Fotbalistii Lionel Messi, Cristiano Ronaldo sau Zlatan Ibrahimovici sunt printre cei zece aspiranti la premiul Balonul de Aur, acordat in fiecare an celui mai bun jucator din Europa de catre revista franceza France Football, informeaza AFP.

Castigatorul premiului Balonul de Aur va fi anuntat in cadrul unei ceremonii care va avea loc marti, 1 decembrie. Presa il considera principal favorit pe argentinianul Lionel Messi. Trofeul de anul trecut a fost castigat de portughezul Cristiano Ronaldo.

 Lista celor 10 finalisti: Didier Drogba (Coasta de Fildes, Chelsea), Samuel Eto’o (Camerun, FC

Barcelona/Inter Milano), Steven Gerrard (Anglia, Liverpool), Zlatan Ibrahimovici (Suedia, Inter Milano/FC Barcelona), Andres Iniesta (Spania, FC Barcelona), Kaka (Brazilia, AC Milan/Real Madrid), Lionel Messi (Argentina, FC Barcelona), Cristiano Ronaldo (Portugalia, Manchester United/Real Madrid), Wayne Rooney (Anglia, Manchester United), Xavi (Spania, FC Barcelona). Jucatorii care nu au intrat in finala sunt (locurile 11-30): 11. Fernando Torres (Spania, Liverpool); 12. Cesc Fabregas (Spania, Arsenal); 13. Edin Dzeko (Bosnia, Wolfsburg); 14. Ryan Giggs (Tara Galilor, Manchester United); 15. Thierry Henry (Franta, FC Barcelona); 16. Luis Fabiano (Brazilia, FC Sevilla), Nemanja Vidic (Serbia, Manchester United), Iker Casillas (Spania, Real Madrid); 19. Diego Forlan (Uruguay, Atletico Madrid); 20. Yoann Gourcuff (Franta, Bordeaux); 21. Andrei Arsavin (Rusia, Arsenal), Julio Cesar (Brazilia, Inter Milano), Frank Lampard (Anglia, Chelsea); 24. Maicon (Brazilia, Inter Milano); 25. Diego (Brazilia, Werder Bremen/Juventus Torino); 26. David Villa (Spania, Valencia), John Terry (Anglia, Chelsea); 28. Franck Ribery (Franta, Bayern Munchen), Yaya Toure (Coasta de Fildes, FC Barcelona); 30. Karim Benzema (Franta, Lyon/Real Madrid).

MARIN MIHAI-BLOGUL ROMANILOR  DE PRETUTINDENI(http://mihaimarin.wordpress.com)

Azi ori radeti, ori nu mai calcati pe aici in veci! Duminica muzicala lusitana fiind si aflandu-ma eu lipsita de inspiratiune, care vra sa zica, pardon de expresie, am ales sa va expun taman melodia portugheza cea mai cunoscuta, pe care ar trebui sa o stiu chiar si eu pe dinafara, ca (relativ) proaspata cetateana a acestei tari. Recunosc insa ca nu stiu decat primele 2 versuri si ceva din refren de, memoria nu mai e cum era…

Deci va poftesc sa ascultati (sau nu) imnul national portughez, intitulat previzibil Portugheza. Va rog sa va ridicati, sa va scoateti palariile/bastile/sapcaliile ( ) din cap si sa va patrundeti de spirit national lusitan. Sa cante acum sau sa taca pe vecie!!

Povestea zilelor de trecere si asezare o voi scrie curand. Acum mi-e dor de margele. Le-am mangaiat in gand, le-am simtit mirosul in somn, tanjeam dupa tacerea concentrata in varful pensulei. Recunosc, mi-a fost si frica, asa cum imi e de fiecare data cand fac o pauza. “Daca n-am sa mai pot lucra nimic, daca am pierdut cheia de la usa prin care trec dincolo, daca, daca, daca…”

Tot amestecul de ganduri inspaimantatoare s-a dizolvat pentru ca azi, fara pregatiri, fara sa fac din moment ceva special m-am dus la cutia cu bile si m-am apucat de treaba.

Am gasit cheia si bucuria si dincolo-ul asa cum le lasasem. Nu se pot pierde pentru ca sunt din interior. Ce fraiera am fost indoindu-ma. M-am intors la povestile voastre care asteapta cuminti sa fie spuse.

Inca nu e nimic gata asa ca va arat un sirag pe care l-am facut inainte de mutare, cu gandul la saluri porugheze la vitalitatea de sub melancolie, la poezia si delicatetea oamenilor de-aici, la simplitatea lor.

