Alte povesti:

Cele mai frumoase povesti – Lupul si cei sapte iezi

Cele mai frumoase povesti – Hansel si Gretel

Cele mai frumoase povesti – Hainele cele noi ale imparatului

Cele mai frumoase povesti – Gulliver

Cele mai frumoase povesti – Gasca cu pene de aur

Cele mai frumoase povesti – Fetita cu chibrituri

Cele mai frumoase povesti – Degetica

Cele mai frumoase povesti – Cenusareasa

Azi e plină luna aşa că am să profit de ea până e toată. O voi trage uşor de mânecă şi am s-o rog să-mi spună despre lume şi cer şi stele. Îmi va povesti cum e să vezi de sus şi cum e tristă şi singură şi eu o voi asculta cuminte, iar poveştile îmi vor ţine de urât până când va fi din nou ea, întreagă. Fiindcă o semi-lună e o lună mincinoasă…

Lunascape – Tears from the Moon

Azi e plină luna aşa că am să profit de ea până e toată. O voi trage uşor de mânecă şi am s-o rog să-mi spună despre lume şi cer şi stele. Îmi va povesti cum e să vezi de sus şi că cum tristă şi singură şi eu o voi asculta cuminte, iar poveştile îmi vor ţine de urât până când va fi din nou ea, întreagă. Fiindcă o semi-lună e o lună mincinoasă…

Lunascape – Tears from the Moon

Alte povesti :

Cele mai frumoase povesti – Gulliver

Cele mai frumoase povesti – Gasca cu pene de aur

Cele mai frumoase povesti – Fetita cu chibrituri

Cele mai frumoase povesti – Degetica

Cele mai frumoase povesti – Cenusareasa

A fost o dată… a fost de două ori… a fost a doua oară…

Timp, creatură ciudată… ne îndrumi după bunul plac într-o lume aparent fără drum prestabilit sau, poate, pe unul… fabricat de divinități invizibile! Dacă există limite și determinări, una dintre ele ești fără îndoială TU. Acum, te întreb, dacă nu ne putem scălda de două ori în aceleași ape, oare nu putem trăi aceleași povești? Sunt poveștile timpului, ale tale. Câteodată ai plăcerea de a le relua obsedant… alteori, capricios, le schimbi. Nimeni nu știe mai multe povești decât tine, identice și totodată diferite. Ești previzibil uneori, alteori niciun suflet nu poate ști încotro vrei să-i îndrepți pașii. Ce ești? Un fir? Un râu?  Sau poate o clipire? Nu… ești o carte de povești fără sfârșit. Ești scriitorul ei? Ești colecționarul lor? Poate ambele? Sau doar un trubadur mai șugubaț care original fiind tot schimba originalul?

Celelalte povesti :

Cele mai frumoase povesti – Gasca cu pene de aur

Cele mai frumoase povesti – Fetita cu chibrituri

Cele mai frumoase povesti – Degetica

Cele mai frumoase povesti – Cenusareasa

I’m ha-ha-ha-pyyy… stiam ca aveam in biblioteca “Spargatorul de nuci” si “Craiasa zapezii” si azi le-am si gasit. Oaaau, povesti pe care nu le-am mai citit de ani de zile, now it’s the riiight time… (to rock the night away… la la la).
Chiar asa, cand am scris ca “Spargatorul de nuci” e cea mai frumoasa poveste pe care am citit-o am avut dreptate, dar uitasem de “Craiasa zapezii”. Acum mi-am gasit ce sa citesc. Adica nah, ce sa-mi reamintesc…
Azi eram prin Carrefour si eram pliiin de dulciuri de Craciun, de jucarii, de culori, colinde… Ma gandeam ca in America, la New York, trebuie sa fie de 100 de ori mai frumos… Huh…
Si-am gasit o cutiuta muzicala in care erau si cookies de ciocolata. Arata asa… ca in povesti, era din atmosfera “Spargatorul de nuci”. Nice feeling…

Cred ca m-a luat asa febra Craciunului anul asta pentru ca facem spectacolul ala la teatru. E prima data cand simt pe bune ca vine Craciunul. Inainte nu-mi pasa, acum imi place.
O fi cam prea comercializata si sarbatoarea asta, ca deh, americanii asa is, dar ce naiba? Nu e frumos asa?
Abia astept sa ma pun pe citit E.T.A. Hoffmann si H.Chr. Andersen!!!

