internetul este prietenul nostru de zi cu zi. In zilele noastre, el, nu este doar un capriciu, ci si o necesitate. Insa, majoritatea dintre noi, fara sa realizam, suntem complicii pirateriei. Pirateria presupune  publicarea copiilor neautorizate, adica, fara dreptul de autor, a unor informatii ce apartin altor persoane. Prin simplul fapt ca fiecare dintre noi are descarcata muzica sau filme de pe internet, noi suntem cei care ii sustinem, intr-o anumita masura, pe oamenii care practica pirateria. Cei care acceseaza informatiile de pe internet, sunt foarte satisfacuti, in primul rand, pentru ca sunt gratuite si usor accesibile. Ne ajuta sa facem economie de timp si bani. Deoarece ducem un mod de viata activ si fiind constransi de timp, internetul este tocmai cea mai plauzibila explicatie a cauzei complicitatii noastre, chiar daca, ea este facuta in mod inconstient de multe ori.
Cu toate acestea, pirateria este un lucru foarte binevenit pentru oamenii care nu-si pot permite toate programele pentru calculator, jocuri si multe altele, din cauza banilor.

 

Sparati colpi di arma da fuoco, nessun ferito

Un mercantile italiano è stato attaccato all’alba dai pirati al largo delle coste del Kenya: sono stati sparati colpi di arma da fuoco, ma la nave è riuscita a sventare l’abbordaggio grazie alle manovre diversive attuate. Lo ha appreso l’ANSA da fonti della Marina militare. Il fatto ha visto come protagonista il mercantile ‘Jolly Rosso’ della compagnia Linea Messina, di Genova, e si è verificato a circa 300 miglia da Mombasa.

Prima chestie

Din ciclul “Great minds think alike”, am o povestire cu “Women think alike”

Printr-una din plimbarile mele de asta-vara, ajunsesem sa ii iau un suvenir si fratelui meu. Cum nu erau cine stie ce lucruri pe acolo si cum stiam ca se plangea ca are o singura cana de ness/ciocolata calda/etc. (ca de alte feluri avem o groaza), decid sa ii cumpar o cana neagra ceva pirates theme. Dupa ce o ia bine la verificari domnul/musafirul/gazda/n-as scrie restul, ca intotdeauna si incearca sa se targuiasca de parca era in piata fara reusita. O luam pana la urma si ma simt fericita. E o cana neagra cu pirati, n-am cum sa dau gres; cui nu-i plac canile cu pirati?

Ei bine am dat gres. Fratele meu nu a fost prea incantat de suvenir si cana avea sa stea aruncata in dulap. Pana cand intr-o seara vine la noi iubita lui, sa stea pana reuseste sa isi rezolve cu cazarea la camin. Seara, hai sa ne facem toti o ciocolata calda cu lapte. Cand da ea peste cana in cauza si intreaba de ea. Il intreaba pe fratele meu daca vrea in cana aia. El ii spune ca nu ii place. Iar ea ii zice: “Cum sa nu-ti placa o cana cu pirati? Imposibil. Tuturor le plac canile cu pirati.”

In mod evident, m-a pufnit rasul.

A doua chestie

Ca sa pastrez un echilibru si sa vorbesc si despre barbati, o sa zic doua invataminte pe care le-am tras eu:

1. Daca fratele tau ia burete roz, nu e pentru ca e gay.

Asta era cel mai indemana burete de pe raft. Cel mai probabil inca n-a observat ca e roz.

2. Daca prietenul tau cel mai bun iti zice “coaie”, nu te simti jignita.

Asa se adreseaza el tuturor prietenilor lui.

]]> http://omucustiri.wordpress.com/2009/10/18/programa-postarilor-proiect/ Sun, 18 Oct 2009 16:34:00 +0000 omucustiri http://omucustiri.wordpress.com/2009/10/18/programa-postarilor-proiect/

Vineri am spus ca voi posta “programa” pe care o voi urma in cadrul derularii proiectului.
Postarile care vor face obiectul proiectului sunt grupate in 6 mari parti, salvate sub eticheta pirati, grupate astfel:

1. Notiuni introductive referitoare la Internet. Definitii, structuri, istorie si posibil statistici utilizatori.
2. Tipuri de site-uri, numar aproximativ site-uri si posibil notiuni generale servere web si servere de email + explicarea terminatiilor prezente la sfarsitul domeniilor: .info, .org, .eu, etc.
3. Domenii si site-uri ciudate. Voi prezenta site-uri interesante dpdv. al continutului, nefacand referire la site-uri gen wikipedia sau site-uri de referate si baze de date.
4. Pornografia, pirateria si interetul mai sigur. +sfaturi generale privind protectia utilizatorilor.
5. Frauda virtuala si drepturile de autor, notiuni introductive + exemple si modalitati de protectie si prevenire.
6. Concluzii reduse privind navigrea in siguranta si legalitate pe internet + bibliografie.

