Am primit acum cateva minute poze de la concertul din Timisoara, al companiei LifeCare. ENJOY!

SA NU UIT , pozele sunt facute de Cristina Roteliuc  si ii puteti gasi pe  de www.mediocso.ro

Dupa concertul IRIS am dat o tura de Cismigiu sa vad si eu cum au decorat parcul si sa fac cateva poze. Nu e nimic deosebit, doar zona amenajata cu patinoarul, bradul, sania cu reni si cateva tarabe de lemn (probabil ziua vand diverse chestii, la 22 cand am fost eu erau inchise ) care ocupa o buna bucata din trotuar.
P.S. Bradul de la Universitate e frumos, da’ nimic deosebit la el….

Atââât m-ați bătut la cap cu iarna “voastră”… ce fain ninge, ce superbă este zăpada, bla bla… încât am zis: hai, că le pun niște fotografii proaspete (decembrie 2009) cu iarna “romanticilor”. V-ați găsit ieri toți, deodată, să mă stresați cu mesaje pe Mess. Ia, să vă văd acum cu comentarii!!! )

Ceea ce nu prea reușesc eu să înțeleg este următorul lucru. Voi vă rugați zi și noapte să ningă, să vină zăpada și pe strada voastră, dar până la urmă, când ieșiți pe stradă, tot ocoliți porțiunile cu zăpada deasă, ca să mergeți pe uscat… tot înjurați când ajungeți acasă uzi până la șosete… tot vă enervați de traficul îngreunat… vă plângeți că vă îngheață nasul, urechile, sprâncenele s.a.m.d.

E drept… zăpada e frumoasă, sublimă chiar… când lipsește cu desăvârșire ) Glumesc și eu. Totuși prefer zăpada când merg la ski sau la săniuș, nu când trebuie să umblu jumătate de oră prin frig ca să ajung la serviciu. Mai dau și peste oameni zgribuliți, fără niciun chef, șoferi stresați.

Unii stați în casă, ghemuiți lângă șemineu și admirați peisajul de iarnă desprins parcă dintr-un basm… Mersi, că doar nu voi vă plimbați ore în șir prin frig și mocirla. Și tot eu sunt insensibilă… )

Aș fi mincinoasă să spun că nu îmi doresc un Crăciun cu zăpadă… dar sper ca de Crăciun să mă pot îmbraca în geaca mea de ski, că am la mine cizmele în care nu intra apa, să pun mâna pe o căciulă nouă și călduroasă, să am părul gata încrețit și când mi se face frig, pur și simplu să pot să intru în casă.

Pentru că în condițiile actuale, zăpada e un chin, nu o plăcere. Și știți că nu doar pentru mine, ci și pentru voi… voi cei care nu aveți la îndemână geaca cea mai groasa, bocancii de munte, cauciucuri de iarna etc.

Interesant este că nu țin minte să fi văzut chiar așa zăpada mare în Timișoara de când sunt. Și totuși ne stresează oamenii de știință cu încălzirea globală. Ce încălzire, fraților, că parcă tot mai frig se face… Țin minte că acum vreo 8-10 ani, de 1 martie mergeam în tricou la școala. Azi ninge în Timișoara de parca am fi în Brașov. Nu-i nimic, ghețarii se topesc… sau poate au trecut la budism și se reîncarnează în straturile de zăpada din Timișoara )

Slideshow

| View Show | Create Your Own

Deşi mai sunt doar 14 săptămâni până ce trebuie să vin pe lume mami şi tati încă NU s-au hotărât ce nume îmi vor pune, deşi au conturate câteva idei. Oricum ar fi ştiu că îmi vor alege un nume frumos de care să fiu mândru mai târziu . În această săptămână mami a fost tare cuminţică, a stat mai mult timp în pat, a citit şi s-a mai documentat pe la noul TV. Desigur că s-a mai informat şi despre bebeluşi şi despre modul în care trebuie aceştia trataţi cât mai bine. Eu în schimb am fost extrem de activ şi am dat într-una din picioruşe şi mi-am împins căpuşorul şi fundicul prin burtica mamei spre amuzamentul celor mari care au avut astfel motive de râs. Iată mai jos poza cu burtica din această săptămână.

Burtica săptămâna 26

P.S. Ne auzim după Crăciun. Abia aştept să văd ce daruri îmi va aduce Moş Crăciun!

