de Gellu Naum

„La circ, in Tirgul Mosilor,
Pe gheata unui racitor,
Traia voios si zimbitor
Un pinguin din Labrador.

– Cum se numea? – Apolodor.
– Si ce facea? – Cinta la cor.
Deci, nu era nici scamator,
Nici acrobat, nici dansator;
Facea si el ce-i mai usor:
Cinta la cor. (Era tenor).

Grasut, curat, atragator
In fracul lui stralucitor,
Asa era Apolodor… (…)

Dar intr-o zi, Apolodor,
Spre deznadejdea tuturor,
A spus asa: – Sint foarte trist!
Imi place viata de corist
Dar ce sa fac? Mi-e dor, mi-e dor
De fratii mei din Labrador…
O, de-as putea un ceas macar
Sa stau cu ei pe un ghetar!…

Apoi a plins Apolodor (…)“

Scoala Parintilor: Cartile cu pinguinul Apolodor, lansate de Humanitas

LIB HUMANITAS: Cartea cu Apolodor, A doua carte cu Apolodor

de Ion Pillat

Colectia: Poezii pentru copii

Peste noapte a
Înflorit mălinul
Peste noapte s-a
Luminat seninul.

Puişori de puf
A clocit găina
Berzei cuib de stuf
A-ntocmit vecina.

Zmeii pe uluci
Zbârnâind se-nalţă.
Raţele-n papuci
Galbeni se încalţă.

Rândunele mici
Ciripesc prin ţară
Pluguri ca furnici
Au ieşit pe-afară.

Flori de ghiocel
Vând ţigănci cu coşu
Dă-mi de Paşti un miel
Alb şi un ou roşu.

Roşu şi Negru

Refren(x2):

Na na-na, na-na-na
Na na-na, na-na-na
Alfabetul nu e greu

Strofa 1:

Auzeam cândva, în jurul meu,
“Alfabetul nu e greu”.
Vă voi spune-acum , la rândul meu,
“Alfabetul nu e greu”.
A de la albină sau arici,
B vine de la bunici,
C-ul de la calendar,
D-ul de la dar.

Refren(x2)

Strofa 2:

Şi cuvinte căutam mereu.
Alfabetul nu e greu.
Dacă eşti atent la jocul meu,
Alfabetul nu e greu.
E-ul vine de la elefant
Vine şi de la elev
Ce urmează? Ce urmează?
E litera F.

Strofa 3:

F-ul vine de la furnica rea
Ce pe greier îl necăjea.
Dar furnica, harnică mai era.
Voi, copii, să fiţi ca şi ea!

Pasaj:

Ce mai e? Ce mai e?
După F e litera G,
Grădinar, grădinar,
Pentru voi cu-o floare în dar,
Ce mai e? Vine H,
H de la Homer cel vestit,
Apoi este I,
De la Iliada venit.

Strofa 4:

J e de la joacă, se ştie doar.
Cine suie-apoi pe cântar?
K vine de la un kilogram
De dulciuri care dispar.

Strofa 5:

Ce urmează n-o să spun tot eu.
Alfabetul nu e greu.
E acelaşi, însă jocul meu
Schimbă vorbele mereu.

Refren(x2)

de Grigore Vieru

Când m-am născut, pe frunte eu
Aveam coroană-mpărătească:
A mamei mână părintească,
A mamei mână părintească.

Duios, o, mâna ei întâi
Cu mâna dragei mele fete
S-au întâlnit la mine-n plete,
S-au întâlnit la mine-n plete.

Copii am. Dar şi-acuma când
Vin zorii noaptea s-o destrame,
Găsesc pe frunte mâna mamei,
Găsesc pe frunte mâna mamei.

O, mâna ei, o, mâna ei,
O, mâna ei ca ramul veşted,
A-mbătrânit la mine-n creştet,
A-mbătrânit la mine-n creştet.

de Grigore Vieru

Uşoară, maică, uşoară,
C-ai putea să mergi călcând,
Pe seminţele ce zboară
Între ceruri şi pământ.

În priviri c-un fel de teamă,
Fericită totuşi eşti,
Iarba ştie cum te cheamă,
Steaua ştie ce gândeşti.,

de Grigore Vieru

A ieşit un ghiocel,
Nimeni nu ştie de el,
Stă în pâclă tremurând:
„Singurel sunt pe pământ”.

Pâcla în amurg s-a dus,
Şi ies stelele de sus,
Bucurând pe ghiocel…
„Las că nu sunt singurel.”

de Otilia Cazimir

FLOARE LA URECHE

Proaspătă şi sperioasă,
Rază nouă-mi intră-n casă.
Întârzie cu mirare
Peste prag, peste covoare,

Se ridică la fereastră
Ca să vadă ce-i în glastră,
Poleind cu aur dulce
Un mănunchi de busuioc
(Poate-şi caută un loc
Să se culce?)

Şi rămâne aninată,
Nebunatică şi vie,
De-o garoafă de hârtie
Ruptă şi decolorată.

