Al naibii Basescu asta! A reusit sa devina si dictatorul Europei. Dupa ce l-a fortat pe Boc sa faca ce doreste el, a reusit sa-l forteze si pe Barroso. Numai Geoana are valoare, el s-a plimbat cu atata succes la Casa Alba ca Bill Clinton a hotarat sa ne viziteze pentru 6 ore si ne-a dat un comunicat impreuna cu liderul regional Emil Constantinescu (numele de cod Ţapul)  ca trebuie sa mai asteptam niste ani dupa celelalte state est-europene pentru a deveni membri NATO si UE.

Basescu l-a dorit pe Dacian Cioloş comisarul pentru agricultura al UE, un portofoliu de o importanta vitala in Uniunea Europeana si cu sanse de a ne introduce in lumea buna a Europei, si l-a primit. In acest timp, Geoana isi publica amintirile, aducandu-si aminte ca fetita lui a molfait degetul lui Clinton, acelasi deget aratat romanilor in piata Universitatii in compania lui Milica Constantinescu.

In mare, asta ar fi diferenta intre un Geoana care scrie amintiri despre nimic si un Basescu care face istorie. Sa ne auzim de bine tonomatilor, postacilor si tuturor aderentilor la “formele fara fond” ale lui Crin Antonescu!

In istorie, multe caravane au trecut si multi caini au latrat la ele. Sunt oameni care se straduiesc pentru Romania si sunt oameni care o jefuiesc.  Asta a fost istoria noastra dintotdeauna. Trebuie schimbat cursul ei. Noi putem participa sau putem sta de o parte, faceti fiecare dupa constiinta lui!

Update: Cred ca pe asta au uitat-o la iRealtatea Tv

Credit: aici

Para minha felicidade, vi que a discussão sobre política externa anda acalorada no blog. Quero lembrar que ela tem um futuro (próximo) promissor.

Amanhã, Celso Amorim e Nelson Jobim participam da segunda reunião do Conselho de Defesa da Unasul, em Quito. Com Venezuela e Colômbia às turras na Amazônia, assim como Peru e Equador no Pacífico, os líderes sul-americanos debaterão questões de segurança regional. O conselho é uma iniciativa interessantíssima e ainda mal analisada (provavelmente por ser tão recente). Como dizem os madrilleños aqui (escrevo da capital espanhola), “a ver”.

Last but not least: enquanto Honduras apura suas urnas no dia 29 e o Hemisfério Ocidental debate a legitimidade da eleição, ocorre a cúpula Iberoamericana em Estoril, Portugal. Lá estarão todos os chefes de Estado das duas regiões hermanas, à exceção de Evo, que – também na próxima semana – finaliza sua campanha com grandes chances de ser reeleito já no primeiro turno. O Peru já declarou que reconhecerá o resultado da provável vitória de Pepe Lobo, do Partido Nacional. Especula-se que Panamá e Colômbia são os próximos da fila.

Mircea GEOANA - Presedinte al Romaniei

Mircea Geoana un fost ambasador,un diplomat de cariera,”un meserias”…va fi Presedinte al Romaniei in mod cert:sa-i ajute Dumnezeu !

Mircea Geoana vine intr-un moment de criza economica care se adanceste in Romania,odata cu aceasta si nemultumirea sociala .

Economia tarii e la pamint.Prerogativele lui Mircea Geoana la nivel executiv sunt restranse.Uneori nici cu parerea nu poate sa isi dea.

Ce poate sa faca diplomatul de cariera in acest caz ?

Ce trebuie sa imi promita mie in campanie ca sa il votez ?

Uite Mircea Geoana – Presedinte al Romaniei,ce trebuie sa imi promiti:

· Recuperarea tezaurului romanesc din Rusia,

· Recuperarea datoriilor din tarile cu care a facut comert Nicolae Ceausescu si intoarcerea acestor sume in vistieria tarii si nu in buzunarele unor ofiteri ai serviciilor secrete,

· Recuperarea conturilor secrete ale lui Nicolae Ceausescu sau ce a mai ramas din ele,(am facut personal investigatii la un procuror al Curtii de Conturi)

· Eliminarea vizelor de intrare in Statele Unite ale Americii pentru cetatenii romani

· Fortarea aderarii Moldovei la Nato si in Uniunea Europeana in scopul unificarii ulterioare.