Este săptămâna în care mami a ajuns acasă şi săptămâna în care a venit Moş Nicolae, un nene bătrânel care aduce daruri în ghetuţe la fetiţele şi băieţeii cuminţi peste an. Deşi eu nu pot zice că am fost prea cuminţel în acest an la mami în burtică, am primit totuşi un dar de la Moş Nicolae, un dar de  care mă voi bucura abia peste ceva timp. Am primit un TV nou la care am să mă uit împreună cu mami şi cu tati la desene animate cu Tom & Jerry şi Donald Duck, dacă voi fi destul de cuminte şi nu îl voi strica până atunci. Deşi burtica este tot mai mare şi eu cresc, iar mami are o poftă de mâncare incredibilă, la ultimul cântar mami era mai grasă doar cu 4 kg faţă de perioada de început a sarcinii, ceea ce este minunat atât timp cât totul este în regulă. Aveţi mai jos poza din săptămâna 25.

Burtica săptămâna 25

Salutare naţiune, bebele revine!

Tare mult timp a trecut de când nu ne-am mai auzit / citit. A fost o perioadă încărcată de multe evenimente unele plăcute altele nu prea. În primul rând vreau să vă spun despre mami că acum este mai bine a ieşit de ceva timp din spital, însă nenea doctorul i-a cam interzis să facă eforturi mari, are voie doar să stea cuminţică în pătuţ, să meargă la băiţă şi la păpică. După 10 zile de stat în spital nenea doctorul i-a  spus mamei că eu sunt bine, sănătos şi sunt chiar cu aproximativ o săptămână mai dezvoltat decât ar trebui să fiu în această perioadă a sarcinii. Între timp a fost şi ziua naţională a României , însă doar tati s-a putut bucura de evenimentele petrecute, deoarece mami a fost în spital şi pe lângă asta ca să fie toate “perfecte” a mai fost şi carantină în spital din cauza gripe porcine şi asta l-a cam împiedicat pe tati să stea prea mult la spital cu mami. Ştiu că v-am rămas dator cu ceva poze, însă am să le public în ordine cronologică în următoarele postări. Pentru început poza din săptămâna 24. Mami e tot ma rotunjioară.

Burtica săptămâna 24

Ne auzim / citim la următoarea postare!

Astazi, 19 decembrie, Stefan Hrusca a sustinut la Sala Polivalenta un super concert cu colinde pentru toti romanii patrunsi de spiritul Craciunului si al sarbatorilor. Pot sa spun doar ca a fost un concert apropae “magic”, cu multe colinde adunate de prin toate colturile tarii si cu multele altele ce aveau propria lor poveste : colindul cantat de mama lui Stefan, de matusa lui sau de bunicul din partea mamei. Spectatorii au cantat impreuna cu el refrenele colindelor mai cunoscute si strofe intregi la colindele traditionale. Mi-a placut in mod special “Ruga pentru parinti” pe versurile lui Adrian Paunescu (pun mai jos melodia).
Va las acum cu cateva poze deosebite din timpul concertului, restul le puteti vedea pe Iconcert.

Stefan Hrusca – Ruga pentru parinti

A aparut calendarul INEDIT 2010, cu Paula si sotul ei, Radu, purtand creatii inedite.

Daca doriti un exemplar personal al calendarului Inedit, il puteti descarca in format pdf de pe pagina confectii.com, sau apasand pe imaginea de mai jos.

In seara asta a avut loc la Sala Palatului ultimul concert sub forma Damian & Brothers. Invitati speciali au fost baietii de la Voltaj. Va las cu pozele, mai multe despre spectacol maine.

* Poze facute pentru Iconcert – unde puteti citi si recenzia evenimentului.