Şi deodată, floarea veche
Râde, roşie ca para,
Că şi-a pus-o la ureche
Primăvara…

PRIMĂVARĂ ÎN GLUMĂ

Ger târziu de primăvară,
Ger uitat de iarna sură
Prin zăvoiul zgribulit,
Cu omătul netopit.

Pe sub tufe de răsură,
A adus cu el aseară
Vânt din munte,
Ploi mărunte,
Grindină cât un grăunte
Şi trei fagi, aşa-ntr-o doară.

A trecut pe ulicioară
Şi s-a dus
Pe deal în sus,
Şi pe geamuri mi-a lăsat
Fir de ferigă presat,
Flori de zahăr, stele reci
Şi căsuţe de culbeci.

Şi-n lumina dimineţii,
Geamurile mele par
File dintr-un vechi ierbar,
Unde-ar fi presat băieţii
Ierburi nalte şi-nfoiate,
Albe flori înfrigurate,
Adormite-n fund de lacuri
Din răscrucea altor veacuri.

SE TOPEŞTE BRUMA-N SOARE

Se topeşte bruma-n soare…
Prin grădini,
Pe lilieci,
Stau ciorchini
De muguri plini,
Crisalide verzi din care
Scoate-n vânt corniţe reci
Frunza verii viitoare…

DIN SĂMÂNŢĂ DE ARŢAR

Din sămânţă de arţar
(Ştii c-avea drept aripioare
Solzi subţiri de chihlimbar?)
Printre bulgări se arată
Pui de copăcel sălbatic,
Frunză crudă şi crestată,
Parcă-ntinde un buratic,
Ca să vadă dacă-i cald,
O lăbuţă răsfirată
De smarald…

E PRIMĂVARĂ IAR…

Azi am văzut întâia rândunică:
O slovă ascuţită, subţirică,
Cu care mâna nu ştiu cui
Însamnă pe albastrul cerului
Că iar e primăvară.

(A câta oară?)
De-un băieţel sălbatec şi hoinar
Ce se juca pe sub fereastra mea
Călare pe căluţu-i de nuia.

Era copil străin, al nimănui,
Cu ghete rupte, cu hăinuţă veche,
Dar îşi punea căciula pe-o ureche,
Plesnea din bici şi fluiera haihui,
De parcă drumul tot era al lui.

Într-un târziu, -
Pe-o zi din altă primăvară,
Când vântul dulce clătina copaci
Cu frunză rară, -
Am întâlnit o-ngropăciune de săraci:

Trecea copilul, legănat, într-un sicriu,
Ţinea cruciş pe piept mânuţe mici,
Nu mai avea căluţ, nu mai plesnea din bici…
Deasupra-i, cerul cald şi străveziu
În îmbia-n zadar cu rândunici.

Şi-acum, când toţi ai lui l-or fi uitat,
Când pe mormântul mic s-o fi uscat
Şi cel din urmă fie de tămâioară, -
Eu l-am văzut trecând în primăvară
Călare pe căluţu-i de nuia,
Şi i-am trimis, de la fereastra mea,
Acelaşi zâmbet – ca odinioară.

BĂBUŢA

E primăvară?
Pe uşa strâmbă a căsuţei afumate,
O babă a ieşit pe-afară
Cu şalul vechi în spate.

Când s-a topit omătul din ogradă?
E-un firişor de iarbă pe cărare,
Ori i se pare?
De n-ar durea-o trupul cum o doare,
S-ar apleca să-l vadă…

Întinde mâna sarbădă şi rece,
Să prindă-n ea bănuţii calzi de soare,
Pomana primăverii care trece.
Şi râde-n tihnă… şi-a adus aminte
De-un nepoţel cuminte.

Şi pentru că i-e cald la mâini
Cum nu i-a fost de-atâtea săptămâni,
Zburătăceşte-n treacăt o găină.
Aruncă o privire spre fereşti
Şi, mărunţică, trece drumul la vecină,
Ca să mai afle veşti…

de Grigore Vieru
Muzica de Tudor Gheorghe

Se adună flori şi stele
Pe sub seară
În jurul măicuţii mele,
Pe sub seară
Şi întreabă toate cele
Pe sub seară
Şi ea sfătuie cu ele,
Pe sub seară.
Tot o fugă albinuţa
Dimineaţa,
Udă-i este cămăşuţa
Dimineaţa,
Nu întreabă nimicuţa,
Dimineaţa,
Că-i grăbită ca măicuţa
Dimineaţa.

de Adrian Păunescu
Muzica: Tudor Gheorghe

Vine primăvara iarăşi peste noi
Vine de departe, vine de aproape
Oameni de zăpadă pleacă înapoi
Înapoi în lacrimi, înapoi în ape.

Trec peste câmpie carele de flori
Urcă înspre munte verguri de lumină
Ne simţim deodată iar nemuritori
Poate orice boală peste noi să vină.

