and you are still missed by many of us. You borrowed your name to  a radio and a couple of festivals now. Rapid fans remembered you before a football game the other day.

Down here, same old “not the end” life that we are trying to give a sense to.  Hope they treat you well up there with music and Carpati cigarettes.

Thank you for giving us so much…

O dată pe an am să îmi promit mie că voi uita de tot într-o zi imprecisă; nu îţi face iluzii, nici eu nu ştiu când. N-am să răspund telefoanelor, mesajelor, scrisorilor. N-am să fiu nici în parc, nici la mine acasă; nu fi prost, nu am un loc secret. N-am să vă aud când plângeţi pentru Mara.

Am să vă las să mă urâţi în linişte fără să fumez măcar o ţigară. Voi fi Dumnezeu şi mă voi uita la voi de pe cel mai înalt bloc (mai sus de atât nu ştiu să ajung). Voi râde de cum te lingi cu fosta ta în timp ce prietena ta e la colţul străzii şi n-am să-ţi spun.

Mara, Mara…

Spun că aş da totul pentru voi şi, uite – vă dau o zi. O zi şi după, abia după ce totul se va fi terminat, am să va spun lucruri de care habar nu aveţi. Numai eu le voi fi văzut. Şi veţi fi nişte proşti în faţa mea, pentru că eu voi fi ştiut când să nu răspund la telefon.

Este o piesa a lui Pittis “nu-i nimic, asta e” , incearca sa o asculti!

Si orice as mai zice ar fi in plus.

Uite-l si pe Pittis vesel.

.

Sfarsitul nu-i aici…

15 august 2007

Iata-le aici, nealfabetic si fara ierarhie:

• John Lennon – Imagine*

Numele blogului o spune – sunt o visatoare. Melodia asta e manifestul nostru.

• Faultline feat. Chris Martin – Your love means everything

Un vis pe note, frison si inghet, paralizie de uimire. Si imi da permanenta impresie de prezenta a cuiva. Cuiva anume.

• Coldplay – Swallowed in the sea*

Expresia armonica a partea de “emotie” ce inseamna marea pentru mine. Mai exista si partea de “libertate”. Mai jos.

• Snow patrol – Chasing cars

Iata o melodie enervanta. E plina de speranta. Speranta ma irita. As putea sa o pun fata in fata cu “End of all hope” ca sa o neutralizez. Da, ce sa zic, ma reprezinta, n-o sterg.

• Nightwish – Beauty of the beast*

“Ars poetica” a ce a insemnat Nightwish inainte de 2005 (pentru dupa nu bag mana nicaieri), de fapt a autorului versurilor, ati prins voi. Unul din artistii pe care ii apreciez intr-adevar – cu idee poetica centrala, si totusi original de fiecare data, iesind din tipare cat sa nu fie paralel cu avangarda cu care e contemporan, dar pastrand doza de clasicism necesara ca sa se transmita, si recreand praf de sublim intr-o limba in care n-a plans cand era copil. Un aplauz aici, va rog.

• Bjork – Pagan poetry*

Artistii sunt anormali, iata dovada. E un fir de martisor melodia asta, patima cu aripi.

• Metallica – Nothing else matters*

Sunt iubiri si iubiri. Iubiri in care ne privim in ochi, iubiri in care stam spate in spate, iubiri in care stam umar la umar si mergem la pas catre inainte. Asta e din ultima categorie.

• Queen – I want to break free*

Asta pentru ca stiu ca exista lanturi.

• Pink Floyd – Shine on you crazy diamond*

Libertatea gandirii inseamna sa fii ceea ce in ziua de azi se numeste nebun, sau cel putin ciudat. Mie imi plac oamenii liberi. Au o pana in plus la palarie.

• Enya – May it be

Nu e doar din cauza filmului. Serios. Ce canta ea e aer.

• Deep purple – Smoke on the water*

Sunt in Cartea Recordurilor pentru World’s Loudest Band, si sunt unii din cei 3 tatici ai heavy metalului. Need i say more?

• Phoenix – Balada Negru-Voda*

Showdown a ce inseamna Phoenix in istoria muzicala autohtona. Pregnanta combinatie de folclor cu acorduri ce nu pot fi numite decat “rock”. Nu “metal”, nu “grele”, nu “heavy”, nu “electrice”, nici orice alt adjectiv care mi-ar putea veni in cap cand ma gandesc la o muzica astfel. Folclor pe acorduri rock, spuneam.

• Yael Naim – New soul

Pur. Corelati cu Vali Sterian – Cantec de oameni. E vocea copilului, nu a parintelui aici.

• Gnarls Barkley – Crazy

Despre viata. Si trecut. Si control. Si ce inseamna nebunia intr-o lume de tipare.

