Am citit aseară o novellă de Poe (Edgar Alan, pedofilul) care l-ar fi speriat pe Chomsky. Un nene are o pisică pe care o iubeşte şi care-l iubeşte. Pisica e neagră şi se ţine mereu după el. Într-un acces de nebunie, provocat şi de o cantitate mai mare de alcool, individul îi scoate unul dintre ochi animalului preferat (un lucru la care eu nu m-aş fi gândit). Pentru că l-a zgâriat puţin. A doua zi îi pare rău dar, peste câteva săptămâni o spânzură pe pisică. Tot într-un acces. Dup-aia îi ia foc casa. Peste câtva timp, un an sau poate doi, mai găseşte o pisică, la fel cu cea spânzurată, puţin mai puţin neagră, pe care, într-un alt acces alcoolifer, vrea s-o omoare cu toporul. Nevasta lui iubită încearcă să-l oprească şi, în schimb, îi sparge ei capul, o zideşte în perete, cu tot cu pisică şi gata. Şi toate astea în şapte pagini. Eu ştiu că Edgar Alan Poe era grim/dark/sinister/gloom/dismal/ghastly şi că are, mai ales din această pricină, mulţi mulţi fani, dar povestea asta e atât de amuzantă! Lui Baudelaire i-o fi plăcut? O fi văzut în ea simboluri şi semne? Pe Chomsky cred că l-ar speria. În fine, povestea, pentru cei care vor s-o citească se numeşte The Black Cat (cum altfel) şi e proastă. Ca majoritatea nuvelelor proaste ale lui Poe care l-au încântat pe Baudelaire.

Cautand in aer prada o pisica trece strada si e neagra: “Vai de noi!”. Chiar si veacul se opreste si privind-o se gandeste cum s-o stearga inapoi.
Ca un om fara de minte numai eu merg inainte, toti imi striga: “Esti nebun!”. Dar de ce imi este draga si iubesc pisica neagra asta n-am cum sa le-o spun.
Nu te speria iubito chiar de-ar spune lumea-ntreaga c-ai avea pe inserate ochii de pisica neagra. Daca tu provoci dezastre doar dezastrul meu sa fii, taie-mi calea viata-ntreaga si de 10 ori pe zi.
Uite o pisica neagra, lumea inapoi alearga dand cu pietre dupa ea. Cand o vad cum schiopateaza inima imi sangereaza si-i fac loc in viata mea.
Toti asteapta acum dezastrul si sa-mi cada-n cap albastrul cerului asa pe loc. Ei nu pot sa inteleaga cum, de ce pisica neagra mie-mi poarta doar noroc.

Am vrut sa scriu mai mult la postul asta si evident sa-l corectez dat fiind ca am scris versurile pe masura ce se canta si nu sunt tocmai speedy gonzales al tastatului daaaar.. ma bate Oana ca trebuie sa ma duc la ea . Stiu ca e 12 noaptea dar … eu sunt eu.

