poezii-moderne « WordPress.com Tag Feed

Uşa oilor

nelubalandaniel — Tue, 10 Nov 2009 13:29:35 +0000

[gallery]

Eram la fântână

când chipul ţi l-am văzut

în apă

am scăpat găleata

din mâini

cu mâini cu tot

şi m-am prăbuşit

în fântână

îmbrăţişându-ţi chipul

m-am topit

în apele limpezi

ca în cântarea pe culmi

când norii ne adapă

şi oile pasc

pe măguri de munte

iar mieii

aleargă pe umerii clipei

în valuri umbrite cu dorul spre cer

cătând limpezirea

o fugă

pe stâncă sub nori

cu oile aproape

ne absoarbe spre cerul de taină

o altă viaţă să ne pătrundă

pe cale

în stâncă

dar apa

luceşte-n fântână

în cercuri de vis curgând pe hotare

şi ochii-mi se-nchid zburând peste ape

ca umbra lăsată din mână aproape

de lauda caldă

ce luce-n biserică

când slava divină se varsă

şi apele curg

căci norii îşi varsă licoarea

plutind peste doruri nestinse

ai Tăi de a fi lumină dintâi

dar iată fântâna

cu undele pline de mine

şi chipul acela duios

mă saltă-năuntru pe treapta de har

niciodată n-am să uit

privirea aceea

ochii albaştrii

cum mă urmăreau

de dincolo de ape

faţa

îţi era de copil

cu soarele asemănătoare

sau cu un înger de lumină

dar ochii tăi

ca para focului erau

părea

că întîiia privire

din univers mă privea

sfredelindu-mi

întreaga făptură

şi m-am prăbuşit în fântînă

cu apă cu tot

când ai apărut iar

în trupul acesta de lut

cu vine

cu oase şi carne

cu piele şi ochi

asemeni

cu fiecare din noi

erai doar un copil

în mâinile noastre

n-am văzut nimic în tine

şi el e lut şi ţărână

am spus

dar apele au crescut

din adâncimi izvoarele

au răbufnit

şi ne-ai pus în uimire

când doar

vreo doisprezece ani aveai

ne-ai închis în vederile noastre

pe toţi cărturarii

neştiind ce să-ţi răspundem

dar

ni te-au luat părinţii

din templu

şi am rămas în noi

fiecare

când

ai secat Iordanul

tu însuţi

înlocuindu-l cu tine

ne-.ai furat minţile la toţi

cu apele tale limpezi

cu care-ai umplut

Ierusalimul

şi-ntreagă ţara

am fugit

să ne ascundem în tine

în izvoarele tale

mai pe urmă

când am văzut cât diferă

concepţiile noastre

de ale tale

legea cu care îl înlocuisem

pe Dumnezeu

de propria-ţi lege

de care ne vorbeai

am spus

şi el e ţărână

şi el este lut

asemeni cu noi

şi

duce norodul în rătăcire

prea puţin era pentru noi

ni se păreau lucruri infime

orbii să vadă

şchiopii să umble

ologii să fugă

din îndrăciţi

să iasă duhurile necurate

şi morţii să învieze

dacă n-aş fi făcut între ei

lucruri pe care nimeni altul

nu le-a făcut

n-ar avea păcat

dar aşa

le-au văzut printre ei însişi

şi m-au urât

şi pe mine

şi pe Tatăl meu

ai spus

şi da

într-adevăr

aşa era

n-am putut să vedem

în cuvintele tale

ceea ce ne spuneai

tu însuţi

despre tine însuţi

şi ne-am împotmolit

în noi înşine

tot ce ai spus

tot ce ai vorbit

în fapte

era dovedit

stăteau morţii de mărturie

cei pe care tu însuţi

i-ai înviat

ologii erau aproape

de noile ape

muţii

puteau să confirme

ceea ce tu ne-ai descris

şi ne-ai învăţat

ne-am plafonat însă

în legile noastre

pământeşti deşi

ele ni te arătau pe tine

Dumnezeu vă va trimite

un proroc ca mine

de El să ascultaţi şi

cine nu va asculta

de prorocul acela

va fi nimicit cu desăvârşire

din Israel

noi am rămas surzi

şi orbi

piatră şi cremene ne-am făcut

când ai murit

răstignit de noi înşine

din înalt

tot cerul s-a prăbuşit pe pământ

