Incerc de multe ori sa imi explic ce s-a putut intampla,cum am ajuns in punctul acela si parca imi aduc aminte…Mi-aduc aminte cum am inceput la un moment ce nu-l pot defini, sa ne scufundam in asternuturi intunecate.Ne surprindeamunul altuia privirile,dar foarte rar.Singurele lucruri pe care le vedeam mai des erau o perna si o plapuma pline de umbre.Stii diminetiile obosite in care mai vrei sa dormi si te intorci cu fata ca si cum ai incerca sa iesi din dimensiunea asta?!Ei bine…noi faceam asta de doi ani de zile.Intorceam capul la perna si ne puneam plapuma in cap incercand sa ne ascundem de acordul sfarsitului ca de lumina matinala…Ne miscam sub patura aceea ca doi gemeni in pantecul mamei.Miscari usoare,plutite,de-abia atinse,ca si cum cineva derula filmul nostru cu incetinitorul….Si stii ce ne prevestea?Faptul ca nu auzeam niciun cantec…Trebuia sa fii stiut ca lucrurile au sa merga prost daca nu auzim muzica…totul era asa de stins si linistit.Stii simbolul zodiei noastre? a pestiilor? Sunt doi amfibieni legati printr-un cordon unul coboara celalalt urca…cat ne mai reprezinta suntem amandoi pestele de sus dar in planuri diferite ale vietii,simultan insa suntem si pestele de jos. Acum doar stau sa numar de cate ori mi-ai zgariat pielea acoperita cu solzi . Cat mi-ai ranit coada de peste fara sa descoperi vreodata frumusetea-mi de sirena si eu nu te-am parasit …ei lasa ca ai facut-o tu in final…In inconstienta mea cred ca realizasem x ca nu o sa fim inntotdeauna impreuna, dar n-am avut niciodata puterea sa recunosc pana nu m-a coplesit…si atunci a fost de doua ori mai rau.De ce nu ne-am putut naste impreuna?De ce trebuie sa fie inntotdeauna unul din gemeni primul?De ce nu pot veni deodata amandoi?
Acum esti afara. Ar trebui sa te urmez si eu cat de curand, dar au aparut complicatii si doctorii nu stiu daca ma vor putea smulge din asternuturile intunecate fara sa ma raneasca?…Nu conteaza acum oricum suntem despartiti…

imi “plac” oamenii care vorbesc de independenta si primul pas pe care-l fac e sa se casatoreasca… so fracking wrong… pentru mine 80% din populatia acestei lumi este ultradependenta…

dar inainte sa-mi prezint cazul… am fost si eu… asemenea ca si voi in acelasi Matrix… credeam ca am sa mor fara dragoste… ca am sa ajung pe strazi fara servici… ca cine stie ce alte prostii… va spun sincer… ca un spirit analitic, toata lumea este predispusa la aceleasi evenimnete… important este sa participi…

eu mi-am luat o pozitie de “dead man walking”… doresc sa am mobilitatea maxima de a face ceva… daca azi mi se nazareste sa plec… sa pot pleca… sa fug… sa zbor… sa pot sa-mi iau lumea in cap in orice secunda… sa n-am nimic ce sa ma retina… si intr-un final ce-ar putea sa ma retina?… in fine… in jurul acestor linii as trasa eu cu adevarat independenta… libertatea…

cel mai mult imi place sa ma aseaman cu un cal… care a scapat de sub robie si alearga din ce in ce mai salbatic peste tot… bine ca poti cadea si in cealalta extrema… sa alergi prea repede si sa te trezesti singur… dar depinde ce urmaresti…

imi vine sa iau pe oricine la palme daca as auzi gresit cuvintele “te iubesc”… habar n-aveti ce inseamna asta… sunteti o gramada de indragostiti care in stangacia lor se elibereaza uneori prea des prin aceasta sintagma…

“te iubesc” inseamna ca sunt gata sa ma fac rob emotiilor mele… sunt gata sa ma pierd daca nu sunt deja pierdut pentru tine… cand Fiul a coborat pe pamant… s-a facut liniste in cer, doar el si-a asumat sa ne iubeasca si sa plateasca pretul… pe care tu… ce stii tu despre pretul iubirii?
Ohhhhhhh… cat va doresc… inainte sa ajungeti macar atat de liberi ca si mine, sa puteti alege cu adevarat ceva, mintea voastra sa se poate exprima liber in fata oricarei persoane… si singurele compromisuri sa le faceti din motive de decenta, sau a nu face mai mult rau cu adevarul decat bine…

Va recomand printre altele cand mergeti la teatru sa vedeti orice interpretare a “Elixirul Dragostei”… la inceput… apare titrat ceva de genu: “Fericit este acel om care nu a cunoscut dragostea”…

Eu sunt cel mai nefericit om posibil, caci am cautat si am gasit dragoste… dar pretul… Doamne… ca l-as plati de mii de ori… pretul e mare… si atunci poate ca gresesc cerandu-va sa cunoasteti dragostea inainte sa spuneti din nou “te iubesc”… pentru ca nu v-as dori decat fericire…

Dar ce ma enerveaza cu adevarat… sunt reactiile astea in lant… orbirea… depdendenta… dragostea nu se consuma… dar daca voi nu o luati decat asa… o sa ajungeti obezi, bolnavi si din ce in ce mai tristi si depdenteti de cele mai efemere manisfestari ale ei… si atunci da… ma enervati… pentru ca eu caut si sustin minunea… si trebuie sa ma lupt constant cu voi cei care-o rupeti in bucati sau o jucati la doua zaruri….