• Yann Tiersen – Comptine d’un autre ete

Asta e singura la care recunosc ca e luata din film. Dar doar luata de acolo. Pasiunea a venit ulterior. Pasiunea ei, nu a mea. Frumoasa in film, punem pe player (adica telefon). Senzatie (la propriu) de preinfarct de fiecare data cand atinge acel punct, “intriga melodiei”. Tulburator. Organic vorbind, tulburator.

• U2 – Walk on*

Celalalt cantec de vis cu ochii deschisi, capul in nori si drept inainte. Si si asta imi aminteste de cineva, cineva anume. Acelasi anume dintr-o data.

• Iron maiden – Fear of the dark*

Pentru frica mea. Care nu e de intuneric. Doar.

• AC/DC – Back in black*

Sfarsitul unei ere, inceputul alteia (Scott/Johnson), riff nebun, plete, negru, headbanging, curent electric. Sentiment de “liiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiibeeer”.

• Red Hot Chilli Peppers – Snow(Hey Oh)*

Libertate, litoral, White Horse, bere in rauri, lumea deodata prietena, pletosi agatati unii de gaturile altora si inganand sincron, din varf de bronhie: “Heeeeeeeeeeyoooooooh”. Revin: libertate…

• Iris – Corabia cu panze*

Expresia armonica a partea de “libertate” ce inseamna marea pentru mine. Mai exista si partea de “emotie”. Mai sus.

• Audioslave – Show me how to live

Tudor Arghezi in Psalmi, cam asa ceva. Razvratire. Necaracteristica mie catre astfel de tinte superioare, dar inteleasa. Pe principiul: WWD intelege pe toata lumea.

• Cornershop – Brimful of Asha

Toate se naruie in jurul tau, la modul nu prea major al cuvantului, totusi, hai sa zicem ca ai o zi proasta. Nu am de gand acum sa o si descriu, cum ca te-ai trezit prea tarziu, si cafeaua era prea rece sau cola prea calda si sendvisul prea tare, ca autobuzul te-a facut sa intarzii si mai mult, dar ai ajuns la timp pentru a iti pica examenul catre care alergai, si de la care iesi intr-o ploaie de neevitat pentru ca soarele de azi dimineata a prevenit umbrela din geanta, si deci mergi udandu-te sa iti platesti facturile, si pe langa ca unul din oficiile de care ai nevoie, singurul a carui factura are scadenta azi, e inchis, iar la ultimul tot nu iti ajung banii, cu toate ca pe una, dupa cum ziceam, nu ai platit-o, intr-un final ajungi ud la intalnirea cu el/ea, care are chef de cearta pentru ca cine stie ce ai uitat sa faci, deci te-ai deplasat juma’ de oras doar ca sa te certi, si ajungi intr-un final acasa, nu inainte de a fi stropit din crestet pan’ la glezne de un sofer binevoitor si de a fi olecuta clantanit de un caine de altfel lenes de langa bloc pentru ca i-ai parut suspect asa murdar cum erai, destul de adanc cat sa iti trebuiasca alti pantaloni, si erau aia buni, ca doar ai mers la examen,  si sa te doara piciorul cand urci scarile pana la ultimul etaj la care locuiesti, pentru ca nu se pune problema ca liftul sa functioneze tocmai azi, ca doar e pana de curent, acum ca ai de lucrat la calculator, si chiar voiai sa lucrezi, pentru ca din pat a sarit azi noapte un arc, motiv pentru care te-ai zvarcolit, dormind prost, toata noaptea. Nu am de gand sa spun asa ceva, chiar nu. In orice caz, sa ne imaginam o zi in care toate merg prost, dar nu de netrecut si de nereparat intr-o zi ceva mai buna. Punem asta in casti si un zambet de la ureche la ureche si o idee buna vor veni de la sine.

• Epica – Cry for the moon*

Cruzime realist-lucida plus voce feminina clara, curata, invizibil fortata. Esenta Epica. Intepator, dar frumos. Nu intepator de frumos. [Stiu ca voi scrie extensiv o data despre asta, nu detaliez.]

• Depeche mode – Enjoy the silence (2004)

Nu pot sa o ascult mai niciodata. Imi place, da. E electrizanta, e ca un vartej ce te atrage, simti la modul fizic cum te invaluie sunete din ce in ce mai grele, cam cum sunt plantutele alea in videoclip, care distrug intreaga cladire. E puternica intr-un sens distructiv, dar iti da si un calm aparte – parca iti paralizeaza muschii,lasandu-ti doar respiratorii. Dar tot nu pot s-o ascult. Asa.

• Massive attack – Teardrop

Da, recunosc, ma uit la House M. D.. Nici pe aproape atat de obsesiv ca toata lumea ce-l urmareste faaaascinata de fenomen, dar ma uit. NU de acolo stiu melodia. O ascultam dinainte, imi placea dinainte, o puneam pe lista oricum. Serios. Una din putinele (imi vin in cap doar doua, asta si cu urmatoarea) melodii electronice care ma ating cu adevarat (stiu ca asta e mai mult Bristol decat electronic pur, nu sariti.).  Usoara ca un fulg pe respiratie.