Pana se reinnoada firul acasa si vom putea comunica iar, stau cuminte pictand. Sa stiti ca fabrica a pornit cu toata magia inainte.

Am petrecut o dupa-amiaza speciala, impreuna cu Raluca. Ladies’ day, ceva de genul asta… Ea a venit sa ma ia, dupa care m-a dus sa-mi arate casa ei, atelierul, magazinul cu nimicuri fermecatoare… Timpul s-a dilatat sau s-a contractat, nu am avut vreme sa-mi dau seama, insa sunt sigura ca si-a schimbat dimensiunile.

Am palavragit, am facut poze, am scotocit prin cartile din atelier, am fost la magazinas (unde am cumparat ceva ce imi trebuia pentru maine), am fost la o prajitura si o cafea cu lapte, iar am palavragit… Ce altceva sa iti doresti de la o dupa-amiaza de noiembrie, cu un apus superb, cu marea la vedere, in departare, pe sub palmieri imensi, printre plante cataratoare pline de flori…

Acolo, printre pomii aceia uriasi, in gradina fermecata, in liniste si pace, sta Raluca si picteaza, uneori, alteori viseaza doar, sau pur si simplu viseaza si picteaza in acelasi timp. In atelierul ei, carti si vase de lut, rame goale si panze, desene ale baietelului ei, vederea spre cactusi si yucca, o dezordine placuta.

Maine, va urma…

Casa mai de jos apartine unei familii din Portugalia care, efectiv, locuieste acolo.

Pozele vorbesc de la sine:

Sa le uram casa de piatra, zic!

Mai multe detalii, aici.

Pe 14 noiembrie s-a disputat prima manşă din play-off-ul pentru Campionatul Mondial din Africa de Sud.

În primul meci disputat, Rusia a reuşit să câştige în faţa mult inferioarei Slovenia cu scorul de 2-1 iar slovacii încă mai speră la calificare, meciul din retur anuntându-se unul tare. Dubla lui Bilyaletdinov părea să fie de ajuns pentru ca trupa lui Guus Hiddink să numai aibe emoţii în retur însă golul lui Pecnik din minutul 88 o meţine pe Slovenia în cărţile de calificare.

Meciul de la Atena disputat între Grecia şi Ucraina s-a terminat la egalitate 0-0 iar Ucraina are prima şansă la calificare.  Marile ocazii ale meciului au fost trecute în contul Greciei, aceştia având ocazia să marcheze în ultimul minut atât din prima repriză cât şi cea de a II-a.

Franţa este tot mai aproape de calificarea la campionatul mondial, după victoria în faţa Irlandei cu scorul de 1-0, gol marcat de Anelka ajutat de o deviere a unui fundaş irlandez. Meciul a fost unul închis, ambele echipe jucând foarte precaut însă şansa a făcut ca Anelka să marcheze iar Franţa este ca şi calificată la mondiale.

Ultimul meci disputat, cel dintre Portugalia şi Bosnia este duelul care ţine capul de afiş. Portugalia a reuşit să se impună cu scorul de 1-0 însă Bosnia a ratat numeroase ocazii foarte bune de a marcat, chiar a reuşit “performanţa” de a o da în bară de 2 ori în aceaşi fază. Returul se anunţă unul extrem de interesant, meciul fiind deschis oricărui rezultat. Bosnia nevoită să atace pentru a remonta handicapul din tur, iar Portugalia nu va sta pe gânduri şi va pedepsi echipa adversă.

Dupa o zi lumina de munca bruta, adica strans si impachetat multele lucruri pe care constat ca le detin, sambata noaptea am fost in Lisabona la ziua Anei. Imi place ca se largeste cercul portughez al cunostintelor mele. M-au primit foarte cald.

Ne-am vazut la cafeneaua unde merg de obicei. E si preferata lor, doar acolo i-am intalnit prima oara pe Miguel si Tereza.

In ciuda vocabularului meu vag, comunicam. Ceva dincolo de cuvinte capata fluenta. Cel putin cu Miguel vorbesc intr-un fel foarte amuzant. Punem la un loc, in aceeasi fraza cuvinte pe care le stim din diverse limbi si iese o amestecatura simpatica. Nu stiu de ce nu-mi vorbeste doar in portugheza. Cred ca il distreaza limba asta aiuritoare pe care o inventam. Ana si Kaio stiu engleza, deci cu ei e simplu.Terezei ii zambesc mult cand nu mai am cuvinte. Prietenul Anei tace mai mult ca mine.Toti avem planuri, vise, povesti si le impartasim.