Se aude plânsul mamelor din veac
Se aude glasul bărbătesc de tată
Care dă cu barda iarăşi pe arac
Ca să fie viţa lumii lumintaă.

Primăvara cade peste noi adânc
N-o vom duce-n braţe, o vom duce-n sânge
Mugurii pe ramuri au născut şi plâng
Un cocor deasupra revenirii plânge.

de George Coşbuc
Muzica: Tudor Gheorghe

A venit un lup din crâng
Şi-alerga prin sat să fure
Şi să ducă în pădure
Pe copiii care plâng.

Şi-a venit la noi la poartă
Şi-am ieşit eu c-o nuia:
“Hai la maica să te joace”-
- “Lup flămând cu trei cojoace,
Eu chemam pe lup încoace,
El fugea-ncotro vedea.

Ieri, pe drum un om sărac
Întreba pe la vecine:
“-Poartă-se copiii bine?
Dacă nu, să-i vâr în sac!”

Şi-a venit la noi la poartă
Şi-am ieşit eu şi i-am spus:
-”Puiul meu e bun şi tace,
Nu ţi-l dau şi du-te-n pace!
Eşti sărac dar n-am ce-ţi face!
Du-te, du-te!” Şi s-a dus.

Şi-a venit un negustor
Plin de bani, cu vâlfă mare,
Cumpăra copii pe care
Nu-i iubeşte mama lor.

Şi-a venit la noi la poartă
Şi-am ieşit şi l-am certat:
-”N-ai nici tu, nici împăratul
Bani să-mi cumpere băiatul!
Pleacă-n sat că-i mare satul,
Pleacă, pleacă!” Şi-a plecat.

Educatoarea.ro: Poezii de ziua mamei

de Gheorghe Asachi

I

Între Piatra Detunată
Ş-al Sahastrului Picior,
Vezi o stâncă ce-au fost fată
De un mare domnitor.
Acolo de rea furtună
E lacaşul cel cumplit,
Unde vulturul răsună
Al său cântec amorţit.
Acea doamnă e Dochie,
Zece oi, a ei popor,
Ea domnează-n vizunie
Preste turme şi păstori.

II

La frumuseţe şi la minte
Nici o giună-i samana,
Vrednică de-a ei părinte;
De Decebal, ea era.
Dar când Dacia-au împilat-o
Fiul Romei cel mărit,
Pre cel care-ar fi scapat-o,
De-a iubi a giuruit.
Traian vede astă zână;
Deşi e învingător,
Frumuseţei ei se-nchină,
Se subgiugă de amor.

III

Împăratu-n van cată
Pe Dochia-mblânzi;
Văzând patria ferecată,
Ea se-ndeamnă a fugi.
Prin a codrului potică
Ea ascunde al ei trai,
Acea doamnă tinerică
Turma paşte peste plai.
A ei haină aurită
O preface în şăiag,
Tronu-i iarba înverzită,
Schiptru-i este un toiag.

IV

Traian vine-n astă ţară,
Şi de-a birui deprins
Spre Dochia cea fugară
Acum mâna a întins.
Atunci ea, cu grai ferbinte,
Zamolxis, o, zeu, striga,
Te giur pe al meu părinte,
Astăzi rog nu mă lăsa!
Când întinde a sa mână
Ca s-o strângă-n braţ Traian,
De-al ei zeu scutita zână
Se preface-n bolovan.

V

El petroasa ei icoană
Nu-ncetează a iubi;
Pre ea pune-a sa coroană,
Nici se poate despărţi.
Acea piatră chiar vioaie
De-aburi copere-a ei sin,
Din a ei plâns naşte ploaie,
Tunet din al ei suspin.
O ursită-o priveghează,
Şi Dochia deseori
Preste nouri luminează
Ca o stea pentru păstori.

de Otilia Cazimir

Toată noaptea au lătrat
Câinii de la jitărie,
De gândeai că-i lupu-n sat.
Ce să fie?
Ce să fie?…

Ia, o babă cu cojoc
A mas noaptea, fără foc,
În desiş uscat de soc!

Acum vine pe-ndelete –
Că i-e drumul fără grabă –
Şi drept singură podoabă
Are-n plete
Un scaiete.

Şi de dus, dintr-un ponor,
Poartă fetelor solie,
Că le-aduce mărţişor
Un bănuţ de păpădie!

de Grigore Vieru

Am găsit în prag un ou,
Ouşorul este nou.
Nou ca roua de sub stele,
Cald ca gura mamei mele.

de Grigore Vieru

Toată ziua, fâl-fâl-fâl!
Să-i fie puiul sătul.
Zboară ici, zboară colea,
Dor li-i puilor de ea.