• Orbital – Halcyon (and on and on)

Cealalta melodie electro care imi merge la inima. Si din cauza filmului aluia, si din cauza celuilalt film carora le-a fost in coloana sonora oficiala, dar si pentru ca e infinit linistitoare si totusi revigoranta. Parca ti-ar rebuta creierul. Inchizi ochii, o asculti, te absoarbe cu totul, te detoxifica, si cand s-a terminat deschizi ochii si te simti in stare de orice. Psihedelic. Opioid chiar.

• Florin Chilian – Zece

Mii de voci au numit-o cea mai frumoasa declaratie de dragoste. Eu o vad mai degraba ca pe o oda catre Femeie.

• Valeriu Sterian – Cantec de leagan*

Pacatul originar. Care poate ca e o poveste frumoasa sau o fila de istorie sau o legenda sau o aiureala mistica sau un adevar, dar e o explicatie riguroasa pentru ce am ajuns, ca rasa, fata de ce suntem cu adevarat.

• Pasarea Colibri – Invocatie in zori*

Curata si blanda ca o ploaie de vara, zambet deschis la culoare, vecin cu rasul sanatos si usor la suflet. Muzica lor. Muzica lui. Prieten.

• Skillet – The last night*

Manifest pentru credinta sau pentru pamanteana interumana iubire, e suta-n suta manifest anti-singuratate. De ce e atat de rea, poate voi intelege vreodata. Eu sunt confortabila singura, atata timp cat stiu ca-s singura. Pe motiv ca am o problema cu a fi mintita, cum ziceam intr-o anterioara postare. Si de ce mai e melodia pe aici? Pentru ca ma face sa simt prezenta cuiva, cuiva anume, dar altcuiva. Si pentru ca si in ce nu cred e parte din mine.

• Red Hot Chilli Peppers – Road trippin’*

Visul. Ce as fi vrut sa fac cu viata mea daca as fi fost putin mai altfel decat sunt. Si ce inca vreau sa fac daca am cu ce (gaina cu oua de aur?) si cu cine(da, am.).

• Nirvana – The man who sold the world

Nirvana, nu David Bowie, nu doar pentru ca asa am facut cunostinta cu ea, ca orice om care se respecta avand perioada sa de rebeliune adolescentina (asta de acum e rebeliune pura, macar se stie ca nu-i de la varsta), ci si pentru ca imi place mai mult varianta asta, muzical vorbind. Imi pare ca ideea se preteaza cu vocea delicat sugrumata de o-lume-intreaga-stie-ce-anume-da’-nu-i-frumos-a-spune. What would you say when you’re face to face with … ?

• Therion – Rise of Sodom and Gomorrah*

Nu am ales melodia din acelasi deja utilizat motiv cum ca exprima pacatul omenesc, nici din uzatul motiv al vocii feminine vibrante, care mie imi merge la suflet foarte. Ci pentru ca sunt ei, si imi place muzica lor puternica, semiorchestrala si cu influente de mitologic. Foarte scandinav din partea lor, da.

*selectie fortata de o melodie dintr-o multime placute interpretate/compuse de acelasi artist; melodia mentionata este, totusi, undeva mai sus in top intre celelalte surate ale sale; la RHCP nu inseamna ca nu m-am putut decide – sunt prea stari diferite cele doua melodii.

Na, sa vad acum cine are rabdare sa citeasca tot.
As vrea sa vad cine isi bate capul si sa inteleaga, heh.

Leapsa de aici merge aici, desi probabil ea nu ma citeste si nu verifica legaturile externe, si mai e si intr-o temporara semipauza.

Sau e “o aplauza”?