şi am murit şi noi

odată cu Tine

de frică şi spaimă

acela ce

care noi l-am răstignit

cu adevărat e Fiul Lui Dumnezeu

de durere buimac

ceru-ntreg a-mbrăţişat pământul

în noaptea aceea de smoală umblând pe catran

Tu ai înviat

a treia zi

noi însă am rămas

rând pe rând

să ne ridicăm din morţi după propria Ta bunăvoinţă

şi după

înţelegerea noastră proprie

de-a lungul vremii

cel dintâi rod

ai fost Tu

apoi noi

după Tine

şi prin Tine

căci se confirmă real

ceea ce ai spus

Eu sânt uşa oilor

nu este dat oamenilor

nicăieri un alt nume

în care trebuie să fim mântuiţi

decât numai . ISUS HRISTOS . Mielul fără cusur al Lui Dumnezeu

şi El

e singurul mijlocitor . între om şi Dumnezeu nu există altul

TU eşti

EU SÂNT

CEL CE SÂNT

TU şi numai TU

DUMNEZEU . 26-07-96

Fără stres

nelubalandaniel — Mon, 09 Nov 2009 15:10:15 +0000

Vârf de munte la Băile Herculane

Fără griji

şi fără stres

vrem viaţa să ne fie

ce voim

şi ce-am ales

ca un foc

să ne-ntreţie

modernismu-şi

taie vad

mai profund

şi mai profund

şi prea mulţi

în sânu-i cad

şi se duc

până la fund

o mulţime de concepţii

” nalţă zid

fără hotar

pe când unii

în decepţii

gustă

ce e mai bizar

cad atâţia

în declin

falimente de tot felul

unii pleacă

alţii vin

cei mai mulţi

sie îşi sânt

în viaţă singuri ţelul

ei să fie

cei mai cei

dispuşi doar spre profunzime

dai ceva

dar mâine iei

de dai minţii

ascuţime

fugi

alergi

o clipă măcar

pentru alţii astăzi n-ai

ci doar numai pentru tine

tu să fii

şi tu să poţi

doar pe tine

să te scoţi

de oriunde

de aiurea

iar pe alţii

nu-i mai vezi

stai

aşteapt-o clipă măcar

până încă

nu-i târziu

stai

şi de tine te desprinde

omul este

numai om

înţelege şi învaţă

dincolo

mai e o viaţă

mulţi au spus-o

şi-o susţin

deci exist-o înviere

omul

va da seama

cum trăieşte

zilele

cum şi le adună

viaţă rea

ori viaţă bună

a trăit

şi nu-i nimenea prin fapte

să primească mântuirea

şi să scape de la moarte

ca să guste-n veci

iubirea

în Hristos doar ni s-a dat

şi iertarea

şi credinţa

cine doar azi se încrede

în Hristos Mielul cel Sfânt

are viaţă

nici un Nume nu s-a dat

nici în cer

nici pe pământ

omul să fie iertat

ci doar El

ISUS HRISTOS

numai cine

viu trăieşte

Evanghelia iubirii

şi pe calea mântuirii

el se duce

azi prin cruce

trăind viaţa acesta nouă

şi cu mâinile amândouă

se ţine doar de Hristos

de credinţa sfântă-n El

are viaţă-n

veşnicie

doar

Hristos

e Creatorul

şi Viaţa

şi Lumina

< sâmbătă 7> noiembrie 2009

Lornitul

nelubalandaniel — Tue, 13 Oct 2009 04:27:08 +0000

Si azi mi-aduc aminte

cum ni se subtiau privirile

de atâta întunierec

în masura satului

depus

printr-un carucior de cuvinte

era

în noaptea de Anul nou

cu zeci

de ani în urma

copil fiind

iesisem cu fratele meu

în Coasta

calcam zapada

anevoios

privind sirurile de

dinti

ai noptii

în stânga si-n dreapta

pâna la mijloc

unde-am ajuns

la locul hotarât

opincilor rupte

pe care le agatasem în bâte

foc le daduram

si flacara lor juca

în picuri de foc

cu susur ciudat

cazând la pamânt asa

ca si alti copii

ne sarbatoream

intrarea

în anul care

ne subtia privirile

pe cumpana dintre omat si

zapada

mult

cu ochii întorsi înspre sine

Lornitul ne privea

surâzându-ne pe muchia dintre

noapte si zbor

ca un refugiu

între anul ce trecuse

si cel care de abia sosise

si totusi iesirea

ne era stropita