Slideshow

| View Show | Create Your Own

Era ceva pe care nu putea pune degetul inca. O stare in aerul de deasupra lor. Felul in care Rhiannon isi intorcea capul, unghiul privirii ei in gol. Tacerile lungi, incarcate de electricitate statica care ii faceau timpanele sa vibreze. A simtit atunci nevoia sa actioneze intr-un fel. Avea nevoie de explozie, ca apoi sa poata respira din nou. ‘Are you sure…?’ a intrebat ea atunci si cuvintele i-au sunat ca clickul unui declansator. Ca mai esti confortabila langa mine, ca mai vrei sa fim impreuna si sa ducem asta mai departe, ca e totul in regula. Cam asta vroia ea sa spuna. Se astepta la un soi de lupta. Poate ar trebui sa se explice mai bine. Poate e vina ei. O lupta de convingere. Ar fi vrut sa spuna ‘eu te iubesc’ si totul sa fie deodata asa cum ar trebui sa fie. Plin de soare, chiar si aici pe malul pietros al Atlanticului intr-o zi de februarie. Nu s-a asteptat, insa, la palma care i-a cazut cu putere peste obraz, arzandu-i pielea si buzele, dispersandu-i cuvintele intr-un valatuc haotic, imprastiat de vant pe toata plaja. ‘Don’t you ever doubt my feelings again!’ Si liniste.

Atingandu-si pata fierbinte de pe fata, Doc a expirat atunci aerul pe care il tinea in plamani si uitase de el. M-am inselat, si-a spus, dorindu-si sa rada de propria-i neincredere. E ok, nu? Zambeste usurata, dar ceva in ea ramane intuneca,t departe de controlul ratiunii. Este samanta fricii. Inchide ochii si nu vrea sa se priveasca. Zambeste din nou si ii ia mana… Se despart in gara. Rhiannon merge la Londra. Doc de va intoarce la Liverpool. Relatia lor a invins pana acum distanta, mai mult – a topit-o, a evaporat-o. Intalnirile lor pasionale nu pot fi descrise nici in cuvinte si nici in cadre Polaroid, ar trebui ceva mai mult de atat ca sa poata fi intelese. Un soi de empatie extatica. Da, va fi ok, isi spune Doc.

Apoi trec zile. Mesajele ei dispar in neant, receptate de sateliti la limita stratosferei, trimise mai departe catre un punct necunoscut de pe Pamant. Unde este Rhiannon? Your message has been sent, ii confirma serviciul de mail. Dar nici un raspuns. Trece o saptamana, apoi alta. Doc este cuprinsa de neliniste, apoi de panica. Telefonul, e-mailul, paginile de Flickr par campuri moarte. Grija care nu o lasa sa doarma se transforma treptata in ciuda. In furie. Trece o luna, apoi alta. Emotiile revin in fiecare zi in forme neasteptate. Tot spectrul de la un capat la altul, apoi iarasi, aleatoriu.

Doc are prieteni. Intai toti par increduli. O sa apara ea, poate s-a intamplat ceva, spun ei. Hai linisteste-te. Da, asta trebuie sa fie. Toata lumea a fost instant vrajita de Rhiannon de prima data. Au placut-o, nu exista nici o indoiala despre asta. O sa apara ea… Dar trec saptamanile, lunile, se termina iarna si zilele devin mai lungi, serile mai departe. Mai mult timp de gandit. E clar acum ca Rhiannon nu are nici o intentie sa se intoarca, ca a plecat fara nici o explicatie sau avertisment. Este de la sine inteles pentru toata lumea ca Rhiannon a abandonat-o pe Doc, fara nici o remuscare.

Frustrare si furie, neincredere, respectul de sine coborat la nivele minime. Doc merge in fiecare seara pe plaja si priveste apusul strangand din dinti. Ar vrea sa strige, sa alerge. Uneori o face pana la epuizare, in ciuda vantului inca rece. Si mai exista acest personaj care e o unealta foarte buna pentru uitare. Eve, inalta, blonda, sexi fara indoiala. Sooo fit! spun prietenele ei impingand-o spre stravechiul remediu. Cui pe cui scoate. Sexul este dur, aproape dureros, frenetic, nebun. Eve vine din cand in cand din Manchester si petrec o dupa amiaza impreuna. Harder, striga Eve cu mainile in parul ei. Doc, se simte intoxicata, mainile intr-un motion blur la limita capacitatilor umane. Apoi Eve pleaca, Doc isi ia camera lasata de Rhiannon si merge din nou la malul marii. Fiecare fotografie in cadrul ei alb intra mai tarziu in jurnalul cu coperti din piele. Acolo Doc isi scrie gandurile sub forma unor scrisori netrimise.