TEATRUL LUCIA STURDZA BULANDRA

• Lucius in “Iulius Cezar” de William Shakespeare, regia Andrei Şerban (1968)
• Fleance in “Macbeth” de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei (1968)
• Aurel in “Sfârşitul pământului” de Victor Eftimiu, regia Zoe Anghel-Stanca (1968)
• Băiatul in “Transplantarea inimii necunoscute” de Alexandru Mirodan, regia Moni Ghelerter (1969)
• Camille in “Puricele in ureche” de Georges Feydeau, regia Emil Mandric (1969)
• Collin Talbo in “Harfa de iarbă” de Truman Capote, regia Crin Teodorescu (1970)
• Jeremy in “Iubire pentru iubire” de William Congreve, regia Emil Mandric (1970)
• Licheaua in “Aceşti nebuni făţarnici” de Teodor Mazilu, regia Emil Mandric (1970)
• Arlechino in “Mincinosul” de Carlo Goldoni, regia Sanda Manu (1971)
• Valentin in “Valentin şi Valentina” de Mihail Roşcin, regia Adrian Georgescu (1972)
• Feste in “A 12-a noapte” de William Shakespeare; regia Liviu Culei (1973)
• Alencon in “Elisabeta I” de Paul Foster, regia Liviu Ciulei (1974)
• Alioska in “Azilul de noapte” de Maxim Gorki, regia Liviu Ciulei (1975)
• Traian in “Titanic Vals” de Tudor Muşatescu, regia Toma Caragiu (1975)
• Edmund in “Lungul drum al zilei catre noapte” de Eugene O’Neill, regia Liviu Ciulei (1976)
• Radu cel Frumos in “Răceala” de Marin Sorescu, regia Dan Micu (1977)
• Piotr in ”Mici burghezi” de Maxim Gorki, regia Ioan Taub (1978)
• Ariel in “Furtuna” de William Shakepeare, regia Liviu Ciulei (1978)
• Leonard Brazil in “Cum se numeau cei 4 Beatles” de Stephen Poliakoff, regia Florian Pittiş (1980)
• Patriciu in “Anchetă asupra unui tanar care nu a făcut nimic” de Adrian Dohotaru, regia Petre Popescu (1980)
• Regele Ludovic cel Mare in “Cabala bigoţilor” de Mihail Bulgakov, regia Alexandru Tocilescu (1982)
• Domnul Loyal in “Tartuffe” de Moliere, regia Alexandru Tocilescu (1982)
• Olcica in “Rezervaţia de pelicani” de D.R. Popescu, regia Valeriu Moisescu (1983)
• Laertes in “Hamlet” de William Shakespeare, regia Alexandru Tocilescu (1985)
• El însuşi in “Cântec despre mine însumi” de Walt Whitman, regia Florian Pittiş (1985)
• Teodoro in “Câinele grădinarului” de Lope de Vega, regia Florian Pittiş (1988)
• Philinte in “Mizantropul” de Moliere, regia Valeriu Moisescu (1989)
• Dr. Frank Bryant in “Meditaţiile Ritei” de Willy Russell, regia Florian Pittiş (1989)
• Mortimer Brewster in “Arsenic şi dantelă veche” de Joseph Kesselring, regia Grigore Gonţa (1991)
• Sonnenstich in “Deşteptarea primăverii” de Frank Wedekind, regia Liviu Ciulei (1991)
• Tiresias in “Antigona de Sofocle”, regia Alexandru Tocilescu (1993 )
• Jack in “Totul în grădină” de Edward Albee, regia Tudor Mărăscu (1997)

TEATRUL NOTTARA

• Mihai in “Scoica de lemn” de Fănuş Neagu, regia Dan Nasta (1979)

TEATRUL RADIOFONIC

• Xantias in ‘Broastele‘ de Aristofan
• ‘Lovitura‘ de Tristan Bernard, 1981

FILMOGRAFIE

• “Gioconda fără surîs”, regia: Malvina Urşianu (1967);
• “Adio, dragă Nela, regia: Cornel Todea (1972)”;
• “Veronica se întoarce”, regia: Elisabeta Bostan(1973);
• “Serenada pentru etajul XII (1976);
• “Mama” (1977).
• “Înnebunesc şi-mi pare rău, regia: Ion Gostin (1992);
• “Maşini” (Regele, versiunea în limba română) (2006)

Post inspirat de cel de aici.

O sa va spun o intamplare reala despre sediul Radioului National.  In vara lui 2006, aranjasem o intalnire cu regretatul Florian Pittis, care m-a invitat la Radio3net. Am intrat in cladire, care e o imensitate, exact asa cum o descrie Zoso, in care se simte inca adierea comunismului. Atat in atmosfera, cat si in purtarea angajatilor, fapt de care aveam sa ma conving foarte curand.

M-am dus la portar jandarm si i-am spus ca merg la Radio3Net, la Pittis. Aratati-mi buletinul sau cartea de identitate. Nu am actele la mine. Atunci nu puteti intra. De ce? Masuri de securitate. Pai, puteti sa ma controlati in geanta, nu am decat o carte si o agenda. Nu conteaza, nu aveti buletin, nu intrati. Deci, daca vine un terorist cu geanta plina de explozibil, dar are buletin, pe ala il lasati sa intre. Lasati mistourile, nu se intra fara buletin. Sunati la dl. Pittis, sa va confirme ca ma asteapta. Nu ma intereseaza, nu se intra fara buletin. Pana la urma am sunat eu si apoi l-am dat la telefon pe Maria Sa portarul jandarmul. Ce credeti ca s-a intamplat? A reusit directorul postului Radio3net sa il induplece pe Majestatea Sa sa imi permita sa urc? As! A trebuit sa coboare Pittis, in persoana.

Oricum, cand ma gandesc la intamplarea asta, ceea ce e cu adevarat socant, dincolo de comportamentul acelui amarat, e faptul ca, in vara lui 2006, Motu Pittis era plin de energie si pus pe glume. Un an mai tarziu, pleca dintre noi.