cu strigate

si picuri de foc

sfârâind pe zapada

într-o aducere aminte ce niciodata

nu se uita

Lornitul

dealul acela care ne privea

atât de gingas

desojindu-ne secundele cu fiecare privire

Bogata-

satul ce ne flutura parca din mâini

placut zâmbindu-ne

si Coasta pe care alunecam

fluturi de zapada

într-o lume de vis

fredonata pe puntea dintre

nou

si vechi

24 februarie 2004

Amintiri Transilvane

nelubalandaniel — Mon, 12 Oct 2009 18:07:25 +0000

Dintr-un heleşteu de cuvinte

soarele ne zâmbea

cuprinzându-ne cu degetele lui

într-o ciuprercă de raze

iar vântul ne fredona

un imn uitat demult

la subsioara frunzelor

am crescut

în Bogata de Jos

un sat pierdut sub aripa ploii

în inima Transilvaniei

şi mersul pe raze

l-am învăţat

privind Lorniţul acela ciudat

care cu fiecare pas

ne înbrăţişa frunţile

în creşterea anilor îmbălsămaţi

de cântecele lui

fără sunete

Bărcul

şi Poiana din Jos

Rupturile şi Valea Târgului

mi-au rămas în minte

deasemeni şi Coasta

de unde primăvara ne culegeam o mulţime de albăstrele roşii

albastre şi albe

primăvara

adesea mergeam cu oile şi cu mieii

pe părăul Dălinii

unde gingaşii miei

înspre seară organizau un adevărat spectacol

luându-se la întrecere în fuga lor

atât de minunată

împletită cu gingăşia albului lor imaculat

clipele

ni le înveleam în foiţe albastre

şi ne urcam în podul şurii

unde vara ne culcam pe fîn

şi nopţile ne odihneam în parfumul

atât de superb

al fânului proaspăt şi a miresmei de ploaie uneori

ai cărei picuri

ne înviorau surâsul copilăriei

atâtea lucruri frumoase

mi s-au perindat pe sub albul ochilor

înflorindu-mi copilăria

cu zâmbetul fluturilor

cu mersul pe raze

până în verdele pădurilor aprinse de cântecele

arcuşurilor vii înaripate

pe aripa amintirii

răsare

Zgleamănul cu perele coapte

Rupturile cu miere de albine în toamna caldă

la umbra crengilor rupte din copaci

paznic fiind la prunele pârguite

dealul Blaghii când cu tata şi cu fratele meu

stivuiam iarba în brazde

şi fânul în bodi

şi Goronii

mi-au rămas în minte

stâna şi turma de oi

laptele de oaie cu mălaiul dumnicat

în mireasma de toamnă târzie

puţine când lapte mai dau

nopţile transilvane

în minte-mi revin

cu tăciuni aprinşi în jurul sataulului

lupii să fugă

departe de oi

când eu şi fratele meu eram doar singuri la turmă

în noaptea neagră

şi plină de întuneric

acolo-n Poieni

departe de sat

îmi amintesc de carăle încărcate cu cânepă

în drum spre Someş

şi apoi

apa cea întinsă

la marginea căreia părinţii au pus cânepa la topit

prinsă de parii împlântaţi adânc pe fundul apei

şi pietrele aşezate pe cânepă să nu fie smulsă

de apă şi dusă

într-o seară de vară

cântecul fluierului mi-a pătruns în minte

opărindu-mi amintirea cu melodia aceea atât de . scumpă

a unui păcurar

probabil la Dâmburi

străbătând şi cerul şi pământul

dar s-au topit acele vremuri

şi la Bogata

a rămas casa pustie

căci mama s-a îmbolnăvit

părăsind-o

iar noi

sântem departe

13 octombrie 2005 Cluj—Napoca România

16 octombrie 2009 Cluj—Napoca

La Ogrădeasa

nelubalandaniel — Fri, 09 Oct 2009 08:22:31 +0000

Cetăţuia Vadului

Eram pe câmp

cu oile-n păşune

la Ogrădeasa mă aflam

privind spre alte ierburi bune

căci eu

un păstoraş eram

iar soarele de sus

ardea

c-un zâmbet larg privind întinsul

iar eu

micuţul ciobănaş

eram cu tata pe imaş

păscând mioarele cu grijă

şi adeseori spre Cetăţuie

