M-am apucat sa fac curatenia de Craciun. Printre tot ce am prin casa, gasesc caietul meu de franceza. Corecturile facute cu rosu aprins, cuvantul dialog precedat de semnul exclamarii…  Nu stiu de ce, azi, am luat acest caiet sa il rasfoiesc… Mi-e dor de ea.  Dinca Aurora Serinela. Profesoara, meditatoarea, prietena si uneori mama mea… Cu multi ani in plus fata de mine, cu o fata de varsta mea, cu ochii albastri precum cerul, slabuta… si cu o vorba calda… un om minunat. Nu mai este printre noi dar este o persoana ce va ramane pentru totdeauna in sufletul meu… Era nascuta pe 16 noiembrie…

Rasfoiesc caietul. De la fix jumatatea lui, nu mai apare nimic scris… sunt numai pagini goale. Singura exceptie, ultima pagina. Apare scris, pe primul rand, putin in dreapta: 29 noi

Ce mi-as dori sa stiu ce semnificatie a avut aceasta data. Coincidenta sau nu, suntem in 29 noiembrie si as fi vrut sa ii fac salata de boeuf de Craciun.

Unchiul Nicu este unchiul mamei. A avut “trei servicii” cum zicea bunicu. “Tu cop’chila, la el in sat a fost director, invatator si om de serviciu. Avea trei salarii.” Acesta era unchiu Nicu pe care eu nu l-am cunoscut. I se spunea Domnul si avea mobila rotunda si casa cu poarta de fier.

Unchiu Nicu, poate datorita sansei din acea perioada, a fost prins si inchis. A facut puscarie fiind acuzat ca a fost legionar si a oferit adapost legionarilor. In realitate, in marele sat Silvasul de Jos din Hateg, ii venise o ruda, nepotul unui preot din Fagaras. Acestia erau urmariti de comunisti, poate pentru ca au vilolat caprele din curtea ungurilor, nu se stie… Cert este ca in momentul intrarii nepotului pe poarta de fier, au aparut si jandarmii. A fost inchis, trimis la Gherla.

Dupa un timp, considerand ca este om si nu animal a protestat impotriva gardienilor. Ca pedeapsa a fost legat cu lanturi de maini si picioare, uite atat de “lungi si de intinse” mi se gesticuleaza cu mana in jur. Toata ziua a fost nevoit sa stea acolo, in lanturi in fata lagarului.

La sfarsit de zi, pentru a fi invatat minte, toti cei 300 de puscariasi, in timp ce se indreptau spre celule au fost pusi sa-l scuipe. Unchiul Nicu a grait la sfarsit, spune altcineva “Iata, am facut si eu o baie.”

Ce este cert, este ca s-a invatat. De atunci toata ziua se plimba prin lagar cu o sapa, povestind gardienilor cata treaba are si unde este trimis si ce trebuie sa faca. Dupa sapte ani, Domnul si-a vazut copilul pe clasa intai.