Asa, gata.
Zilele astea au trecut prin fata mea zeci de pisici negre. Chiar daca nu le-am vazut. Chiar! Mai ai ghinion in ziua respectiva daca trece si n-o vezi? ) Oricum nu cred in prostiile astea dar e fun uneori sa vezi daca ai tu dreptate sau altii. Plus ca a fost Halloween, ce altceva sa-ti vina in minte. E nice sa te gandesti ca exista o zi in care poti sa te prezinti “as your natural self” si toti sa-ti zica: “Ah, tu trebuie sa fii vrajitoarea la acest party, nu-i asa?” si sa nu fie perceput ca un lucru rau. Da, sunt sustinatoare a sarbatorilor romanesti dar e asa frumos sa ai parte si de ale celorlalti . Presents and stuff, you know? Chocolate, flowers, good disposition. Nu, nu mi-a luat nimeni inca “latz” (si stiu ce scriu desi scriu pitipongic) de aur la gat sau masina. And i hope it stays that way… Pana dau de fraier si il subjug ocrotita ingereste de taina miraculoasa a casatoriei. Hehehe! Dar sa nu mai divagam naiv :|
Lorelei zgribulita in frig, casti in urechi: “Hai sa iau tramvaiul spre casa!”. Sta un sfert de ora, danseaza usor, lejer de vara, pe refugiu, sa se incalzeasca. Tramvai, canci! “Hmmm.. daca nu vine in 5 secunde plec. 1, 2, 3, e timpul sa apari, 4, 5! (n-a aparut) God damn it, e frig!”. 2 secunde de mica pirueta gratioasa si apoi: “Fac pe degete, ca in liceu, ultimul deget imi spune ce sa fac. Pe jos, tramvai, pe jos, tramvai… pe jos, tramvai. Traamvaaaai… deci o luam pe jos!” Buuun, in pasi de dans de pe un refugiu pe altul, tzupa, tzupa.. luat pe jos. “E cald, e atat de cald.. tigarea asta zici ca-i semineu!” La jumatatea drumului isi spune: “E si daca trece acum tramvaiul nu-mi pasa. In fond as fi inghetat acolo asteptandu-l, asa am fumat si am mers si m-am incalzit… Sac!” Those were just words. Ochi milogi de caine batut se uitau dupa 5 secunde la un tramvai aburind si plin de scaune libere ce trecea pe langa ei.
Lorelei zgribulita in frig, casti in urechi: “Hai sa iau tramvaiul spre casa!”. Vede un tramvai, inima se agita, pleoapa se zbate, piciorul bocaneste… Tramvaiul face stanga! Dupa putin timp: “Gata, asta e!” vede un alt tramvai, inima se agita, pleoapa se zbate, piciorul bocaneste… Tramvaiul vine si se urca. Fara sa se uite la numar! Dupa un timp… Tramvaiul face stanga! “Fuck me, cat ghinion pot sa am, mama lui de 16 etc”. Coboara si se duce la urmatoarea statie a tramvaiului potrivit. Dupa alte cateva minute bune in care in n-a mai avut din ce sa dea (inghetasera toate) a venit si fenomenalul tramvai.
Lorelei zgribulita in frig, casti in urechi: “Am ajuns iar la afurisitul asta de tramvai gandindu-ma in alta parte, god damn it.” Sta 2 minute: “Mmmm, hai mai bine la troleu/autobuz, ca sunt mai multe care duc unde trebuie.” Trece pe partea cealalta: tzupa, tzupa, gata sa fie facuta afis. Dupa alte 2 minute de dardaiala crunta, se da drumul la semafor. Tramvai – 2 bucati, troleu/autobuz – nexam! :| ” ‘Tu-ti pisica ma-tii!”

Da, este o zi cu ghinion. Ghinion pentru circa o jumatate din populatia cu drept de vot. Marti , 13, de azi, este mai grav decat  pisicile negre, trecerea pe sub scara, pasitul cu stangul peste prag, intalnirea cu un popã…Toate acestea, simultan, nu afecteaza atatea milioane  de oameni cat votul de azi din Parlament. Parca nu-i ajungea acestei zile incarcatura ei  de rautate…

Adineauri, cand mai cutreieram bloguri, gasesc un comment legat de un videoclip un pic neortodox. Pentru cei lenesi il voi cita aici partea interesanta:

pai crestini estem noi?am scuipat de 3 ori in san, mi-am facut semnu crucii, am pupat icoana si am zis ca sa-i arza focu` de pornofili care sunt ei, doamne pazeste~ pai ce ceapa ma-sii e asta, frate?

Acum nu stiu, ori nu am remarcat tonalitatea ironica a commentului, ori domnisoara (presupun ca e domnisoara) este una dintre multele victime ale superstitiilor si ale bisericii. Si acum fara sa vreau sa incep o discutie teologica despre existenta lui Dumnezeu, etc… vreau sa imi exprim dezaprobarea fata de biserica pe de o parte si superstitiile generale pe de alta.

Admitand ca exista un Dumnezeu, credeti ca ii pasa daca mergem sa pupam mana nespalata a unui popa, icoane sau vitrinele moaselor, sau daca sorbim o lingurita cu vin ieftin din care au sorbit inca nu stiu cati sifilitici si bolanzi? Chiar este nevoie ca babele sa se calce literalmente  in picioare ca sa ia cat mai multa apa de la chiuveta bisericii, cica sfintita? Credeti ca Dumnezeu apreciaza sa stam degeaba duminica sau daca ne facem de 100 ori cruce pe zi, pentru ca tara e infestata de biserici? Iar cine ar putea aprecia groaznicele ritualuri de exorcizari? Cand te mai si uiti la maimutoii care se numesc preoti… O adunatura de corupti, fosti securisti, poponari si pedofili, dar ei cica traiesc dupa dogmele religioase…

Daca eu as fi Dumnezeu, credeti-ma, nimic din toate astea nu mi s-ar parea mai penibil si mai nostim, as rade copios de tot ceea ce fac oamenii in numele meu. Asta nu e credinta, ci prostie curata, este nevoia de a gasi o scuza pentru toate relele care se intampla in luma, dar mai ales care NI se intampla. Intr-adevar, si mie imi place sentimentul de a fi privit, de a fi ocrotit de cineva cu o putere dumnezeiasca. Dar de aici pana a deveni mascariciul unei biserici… Drum lung.