S-a incheiat o zi frumoasa, stropita din belsug de ploaie, dar calda prin prezenta oamenilor.

Pentru ca a fost duminica, am fost invitati la nelipsitul Sunday dinner, acasa  la parintii amicului nostru Gary (i-am cunoscut pe toti in Portugalia, unde au locuit timp de mai multi ani). Deci nu am vazut nici o fata necunoscuta in casa aceea, am continuat numai o atmosfera pe care am trait-o de multe ori in Algarve, la ei acasa ori la noi. La pranz au fost invitati prieteni comuni, veniti special sa ne vada. Frumos.

Dupa praz am iesit putin prin cartier, cu fetele si bebelusa Mia, sa adulmec imprejurimile si evident sa fac poze. Era un frig dezgustator, insa nu e rau sa ne amintim din cand in cand cum e. Mie imi prinde bine, ma simt ca iarna in Romania.

Strazi linistite, case asemanatoare, ferestre iluminate, prin care puteai privi inauntru (in Portugalia nu exista aceasta transparenta, eu una nu sunt adepta ei). Liniste, gradini ingrijite, sunetul ploii.

Dupa-amiaza a fost rezervata explorarii orasului Birmingham. La 16 h se insera deja, iar in curand era noapte in toata regula.

Am fost insa, pentru ca eu sa vad centrul orasului, sa scotocim prin Targul German de Craciun, care se intindea pe una din strazile principale din centru, sa mancam si sa vedem luminile de Craciun, care sunt deja aprinse.

In primul rand, m-a impresionat centrul comercial Bull Ring, constructie futurista care e imposibil sa fie trecuta cu privirea in Birmingham. Pe dinauntru nu era nimic care sa ma surprinda (poate preturile…), insa pe dinafara mi s-a parut senzational.

Chiar langa Bull Ring se afla o catedrala din secolul 13, pe care din nefericire nu am reusit sa o pozez prea bine, din lipsa de lumina potrivita. Ceva mai incolo se afla un pub/inn din secolul 14, the Old Crown.

Am mers pe strazi pana la targ si mi-a mirosit a multiple culturi care se intersecteaza in oras (mai ales cea asiatica). De altfel, exista zone imense in care emigrantii asiatici se simt ca acasa, iar englezii nu sunt bineveniti

Targul era incantator, te pierdeai printre dulciuri ca din povesti, jucarioarele acelea specifice din lemn sau tabla, carnati de Frankfurt, bere, o forfoteala simpatica in ritm de muzica de Craciun (o mica orchestra de Mosi Craciuni si Craciunite canta intr-un chiosc, in ciuda frigului), calusei si mii de alte chestii. Demult nu ma simteam asa, ca la un balci, civilizat insa… A fost foarte placut, am mancat frigarui de branza si ciuperci, am cumparat paine calda, bomboane de ciocolata de nu stiu cate feluri, marshmallows, placinte cu miros de vanilie… Bun bun!

Dupa ce aproape am facut turturi la targ, am fost sa mancam pui la Nando’s, un restaurant dintr-un lant foarte cunoscut, care vinde pui facut dupa reteta portugheza. Patronul se pare ca e un emigrant portughez in Africa de Sud, care a avut stralucita idee sa ia cu el reteta de sos picant pentru pui, care in Portugalia e faimoasa si foarte populara – piri-piri, si apoi sa dezvolte acest concept nu numai in Africa de Sud, ci si in Anglia, unde e un adevarat succes.

Acolo, in timp ce hapaiam pui (eu am hapait si un cocogeamite porumbul fiert care imi facuse pofta), am facut (iarasi) planuri de viitor pe care maine le vom uita.