Daca ai sa solutionezi macar 30 % din aceste promisiuni ma vei convinge sa te votez si pentru al doilea mandat caci acum iti dau sigur votul.

Succes!

Am fost tentat să fiu mai specific în titlu şi să vorbesc despre relaţiile diplomatice româno-japoneze, aşa cum suna anunţul despre conferinţa la care am participat. Dar cred că tematica s-ar încadra mai bine în domeniul relaţiilor culturale, artistice, educaţionale şi diplomatice dintre ţara noastră şi îndepărtata Japonie.

Ca de obicei, dezbaterile de la Fundaţia Europeană Titulescu sunt un Regal de Cultură Autentică. Un singur lucru regret – că nu am putut ajunge de la începutul conferinţei, din motive obiective, care nu ţin de voinţa mea. Dar cred că am prins ceea ce va rămâne ca o mărturie a istoriei cultural – discursului Maestrului ION LUCIAN. Un mare nume al scenei româneşti, un actor desăvârşit din galeria monştrilor sacrii ai Scenei, un Maestru al Umorului Teatral şi Cinematografic. Mă consider privilegiat că am apucat să îl văd pe viu, într-un cadru relaxat dar distins, prezentându-şi dialogul cultural şi artistic cu… Japonia… Când vedem cum marile nume ale Scenei dispar unul după celălalt, învăţăm să îi preţuim pe acei Actori pe care îi mai avem printre noi.

Mereu am crezut că artiştii sunt o scuză pentru mediocritate noastră a oamenilor comuni. Nişte exemple de Umanitate Autentică. De aceea trebuie preţuiţi atât timp cât îi avem printre noi, pentru că nu ştie când Divinitatea ni-i poate răpi… Maestrul ION LUCIAN are 85 de ani, fiind născut în anul de graţie 1924.

Pentru un om de 85 de ani, Domnia Sa a manifestat o incredibilă vioiciune mentală. Practica întreaga sală (şi nu erau puţini la acea manifestare!) a fost subjugată de personalitatea lui. Nu ar avea rost să vă povestesc glumele rostit de dânsul, şi-ar pierde din farmec… Este suficient să spun că evocau experienţele sale multiple cu lumea culturală şi artistică japoneză. Astfel de oameni trebuie preţuiţi atât timp cât îi avem printre noi…

Despre interesanta expoziţie de stampe şi timbre japoneze nu am vreme să vă mai scriu. Este superfluu să menţionez desăvârşitul gust artistic al lui Adrian Năstase, sub auspiciile căruia se desfăşoară genul acesta de evenimente culturale cu valoare formativă.

BRASÍLIA - Apesar de ressaltar que a política externa brasileira “não é marcada pelo confronto”, o assessor especial da Presidência da República Marco Aurélio Garcia foi explícito ao qualificar de “equivocada” a posição dos Estados Unidos sobre a crise em Honduras. Ao fazer um balanço crítico dos dez meses do governo de Barack Obama e da relação com os países latino-americanos, Garcia disse que há “uma certa decepção” e uma “certa frustração” com a política externa do presidente americano, que espera que sejam revertidas.

No embalo da avaliação do governo Obama, o assessor presidencial para Assuntos Internacionais criticou também a posição da Casa Branca sobre as negociações da Rodada Doha – para a liberalização das tarifas do comércio internacional – e da Conferência do Clima, entre os dias 7 e 18 em Copenhague. “Todo aquele clima favorável, que se criou com a eleição do presidente Obama, que se fortaleceu na reunião de Trinidad e Tobago (Cúpula das Américas, em abril), começa a se desfazer um pouco”, disse Garcia.