Cat despre superstitii, ele sunt vechi ca lumea, si imi amintesc ca eu, cand eram mic, aveam o frica groaznica fata de mate negre. Faceam 3 pasi inapoi, facem cruce de nu stiu cate ori, ma intorceam, si ocoleam. Acum cand ma gandesc… parca ar fi fost atatea activitati pe care le-as fi putut avea in clipele pierdute datorita superstitiilor stupide. Ce om rational poate sa creada ca o pisica neagra aduce ghinion, mai precis: Ce om rational crede in ghinion si noroc? E pur si simplu legea numerelor mari.

Daca romanul de pretutindeni ar pune mana la munca mai des si ar face cruce mai rar, ar incepe tara sa mearga un pic mai bine.

O seara placuta!

Nu. Nu e o iritaţie. Nici egzemă. Nici furuncul.

Mi-a apărut acum 2 zile. Seara. E o chestie aşa, mică, neagră şi cu păr pe ea. Ştiu. Sună destul de greţos. Extrem de nasol. Dar nu e. Singura problemă pe care mi-o face e că nu pot dormi din cauza ei (chestiei)… Nici pe spate, nici pe laterale, nici pe burtă. Horror. Am încercat să o înlătur, dar s-a lăsat cu o usturime care dăinuie şi acum.

Na… am făcut şi nişte poze, să vă daţi şi voi cu părerea.

Încă nu i-am găsit un nume definitiv, dar deja răspunde destul de prompt la Ţiţi. Ştiu, e al dracu’ de original, dar nu-i vina mea. Pentru mine, e ca şi cum mi-aş boteza câinele “Cuţu”. Mă rog. Luni cel târziu tre’ să ajung cu EA la veterinar, şi până atunci o să mă hotărasc şi ce o să scrie pe carnetul de sănătate. Până atunci, să trăiască Ţiţi. FIXED THAT.

V-o prezint pe ALYA. Lupaşcu Alya! Data naşterii: 09 august 2009.

For she’s a jolly good feeeeeellow(iţă)… ş.a.m.d.

M391 Set pumpkin compus din cercei si pandant, accesoriile sunt realizate manual din pasta polimerica 13 lei- vandut

M390 Cercei realizati manual din pasta polimerica 9 lei

M389 Brosa pisica neagra realizata manual din pasta polimerica 8 lei- vandut

M388 Brosa fantoma realizata manual din pasta polimerica 8 lei – vandut

M387 Cercei realizati manual din pasta polimerica 9 lei- vandut

M386 Doua brose ingeras si dracusor, realizate manual din pasta polimerica 12 lei- vandut

