editura Vinea, 2006

“poemele grele, adică cele care se cîntăresc mult

şi greu, despre care, atunci cînd vorbim despre ele,

vorbim despre faptul că nu sunt, se scriu între aceleaşi

ziduri groase ale unor cazane subterane, în care îşi duc

veacul, într-un mod visceral aproape, deoarece sîngele

a fost împins între margini, pînă la ultimele consecinţe,

tuberculoşii

soldaţii

comuniştii

preoţii şi

amanţi ai războaielor,

uneori stăteau atîrnaţi ca liliecii, adevărate cadavre

suspendate în vid, dar cu gîtul foarte uşor înclinat înspre

cei ce ar fi putut fi în afara zidurilor, înclinare ce se

putea datora numai poziţiei lor neobişnuite, cît, mai

ales, posibilităţii lor de a fi aplicaţi pe un ştreang al

suferinţei sau pe funia erotică a pasiunii pentru politica morţii.”

Simona Sora – Calea abruptă în Dilema Veche, nr. 132, 2006