Eu care sunt gata sa alerg in orice colt dupa ea… voi care o ascundeti in intuneric sub plapuma…

Si eu sunt bolnav… sunt bolnav fara ea… imi inec pasiunea in fiecare parfum care trece prea aproape… intre oricare doua picioare ale vruneia care ma poate privi in ochi… dar nu raman sa tin de cald in casa… nici sa impart prea multe mese…

Nu sunt aproape de ceea ce-mi doresc, dar sunt fericit ca stiu ce vreau…
Nu trebuie sa fie a mea, nu trebuie sa ma iubeasca, nici macar sa ma placa…
Pentru ca nu asta ar trebui sa schimbe ceva fata de ce simt pentru ea…
As vrea bineintels sa fiu mai aproape, sa o tin in brate, sa o sarut des…
Dar nu pentru a consuma dorinta, ci pentru ca asta m-ar face sa traiesc…

Darius_II

Nu vă faceţi griji, românii n-au trecut prin foc şi sabie locuitorii altor ostroave. Nu fac parte din naţiile care au cucerit pământuri şi au supus alte neamuri. Noi am fost blânzi, n-am poftit la zestrea altora…Nu ni s-a spus de atatea ori? Istoria e martoră la asta! Că am respectat cele zece porunci în spiritul lui marx. Cu perfecţionările ceauşiste cu tot. Că românii, în general, au stat în banca lor. Sau, poate că au vrut, dar n-a fost cazul. Indiferent de cauze, ce contează e că ne-am întins doar cât e plapuma. La nevoie, am şi scurtat-o. Conquista română există, totuşi. Doar că acţionează spre interior. O expansiune în însăşi adăpostul şi fundamentul naţiei. Ca şi luna care se-nvârte-n jurul terrei, dar în sens invers planetelor, e o ciudăţenie, dar lume, fii fără grijă! Mareele politice şi somnambulismul popular sunt doar treburile noastre interne. Noi n-am fondat imperii, nici vreun commonwealth, nici, măcar, o uniune de republici. N-am participat la masa colonială şi nici n-am trecut Europa prin focul zvasticilor naziste. Dimpotrivă: am denunţat apartheid-ul, fascismul, bolsevismul. Şi desigur, ceauşismul. Orice formă de năpăstuire din orice parte a lumii. Am vituperat excesele de lăcomie, lipsa de scrupule şi afacerile oneroase ale ţărilor civilizate care le-au spoliat pe cele marginalizate şi făr’de noroc. Care le-au luat petrolul, aurul şi diamantele. Şi le-au lăsat pradă bolilor, foametei şi războaielor. Cine citeşte “revoluţie şi reformă” o să priceapă mai bine asta, de la autorul şi conducătorul cu faţă umană al expediţiei române. Cu condiţia s-o citească de-andoaselea. La fel şi cine citeşte opera grea cât un kil de plumb din mintea ex-preşedintelui milică. Iar cine a fost martor la istoria noastră modernă şi contemporană n-are cum să nu-şi cunoască eroii. Cu un curaj mai presus de al conquistadorilor Cortez şi Pizzaro, o mână de temerari aduşi de expediţia din decembrie ‘89 pe continentul român renumit pentru forma lui de pâine, l-au făcut dumicaţi. Pe băştinaşi i-au băgat în televizor şi le-au dat să mănânce ziare. Pe urmă totul a decurs simplu. Cu legi şi ordonanţe au pus la adăpost obligaţiile plebei şi drepturile la rapt ale parvenitsociety. Au nivelat niţel sărăcia şi haosul, cât să poată mai departe chibzui la împărţeli frăţeşti, bate- n cuie contracte, inventa anexe, contracte la anexe, legi la contracte, secrete adiţionale la legi etc. Invincibila conquista romena.

Şi pentrucă producţiile citate mai sus şi atâtea altele sunt departe de a acoperi nevoia de literatura SF pe această temă nu-i exclus să apară şi un studiu privind rezervele de petrol şi gaze date pe mâna lui Patriciu the Conqueror pentru a le salva de lăcomia naţiunii exploatatoare.

Mai departe las cititorului plăcerea sau neplăcerea de a evoca personajele principale şi rolul lor în această epopee eroică.

In legătura cu acelaşi subiect se poate citi şi aici

update: aici şi aici

       As  fi  vrut  sa  ma  fi  nascut  delfin  pentru …..

       As  fi  vrut  sa  fiu  o  bufnita  pentru…..

       As  fi  vrut  sa  fiu  o  testoasa  pentru…..

       As  fi  vrut  sa  fiu  o  viespe  pentru…..

       As  fi  vrut  sa  fiu  o  pajura  pentru…..

       As  fi  vrut  sa  ma  transform  intr-o  cruciulita…..ca  sa…..

       As  fi  vrut  sa  ma  transform  intr-o  salcie…..ca  sa…..

       As  fi  vrut  sa  ma  transform  intr-o  icoana…..ca  sa…..

       As  fi  vrut  sa  ma  transform  intr-o  stanca …..ca  sa…..

       As  fi  vrut  sa  ma  transform  intr-o  gradina…..ca  sa…..

       As  fi  vrut  sa   devin   noapte …..sa  pot….

       As  fi  vrut  sa   devin   zi…..sa  pot…..

       As  fi  vrut  sa   devin  vant…..sa  pot…..

       As  fi  vrut  sa  devin   timp…..sa  pot…..

       As  fi  vrut  sa   devin  aurora…..sa  pot…..

       M-am  nascut   insa   om    pentru …..

       M-am  transformat  intr-o…..ca  sa……. 

       Am  devenit …..sa  pot…..

       Sper  sa  scriem  impreuna  cel  mai   frumos  poem  al  blogosferei .  Ajutati-ma ! Va  rog !