E aprilie de acum, primele zile cu adevarat calde. Doc ar trebui sa scrie pentru lucrarea ei, dar mai amana un pic momentul in care se apuca de lucru. Viseaza la o vacanta in sud. Are nevoie de caldura si de prieteni. De cealalta parte a ecranului ei, o amica veche, lasata de mult in tara, ii trimite un link. Uite, spune ea, o tipa care scrie misto. O sa te faca sa te simti mai bine. Doc apasa pe mouse si o fereastra noua se deschide. Citeste. Este acest blog. Lui Doc ii place si, pentru ca nu are nimic de pierdut si nu ii mai pasa, imi trimite un mesaj. Restul este deja consemnat aici.

***

Aseara am ajuns acasa impreuna. Dimineata m-am trezit cu intentia de-a ma plimba prin oras si am facut-o. Intai o vizita la Museum of Childhood, apoi o plimbare pe Southbank si o trecere in revista a evenimentelor de la BFI, iar in final – o dupa amiaza intreaga la National Portrait Gallery unde vroiam sa merg ca sa cercetez cu atentie portretele celor din cartea pe care o citesc acum – Wolf Hall de Hilary Mantel – anume:  Thomas Cromwell, Catherine of Aragon, Anne Boleyn si Henry VIII. Exista acolo la ultimul etaj o sala numita a Tudorilor care contine picturi contemporane originale.

Dupa aceea am mers sa o iau pe Rei de pe Chancery Lane la cinci si patruzeci si cinci fix. Ne-am plimbat pe jos, in frigul cu care eu ma obisnuisem de dimineata, pana pe Rosebury Avenue, iar cand ei i-au inghetat mainile am luat autobuzul. Era aglomerat, asa ca am nimerit sa stam pe scaune la distanta una de alta. Eu m-am uitat pe fereastra, iar ea si-a tot trimit mesaje cum face de obicei seara dupa job. Cand s-a eliberat langa mine a venit si mi-a spus am invitat-o pe Rhiannon la cina, nu te superi, nu? Nu m-am suparat. I-am spus ei, nu trebuie sa imi ceri voie.

Asa ca Rhiannon a venit la cina. Stiti si voi ca nu e prima data cand ne intalnim, pentru ca am mai pomenit-o aici saptamana trecuta. E a doua oara. Cum a reaparut Rhiannon? A, well, prin octombrie a scris un mesaj ca isi doreste inapoi camera pe care Doc o pastrase cu atata sfintenie. S-au intalnit atunci pentru asta si cumva firul s-a reinodat. Doar atat nimic mai mult. Rhiannon este cu altcineva, iar Doc este convisa ca sentimentele ei pentru aceasta fata au murit de mult. Din cand isi cand isi trimit mesaje neutre si asta-i tot. Insa niciodata pana acum nu au pomenit, nici una, nici cealalta, despre ce s-a intamplat iarna trecuta.

Noi am gatit rigatoni arrabbiata si salata cu frunze proaspete de spanac, Rhiannon a adus un pinot noir frantuzesc din 2007, unul chiar foarte bun ca sa fiu sincera, si ne-am asezat la masa. In prima parte a serii interventiile mele au fost minime. Nici nu mai stiu precis care au fost subiectele. Lasasem The Xx in surdina si din cand in cand umpleam paharele de vin. Rhiannon are un stil plin de sarm de-a se inconjura cu un fel de aura. Ne-a povestit despre nu mai stiu ce amintiri din Insulele Canare si apoi altele din Canada – Toronto si Alberta. A mai amintit de jobul ei de impresar pentru fotografi, mentionand niste nume care nu mi-au sunat cunoscut. In plus vorbeste foarte repede si foarte britanic, impiedicandu-ma sa urmaresc bine ceea ce ne spune. Uneori ma trezesc ca mintea imi umbla aiurea si ma intorc la scena de la masa. As putea sa o opresc, sa o intreb ce inseamna un lucru sau altul, dar nu o fac.

Doc a vorbit mult si animat, folosind din nu stiu ce motiv obscur cuvantul fucking in fiecare fraza. Asta m-a muzat. M-am suprins aproape chicotind fara motiv. In continuare le studiez si mi se pare fascinant.

Mai tarziu dupa ce am strans masa si ne-am asezat mai confortabil am vorbit de filme, iar la unsprezece noaptea ea a anuntat ca trebuie sa plece. Am condus-o amandoua pana la jumatatea drumului spre Homerton.