Plouă, plouă, plici-plici-plici!
Bucuroşi sunt puii mici,
Că mămica-n cuibuşor
Va şedea mai multişor.

de Grigore Vieru

Bună dimineaţa,
Ochişorii mamei
V-am dorit aşa de mult
M-am trezit să vă sărut,

Ochişorii mamei,
Bună dimineaţa.
Bună dimineaţa,
Gura mamei dulce!
Te-am dorit aşa de mult,
Bună dimineaţa,
Mâinile măicuţei!
V-am dorit aşa de mult
M-am trezit să vă ajut.

de Grigore Vieru

- Albinuţă mititea,
Semeni cu măicuţa mea,
Semeni cu măicuţa mea!

- Drept, copile, tot aşa,
Aleargă şi maica ta,
Aleargă şi maica ta!

- Albinuţă, cum lucrezi?
Colo-n stup nimic nu vezi,
Colo-n stup nimic nu vezi!

- Fagurul şi cu mierea
Luminează casa mea!
Luminează casa mea!

de Tudor Arghezi

Fă-te, suflete, copil
Şi strecoară-te tiptil
Prin porumb cu moţ şi ciucuri,
Ca să poţi să te mai bucuri.

Strânge slove, cărţi şi pană.
Dă-le toate de pomană.
Unui nou învăţăcel,
Să se chinuie şi el.

Gândul n-o să te mai fure
Prin zăvoaie şi pădure,
Cu ecoul de cuvinte
Care-ngână şi te minte.

Când tristeţile te dor,
Uită tot şi tâlcul lor.

de Constanţa Buzea
Muzica: Tudor Gheorghe

Ştiţi ca băieţelul nostru
Duce crinii de căpăstru?
Crinii sunt căluţi subţiri,
La trăsuri cu trandafiri.

Crinicai au frunze-n piele,
Şi căpestre de zorele,
Crini-cai verzi într-un picior,
Au cap alb cu şase flori.

Două flori sunt ochii lor,
Alte două sunt urechi,
Încă două flori mai vechi,
Ce să fie? Ochi mai vechi.

Hai să facem o plimbare,
O plimbare cu alai,
Patru crini, patru picioare,
Din opt crini se fac doi cai.

Să le dam la cai mălai,
Crinii cu lumini se-adapă,
Să mânăm cu bici de apă,
Herghelii de crinicai.

de Grigore Vieru

Tic-tac, tic-tac,
Ziua, noaptea, eu nu tac.
Mititel, îmi pare bine,
Se ia lumea după mine.

din CARTEA PREŞCOLARULUI – Albinuţa

de Grigore Vieru

Luni, marţi, miercuri, joi,
Curge izvoraşu-n văi,
Luni, marţi, miercuri, joi!

Vineri, sâmbătă,
Izvoraşul nu mai stă,
Vineri, sâmbătă!

Sapă, lunecă,
N-are nici duminică,
Nici duminică!

de Grigore Vieru
CĂRTICICA ROMÂNEASCĂ DE COPII
CARTEA PREŞCOLARULUI – versuri şi cântecele
(selecţiuni)

Moto:

Cel care se teme de Domnul
cinsteşte pe mama sa.

Biblia

Învaţă de mititel
Şi ţi-a fi mai uşurel.

Folclor

ALBINA

Zum-zum-zum, cu mare zor,
Unde vreau acolo zbor.
Nu mă-ntreabă nici un om
Ce caut la el în pom.

ALBINUŢA

- Albinuţă mititea,
Semeni cu măicuţa mea,
Semeni cu măicuţa mea!

- Drept, copile, tot aşa,
Aleargă şi maica ta,
Aleargă şi maica ta!

- Albinuţă, cum lucrezi?
Colo-n stup nimic nu vezi,
Colo-n stup nimic nu vezi!

- Fagurul şi cu mierea
Luminează casa mea!
Luminează casa mea!

URSUL

Ursul prin pădure umblă,
Ursuleţul stă la umbră
Şi bea apă din urcior.
- Ce căldură! Mor-mor-mor!

URSULEŢUL

Martinel primi în dar
Un frumos abecedar.
„Învaţă de mititel
Şi ţi-a fi mai uşurel!”

Ursuleţul se sili
Să-l înveţe într-o zi.
Tatăl zise: „Mai încet,
Te mai joacă prin făget.

E destul, aş socoti,
Câte-o literă pe zi.
Ştii zicala cu răbdarea?
Cu răbdarea treci şi marea!”

OUL

Am găsit în prag un ou,
Ouşorul este nou.
Nou ca roua de sub stele,
Cald ca gura mamei mele.

CÂNTECUL OCHILOR

- Unde-aţi fost voi, ochişori?
- În pădure, după flori!
Ochişorii le găseau
Mânuţele le strângeau.

- Unde-aţi fost voi, ochişori?
- Mingea am jucat în zori!
Ochişorii o vedeau,
Picioruţele-o loveau.

- Unde-aţi fost voi, ochişori?
- După fragii roşiori!
Ochişorii îi căta
Şi guriţa îi mânca.

- Cum o duceţi, ochilor?
- Bine-o ducem, florilor!
De măicuţa sărutaţi,
Cu tăicuţa mângâiaţi!