Asa era si in Portugalia, eram in aceeasi formula: noi patru si planurile noastre de viitor

În seara asta avem oaspeţi, dar nu acasă, ci în al treilea episod al poveştii noastre

Oaspeţii sunt Chiţi şi Motăniţ.

Lui Motăniţ i-am cerut voie să-i “furăm” câteva poze. Lui Chiţi nu i-am cerut, fiindcă abia acum ne-a venit ideea şi ştim că nu e acasă. Sperăm că n-o să se supere când se va întoarce.

Profităm de ocazie ca să-i întrebăm şi pe ceilalţi prieteni ai noştri dacă sunt de acord să punem în poveste poze de-ale lor.  Fiindcă vrem să umplem “Palatul Vrăjitoarei” cu mai multe pisici… Dacă unii dintre ei nu sunt de acord, să ne spună – noi nu ne supărăm

In loc sa-si ia catrafusele si sa se duca la ea, prefera sa ma minta. Ma indulcea cu presupusele sale plimbari cu baietii, cica jucau fotbal. Probabil ca avea si majoreta dupa el. Nu am avut niciodata dispozitia necesara sa-i spun ca stiam ce facea, cum si de ce. Implica mult prea multe sentimente, trebuia sa-mi pun o masca rigida, trebuia sa pretind ca nu-mi pasa de el.

Eram mult prea proasta. Ca toate cele ce trecusera prin situatii asemanatoare,de altfel. Diferenta era ca nu-i dadea majoretei banii, ci mie. In fiecare sambata, la ora 16 fix (punctualitatea era specifica lui), iesea pe usa, lasandu-ma in urma, la masa la care mancasem impreuna si pe care, alaturi de firimiturile painii casei noastre, stateau (de fiecare data) 200 lei. Eram nevoita sa-mi transform lacrimile in haine noi. Haine pe care desigur trebuia sa le port pentru el. Inca o fac.

Parca suntem doi batrani care se chinuie dintr-un neajuns de pensie sa-si cumpere medicamentele. Dar amandoi le vrem compensate.

Cele mai frumoase povesti :

Cele mai frumoase povesti – Fetita cu chibrituri

Cele mai frumoase povesti – Degetica

Cele mai frumoase povesti – Cenusareasa

Am ajuns fara nici o dificultate pe taram englezesc, trepidam de nerabdare in avion, iar asteptarea nu mi-a fost inselata. Dar despre prietenii nostri de aici, mai tarziu…

In primul rand am observat o mare diferenta de lumina intre Algarve si Anglia, e incredibil cat soare lipseste aici… Am lasat Portugalia cu un soare stralucitor si am ajuns aici, la 5º Celsius, cu un cer ca plumbul care  se pare ca e normal. Ca prime impresii: imi plac casele foarte mult. Iar inauntru e cald si bine, iti vine sa nu mai iesi. Miamm…

Deci Algarve de sus

Si Birmingham de sus

E bine. Maine va povestesc.

In dragoste ca la război…

În dragoste, ca şi în război, totul e permis.

În război, ca şi în dragoste, pentru a termina, trebuie s-o faci de aproape.

Puneţi-vă armurile !

…câmpul de luptă vă aşteaptă…

E un război fără prizonieri.

Fără victime.

Undeva doar, va fi o inimă sfâşiată.

Post – scriptum

Cum  spuneam, când ceva devine poveste, este deja la timpul trecut.

Trecutul tău.

Am ramas datoare cu povestirea ultimei noastre aventuri turistice din Anglia, de miercuri. Un loc la care Natalie imi promite ca ma duce de cativa ani buni Stratford-upon-Avon. Un alt orasel fermecator, cu case foarte vechi, cu pub-uri respectabile in care arde focul in vatra, iar farfuriile cu mancare buna sunt umplute cat pentru trei persoane, cu muzee si magazine bine pregatite pentru turisti.