Estadão

Chiar mă deranjează atenţia care i se dă acestui profesoraş de istorie de la Tulcea, pe numele său Crin Antonescu. Măcar nea Traian avea o meserie – era Căpitan de vas, om încercat pe valurile oceanelor lumii… Ce este Crin? O paiaţă a celor care strigau ca nişte descreieraţi JOS ILIESCU în Bucureştii imunzi ai anilor ‘90… Iar propunerea Sasului Klaus Johannis mi se pare strigătoare la Cer şi jignitoare pentru mine ca Român în Ţara Românească. Dacă ajunge Sasul Prim Ministru, repudiez ideologic alianţa socio-liberală…

De unde şi până unde a ajuns Crinache Arbiter Elegantiarum în politikia dâmboviţeană?! Voi credeţi că poate Crinul să dicteze ce şi cum pot vota cei care i-au acordat încrederea în turul 1? Mai degrabă dreapta liberală va vota Traian Băsescu, care a înfierat cu mânie proletară comunismul pe vremea celebrului Tismeniţki…

Eu cred că Domnul Crin este victima răzbunării Grecului Tăriceanu… Călin nu l-a iertat niciodată pe acest impostor că i-a luat locul care i se cuvenea, prin Naştere, Tradiţie, Nobleţe, Educaţie şi Prestanţă – acela de Lider al Opoziţiei Autentice de Dreapta. Cred că l-a pus la înaintare în cadrul acestei alianţe stânga-dreapta PSD-PNL, pentru al compromite în ochii dreptacilor autentici şi a pregăti debarcarea lui în maxim 6 luni… Istoria va dovedi dacă am sau nu dreptate.

Nu întinează oare Crin idealurile Dreptei aliându-se cu urmaşii ideologici lui Ion Iliescu?

S-ar putea ca Românii să nu fie chiar atât de naivi cum ar dori Crin şi să respingă ideea străină a unui Prim Ministru sas şi să voteze pentru Traian Băsescu în mare număr în Turul Doi…

Un Prim Ministru minoritar! O greşeală de imagine pe care un Strateg Desăvârşit ca Ion Iliescu sau un Genial Bărbat de Stat ca Adrian Năstase nu şi-ar fi permis-o! Cred că Mircea Geoană se află în aceeaşi poziţie în PSD ca şi Crin în PNL – şi după ce vor pierde alegerile vom vedea cine conduce cu adevărat şi PSD-ul şi PNL-ul, pentru că aceştia doi sunt doar imagini ale Puterii, nu substanţa ei, neavând cum să fie, din punct de vedere ontologic, în primul rând.

O dedicaţie pentru Clasa Politică Românească –  Las Mañanitas, i. e. Mica Diminineaţă, The Little Morning… un fel de La Mulţi Ani mexiacan!

-

Eliane, qdo trata de algo que entende e não fala besteira “on demand“. Ótimo artigo, finalmente.

Folha de S.Paulo – Brasília – Eliane Cantanhêde: Antes perto do que inacessível – 24/11/2009

ELIANE CANTANHÊDE

BRASÍLIA – Mahmoud Ahmadinejad vem aumentando sua presença na América do Sul, que fica logo abaixo e sofre influência direta do arqui-inimigo do Irã, os EUA. Não deve ser por acaso.

Primeiro, Ahmadinejad passou a visitar a Venezuela com uma frequência curiosa. Depois, aproximou-se do Equador e da Bolívia. Agora, botou literalmente os pés no Brasil, trazendo mais de 200 empresários de vários ramos, de agricultura a energia.

Diplomacia se faz muito pelos interesses bilaterais, um pouco pelos regionais e às vezes pelos multilaterais. Na vinda de Ahmadinejad, esses três ingredientes estiveram fortemente presentes, enquanto gays, feministas, bahá’ís e judeus gritavam do lado de fora dos palácios. Para o mundo ouvir. A visita é mais um marco da polêmica política externa brasileira, que já criou “frisson” com uma cúpula Mercosul-países árabes em Brasília e atraiu ao país num só mês os presidentes de Israel, da Autoridade Palestina e agora do Irã.

A intenção não é assumir um lado da questão, nem apoiar o regime iraniano, muito menos compactuar com as barbaridades de Ahmadinejad, que nega o Holocausto e já pregou “varrer Israel do mapa”.