Prin anii 90, am auzit prima data de Survolaj. Era o trupa din Timisoara, formata din 4 tineri, care canta o combinatie de Led Zeppelin, The Doors, Mountain. Mi-a placut de la inceput soundul lor, pentru ca era cel al anilor 60-70, adica exact gusturile mele in materie de muzica. Versurile lor erau foarte interesante, iar imbracamintea imi amintea de perioada hippie. Am fost si la o gala a premiilor revistei Pop, Rock & Show, prin 1993, parca, unde au castigat un premiu. Survolaj este considerata pioniera blues-rockului psihedelic de la noi. In 1992 au scos primul LP, intitulat “Survolaj I”, apoi, in acelasi an, dupa evolutia la “Rock 92″, apar pe discul live “Rock 92 – fara restrictii” cu piesa “Cantecul ploaiei”. In 1994 apare al doilea LP, “Let me fly in your hair”, promovat si de Motu Pittis la “Pittis Show”. Din pacate, la scurt timp dupa asta, trupa se destrama. Spre fericirea mea (si cred ca si a altora), in anul 2007 Survolaj se reuneste, la 20 de ani de la infiintare, iar acum este in lucru al treilea album al trupei. Iata ce spunea Motu Pittis in 1992, in ziarul Cuvantul: “Una din replicile care m-a schimbat pe mine, poate si ca om, in orice caz ca artist, a fost cea spusa de domnul Ciulei la o repetitie cu “Lungul drum al zilei catre noapte” de Eugene O’Neill, intr-un anumit moment cand trebuia sa arat ca personajul meu este bolnav de tuberculoza. Dl. Ciulei mi-a spus din sala: “Motule, nu face! Fii!”. Nu era nimic nou. Lucrul asta a fost spus intotdeauna in toate cartile de teorie teatrala, in Stanislavski, chiar si in Shakespeare. Imi fusese spus de nenumarate ori, dar atunci a venit exact la momentul potrivit, eram exact in situatia din Zen cand acumulasem multe lucruri in mine, iar aceasta replica simpla a ordonat tot ce aveam. A fost spusa la momentul potrivit si atunci am inteles. Totul. “Motule, nu face! Fii!”. Trec acum in muzica si ma gandesc cate noi formatii am vazut, de-ale noastre, care in general (nu suta la suta, uneori doar unu la suta), “faceau”, neaparat, ceva pe scena, ceva pentru ceilalti. Se prezentau, isi vedeau de spectacol. Nu-i nimic condamnabil in asta. Rock-ul in concert inseamna si spectacol, bineinteles. Cu cat mai stralucitor, cu atat mai plin de elemnte scenografice, de costume de scena, cu atat mai bine, mai aproape de teatrul rock, la urma-urmei, acesta fiind cel mai legat de un domeniu al artei de care ma ocup mai mult. Dar ganditi-va bine la ceea ce va spun acum. Sunt acele formatii care canta pentru ceilalti, cu acea dorinta ca un om (cu cat mai de calitate, cu atat mai bine) sa-i bata usor pe umeri si sa le spuna: “Da, copii, e bine ceea ce faceti! Asa sa faceti in continuare.” Deci au nevoie de un fel de aprobare din partea altora, din partea unor competente. Ei bine, cum sa nu fi cascat ochii mari atunci cand am vazut patru tineri (tineri, tineri) pe scena carora putin le pasa daca sunt oameni in sala sau nu, daca-i asculta cineva sau nu. Ei nu mai cantau. Ei erau muzica. Tot corpul lor canta, tot corpul lor era intr-o stare de creatie, toata fiinta lor, si sufletul, si mintea, si fiecare celula din trup. Nu mai avea importanta daca ceea ce cantau era coerent sau nu, uneori doar isi trimiteau unii altora sunete. Totul era atat de fascinant pentru mine, ca privitor – pentru ca vedeam lucrul acesta, spre care altii tind, la niste tineri ce in mod sigur nu fac asta cu program, ci asa zace-n ei. Spun a mia oara. Ar fi gresit ca toate formatiile noastre sa arate asa. Rock-ul nu inseamna asta, sau numai asta, cum rock-ul nu inseamna numai spectacol. Rock-ul inseamna toate astea la un loc, in fond asa e si-n viata, unii oameni sunt asa, unii oameni sunt altfel. Dar oamenii acestia asa sunt, si ei se numesc Szabo Zsolt, Molnar Levente, Daniel Petre si Catalin Teodoreanu. Un singur nume: SURVOLAJ.”