NUMĂRĂTOARE

Unu, doi, trei,
Strângem flori de tei.
Patru, cinci, şase,
Florile miroase.
Şapte, opt, nouă,
Zece pomi cu rouă!

FLUTURAŞII

Fluturaşii numărau
Câte flori pe văi erau.
Fâl-fâl acolo, fâl-fâl ici,
Unu, doi, trei, patru, cinci!

Şase, şapte, opt şi nouă,
Vine seara cea cu rouă.
Cum să le numeri pe toate?
Nici albina nu le poate!

MELCUL

- Unde mergi tu, melcule?
- Merg la mare, mielule!
- Cum e marea, melcule?
- Este mare, mielule!

BUNĂ DIMINEAŢA

Bună dimineaţa,
Ochişorii mamei
V-am dorit aşa de mult
M-am trezit să vă sărut,

Ochişorii mamei,
Bună dimineaţa.
Bună dimineaţa,
Gura mamei dulce!
Te-am dorit aşa de mult,
Bună dimineaţa,
Mâinile măicuţei!
V-am dorit aşa de mult
M-am trezit să vă ajut.

TROMPETA

Toma o trompetă are,
Cântă fără încetare.
Şi cucoşul are una
Dar nu cântă-aşa întruna.

GHICI

Pe valea cea rourată
Trece-o fiară-mbourată,
Pe la şolduri tot cu bolduri
Pe la nări cu lumânări.

(Tractorul)

TATA

Masa este gata
Florile, florile,
A venit şi tata
Florile, florile.

Mama este bucuroasă
Florile, florile,
Că suntem cu toţi acasă.
Florile, florile.

Cuţu pe la poartă,
Florile, florile,
La nimeni nu latră,
Florile, florile!

Cuţu ştie foarte bine,
Florile, florile,
Că e tata lângă mine,
Florile, florile!

RACUL

Racul este croitor,
Meşter bun şi silitor.
Coase fuste şi răţuşte,
Băsmăluţe la broscuţe.

RÂNDUNICA

Toată ziua, fâl-fâl-fâl!
Să-i fie puiul sătul.
Zboară ici, zboară colea,
Dor li-i puilor de ea.

Plouă, plouă, plici-plici-plici!
Bucuroşi sunt puii mici,
Că mămica-n cuibuşor
Va şedea mai multişor.

LILIACUL

Lumea liliac le-a spus –
Unul jos, altul sus.
Cel de sus e zburător
Cel de jos înfloritor.

LUNĂ, LUNĂ NOUĂ!

Lună, lună nouă!
Uite flori cu rouă!
Una, două, trei,
Rupe câte vrei!

Luna le miroase,
Spune că-s frumoase!
Ah, le-ar rupe ea –
N-are cui le da!

CUCUL ŞI COCOŞUL

Cine bine va cânta,
Un covrig va câştiga.
„Cu-cu! Cu-cu! Cucurigu!”
Oare cui să-i dăm covrigu !?

GHICI

Are foi şi nu e pom,
Îţi vorbeşte ca un om.

(Cartea)

NUCA

Patru fraţi
Îngemănaţi
Prinşi la joc
Într-un cojoc.

PROVERB

În pământul negru
Se face pita albă.

NUCUL

Nucule, frumosule,
Nucule, umbrosule!
Bate ramul verde-n geam
Dulce-dulce ca un neam,
Dulce-dulce ca un neam!

Deschide-te, geamule,
Intră-n casă, ramule
Ca doi fraţi la geam vom sta,
Pe mama vom aştepta,
Pe mama vom aştepta!

ZICEŢI REPEDE

Găină nouă
Ouă ouă
Nouă ouă nouă.

ZILELE SĂPTĂMÂNII

Luni, marţi, miercuri, joi,
Curge izvoraşu-n văi,
Luni, marţi, miercuri, joi!

Vineri, sâmbătă,
Izvoraşul nu mai stă,
Vineri, sâmbătă!

Sapă, lunecă,
N-are nici duminică,
Nici duminică!

SOARE, SOARE

Soare, soare, frăţioare,
Hai dă drumul la izvoare,
Scoate iarba din ţărână
Spune păsării să vină!

GHICI

Am un bulgăre de unt,
Cu el toată lumea ung.

(Soarele)

CÂNTECUL SOARELUI

Soare-soare, domn bălai,
Spune, câte raze ai?
- Zău că nu ştiu, măi nepoţi,
Câte am, ajung la toţi!

Soare-soare, domn frumos,
A câţi dai lumină jos?
- Nu ştiu, eu mă socotesc
Pe câţi mângâi şi-ncălzesc!

GHICI

Multe fire de argint
Leagă cerul de pământ.

(Ploaia)

PUIUL

- Ce ai, puiu? Nu vrei mei?
- Am pierdut pe fraţii mei.

- Cum arată?
– Toţi gălbui.

-Cum îi cheamă?
– Pui-pui-pui!