É, ao contrário, fazer como o Brasil faz inclusive com a Venezuela de Chávez: perto o suficiente para ter penetração e diálogo, longe o necessário para não se comprometer com regimes, governos ou decisões pontuais. Ao contrário, tendo força moral para criticá-los. É melhor ter o Irã por perto e submetido a alguns compromissos do que tê-lo isolado para fazer o que bem entender. Aliás, o simples fato de haver uma crescente oposição interna é bom sinal. Ahmadinejad sabe que ela não está sozinha e que o mundo está de olho. Não deixa de ser uma forma de proteção.

Engana-se quem acha que é uma ação do Brasil veladamente contra os EUA. Ao contrário, trata-se de um jogo bem combinado.

elianec@uol.com.br

Powered by ScribeFire.

Lula e Ahmadinejah, devem, na cabeça do nosso imperador de auditório, formar um par perfeito para reconstruir a imagem do mundo a sua imagem e semelhança. Um fala que o holocausto não existiu, o outro que o mensalão foi um golpe das elites contra seu governo. Dimensões diferentes, claro, mas o fundo é o mesmo, reconstruir a história sem nenhuma evidência nos fatos.

Lula, o imperador de auditório, cada vez mais se acha “o cara”. Como sua política de migalhas para a base social e cooptação para a elite política no ambiente interno continua rendendo frutos nas pesquisas de opinião e a sua política externa errática e incoerente com os objetivos nacionais não produz resultados efetivos (nem pra bom, nem pra ruim) ele segue fazendo bobagens. Lula é cada vez mais Lula.

As vezes ele acerta, para depois dar um furo monumental.

Foi muito certo receber o Presidente de Israel, Shimon Peres, e também o Presidente da Autoridade Nacional Palestina Mahmoud Abbas.

Se ficasse por aí, poderia o Brasil tentar se tornar um participante do processo de paz entre israelenses e palestinos e, até mesmo, no longo prazo, entre árabes e israelenses.

No entanto, como Lula é Lula, apesar de se achar o “cara”, ou, sabe Deus, se achar até mais que isso, ele recebe o Presidente do Irã, Mahmoud Ahmadinejah.

Qual o problema?

Vários. Fiquemos apenas em três.

1º – O Presidente do Irã, recentemente, enfrentou eleições para a disputa do segundo mandato e a sua vitória foi fortemente contestada pela oposição em seu país.

2º – O Irã, sob a chefia de Ahmadinejah, tem desenvolvido um programa nuclear que tem forte suspeita da comunidade internacional, por ser um programa construído sob o manto do segredo e com pouca, ou nenhuma, fiscalização da Agência Internacional de Energia Atômica.

3º – Esse senhor já declarou inúmeras vezes que o holocausto não existiu e que gostaria de varrer Israel para o mar.

Talvez seja da parte de reconstruir a história, tão ao gosto do nosso líder e imperador de auditório, que faça com que ele mais se interesse por Ahmadinejah.

Com certeza é por esse mesmo último ponto, com o complemento dos dois anteriores, que o Brasil não se qualificará como interlocutor válido para a região e nem a sua política externa poderá ser levada seriamente em conta.

Acorda Lula, no auditório internacional você está mais para bobo da corte.

Lindo capullo de alelí,

Si tu supieras mi dolor,

Correspondieras a mi amor,

Y calmaras mi sufrir.

Porque tu sabes que sin ti

La vida es nada para mi.

Tu bien lo sabes,

Capullito de alelí.

No hay en el mundo para mi

Otro capullo de alelí

Que yo le brinde mi pasión,

Y que le de mi corazón.

Tu solo eres la mujer

A quien he dado mi querer

Y te brindé, lindo alelí

Fidelidad hasta morir

Por eso yo te canto a ti

Lindo capullo de alelí.

Dame tu aroma seductor

Y un poquito de tu amor,

Porque tu sabes que sin ti

La vida es nada para mi.

Tu bien lo sabes,

Capullito de alelí.