Plecam in Bairo Alto. N-am fost niciodata noaptea. Strazile sunt pline de lume, bauturile se vand in pahare uriase de plastic. Vrem sa ascultam fado. Familia Anei are un local tipic, iar matusa ei e cantareata. Intram in carciuma mica decorata cu cioburi de oglinda si ornamente de lemn lacuit. Miroase a casa de demult.

Bem vin rosu si mancam paine proaspata cu branza. Ascultam fado cantat de cei patru solisti rand pe rand. Fiecare imprima muzicii parte din personalitatea lui. E fascinant, abolut fascinant. Pasiune si melancolie, simplitate si caldura, saudade. Ma indragostesc iremediabil de Portugalia. In pauze vorbim viu despre viata si nimeni nu vrea sa demonstreze nimic. Suntem calatori opriti putin sa se bucure impreuna la masa asta.

Iesim iar pe strazi unde lumea e din ce in ce mai vesela. Celor din grupul nostru le tot ies in cale prieteni. Imi place  sa umblu noaptea, asa, prin oras.

Locul unde oprim inainte sa plece si ultimul tren, e patiseria de langa gara. Are vitrinele burdusite cu tot felul de dulciuri. Inauntru aglomeratie. Cand gust dintr-un triunghi cu mere si migdale inteleg de ce e asa cautata. Alta bucurie simpla si impartasita.

So, alegre-te mujer! cum zice Miguel

Sau sa fie duminica? Oricum, Sérgio Godinho zice ca e marti, iar eu cred ce zice el

Un cantec-vals, cu iz de folk rusesc…

Sa aveti o duminica linistita si calduroasa! Enjoy!

PS: am stat si am judecat, incercand sa-mi dau seama daca intr-adevar nu am timp sau nu am chef sa traduc versurile melodiilor pe care le pun aici, asa cum face Nic pe Descopera Brazilia. Are o rabdare si o placere de a divulga cultura braziliana pe care le admir. Nu stiu cine s-a mai incumetat pana acum sa o faca, si stiu ca nu e usor…

A, concluzia mea a fost ca nici nu am timp si nici nu-mi place sa traduc versuri de genul asta…

Szykowny instrumental wprost ze słonecznej Coimbry. Szkoda tylko, że ktoś zapomniał o wokalistce.

Pois é, parece que afinal as coisas vão chegando aos ouvidos das pessoas. Desta vez foi a Roulote que viajou até Lisboa, até aos Estúdios da RDP para que o Henrique Amaro e companhia pudessem entrar. Resultado, tivemos a música Electrizante a passar no programa Portugália, da Antena 3. Deixamos o link para que possam dar uma escutada.

Aqui.

Duminica dupa-amiaza. In loc de leneveala pe acasa – mini-excursie la 60 km de Albufeira, pentru a revedea Tavira, fermecator orasel aflat pe malul raului Gilão si foarte aproape de mare (si de Spania, printre altele). A fost o vizita destul de scurta, caci mai intai am trecut pe la alt loc, pe care o sa vi-l arat in curand (Pego do Inferno). Asadar, cand am ajuns in Tavira, dupa-amiaza murea, desi era inca devreme… Mda, a venit toamna.

17 października poleciałyśmy z Iwonką do Porto na 3 dni odwiedzić Ewelinę. Samolot kosztował nas 5 euro w 2 strony z Girony.

Z lotniska do centrum jedzie metro- taki jakby tramwaj z bardzo skomplikowanym systemem biletowym. Na przystanku Trinidad czekała na nas Ewelina. Pojechałyśmy do jej domu gdzie mieszka z Kasią i 3 Portugalczykami. Mieszkanie bardzo fajne, duże, ze świetnym słonecznym balkonem.
Pierwszego dnia pojechałyśmy pozwiedzać stare miasto. Porto jest prześliczne, bardzo stare, nad rzeką. Z mostów roztaczają się przepiękne widoki. Takie:

..lub takie:

Po drugiej stronie rzeki, w Gai, produkują wino porto. Poszłyśmy zwiedzać piwnice firmy Croft. Załapałyśmy się na oprowadzanie po angielsku i degustację. Przewodnik mówił też po polsku. Wino jest bardzo mocne (20%) i słodkie ponieważ fermentacja trwa tylko 3 dni i zatrzymują ją dodając brandy.
Porto było przepyszne, szczególnie białe.