In weekend-ul ce tocmai s-a incheiat am fost la tara. Banuiesc ca sunt putine persoanele care nu stiu cum se traieste la sat. Eu de fiecare data cand ma duc acolo ma amuz foarte tare de modul in care  privesc ei lucrurile. Au tot felu’ de reactii foarte interesante, au propriul lor mod de a trai, propriile obiceiuri, cutume si mai ales superstitii. De exemplu, ati observat ca de fiecare data cand te apuca sughitul trebuie sa fie un idiot langa tine care sa-ti spuna: “te pomeneste  cineva!” ? Sau cand se impiedica se trezesc vorbind: “care m-ai injurat, “tu-ti pastele ma-tii ?!?!” (aceeasi reactie cand isi musca limba sau se lovesti de ceva). De superstitii nu mai spun ca sunt de-a dreptul oribile. “Pisica neagra” s-a transformat in “orice pisica”… adica acum daca-ti trece prin fata o pisica violet cu dungi mov… e la fel de naspa treaba. Si daca se intampla  (Doamne fereste!!!) sa-ti treaca prin cale o pisica… trebuie sa mergi 9 pasi cu spatele dupa care sa-ti scuipi de 3 ori peste umarul stang… altfel se intampla ceva naspa rau. Nici ei nu stiu sa-ti spuna ce se intampla… dar crede-ma ca e ceva urat de tot (nici nu vrei sa afli). Acolo trebuie sa fii foarte atent. Nu ca ti-ar pasa daca ti-ar trece tie prin fata o pisica, dar mare atentie in spatele cui mergi si mai ales, ce trece prin fata celui din fata ta… s-ar putea sa te trezesti cu vreo 3 flegme pe muian. Imi aduc aminte, cand eram mic si descoperisem fluieratu’, ma mai apucau crizele prin casa de fluieram mai ceva ca Gheorghe Zamfir, aparea bunica-mea (Dumnezeu s-o odihneasca) si urla la mine “nu mai fluiera ca fluieri a paguba !!!” Evident ca ma opream… doar nu voiam sa-i fac paguba bunicii. Si daca se intampla sa ma mai enerveze, copil cum eram, m-apucam sa fluier pe ascuns… sa ma razbun. Si mai era o chestie care-mi placea foarte tare. Dupa ce ma zbenguiam eu toata ziua, uitam de mancare, umblam prin soare si nu-mi pasa ca fac insolatie… ma duceam la bunica si ma vaitam de dureri de cap… incepea: “Sigur te-a deochiat cineva”. Si baga descantece mai ceva ca Mama Omida. Nu, nu sunt tigan… dar asa sunt oamenii de la tara… inca mai stiu descantece. Si ce descantece… erau un fel de blesteme de ti se facea paru’ maciuca… iti trecea durerea de cap si intrai in depresie. Nu va spun cat de asuprite sunt pasarile de noapte saracele… ca cica sigur aduc necazuri, moare cineva sau vine vreo invazie de lacuste. Intra tot satu’ in panica daca undeva in clopotnita bisericii incepe sa cante vreo cucuvea sau vreo bufnita ratacita, beata sau fugita d-acasa. Insa cea mai enervanta dintre superstitii este aia cu “te-ai intors din drum – iti merge rau”. Recunosc, eu sunt uituc, mereu trebuie sa uit ceva si sa ma intorc din drum. Norocul meu ca nu sunt superstitios. Va dati seama ce s-ar fi intamplat daca porneam de dimineata cu ideea c-o sa-mi mearga rau toata ziua? Oribil… Si mai bine ma opresc aici cu superstitiile tampite… ca pot sa bag pana maine J

Oricum, sunt fericit ca inca mai am legaturi cu acele meleaguri, cu acei oameni, cu acel mod de a gandi. Ei traiesc altfel. Sunt cinstiti, respectuosi, credinciosi si comunicativi. Nu conteaza ca nu te cunosc, te vor saluta inevitabil si te vor respecta. Cand ajung acolo (rar, ce-I drept), comparand cu infectia din Bucuresti… am senzatia ca sunt in Rai. Asadar, superstitiile si obiceiurile de mai sus sunt doar motiv de amuzament, nu o bila neagra…

Intr-o noapte, pe cand sedeam linistita in patutul meu, Capsunica m-a abordat discret cu sms-uri bacoviene. Ne-am tot jucat in felul acesta, pana cand inconstientul meu a tasnit la suprafata si a inceput sa arunce cu adevaruri morbide in Capsunica. Am ajuns la concluzia ca nu ma mai pot ascunde mult timp in fata lumii, asa ca imi voi recunoaste trairile deschis. In caz ca vreodata cineva o va gasi pe Fragolina in baie, cu 1000 de taieturi mici dar adanci pe corp, atarnand deasupra unei cazi pline cu  sange in care zace inecata o pisica neagra, sa se stie cine a fost. Vreau faima!

Here it goes…

Draga Capsunico,

E miros de cadavre in oras iubito, si limba putrezita inca-ti mai atarna printre dinti, suierand suspine, implorand sa te scap de singuratate. Doar atat iti spun: adio, plec pe veci din penumbra-ti apasatoare, in calea fulgerului ma voi aseza si voi astepta sa-mi aduca o furtuna care sa ma spele cu greutatea ei de tine…

Nu te descompune inca, stiu ca te macina tristetea plecarii mele, dar iti las viermii sa-ti tina companie, sa te iubeasca in adancuri, sa-ti guste creierul spalat de ploile acide. Si daca viermii iti par prea putin, ti-am uns buzele cu ciocolata, sa le oferi cadou gandacilor ce asteapta in umbra copacului in care atarni.

Stii ce simt, stii ce ma doare, dar cred ca a venit timpul sa uiti, caci eu te-am uitat deja. Sunt departe iar mirosul tau de carne putreda a renuntat sa ma mai urmareasca. Pentru ultima data, adio… sfarsitul tau mi-a oferit fericirea.

Cu drag.