ELEFANTUL

Elefantul Eli Fant
E un mare muzicant!
Trompa e trombonul lui,
Nuntă fără dânsul nu-i!

EDUCATOAREA

Cu glas dulce, cu glas dulce
Şi de bunătate plin,
Ea în jurul ei ne strânge,
Ne jucăm frumos, citim.
Cine-i oare, cine-i oare?
Draga mea educatoare!

Nu putem, de bună seamă,
De ea să ne despărţim.
Ne iubeşte ca o mamă,
Cine-i oare, cine-i oare?
A noastră educatoare!

IZVORUL

N-am văzut nici un izvor
Cu lăcată ori zăvor.
El, încet ori repede
Sparge orice lespede.

GHICI

Am o iconiţă roşie,
Şade lipită de perete,
Nimeni n-o ştie
Numai eu şi Dumnezeu.

(Inima)

IZVORAŞUL

- Unde-alergi tu, izvoraş?
- Către mare, copilaş!
- Când dormi, frate izvoraş?
- Niciodată, copilaş!

- Ce curat, ce limpede
Eşti tu, izvoraşule!
- Păi, îmi place-a alerga,
Eu de-aceea sunt aşa!

DEGETARUL

Zece fraţi brodează-n pat,
Unul este împărat,
Poartă coroniţă-n cap,
Dar şi el e ocupat!

DRUMUL

Drag mi-i drumul de pădure,
Că te duce drept la mure.

Drag mi-i drumul de câmpie
Că te duce drept la vie.

Drag mi-i drumul cel de munte –
Duce la oiţe multe.

Drag mi-i drumul de pe coastă –
Duce la căsuţa noastră.

GHICI

Am o fată
Când o iau în braţe, ţipă,
Când o las, tace.

(Vioara)

VACA

Are coarne cumincioare
Şi copite liniştite.
Ce mănâncă? Iarbă-adâncă!
Ce ne-aduce? Lapte dulce!

VEVERIŢA

Veveriţa a zburat
Hop, hop, hop!
Că pe stele a zburat,
Hop, hop, hop!

Că zbura din stea în stea,
Hop, hop, hop!
Şi alune nu găsea
Hop, hop, hop!

Tot sărind aşa c-un coş,
Hop, hop, hop!
A căzut din cetin jos,
Hop, hop, hop!

GÂSCA

Gâscă, gâscă, ga-ga-ga!
Ce tot strigi, nu mai striga,
Că te-aude vulpea rea
Şi-o să vină să te ia!

GRAIUL MEU

Drag îmi este graiul
Ca un cer cu stele,
Vorbe mângâioase:
Neamuri ale mele.

Graiul meu, graiul meu,
Ca un cer cu stele,
Graiul meu, graiul meu,
Neamuri ale mele!

Ia vezi tu ce sunet,
Ce mireasmă are!
Parcă-nfloare teiul,
Parcă trec izvoare!

Graiul meu, graiul meu,
Ce mireasmă are!
Graiul meu, graiul meu,
Parcă trec izvoare!

CEASUL

Tic-tac, tic-tac,
Ziua, noaptea, eu nu tac.
Mititel, îmi pare bine,
Se ia lumea după mine.

PROVERB CHINEZ

Mai bine să laşi copilului o carte
Decât un urcior cu galbeni.

CIOCĂNITOAREA

A venit din crâng un cuc
La ciocănitoare-n nuc:
- Ia vezi tu, ciocănitoare,
Ceasul meu ce are oare?

Meşteriţa, cioc-cioc-cioc,
Ceasul desfăcu pe loc:
- Acuş, cuce, vom afla…
Nu sunt gâze-n el cumva?

GIRAFA

Huţa-huţa, pui-giraf,
Mai bun scrânciob nu se află!
Huţa-huţa, cu părinţii,
Dar nu mult, că îi dor dinţii!

MERGE, FUGE

Merge, merge
Elefantul greu
Fuge, fuge
Iepuraşul meu.

Merge, merge
Melcul cel încet.
Fuge, fuge
Vântul prin făget.

Merge, merge
Leneşul abia,
Fuge, fuge
Albinuţa mea.

ZMEUL

Am un zmeu, am un zmeu,
Ce sus zboară zmeul meu!
Bucuros e mândrul soare:
„Am primit şi eu scrisoare!”

CÂNTEC-GHICITOARE

- Pe deasupra satului:
Nunta împăratului!
Cine, cine o opreşte
Mult de ea se foloseşte!

Nunta, cu întregul neam,
S-a oprit, zum-zum, pe ram.
- Las-că ştim noi ce-i, ştim bine,
Este roiul de albine!

FARFURIA ZBURĂTOARE

Peste nucul din grădină,
Misterioasă,
Trece-o tainică lumină,
Misterioasă.