Principalele atractii ale locului sunt casa in care s-a nascut William Shakespeare, casa in care a trait una din fiicele sale, Susanna (Hall’s Croft), casa in care Dumnealui si-a trait ultimii ani din viata, casa care a fost foarte importanta pentru el (Nash’s House) si Anne Hathaway’s Cottage (sotia scriitorului sau, cum spune barbatul meu, “Shakespeare’s bird” )

Nu am avut timp decat pentru prima mentionata si pentru a treia, Nash’s… Cea mai interesanta mi s-a parut chiar cea in care micul Billy a vazut lumina zilei.

S. era fiul unui comerciant bogat (care producea manusi si care, printre altele, isi arata bogatia instaland in sala in care isi primea pertenerii de afaceri si in care se ocupa de finante un pat extrem de scump si de modern pentru vremea aceea, pat pe care nimeni nu il folosea pentru somn, ci care servea numai in scopuri de show-off ). Nu am facut poze deoarece era interzis inauntru.

Sunt fascinata de istoria mentalitatilor, insa nu am avut niciodata timp sa citesc toate volumele acelea ale lui Duby si Le Goff (o voi face candva). De data asta am aflat lucruri pe care trebuia sa le stiu de la scoala, insa niciodata nu e prea tarziu. Vreau sa vi le spun si voua, desi probabil stiati deja: ei bine, de ce erau paturile in secolele 16-17 asa de scurte? Nu, nu pentru ca oamenii erau mai marunti, cum am crezut eu, ci pentru ca nu dormeau in pozitie orizontala, si asezati si sprijiniti de perne. Din doua motive: in primul rand, inhalau fum intr-o veselie si nu stateau prea bine cu aparatul respirator, iar pozitia asezat le convenea mai bine, si in al doilea rand: daca se intindeau cu ochii inchisi prea pareau morti, iar diavolul ar fi profitat de ocazie ca sa-i ia mai abitir. Asadar, din precautie, dormeau sprijiniti de perne.

Alt lucru interesant, care m-a frapat, pentru ca imi da raspunsul unei intrebari pe care mai demult i-am pus-o propriei mele bunici: de ce  in trecut se obisnuia ca bebelusii baieti sa fie imbracati in haine feminine???? daca va amintiti de pozele acelea cu baieti la 2 ani imbracati cu dantele de fetite si bonetele ). Ei bine, am aflat raspunsul: din supersitie. Pentru ca de obicei mureau mai multi baieti la varsta frageda (de, mai fragili…), s-a tras concluzia ca diavolul lua in special baietii. De aceea, in timpul noptii (care e perioada in care diavolul isi face treaba mai cu spor), toti copiii erau imbracati in rochite de noapte si bonete de fetite, deghizati just in case ca vine Diavolul sa ii ia. Astfel, acesta din urma era inselat si pleca cu coada intre picioare.

Asa. N-ati aflat mare lucru despre Shakespeare, insa mi s-a parut mai interesant sa va spun ce am aflat eu despre timpul lui. Am mai aflat si ca erau mari mancatori de carne (asta stiam), ce nu stiam era insa ca cei mai putin bogati (care mancau carne dar si legume), ca sa para mai ortomani , isi manjeau dintii cu negru, deoarece bogatii aveau dintii toti stricati (evident, cine isi permitea, manca numai carne si dulciuri). Haha, cat de mult ne-am schimbat! Si cat de interesanta e istoria mentalitatilor!!!!

Despre Shakespeare… numai de bine : ) S-a insurat, a facut trei copii si a plecat la Londra sa faca cariera (si bine a facut). Restul il stiti…

Despre cea de-a doua casa pe care am vizitat-o nu am retinut mare lucru, din simplul motiv ca omul care facea pe ghidul ne-a povestit o istorie atat de intortocheata, cu afaceri, amanti, divorturi, biserica, avocati, contracte, frati si surori, case, multe case, terenuri, tradari… ca sincer eu una am ramas cu capul calendar si am plecat sa ma uit la niste vase de lut frumoase.

As you like it