Cantecul ploaiei

Hora de baieti

S-a dus… si de curand s-a facut anul de cand a plecat. Era mic- micdetot in sicriu (nici nu stiam ca oamenii se fac atat de mici!). Si ma uitam la el, si ma uitam si la prietenul drag cu care mersesem acolo..si vroiam sa-l pun sa-mi promita ca el nu va pleca asa…niciodata… Si-mi spuneam in continuu ca lui sigur ii e mai greu decat mie pentru ca erau prieteni…si incercam sa nu pic acolo, in holul de la Bulandra…

Si-mi aminteam vocea care mi-a insotit copilaria la Teleenciclopedia, vocea de dinainte sa devina chip, apoi chipul si “Meditatiile Ritei” la care am mers in primul an de facultate, si Pasarea Colibri, si “Sunt tanar, doamna, tanar!” … Si afara curgeau tone de apa din ceruri…si stateam intr-un intrand de la Bulandra …si ne uitam la cei care treceau pe trotuar..si ploua…si oamenii isi vedeau de drumurile lor..si ploua…Si m-am urcat apoi in masina..si am condus pana acasa, tulburata si mai singura ca altadata.

Pe acel prieten drag cu care mersesem acolo l-as fi tinut in seara aia, intr-o tacere deplina, doar de mana. Foarte strans, doar de mana!!! Insa mana lui, dimpreuna cu el, s-au dus in alt loc si n-au ramas cu mine.

Si mi s-a facut dor de Pittis:      Ultima Scrisoare

Si dor si trist si dor…

….

Si, uneori, seara, ma gandesc ca nu vreau sa se duca nimeni din cei dragi…ca n-as putea sa mai..,dupa; si toate spaimele copilariei vin si-si fac de cap in creerashii mei (poate cam obositi)…

5 august 2007. Zi trista pentru oameni. Zi trista pentru muzica. Zi trista pentru teatru, televiziune, pentru poezie, pentru mine, pentru tine, pentru noi. Ce repede a trecut un an de cand Motu nu mai e cu noi. Parca mai ieri il vedeam la concertele Pasarii Colibri, pe scenele de la Folk you (unde spre rusinea mea, inca nu am ajuns pana acum), recitand, cantand, imprastiind din jovialitatea lui tuturor celor care il urmareau. I-am auzit si saptamana trecuta vocea la Teleenciclopedia si tot nu-mi vine sa cred ca nu mai e. Personal, eu l-am descoperit pe Motu odata cu Telenciclopedia, unde era VOCEA. Pe la inceputurile anilor 90 incepuse la Radio Romania Tineret ciclul de emisiuni “Pittis show”. Cum nu aveam radio care sa receptioneze pe unde ultrascurte RRT, am strans cureaua si am adunat banut cu banut si am adaugat si banii primiti de la colindatul de Anul Nou si mi-am cumparat o combina cu pick-up, care receptiona ultrascurte, special pentru a asculta emisiunea lui si discurile cu Iris, Phoenix si abia aparutul “Nu trantiti usa”. Dupa 90, TVR a inceput sa redifuzeze scenete realizate de Alexandru Bocanet cu trio-ul formidabil Anda Calugareanu – Dan Tufaru – Motu Pittis, pe care le priveam cu sufletul la gura. Imi mai amintesc cu mare placere de o chestie, in fapt un cadou pe care Motu l-a facut ascultatorilor emisiunii sale in seara de Inviere din anul aparitiei albumului “In cautarea cuibului pierdut”. Desi albumul nu fusese inca lansat, Motu l-a difuzat integral in emisiunea sa. A fost o chestie foarte faina si am reusit sa-l inregistrez in forma aia (din pacate, nu mai am caseta ). Iar la sfarsitul albumului, cand Motu, dupa “Cantecul bufonului” face prezentarea formatiei, se incheie asa: “…Va multumim. La revedere! Noapte frumoasa!”. Si din studiou se aude vocea calda si blanda a lui Motu:”Nu, nu, nu, inca nu “noapte frumoasa”, mai avem de ascultat…”. Niste lucruri unice, care imi lipsesc acum.
Am avut si placerea sa il vad alaturi de colegii sai din Pasarea Colibri in cateva reprezentatii in orase din tara. Se poate vedea si din imaginile postate pe diferite canale de pe net atmosfera care era atunci in sanul Pasarii Colibri. Motu era one-man show. Noi trebuie sa ne bucuram de ceea ce a facut pana acum Motu pentru noi, de mostenirea pe care ne-a lasat-o si “sa-ncercam sa facem noi un oras fara pacate”.
Tineti minte, sfarsitul nu-i aici!…

Se fac 6 luni azi de cand te-ai dus Motule! Odihneste-te in pace!

Cateva inregistrari ale emisiunii REMIX, pot fi urmarite pe internet. Insa trebuie sa aveti rabdare sau conexiune foarte buna!

“SIDERAL, o formatie de 5 stele”

“Colindand pe la oras… Marta Hristea, Vlaicu Golcea & eSCAPE”

Integrala TIMPURI NOI, prima parte

KUMM 10 ani / POESIS story

“FLORIAN PITTIS si poezia muzicii tinere”

post scriptum DORIN LIVIU ZAHARIA

portret HARRY CORADINI

ROCKstituiri CARUSEL

Fara prea multa introducere: cititi un scurt interviu cu Doru “Rocker” Ionescu despre aparitia celei de a doua editii a celei mai interesante incursiuni in istoria muzicii, sa-i zicem, moderne din Romania.