Po zwiedzaniu poszłyśmy coś zjeść a potem przyjechał po nas kolega Eweliny Rogerio autem i pojechaliśmy wszyscy na koncert do Bragi gdzie spotkaliśmy się z innymi znajomymi. Poszliśmy zjeść francezinę, mega tłustą potrawę mięsno-jajeczną i do tego ostrą co nam raczej średnio smakowała. Portugalczycy prawie w ogóle nie jedzą warzyw i owoców. Głównie mięso, ryby i ciastka.
Koncert był średni, było zimno a ja się kiepsko czułam więc byłam szczęśliwa jak wróciliśmy do domu.

Następnego dnia poszłyśmy dalej zwiedzać co skończyło się na wypiciu całego porto w parku przy Palacio de Cristal. Przy schodzeniu z góry poznałyśmy trzech bardzo sympatycznych Portugalczyków z którymi wypaliłyśmy po jednym a w domu wypiłyśmy kolejne porto.

Następnego dnia pojechaliśmy ze współlokatorem Eweliny na plażę. A potem już na lotnisko.
Bardzo mi się Porto podobało, małe, śliczne, spokojne miasto z przyjemnymi ludźmi i boskim językiem. Chętnie tam jeszcze wrócę no i wypadałoby zwiedzić też Lizbonę ale to już następnym razem. Może wiosną.

Exista mai multe timpuri. Am invatat la scoala. Acolo se refereau doar la verbe, dar eu cred ca si oamenii au timpurile lor. Dintre toate aleg sa traiesc perfectul simplu. De ce? Pentru ca e perfect si simplu. Nu ma refer aici la ce defineste gramatica, voiam sa zic in alte cuvinte “sunt fericita”. Sunt fericita! Urmeaza sa impart, pentru un timp pe care il voi denumi generic “mai mult ca perfectul”, spatiul locativ si afectiv cu Nina, cunoscuta lumii sub numele de Kitten.

Anunt oficial, astazi, cand poate dovedi cu un document valabil(biletul de avion proaspat achizitionat) ca prietena mea draga a decis sa se mute in Portugalia. Vom sta impreuna in “casa de los anjeles”. Venirea ei se incadreaza undeva intre normal si miraculos. Uneori vad firul firesc al intamplarilor si ma inunda linistea, alteori cineva imi elibereaza miliarde de fluturi in stomac si ma ia un fel de ameteala. Da, se intampla lucruri… Cred in intalniri, cred ca apar mereu oamenii necesari, cred in iubirea fara conditii, si cred ca ne suntem de folos unii altora. Mai cred ca ne putem pastra libertatea, ca putem darui si primi simplu, ca putem incerca marea cu degetul, ca putem visa.

Lola & Kitten va spun hotarat VIATA E MISTO!

Duminica. Muzica. Doar v-am obisnuit.

Azi, nebunii frumosi ai rockului portughez. I-ati mai vazut, am mai pus melodia Dunas, preferata mea.Vocalistul si imaginea trupei se numeste Rui Reininho. Un tip cu o personalitatea de-a dreptul sarmanta…

Melodia de azi e de genul melodiilor in ritmul carora iti faci treburile si iti duci viata, linistitor. Eu una ma trezesc mergand pe ritmul unei muzici pe care o aud in cap, pe care o fredonez in gand. Adevarul fie spus, versiunea originala e mult mai rapida, e de dans, si a fost lansata de grupul Doce in 1982, melodia castigand Eurovision. Eu insa il prefer pe Rui Reininho si basta!

Uma da manhã!! Bem bom! Duas da manhã! ….

Dragi prieteni, va anunt cu o mana pe inima si cu cealalta pe tastatura ca azi a aparut cartea mea draga pe care am tradus-o in ultimele luni: se numeste Nici o privire, e scrisa de José Luis Peixoto si a aparut la Polirom.

Iata cum arata si unde o gasiti.

O astept demult, am pus ceva nopti nedormite in ea, multa munca si multa neliniste.

V-am mai povestit despre carte in ultimele luni si sper sa nu va dezamageasca, in caz ca o veti citi. Autorul ei e, cine stie, un Saramago in devenire, ii tin pumnii sa fie asa cum pare.

Deocamdata are varsta mea, gusturi rock/metale grele, numeroase premii si un mare talent la scris, dublat de naturalete in tot ce face. E un tip misto, care stie sa scrie despre toate cele.

El se va afla in Bucuresti saptamana viitoare, cartea insa va aparea pe piata inainte sa apara el in carne si oase in Romania. Ma simt… radioactiva  cand ma gandesc la toate astea: de vreo 4 ani incerc sa conving editurile din Romania ca Peixoto (citeste PEISHOTU) merita tradus si in romaneste. Sper ca am avut dreptate.