Provin dintr-o Familie cu vechi tradiţii de stânga… În acelaşi timp, Sfântul Gheorghe este Patronul şi Ocrotitorul Familiei noastre. Vă daţi seama ce bucuros am fost să găsesc acest frumos poster rus din anii ‘20 ai secolului trecut, ani de mari prefaceri sociale în Rusia Sovietică. “Renegatul” Trotsky, în perioada sa de efemeră glorie pământească, înfăţişat iconic ca Sf. Gheorghe, spre evlavia mujicilor ruşi, mântuiţi de cizma ţaristă… Genială piesă de propagandă sovietică, am avea ce învăţa şi noi cu Piar-ul nostru vândut capitaliştilor occidentali…

Sf. Leon Trotsky, de stirpe evreiască, precum Iisus Hristos, zdrobeşte capul încoronat cu joben al balaurului capitalist!

Totul pe fundalul pentagramelor masonice oculte… minunat! Cu Nimb în formă de Pentagramă galbenă… Der Gelbe Stern…

Deasemenea, Dragonul este înfăţişat tot în stilul Şarpelui Simbolic OUROBOROS, înfăţişat pe multe sigilii masonice, în special în Secolul al 18-lea… al Luminilor! Ex Oriente Lux!

Ironic, Şarpele este inscripţionat cu Kontr-Revoluţia… Să mai spuneţi că ruşii nu au simţul Umorului!

Şarpele OUROBOROS simbolizează Eterna Reîntoarcere, ceva care se re-creează constant, fiind un vechi simbol al Marii Opere Alchimice…

Iar Calul Alb al lui Trotsky – nu este el acel ίππος λευκός din Apocalipsa, care simboliza Cucerirea?

În final, vă las în compania acestei superbe Icoane din secolul al XV-lea, din Novgorod, care îl reprezintă pe Sfântul Gheorghe:

]]> http://temasinternacionais.wordpress.com/2009/11/21/belgica-y-gran-bretana-dirigen-union-europe/ Sat, 21 Nov 2009 16:43:22 +0000 Nejme Joma http://temasinternacionais.wordpress.com/2009/11/21/belgica-y-gran-bretana-dirigen-union-europe/ http://mgeorgescu.wordpress.com/2009/11/20/dezbaterea-prezidentiabililor/ Fri, 20 Nov 2009 20:57:52 +0000 Mihnea Georgescu http://mgeorgescu.wordpress.com/2009/11/20/dezbaterea-prezidentiabililor/

Impresii la cald… Am ascultat-o la radio, în maşină… Am fost văduvit deci de contactul vizual cu fizionomia candidaţilor, care ar fi fost foarte instructiv şi lămuritor.

Impresia mea este că s-a detaşat Mircea Geoană, prin maturitate, calm şi discurs echilibrat. Băsescu era vizibil obosit, încremenit în proiectul câştigător din 2004 şi în amintiri senile din Vechea Constanţă – “la Revoluţie şi mineriadă mă uitam la televizor în Constanţa… am botezat copilul secundului meu Ionescu, copil crescut în religia musulmană…” Penibil! După ce i-a pus la punct pe armeni, acum vrea să-i radicalizeze şi pe musulmani!

De fapt şi Crin este dobrogean de-al nostru, Băsescul şi-a găsit naşul în persoana lui Crin. Spontan, fermecător, lipsit de inhibiţii diplomatice precum Geoană Gură-de-Aur, Crin m-a cucerit! Cu toate astea nu pot vota cu Antonescu din trei motive:

1. Mă supun Voinţei lui Ion Iliescu. Sunt un soldat disciplinat al PSD-ului şi respect Voinţa Preşedintelui de Onoare al Partidului.

2. Sunt de stânga, sufleteşte. Nu voi putea vota nicicând un candidat de dreapta, care face caz de clişeele fumate anti-comuniste ale anilor ‘90, anii de dezastru economic pentru Ţară.

3. Crin nu este suficient de matur ca şi gândire pentru a putea fi Preşedinte. Este un bun vorbitor, dar cam atât. Nu are substanţă a gândirii, precum Mircea Geoană care este Jurist. Şi Diplomat. Deşi sunt de-o seamă, Mircea Geoană este mult mai matur şi versat decât Crin.