Eu o strig să vin-aproape,
Misterioasă,
Că-ntre noi şi ea încape;

Câinii pe copii nu-i muşcă,
Liniştiţi privesc din cuşcă,
Astfel şi acea lumină,
De cei mici nu se anină;

- Spuneţi cum o cheamă oare?
- Farfurie zburătoare.

JUCĂRIILE

Mi-am luat trei jucărele,
Bucuros m joc cu ele.
Cuţu nu-şi găseşte loc:
- Eu cu cine să mă joc?!

GHICI

Ce zvârli pe vânt
Şi nu cade jos?

(Pasărea)

GHICI

Malul e verde,
Apa e roşie,
Peştişorii – negri.

(Harbuzul)

HULUBAŞUL

Gru-gru-gru, hulubaş,
Gru-gru,gru, drăgălaş!
Stai că n-o să-ţi fac nimic,
Nu vezi că şi eu sunt mic?

ŢURŢURUL

Sub streaşina saraiului
Stă bomboana soarelui.
Stă-n amiază şi străluce…
- Dulce-i, soare?
- Tare dulce!

GHICI

Ce creşte
Cu rădăcina în sus?

(Ţurţurul)

IEPURAŞUL

Iepuraşul-avea de scris;
„Am găsit un pieptene”.
Iepuraşul-a scris greşit:
„Am găsit un pepene”.

GHICITOARE

Am un animal. E blând.
Se hrăneşte cu pământ.
Colţi de fier. Şi fălci la fel,
Mare lucru faci cu el.

(Excavatorul)

CHIŢ-CHIŢ

Nu vă bucuraţi, chiţ, chiţ,
Colo-n oală nu-i şorici,
Acolo-n oală, voi nu ştiţi
E un şmecher de pisic.

GHIOCELUL

- Bună vreme, ghiocel!
- Bună vreme, băieţel!
- Hai cu mine, eşti desculţ…
- Dacă noi suntem mai mulţi.

GHIOCELUL

- Ghiocele, cum o duci?
- Bine, dar nu am papuci.
- Ghiocele, cum o duci?
- Bine, dar nu am papuci.

- Eşti curat şi arătos.
- Cu omăt mă spăl frumos.
- Eşti curat şi arătos.
- Cu omăt mă spăl frumos.

- E vreo sărbătoare-n sat?
- Nu, dar vreau să fiu curat.
- E vreo sărbătoare-n sat?
- Nu, dar vreau să fiu curat.

GHIOCELUL

A ieşit un ghiocel,
Nimeni nu ştie de el,
Stă în pâclă tremurând:
„Singurel sunt pe pământ”.

Pâcla în amurg s-a dus,
Şi ies stelele de sus,
Bucurând pe ghiocel…
„Las-că nu sunt singurel.”

KIWI

Kiwi e o pasăre,
Kiwi, kiwi, kiwi,
Kiwi tare dragă mi-e,
Kiwi, kiwi, kiwi.

N-o văzui, de bună seamă,
Kiwi, kiwi, kiwi,
Dar îmi place cum o cheamă.
Kiwi, kiwi, kiwi.

MAMA

Mama coace pâine,
Soare în ferestre,
Soarele e unul,
Mama una este.

TATA

- Măi copile, nu eşti mic,
Ţii de mână pe tătic.
- Aşa-l ţin, nu că sunt mic,
Dar mi-e drag al meu tătic.

SORA

Am o soră mic-mică,
Gura ei – o floricică.
Ea nu ştie să vorbească,
Ştie numai să zâmbească.

FRATELE

Bucuraţi-vă, măi prunci,
Nu că-aveţi de toate –
Bucuraţi-vă atunci
Când aveţi un frate.

BUNICA

Tot mai mică, tot mai mică,
Cât o floare, o furnică,
Cât o lacrimă sub soare…
De ce oare, de ce oare?!

BUNICUL

Treaz ca pasărea, din zori,
Statuie cu miei, cu flori,
Aplecat puţin ca spicul…
Tare drag îmi e bunicul!

ZIUA ŞI NOAPTEA

Două fete poartă salbă,
Una-i neagră, alta-i albă.
Ne-ncetat se tot alungă,
Dar nu pot să se ajungă.

ZILELE SĂPTĂMÂNII

Şase potcoave-ncheiate
De meşter mare lucrate
Şi-o mână de bucurie,
Ghici, copile, ce să fie?

(Zilele săptămânii)

PRIMĂVARA

Iese iarba luminoasă,
Rândunica vine-acasă.
Cald e soarele-n câmpie
Ca un ou de ciocârlie.

VARA

Copt e bobul grâului:
Poama vrăbiuţelor!
Dulce floarea teiului:
Grâul albinuţelor!

TOAMNA

Bate toamna nucile,
Aureşte frunzele,
Îndulceşte merele…
Ce eşti trist, măi greier?!

IARNA

Fuga-fuga, cu fuguţa,
Iese-afară săniuţa!
Ninge, ninge, ninge, ninge,
Şi-a rămas în pom o minge!