KR: – Am inteles ca a 2-a editie a cartii “TIMPUL CHITARELOR ELECTRICE – Jurnal de calatorie in arhiva TVR” e pe teava ? Ce aduce nou fata de precedenta?

DRI: – Asa cum citeam in cartile bune de pe vremuri, pe care in nici un caz nu le rasfoiam macar la prima editie, este o „a doua editie, revazuta si adaugita”. Nu-i bai, la lansarea primei carti, am declarat din start si ritos, sus si tare, ca sa mai aplanez din criticile care sigur aveau sa vina, ca astept ecouri, completari si alte bla-bla-uri, ca numai o a doua editie ar putea sta sa zic „oficial” intr-un raft, in comparatie cu varza care mi se parea deja prima.

Si dupa aceasta introducere, serios vorbind (desi n-am glumit mai sus…), trebuie sa-ti zic ca volumul cartii a crescut substantial. Nu neaparat datorita numeroaselor adaugiri primite (tot eu am tras de personaje…), dar si datorita lor, (m-)am simtit sa mai echilibrez intr-un fel capitolele (cele la care am avut „cu ce”…), sa scot din rufaria personala dusa la spalat si sa bag toalele altora. Ei, mai am eu cate o rafuiala cu cate cineva, o defulare de samanta, acolo, dar nu vor mai fi acele fragmente de emisiuni tiparite cu gri (care erau greu de citit dupa o anumita varsta, de care tocmai am trecut si eu si am bagat de seama…).

Peste toate astea, am personaje serioase in plus (care si au multe de zis), am fotografii (bine, dupa ce gasesc – daca gasesc – vreun sponsor mai discutam daca raman toate cele pe care vreau sa le bag), unele absolut fabuloase, descoperite in marea majoritate in arhiva de la Preoteasa (seful fostului Cineclub, Emilian Urse, sa traiasca!) dar si venite de peste mari & tari… ce sa mai, m-am trezit scurtand o gramada de povesti (altfel pitoresti) din cauza spatiului mereu in depasire…

In fine, prima carte era la limita cu numarul de pagini, asa ca vor aparea – aproape sigur – doua volume in acelasi timp, care se vor da cu totul, banuiesc (au multe lucruri care se leaga), respectiv unul de rock (tot gros, frate) si altul mai subtirel, de folk, ca asa e genul, mai finut, iar eu mai badaran si grosolan ca de-aia tot la golanii aia cu chitare electrice trag… J

Vor fi capitole in plus despre COMETELE, ENTUZIASTII, SFINX-ul de pana la Dan Aldea, Dorin Liviu Zaharia, Florian Pittis, Mihai Munteanu (unul dintre primii folkisti, daca nu primul), F.F.N., Adrian Ivanitchi, Adriana Ausch s.a., chiar chestii inedite despre constructia chitarelor si a altor instrumente „electrice” de-atunci, lumea va afla mai multe despre muzicienii nostri fugiti si ispravile lor in libertate. Exista multe detalieri ale carierelor ulterioare ale marilor nostri muzicieni rock & folk, foarte interesante, cred.

Nu pot spune ca va fi o editie definitiva, dar 5 ani de-acu’ incolo chiar n-o mai refac, pt ca aceasta intreprindere e mai grea, pare-mi-se, decat rescrierea de la zero, ma rog…

KR: – Mi se pare salutara ideea de imparti cartea in cele doua sectiuni, rock si folk. Dar de ce nu se vor vinde separat ?

DRI: - In vremurile respective multe chestii s-au legat – si chiar suprapus – intre rock si folk. Asa ca, pentru o mai buna intelegere a cartii este necesar ca rockul si folkul sa mearga “mana in mana”…

KR: – Ofera niste amanunte legate de continutul partii de rock. Poate arhiva TVR a mai avut ceva de ascuns sau de oferit fata de ceea ce a fost reflectat in prima editie a cartii…

DRI: – Hmm, poate nu stiti cine a inventat sistemul de preluare a sunetului de la instrumente. Sau de ce Dan Aldea canta la acea chitara cu doua griffuri, care nu respecta de fapt regulile de constructie a respectivului instrument. Sau cum a fost condamnat Serban Ciurea de la SIDERAL MODAL QUARTET dupa ce a parasit tara.