Voi vota Mircea Geoană fără entuziasm, am mai spus-o. Fără entuziasm juvenil – mai degrabă din Datorie Matură.

Are dreptate Mircea Geoană şi în ce priveşte Biserica. Serios, mi-a plăcut că a citat din Sf. Ioan Gură de Aur. Avem noi Sfântul Ioan la PSD… dar a fost simpatic oricum! E adevărat că slujitorii Bisericii trebuie plătiţi de Stat, să fie asimilaţi serviciului public, nu să stea la mâna prostului ca acum!

Traian Băsescu şi-a pierdut şarmul, a devenit osificat, rigid… Era mai simpatic când hăhăia şi era degajat, marinăreşte… a devenit prea “Prezident”, prea stiff, nu mai are acea convivialitate, acel savoir vivre care l-a consacrat…

Pe de altă parte, Mircea a devenit mistic, am mai spus-o… Patriarhul Daniel rules, de acord, doar este ecumenic şi tolerant, but John Chrysostom is even better. Though he was a wild Anti-Semite…

Chestia cu atacul la Cumnatul Costea a fost chiar josnică, Crin, ai pierdut mult cu asta. Felicitări, Mircea Geoană pentru eleganţă!

Crin practică o hermeneutică a Constituţiei apropiată de o hermeneutică a Bibliei, ceea ce mi se pare… întemeietor!

Dacă aş fi fost neutru, aş fi oscilat între Geoană şi Crin, dar aşa, votez M. G., adică mă votez pe mine! O seară bună şi un weekend eclairissant!

Premierul belgian Herman Van Rompuy a fost desemnat în această seară primul preşedinte al Uniunii Europene, iar Catherine Ashton a fost aleasă drept reprezentatul UE în Afaceri Externe-informeaza Realitatea.net.

Evenimentele din ultimele zile privind relatiile politice dintre Bucuresti si Chisinau, m-au dus cu gandul la “podul de flori“ din 1990. Dupa 8 ani de carmuire comunista, in primavara acestui an legaturile bilaterale cu Romania au fost aproape paralizate prin denigrarile, acuzatiile si provocarile lui Voronin si contrele lui Basescu. Acum, noua guvernare din Moldova incearca sa redefineasca si restabileasca normalitatea in relatiile moldo-romane.

Dupa cum probabil ati auzit, Guvernul de la Chisinau a aprobat ieri, 18 noiembrie, Acordul cu România privind micul trafic la frontieră, ce a fost semnat la 14 noiembrie la Bucureşti. Ce presupune acest acord? Basarabenii care locuiesc pe o raza de 50 km de granita au dreptul de a intra făra viza in Romania. Ce sa zic, foarte bine ! Problema este ca eu, sau mai corect spus parintii mei, nu stau la frontiera, deci, nu pot beneficia de pe urma acestui acord. Insa, acest fapt, alaturi de numirea unui ambasador si deschiderea de noi consulate romanesti, este un un pas important in repornirea motorului colaborarii dintre “tarile mele”.

Totusi, starea incerta in care se afla Republica Moldova, ma face sa fiu sceptica si sa-mi pun mereu intrebari, dar incerc sa-mi mentin spiritul pozitivist si sa cred ca lucrurile se vor indrepta intr-o directie buna si ca vom scapa de mizeria asa-zis comunista, ce ne-a inmlastinit si ne-a creat frustrari si suferinte. Spun “asa-zis“ pentru ca de fapt este un pseudo-comunism nascocit de Voronin & co., doar un voal, ce acopera ochii prostimii care inca mai crede in “paine de 16 copeici si salam de 2 ruble”. Tind sa cred ca generatia de dupa ’90 are alt tipar de gandire si ca vom iesi din vagauna rosie. Stiu ca gurile rele vor comenta rautacios la sperantele pe care le avem legate de relatia cu Romania. Am citit chiar azi pe un blog cu cata ura si dispret se poate pronunta un roman fata de noi, cei care “graim moldoveneste” si carora “tare ne mai place culoarea rosie”. N-o sa-mi plang de mila si ma poate acuza oricine ca am venit in Romania, ca mi-a platit statul roman o bursa, ca am “furat” un loc de munca destul de bine platit, ca o sa obtin cetatenia romana in scurt timp. Asta e procesul de migratie, natural, firesc, dar mult prea complicat pentru zeii blogosferei romanesti, care nu pot sa scrie un post fara minim 5 injuraturi.

