Astazi am dat ultimul examen din sesiunea de vara. A fost chiar mai usor decat ma asteptam. Bineinteles, am avut grija sa ma incurc putin la niste intrebari nu prea grele, asa cum fac de obicei. Cu toate acestea nu a fost rau.

A trecut si a doua sesiune. Cu toate acestea trebuie sa recunosc ca nu m-am ridicat la inaltimea sesiunii din iarna, cand am reusit marea performanta de a nu avea nici o restanta. Sunt vreo doua materii la care ma astept la ce e mai rau. Dar cine stie…poate ca pana la urma a functionat tactica cu “Ala-Bala-Portocala” la examenele cu intrebari-grila si poate trec si eu cu minimul necesar. Speranta moare ultima.:D

Odata cu sesiunea a venit si vacanta. S-a mai terminat an. Primul meu an ca student. Ce repede a trecut. In liceu numaram zilele pana luam vacanta, acum timpul trece fara sa-mi dau seama. Si uneori regret asta. Parca as mai vrea sa mai tina putin. Sa mai mergem la un curs. Sau la un suc in jeg. Sa pierd metroul pentru ca e muzica faina in club. Sau sa ma aduca Montugii cu masina lor acasa. Sa merg pe stadion cu colegii sau la un fotbal la Drept. Toate astea parca au trecut prea repede.

In curand se va face un an de cand sunt in Bucuresti. Un an de care pot sa spun ca sunt mandru, chiar daca a trecut fara ca macar sa-l simt.

Cel mai rau o sa imi para de colegele mele (si de colegi, desi nu prea am:P) pe care am sa le vad foarte rar in perioada vacantei. Poate chiar deloc, pana la inceperea anului 2. Asta desi unele din ele mi-au transmis ca ma asteapta la sesiunea de restante din toamna. Totusi, intre sesiunea de restante din toamna si primul tutorat din octombrie, eu parca mi-as dori sa le revad mai mult la tutorat.:D

O sa-mi fie tare dor de voi. Sa ramaneti la fel de frumoase, vesele si haioase asa cum va stiu eu.

In ceea ce ma priveste, nu am sa-mi fac planuri pentru vacanta. Le vom descoperi pas cu pas, cand vor aparea.

Va pup/imbratisez/strang mana pe toate/toti.

O vacanta placuta!

P.S.: Prima colega careia i se face dor de mine in vacanta si imi da un sms, are un suc din partea mea, in toamna.:D

12 iunie 2009.Ultima zi de scoala.Ultima mea zi, ca eleva in clasa a IX-a, ca boboaca.
Neinteresant.Nici nu m’am dus:)Azi cica trebuia sa ne ducem sa ne semneze diri carnetele de note si sa ne spuna media anuala.Lol.Pot sa traiesc si fara carnet semnat, iar media anuala am facut’o de 200 de ori pana acum, deci o stiu.(9,44:D)
Tot azi mai era si festivitatea de premiere.Lol2.Nici la aia nu m’am dus.Noroc ca am colegi binevoitori, care s’au sacrificat si mi’au transportat pana acasa rasplata unei poveri de 9 luni.(diploma si carticelele).

Dupa cum va ziceam, 12 iunie 2009.Ora 10.30.Dorm ca nesimtita.
Vine mama si ma zguduie cu brutalitatea’i atipica.Ii deschid un ochi.
-Da’ tu azi nu te duci la scoala? Ce faci cu premiul?
-Care premiu?Lasa’ma’n pace!
Inchid ochiul si’mi continui activitatea. Adica dorm in continuare ca nesimtita.
La scurt timp am aflat si informatii despre ceremonia ceremonioasa de la care am lipsit.Ba cica a fost naspa si n’am pierdut nimic, ba ca a fost frumos si am fost fraiera ca nu am venit.Lol3.Poate merg la anu’.
Pana atunci, am de trecut printr’o vacanta.Ce chin:) De cand o astept.

Planuri de vacanta n’am. Vreau doar sa ma zbengui, sa rad, sa ma distrez, sa uit de mine, mai mult ca in oricare alta vacanta!
O sa’mi fie dor, normal, de niste lumi. De colegi doar. Nu de profesori. Da’ vorba aia, nu stam la mii de ani lumina distanta.Putem sa ne vizitam:)
Pana una alta, va anunt ca am revenit! Si va promit posturi mai bune si sa stiti ca de data asta nu va mai las!
Pe mai departe!
Dics.

Suceava pa că plec. Plec din viaţa ta fetiţo. Cu drag cuvinte oac oac pac. Fetiţele de Suceava o să-mi lipsească. Şi eu o să le lipsesc fetiţelor. Am să mă întorc. Mai frumos fizic, cu bronz, dar fără bronz la gât. Mă-ntorc cu aur. Triumfător. Dacă te înving, inimo bleagă atunci sunt tare. De ce sunt bleg? De când Suceava pleacă eu rămân gol. Nu gol fizic, ci dezumflat, sec, fără nimic în mine şi cu multă mâncare în stomac. Nuuu, invers. Eu plec, nu Suceava.
De 5 minute tastez ca disdescreieratul că mă grăbesc. Dis des. Nu-mi vine să cred că plec. Câte lucruri rele ţi se pot întâmpla odată? Aş putea gândi că tot ce se întâmplă e de bine.Adică cum?Toată chestia e pe bază de bine sau rău? Tot răul spre bine.
De dimineaţă mă chinui cu bagajele. E seară. Târziu. Am pus îmbrăţisările fetelor mele, pupicii, dulci,amarui, gândurile bune, iubirea mamei şi a tatei. Le duc la mare. Nu pot trage fermoarul genţilor. Câtă voie bună. Te salut. Te pup din mers cu mâna stângă pe telefon. Mâna cea dreaptă o plimbă pe noua Ea. Cine o fi norocoasa? Asta mi-e viaţa. Călător prin viaţa ta.
Să nu ştergi pozele cu mine te rog. Te-am minţit că mi-a murit windowsul. Îmi piere de 2 ori pe lună. Na şi ce. Pozele sunt în valiza lui. Parola? Hahahihi. Băi abrutizatule, mi-ar răspunde răspicat.
Mititica mea. Te-am chinuit vreodată? Să mi te chinuie d’acu careva că’l fac pai, chiar stics. Idei, astea’s prostii? Hai, încă o îmbrăţişare . O pun în valiza cea mare. Mă duc la mare. Cu drag.
Hai pa Suceava mea dragă, mă întorc la toamnă. Eu te-am iubit Suceavo.