spre Vad eu ochii-mi aruncam

spre piscul acela înverzit

cu ierburi şi păduri

ce singur era-ncremenit

în saltul lui spre cer

şi ochii îmi treceau departe

privind spre lanţul de păduri

pe coama dealurilor vii

spre Dealul Blaghii şi Rupturi

şi pân” la Lorniţ ajungând

îmbrăţişând Bogata de Jos

dar mi-a rămas mai viu în minte

şi Zgleamănul

şi Ogrădesa

cu spini şi ierburi

umbra vie

de parcă-n salt spre veşnicie

ridică totul

împrejur

mergeam adesea la izvoare

şi limpezi

şi răcoritoare

trecând spre Bortă

spre Poieni

fiind cu totul

alte vremi

în vara caldă şi senină

cu atâtea oi

şi cu lumină

cu umbră deasă la fântână

la Bortă

în unde vii răcoritoare

ce orice sete îţi alină

ca Moise

David

şi ca alţii

mi-am petrecut la oi

copilăria

ştiind

ce este veşnicia

c-ai mei

îl cunoşteau pe Mielul

din Calvar

şi ei

m-au învăţat

că sus în cerul minunat

e Domnul Isus ce iubeşte

firavă

a noastră fiinţă

şi vrea şi noi toţi

prin credinţă

spre El

să alergăm

trăind

Evanghelia Lui Sfântă

cu cerul

eu m-am împletit

cu oile şi cu mireasma

ce suie-n câmpul înverzit

cu iarbă şi cu flori

mânat de gânduri uneori

spre cerul vast şi infinit

acolo am învăţat tăcerea

ce suie galeş înspre cer

căci ea

adesea e ca mierea

în lumea celor care pier

abandonându-l

pe Hristos

Lumina şi Viaţa

în anii gingaşi de copil

suiam cu oile-mpreună

spre ceru albastru şi senin

pe vreme rea

ori vreme bună

să pască turma

pe-nălţimi

înconjurat doar de mioare

eu ceru parcă-l sărutam

în fruntea turmei cînd eram

în zi de sărbătoare

l-atâtea oi

şi apoi în primăvară

la miei pe câmp

şi în hotar

mergeam cu oile ce par

blândeţea chiar

întruchipată

legaţi de oi

şi de Hristos

atâţia viaţa îşi trăiră

spre cer privind

şi nu pe jos

prin Evanghelie

ei se sfinţiră

veniţi de aceea azi şi noi

o nouă viaţă

în Hristos

să-ncepem azi cu bucurie

în El

viaţa să ne fie

căci e al nostru Creator

şi El

ne e Mântuitor

sântem pe braţe de iubire

scăldaţi în jertfa Lui Isus

de aceea

în neprihănire

noi să trăim

pe Mielul Sfânt să îl iubim

avându-l sprijin

ţintă vie

ca să putem intra în veşnicie

cântând spre slava Lui Hristos

23 ept 2005 Cluj—Napoca

Înger blond

Laurentiu — Thu, 01 Feb 2007 14:26:30 +0000

ai plecat nicăieri

Ca o sclipire în lanul de grâu
Ca o stea albastră ce trece
Chipul tău era fatal de dulce
Şi trist cerea fericirea din jur
Cu ochii de ocean înconjurat
De un deşert blând şi galben…

Înger blond, ai plecat nicăieri

Disociere

Laurentiu — Fri, 19 Jan 2007 12:00:09 +0000

Cum gândeşti când totul se repetă ca într-un deja vu?
Şi totul rămâne în tine ca într-un vierme îmbâcsit
ce creşte ca Universul
vrând să se reproducă atunci când e umflat
…de praf.
Cum gândeşti când timpul trece
şi tu nu te-ai schimbat?
Când totul (în minte) revine ca un vis refulat,
e oare trist sau e păcat?
Am văzut că vrea să existe…
“e mare şi îşi mişcă doar capul,
dar azi va muri printre alte zeci şi mii…
în culturi.”

April

Laurentiu — Wed, 12 Apr 2006 08:22:33 +0000

Vin ploile,
Da, îmi place la tine că nu mă dezamăgeşti
Picură, vântul
Mi-ai arătat frumuseţea şi timpul tău curge
E frig aici
Da, mi-ai spus maro în glas că pluteai pe un alb
S-a oprit
Suntem sus acum… uite-te ce privelişte…
Imi place alb
Aripi de alb mă purtau cu tine în spate
Începe iar
Şi eram pe o stradă-n oraş ca într-un vis
Vin ploile,
Spune-mi povestea ta…