Imagine: Strangerinm's Weblog

Cristian Diaconescu “Trebuie să explicăm atât Federaţiei Ruse cât şi altor state faptul că independenţa energetică a României este o obligaţie strategică economică pentru această ţară şi că vom încerca fără a încălca interesele nimănui să ne realizăm acest deziderat. “

Interviu cu Cristian Diaconescu, fost Ministru de Externe al României noiembrie 2008 – septembrie 2009

Rep: Care ar fi linia pe care România va trebui să o abordeze pe viitor în relaţiile cu administraţia de la Casa Albă?

C.D.: În primul rând Statele Unite este un partener strategic deosebit de important al României, interesele comune în relaţia bilaterală având şi o importanţă la nivel multilateral şi regional. Şi aici aş menţiona zona Mării Negre, Balcanii de Vest. România şi Statele Unite au proiecte foarte serioase de cooperare pentru securitatea şi stabilitatea zonei. În cadrul acestui parteneriat ne dorim o componentă economică ceva mai serioasă în relaţia cu Statele Unite şi investiţii americane în România de un nivel superior, acesta ar fi cele de al doilea element. În al treilea rând regimul de vize. Cred că este încă mult de făcut din partea României pentru a reuşi să-şi armonizeze punctele de vedere împreună cu partea americană şi a reglementa această problemă cât se poate de curând cu atât mai mult cu cât avem o relaţie politică atât de bună.

Rep: Viitorul de abordat în relaţiile cu Federaţia Rusă?

C.D.: Rusia poate deveni un partener foarte important atât din punct de vedere politic cât şi economic. Din această perspectivă însă, trebuie să ne înţelegem reciproc cât se poate de bine interesele şi să determinăm împreună un proiect comun româno-rus cu viziune politică şi strategică pe termen mediu şi lung. De asemenea Rusia este un partener important la Marea Neagră şi în vecinătatea apropiată a Uniunii Europene şi cred că privind relaţia România – Federaţia Rusă, proiectele europene reprezintă în acest moment un argument foarte bun. Trebuie să explicăm atât Federaţiei Ruse cât şi altor state faptul că independenţa energetică a României este o obligaţie strategică economică pentru această ţară şi că vom încerca fără a încălca interesele nimănui să ne realizăm acest deziderat.

Rep: Domnule Diaconescu, între Rusia şi România mai putem vorbi despre acea adversitate, cu rădăcini istorice?

C.D. Eu cred că până acum nu am fost destul de sofisticaţi în a identifica acele teme comune de interes. Evident, ambele ţări au poziţii relevante atât în plan bilateral dar şi în organismele internaţionale, în acest moment, de exemplu, se discută noul concept de securitate al NATO în care Rusia va avea un rol specific. De ce nu, trebuie să abordăm problemele din vecinătatea României într-un dialog bilateral cu Federaţia Rusă, inclusiv aşteptările în ceea ce priveşte securitatea, domeniul politico – militar, repet cooperarea la Marea Neagră şi să reuşim să găsim împreună câteva soluţii şi pe baza acestor construcţii pozitive după aceea să putem explora în continuare relaţia bilaterală.

Rep: Cum vedeţi Uniunea Europeană după Tratatul de la Lisabona?