Frecventa postarilor nu va fi una sistematica, postand atunci cand timpul imi permite acest lucru. Voi posta minim odata pe saptamana. Fiecare tema propusa va fi alcatuita din cateva postari concomitente.
Planul poate si schimbat in orice moment in functie de cerintele aparute.

Nu! nu ma reprofilez, nu trec de la politica la probleme morale! Dar voi incepe sa postez odata pe saptana sau la doua saptamani, postari referitoare la internet, drepturile de autor si pirati. Asceste postari vor face parte dintr-un proiect mai amplu, ce se va finaliza cu un raport de aproximativ 3 pagini in care voi descrie ceea ce am observat in cadrul acestui studiu virtual.

Pentru ca nu sunt impuse conditii mult prea restrictive cu privire la postari, voi adopta un stil propriu de a aborda problema. Voi concepe in acest weekend un plan al acestora. Sper ca duminica seara sa le public pe blog.

O seara buna!

E însă imperios să spunem că, dacă este să dăm crezare jurnalului de bord al căpitanului Saragoza, descoperit în aceeaşi vreme cu nefericitul document despre care fu mai devreme vorba, lupta dintre cele nave s-a încheiat cu o remiză care a mulţumit ambele tabere. Mai mult decât atât, se pare că la finalul ei s-au schimbat invitaţii de complezenţă şi cărţi de vizită. Bravul căpitan Saragoza a acceptat chiar şi un schimb de însemne cu formaţia adversă, dintr-un avânt filantropic care nu avea să rămână fără urmări. Schimbul acesta de însemne l-a pus în dificultate, mai întâi, chiar pe autorul rândurilor de faţă, care se văzu în situaţia de a trebui să ia o foarte grea hotarare, renuntand la unele dintre cele mai frumoase alcătuiri de cuvinte care i-au reuşit până aici, de vreme ce nu ar mai putea să vorbească cu temei despre nava care purta însemnele Casei Regale a Portugaliei, decât dacă ar dori, prin aceasta, să-l inducă în eroare pe cititorul a cărui atenţie nu a fost nici până acum menajată.

În vreme ce căpitanul Saragoza cădea pe gânduri, mulţumit totuşi de rezultatul înfruntării, nava care purta însemnele piraţilor se depărta de cea care purta însemnele Casei Regale a Portugaliei, după un schimb de identitate care deşi păruse cel mai potrivit pe moment, se va dovedi extrem de băgubos pentru ambele părţi. Dar despre aceste lucruri vom pomeni cu altă ocazie.

Cari lettori, vi presento un mio carissimo amico e confidente. Si tratta del gestore dell’osteria “Sighing Crab”, il granchio sospirante, un’istituzione qui, all’isola di Tortuga. Questo omone saggio e di buon cuore porta il nome di Oliver O’Pint, ed è sempre un piacere conversare con lui. E’ un uomo semplice e, allo stesso tempo, assai curioso; cosa che denota una spiccata intelligenza. Nonostante la sua semplicità d’animo ama discutere su svariati argomenti e spesso si dimentica di servire gli altri avventori. I pirati, si sa, non sono persone dai modi garbati. Ma Oliver ha sempre saputo mettere a freno le lingue e le mani delle ciurme selvagge che accorrono al suo locale.

Non vedo l’ora di tornare a Tortuga e trascorrere qualche piacevole ora conversando con il mio amico e magari, scroccargli qualche bevuta gratis. Ovviamente, siete tutti invitati ad “origliare” ciò che ci diciamo. Quindi, accomodatevi anche Voi. Prendete posto ad uno dei tavolacci del Sighing Crab e fatevi una bella bevuta alla Vostra salute!

My dear readers, let me introduce you one of my dearest friends of mine. I am talking about the “Sighing Crab” Innkeeper, Mr Oliver O’Pint. This big, wise chap has a great heart and it is always a pleasure to have a chat with him. He is simple, yes, but very curious as well, in which he denotes a great intelligence. Despite his semplicity he loves talking about many different issues and he often get loose and forgets his own customers. They can get mad at him, but he knows how to keep them quiet. Pirates are not pussy-cats, but Oliver perfectly knows how to treat them.

Looking forward to getting back to Tortuga and spend some time with him and maybe, get some free of charge drink. Of course, everybody is invited to listen in what we say, therefore feel free and have a sit and some drinks as well. Cheers to everybody!