IUCN (Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii) a dat publicităţii raportul Species and Climate Change: More that just the Polar Bear (Speciile şi schimbările climatice: mai multe decât doar ursul polar). Acestea sunt:

1. Acropora cervicornis, o specie de corali care trăiesc în apele oceanice din Bahamas, Caraibe şi Golful Mexic; aceştia sunt afectaţi de creşterea temperaturii apelor atlantice.

2. Pusa hispida.  Focile inelate sunt afectate de topirea gheţarilor pe care trăiesc şi pe care se reproduc din Marea Bering, Marea Baltică şi Golful Hudson.

3. Dermochelys coriacea este o ţestoasă cu răspândire cosmopolită dar plajele pe care îşi depune ouăle dispar rapid iar creşterea temperaturilor duce la scăderea numărului de masculi eclozaţi.

4. Aptenodytes forsteri sau pinguinul imperial trăeşte în zonele circumpolar antarctice, habitatul său fiind ameninţat prin topierea platformelor. O altă problemă cu care se confruntă specia este dispariţia hranei.

5. Aloe dichotoma. Aceşti copacii de aloe din Africa de Sud sau Namibia sunt din ce în ce mai puţin răspândiţi datorită presiunilor secetei.

6. Habitatul îndrăgitului peşte-clovn, Amphiprion ocellaris, adică recifii de corali sunt afectaţi iar anemonele în care îşi găsesc refugiul sunt din ce în ce mai puţine din cauza acidifierii apei oceanice şi a încălzirii lor.

7. Alopex lagopus (vulpea arctica sau vulpea albă) este o specie circumpolară din emisfera nordică răspândită în Rusia, Groenlanda, Canada, Alaska şi Peninsula Scandinavă. Ea îşi pierde habitatul şi este în concurenţă pentru hrană cu vulpea comună.

8. Salmon salar, somonul nord American, se confruntă cu fenomene de încălzire a apei şi de scădere a resurselor de hrană.

9. Ursuleţii koala – Phascolarctos cinereus - se hrănesc cu frunze de eucalipt care însă îşi pierd din consistenţa nutrienţilor din cauza efectului nivelului ridicat de dioxid de carbon.

10. Delphinapterus leucas (balena albă sau beluga) din regiunile arctice îşi pierde habitatul şi au noi competitorii pentru hrană.

Sursa: Raportul IUCN şi Comunicatul de presă SSC

Preluarea integrală sau parţială a acestui articol este permisă numai cu menţionarea autorului şi a linkului către sursă.

Photos by Ringed Seal in May 2007 © Kit M. Kovacs/Christian Lydersen, Leatherback Turtle © Brian J Hutchinson, Adult Emperor Penguin feeding chick © Ty Hurley, Clownfish © Flickr – Nemos Great Uncle, Arctic Fox © Flickr – Örvar Atli Þorgeirsson, Koala © Flickr – Daniele Sartori, all used under the press release conditions.

]]> http://paulaseling.wordpress.com/2009/12/16/noi-colaborari/ Wed, 16 Dec 2009 07:54:14 +0000 Ioana Sandor http://paulaseling.wordpress.com/2009/12/16/noi-colaborari/

Paula a reinnoit colaborarea cu firma de confectii INEDIT din Satu Mare, care se ocupa de vestimentatia ei de scena. In curand veti putea gasi si un calendar pe anul 2010 cu Paula purtand creatii inedite.

De curand, Paula a devenit imaginea Centrului Wellness SEPTIMIA din Odorheiu Secuiesc, locul perfect unde va puteti relaxa in orice perioada a anului.

]]> http://mrcacadu.wordpress.com/2009/12/15/scenes-from-antarctica/ Tue, 15 Dec 2009 21:21:12 +0000 mr.cacadu http://mrcacadu.wordpress.com/2009/12/15/scenes-from-antarctica/ http://alecsonline.wordpress.com/2009/12/15/a-si-va-nins-si-ninge/ Tue, 15 Dec 2009 19:40:25 +0000 Alex L. http://alecsonline.wordpress.com/2009/12/15/a-si-va-nins-si-ninge/

Slideshow

| View Show | Create Your Own

Folosirea acestor imagini este permisă numai în scopuri necomerciale şi cu menţionarea autorului şi a linkului către sursă.