Astept reactiile voastre la carte si sper sa nu ma injurati daca nu v-a placut

]]> http://coryamor.wordpress.com/2009/10/20/expo-lisabona/ Tue, 20 Oct 2009 14:49:47 +0000 coreamor http://coryamor.wordpress.com/2009/10/20/expo-lisabona/

Iar va induc in eroare prin titlu. Nuuu, nu voi expune nicaieri bijuterii, nici hainele mele nici nimic altceva. Vreau numai sa va arat cateva lucruri de la Expo, mai exact Parcul Natiunilor, spatiul construit in Lisabona special pentru Expozitia Mondiala din 1998.  Si mai exact, evenimentul extraordinar pe care eu l-am ratat, caci am sosit aici abia in 99.

Tema expozitiei a fost acvatica: Oceanele: patrimoniul viitorului, sau ceva de genul asta, iar decorul a fost pe masura, acvatic si futurist in acelasi timp, asa cum ne-au obisnuit portughezii. De remarcat ca e plin de extreme in tara asta: ori iti cad cladirile in cap, cu rufele intinse la balcoane cu tot, ori ramai masca in fata celor mai avansate si indraznete cladiri.

Expo insa e un spatiu complet modern si original. Pacat ca nu va pot povesti decat cum arata acum si in acest sens am pentru voi cateva imagini actuale. Va pot spune si ce ma incanta foarte tare la acest spatiu: nu a fost lasat in paragina dupa Expo, ci i s-a dat o alta functie, de fapt mai multe. Si asta e foarte bine (dupa ce am trecut pe langa Expo din Sevilla care parea un parc plin de fantasme, parasit, Expo Lisabona e un stup simpatic si placut, dar si “productiv” in acelasi timp.

Ce e acolo? Pai multe lucruri, nu le cunosc chiar pe toate pentru ca e imens, insa am fost sa ma plimb cu partenerul meu exact acolo, caci imi era dor. Ce se poate vedea: Oceanariul, constructie in forma de nava fantastica, constructie care mie imi place foarte tare… Inauntru puteti vedea multe specii de vietati marine: o vizita foarte interesanta.

Exista o promenada de-a lungul raului Tejo, cu banci si umbra, foarte curata si linistita, exista spatii de divertisment atat pentru adulti cat si pentru copii, o multime de terase cu vedere la rau, un teatru (la care am fost in urma cu cativa ani ca sa asist la concertele Orchestrei Simfonice – teatrul e cubul din partea stanga a pozei de mai jos)…

Peste tot exista cate ceva care sa te surprinda sau care sa-ti trezeasca admiratia. Treci pe bulevarde cu nume maritime, pe jos sau cu bicicleta, si te minunezi de marimea spatiului si ai impresia ca esti intr-o lume aparte, care nu are legatura cu ce e in afara…

Ne-am plimbat cu telefericul pe deasupra “parcului”, de-a lungul raului, si va asigur ca privelistea e superba.

Ma incanta chiar si centrul comercial Vasco da Gama: e primul in care am calcat cand am venit in Portugalia si imediat am tras o mare sperietura: pe unul din coridoarele mall-ului, pe deasupra capului meu a trecut un scafandru aproape in marime naturala, care aluneca pe sub tavan, pe niste sine, de-a lungul coridorului. Imi place si structura metalica a constructiei, e ceva rece dar estetic.

Mda, probabil o sa spuneti ca si Mallul din Vitan tot asa arata : )

Ce sa va mai arat? Nu am facut poze in detaliu, am sarit foarte multe obiective, precum Pavilionul Atlantic, sala de spectacole imensa, Gara Oriente, superba poezie metalica infaptuita de spaniolul Santiago Calatrava , turnul Vasco da Gama, cu 145 m, in varful caruia functiona un restaurant cu vedere panoramica

…Pavilionul Stiinta Vie, gradina tropicala, Pavilionul de Expozitii si Targuri… totul e activ, modern, plin de viata.

Ar mai fi multe de spus, insa m-am cam intins. Nu-mi ramane decat sa va poftesc sa dati o raita pe acolo, cand veti veni la Lisabona. Ajungeti la Expo cu metroul, statia Oriente, linia rosie.

Parca e duminica, nu? Aici am cam pierdut notiunea timpului…

Periodic, mi se face dor de Madredeus. Putini artisti imi plac cu adevarat dintre cei portughezi, dar cei care imi plac se repeta la infinit, ma satur greu de muzica lor, ii pomenesc la nesfarsit. De aceea revin in duminicile muzicale cam cu aceiasi artisti, insa cu melodii diferite (numai cu cele care imi plac mult).

“O pastor” (ciobanul) si vocea inconfundabila a Teresei Salgueiro. Lindooooo!