C.D.: Da, aici cred că este cea mai importantă zonă în care politica externă românească trebuie să-şi afirme rolul şi să sporească până la urmă şi responsabilitatea şi demnitatea României. Aici avem o serie de teme care pot fi identificate şi în zona comunităţilor româneşti şi în ceea ce priveşte întărirea frontierei de Est, şi în legătură cu investiţiile, cu absorbţia fondurilor, deci zonă cu o paletă absolut cuprinzătoare în ceea ce priveşte politica externă a oricărei ţări. Deci din această perspectivă într-o succesiune a priorităţilor este important să avem o reprezentare de substanţă în mecanismele de negociere şi de decizie ale Uniunii Europene. Este totodată important să promovăm proiecte cu viziune şi să le ducem la bun sfârşit. Mă refer la „strategia Dunării” care acum este sub umbrela Uniunii Europene promovată de România şi Austria, mă refer la parteneriatul estic care lansează un proiect strategic al Uniunii Europene către şase state din vecinătatea României, mă refer la sprijinul comunităţilor locale, un proiect de asemenea urmărit foarte atent de state din U.E., şi multe altele, Balcanii de Vest, perspectiva de lărgire, modul în care am putea sprijini Turcia pentru a deveni membru al Uniunii Europene. Aşadar sunt foarte multe domenii faţă de care în relaţia cu Uniunea Europeană noi trebuie să fim mult mai sofisticaţi.

Rep: Care ar trebui să fie relaţiile României cu ţari din spaţiul ex-sovietic – Moldova, Ucraina, Georgia?

C.D. Aşa cum în anii ’97, 2000 – 2004, lărgirea Uniunii Europene şi a NATO au reprezentat un argument strategic şi de stabilitate extrem de important pentru membrii de atunci ai U.E: şi ai alianţei nord – atlantice, cred în continuare că acest principiu rămâne. În mod categoric trebuie să sprijinim continuarea procesului de lărgire şi în mod evident va trebui să armonizăm atât în plan bilateral relaţiile cu statele candidate cât şi în ceea ce priveşte modul în care aceste state ar putea să se bucure de un nivel mai mare de acceptabilitate înăuntru Uniunii Europene sau a NATO. Cu o menţiune specifică pentru Republica Moldova. Sunt oportunităţi politice în acest moment care nu trebuie pierdute. Multe proiecte au fost eşuate tocmai pentru că nu am fost suficient de reactivi pe anumite paliere. Există disponibilitate politică la Chişinău care, repet, trebuie să pună bazele unui proiect european între România şi Republica Moldova şi din acest punct de vedere acest proiect european respectă pe de-o parte suveranitatea, independenţa fiecărui stat iar pe de altă parte oferă oportunităţi pentru cetăţeni şi pentru proiectele economice.

(Interviu realizat 14 nov. 2009. Râmnicu Vâlcea)

Na próxima semana chega ao Brasil o candidato a anti-cristo da nossa era, o presidente do Irã Mahmoud Ahmadinejad. Além de negar o holocausto, o sujeito defende que o Estado de Israel seja varrido do mapa. Se manteve no poder após fraudar as últimas eleições presidenciais e desenvolve um programa nuclear que segundo ele tem fins pacíficos. Por incrível que pareça, tem gente que acredita.Para completar o currículo, financia grupos terroristas como o Hezbolah.

Essa visita segue em linha com a desastrosa política externa brasileira, que segue buscando aliados para o sonhado assento permanente no Conselho de Segurança da ONU. Além desse desculpa para se aliar com genocidas e ditadores, existe o ranço esquerdista contra os Estados Unidos. Celso Amorin não perdeu uma chance de dar caneladas no nosso maior parceiro comercial.

O terceiro alicerce da política externa brasileira é a colocaçãos dos interesses nacionais em segundo plano, com os interesses do partido assumindo a prioridade. Talvez sejamos o único país do mundo com dois  Ministérios das Relações Exteriores, o paralelo pilotado pela figura exótica de Marco Aurélio top-top Garcia, que muitas vezes confundo como porta -voz das FARC. Sob a sua gestão como “assessor especial da presidência”, vimos o país ser humilhado pela Bolívia, pelo Equador e pelo Paraguai, defendemos os interesses de Chávez em Honduras, entre outras barbaridades. Em outras democracias isso seria motivo de cadeia. No Brasil, fica por isso mesmo.