Descoperirile in arhiva TVR au continuat, desi nu pot spune ca am stat sistematic acolo… Si cum orice sut in fund e un pas inainte, cand m-am vazut fara buget la REMIX in ianuarie anul trecut, m-am intors si cu emisiunile, de fapt cu subiectele mai grele spre trecut. Normal ca si noua carte (adica cele doua noi parti) a avut de castigat, sumarele emisiunilor REMIX sunt dovada…

Ar mai fi ceva care mi-a legat multe capitole si mi-a mai dat raspunsuri la diverse intrebari. De la Pasti, am intrat in Fonoteca TVR, asadar benzile de sunet ale emisiunilor care zac in Arhiva Multimedia TVR. Benzi de playback care erau copiate din Radio, din Electrecord, sau care erau inregistrate chiar aici, in TVR, in Studioul Muzical (sunt multe pareri care spun cum ca acesta era la un moment dat cel mai bun dintre studiourile de inregistrare din Romania; nu-i bai ca au iesit si discuri pe urma acestor inregistrari!).

Iar de-aici (unde sunt inca la inceput cu cautarile, adica le-am intrerupt prin vara, avand de filmat prin tara) am dat de faze absolut inedite de genul SIDERAL, CATENA, MONDIAL, HELICOIDAL, ROSU SI NEGRU, VALI SI CARMEN (da, Vali Sterian!), MARCELA SAFTIUC & TRAIAN COSMA, ANDA CALUGAREANU & DAN ANDREI ALDEA, METRONOM, OLYMPIC 64…

KR: – Parca era vorba ca lansarea celei de a 2-a editii sa fie completata si de aparitia unui DVD. Ramane in picioare ideea?

DRI: – Corect, n-ai idee cate injuraturi mi-am luat de la faptul ca, in prefeta primei carti, Robert Turcescu scrie la un moment dat despre „aceasta carte, insotita de DVD…”, el n-avand fireste nici o vina, asa ii comunicasem eu… Adevarul e ca pana in ultimul moment al acelei prime lansari (26 / 31 ian 2006, io-te cum trecura doi ani!) s-a discutat de sincronizarea cu lansarea DVD-ului de catre TVR Media, care e o alta Marie, cu alta palarie, dar se numeste aproape la fel – „Timpul chitarelor”.

E vorba de un soi de „best of” al filmarilor de arhiva muzicala, jumate rock, jumate folk. Atentie, nu cele mai bune melodii (pentru ca ar fi trebuit instituit un vot pentru a fi corecti!), nici cele mai bune filmari, ci o combinatie! Normal, pentru ca sunt filmari superbe ale unor piese mai putin interesante, dupa cum exista super-piese care n-au filmari (din motive de cenzura, dar si de pierdere peste timp…). Se pare ca DVD-ul va fi primul gata, chiar maine ma duc la TVR Media (carora l-am propus inca din august 2005, pentru lansare la… STUFSTOCK! Ha ha) care ma asteapta de cateva luni, eu fiind prins cu emisiunile de sarbatori…

E un prim volum, cu selectia definitivata in aceasta toamna, dar ar putea ramane si singurul daca in loc sa fie cumparat de la magazin va fi downloadat de pe net, ca sigur va fi postat la scurt timp de la lansare de baietii destepti. Altfel, e vorba de Arhiva de Aur, de istorie muzicala romaneasca (care n-a fost timpul doar muzica usoara si… grea), nu sunt vorbe mari. Fiecare filmare de pe DVD va fi insotita de cate o povestioara tiparita in booklet. Poate si niste fotografii, desi pe site-ul Preotesei sunt tone, de cand cu MARATON PREOTEASA 70, poate ai vazut si in emisiunile de pe TVR 2, am bagat la greu. In fine, acum se lucreaza la coperta, care va fi realizata (sper) de un rocker de-al nostru, basistul Cornel Marin de la M.S./TRANSILVANIA! In rest, rabdare si tigari, sau cum era vorba aia?!

PHOENIX / SIDERAL / SINCRON / SFINX / MONDIAL / ROMANTICII / ROSU SI NEGRU / SEMNAL M / PROGRESIV TM / METROPOL / COMPACT / POST SCRIPTUM / IRIS / HOLOGRAF / DAN ANDREI ALDEA / MIRCEA FLORIAN / ANDA CALUGAREANU / FLORIAN PITTIS / MIRCEA VINTILA / MIRCEA BANICIU / DORU STANCULESCU & SORIN MINGHIAT / MARCELA SAFTIUC / VALI STERIAN / ADRIANA AUSCH / NICU ALIFANTIS / ZOIA ALECU / VICTOR SOCACIU / FLACARA FOLK ‘73 / MIHAI MUNTEANU / PRO MUSICA.

Atentie, sa nu vorbim de chestii definitive (doar moartea si taxele sunt certe, zic americanii) nici cu cartea, nici cu acest sumar, eu sunt oarecum pe fuga. Se vor vedea mari absente mai sus, conditiile sunt absolut subiective. Parte din lipsuri vor fi acoperite, intr-un fel sau altul, pe parcurs, daca merge treaba, cum spuneam. De exemplu, nu figureaza OLIMPIC 64 (bine, nu figureaza multi…), dar lucrez si la un DVD inchinat solistului lor, Dorin Liviu Zaharia, cu muzici, poezii, poze etc.