OIŢA

Pe vale oiţa
Paşti ierbuliţa,
Floarea o lasă,
Că-i tare frumoasă!

CĂLUŢUL

Măi căluţ, eşti trist de tot.
Acuşi zahăr am să-ţi scot!
Iţi dau zahăr şi halva,
Numai nu fi trist aşa!

MĂRUL

A căzut un măr din ram,
Iar căţelul: – Ham-ham-ham!
-Măi căţele mititel
Nu se hămăie la măr!

FLOAREA-SOARELUI

Drag îmi e să spui:
„Floarea-Soarelui,
Sora-Soarelui,
Soarea-Soarelui!”

1 IUNIE

Floare de poveste,
Floare de petunie,
Ce frumoasă este
Ziua de unu iunie!

GREIERAŞUL

Cântă-un greier din aripă,
Greieraş, nu ţârâi,
Mama s-a culcat pe-o clipă
Şi o poţi trezi, Cri-cri!

Greieraşul fără casă:
„Uite nu mai ţârâi, jur,
Dar şi funza să nu cadă,
De ce cade ea, zur-zur?”

UNDE FUGI TU, VALULE?

- Unde fugi tu, valule?
- Către mare, malule!

- Unde urci tu, pomule?
- Către soare, omule!

- Ce aştepţi tu, pragule?
- Tot pe tine, dragule!

- Mulţumesc, prăguţule!
- Sărut picioruşele!

DECEBAL

Din dacic neam faci parte,
Din neamul brav şi sfânt.
Ca Decebal, de moarte
Să nu te temi nicicând.

ŞTEFAN CEL MARE

Pe Ştefan cel Mare şi Sfânt
Cânta-voi cu drag mereu.
El este şi fi-va oricând
Icoana neamului meu.

MIHAI VITEAZUL

Ageră, vitează-n toate,
Retezând duşmana gheară,
Spada lui făcea dreptate
Cu iubire pentru ţară.

ALEXANDRU IOAN CUZA

Decât neamul şi Unirea
Nu-i nimic mai scump pe lume.
Vom slăvi de-aceea pururi
Al lui Cuza Vodă nume.

PÂINEA

Pâinică frumoasă,
Din cuptor scoasă,
Pâiniţa cuminte,
Cu faţa fierbinte
Cu faţa măicuţei,
Cu mâna tăicuţei,
Ca soarele-n vară,
Ca bulgăru-n ţară!

CÂNTEC DE LEAGĂN

Nani-nani, copilaş!
Dragul mamei, fecioraş!
Că mama te-a legăna
Şi mama te-a căuta
Ca pe-o floare drăgălaşă,
Ca pe-un îngerel în faşă.
Nani-nani, cu mama
Că mama te-a descânta
Să te faci un viteaz mare
Ca domnul Ştefan Cel Mare!

(folclor)

(Selecţiuni din volumul GRIGORE VIERU, Albinuţa, Cartea Preşcolarului, Chişinău, Hyperion, 1991)

de Grigore Vieru
Muzica: Tudor Gheorghe

Ala-bala, prin aluni,
Unde eşti, copile-luni?!

Şi tu, copilande-marţi,
Cu mari ochii tăi miraţi?!

Şi tu, miercure, ah, floare ?
Adolescenţă visătoare?!

Şi tu, joie mohorâtă ?
Tinereţea mea pierdută?!

Nu pleca, vinere, încă
Nu! stea mŕtură adâncă!

C-o să vină sâmbăta
Cu rece suflarea sa

Şi-o să-mi lase geana stinsă
Şi-n duminici gura ninsă.

de Grigore Vieru
Muzica: Tudor Gheorghe

- Pui golaşi cum staţi în cuiburi
Fără plăpumioare ?
- Ne’nvelim cu ale mamei
Calde aripioare

- Dar când mama nu-i acasă
Şi ploiţa cerne?
- Ne-velim atunci cu frunza
Ramurii materne

- Dacă n-o să vină mama
Şi-o să cadă frunza?
- Cum să nu mai vină mama ?
- Cum să cadă frunza ?

de Vasile Alecsandri

În fund, pe cer albastru, în zarea depărtată,
La răsărit, sub soare, un negru punt s-arată!
E cocostârcul tainic în lume călător,
Al primăverii dulce iubit prevestitor.

El vine, se înalţă, în cercuri line zboară
Şi, răpide ca gândul, la cuibu-i se coboară;
Iar copilaşii veseli, cu peptul dezgolit,
Aleargă, sar în cale-i şi-i zic: „Bine-ai sosit!”

În aer ciocârlia, pe casă rândunele,
Pe crengile pădurii un roi de păsărele
Cu-o lungă ciripire la soare se-ncălzesc
Şi pe deasupra bălţii nagâţii se-nvârtesc.

Ah! iată primăvara cu sânu-i de verdeaţă!
În lume-i veselie, amor, sperare, viaţă,
Şi cerul şi pământul preschimbă sărutări
Prin raze aurite şi vesele cântări!