… N-aveam limbaj, dar aveam imagini. Fragmente din Phoenix Dionyssos (2000). Eram la mare, într-o criză antiumanistă fără precedent. Într-o noapte cu marea în furtună, mă gândeam să mă arunc de pe un dig. M-am întors în cameră şi am scris poemul acesta. Ce rămâne din ele şi mi se pare valoros şi azi este theoria tanatologică, sentimentul precedenţei morţii faţă de viaţă, care va inspira mai târziu Mor, deci exist (2003). La 20 de ani lucrurile se prezentau mizerabil şi nu aveam absolut nici un orizont .

sunt un zeu în scaun cu rotile
un geniu cu trup de băiat
o flacără ce moare de frig
un ocean sleit de sete
un monstru sinucigaş

sunt otravă doar pentru mine
un tânăr uragan
inconştient de puterile sale
o stea ucisă etern căzătoare
să învăţ să mă bucur de viaţă, de lume, de mine,
de la cine ?

o comedie umană la care se râde la comandă
sunt omul care l-a răscumpărat pe Dumnezeu din captivitate
i-a dat bani de ţigări şi l-a rugat să nu uite să fie satanic
nu ştiu unde se termină nebunia şi unde încep eu
dar simt că trupul acesta trebuia să fie mare
un haos neîntrerupt mă modelează ca pe o sabie

sunt omul lui „nu ştiu când”, „nu ştiu de ce”
viaţa se repetă într-o falsă loterie indiferentă
mă striveşte cu dictatura banalităţii ei criminale

se poate muri de plictiseală ?
eu cred că da

nu ştiu ce poate să urmeze
dar cortegiul de greşeli îmi zâmbeşte calm ca o pisică ce îşi aşteaptă laptele dimineaţa
antidestinul trăieşte din mine
îi fac jocul prea uşor

Dumnezeu adevărat Dumnezeu cel Negru
sălăşluieşte în trupul meu bolnav
îmi fură visele
îmi aude gândurile
nu mă lasă să aflu totul despre mine
sunt fiul lui cel mai puţin reuşit
bastardul nedorit

scriu cu sânge
şi nu-mi pasă că haosul îmi dedublează senzaţiile
mă vrea confuz
strecoară în mintea mea greşeli

sentimentul eternităţii neantului
are în el ceva ironic şi pervers
e ca un drog genial
nimic peste nimic
peste nimic şi la capăt tu

visez o agonie neîntreruptă
o moarte grea în trepte
chinurile te deschid spre cunoaştere
plăcerile te înciudează

vreau să fiu torturat până la leşin
să visez că paradisul este o banală clipă de repaos
să visez ca paradisul e tocmai iadul duminicii
să nu vreau nimic decât ataraxie
să fiu umil mulţumit lipsit de lăcomie
să mor încet fără să mor
să trăiesc fără putinţa de a mă obişnui cu chinul
fiecare clipă să fie un şoc
fiecare senzaţie să mă scoată din minţi

să mă apropii de ceea ce se spune că ar putea fi moarte
moartea să mă ţină în palme
şi să se încarneze în amantă
moartea să fie zeu şi om
contradicţie în termeni în carne şi oase
să ne sărutăm în văzul lumii
să ştie toată lumea că suntem Dumnezeu

eu ştiu că mortul nu moare în sens strict fizic
e mai atent atunci la viaţa subterană
dacă mortul a murit
atunci cum se întâmplă că port atâtea cadavre în mine
care mai au tupeul să-şi ceară raţia de carne şi sânge seara ?

mă întreb dacă există iad
în sensul dacă mai există altul
sinuciderea de-aici nu e un declin de fiinţă sau valoare
o schimbare totală de sens
e o mică recreaţie care te învigorează
să-ţi tai venele înainte de începerea săptămânii de lucru
să te spânzuri în fiecare pauză de masă

sentimentul neantului
necesitatea unei privelişti goale
în prăpastie prosperează numai teama
dar visez un neant plăcut neobişnuit de confortabil
în care perechile decapitate să-mi zâmbească pline de jenă şi de stupefacţie
că m-am oprit din drum doar pentru atât şi că n-au putut mai mult
aş vrea un neant care să se alinieze la rigorile neantului meu personal
abisul favorit
copiii de ţâţă să fie făcuţi frigare
bătrânilor să li se scoată ochii să li se taie limba
să fie îndopaţi cu proprii lor nepoţi
virgine goale să mi se prostitueze la comandă
şi să le placă din teamă de mai rău

visez un neant al urii
în care să fiu rege satir călău şi mercenar

vreau să înfăptuiesc o strălucită inversare a lanţului trofic
să fac implant mieilor
s-atace dintr-odată lupii
vreau să văd prima antilopa care se întoarce din goană
şi muşcă dintr-un leopard
vreau iepuri de câmp care vânează şerpi şi peşti care doboară urşii
tot ceea ce înseamnă instinct de conservare să devină disperare
şi să devină nevoie de sânge
şi tot ceea ce înseamnă instinct de pradă
să se transforme în ceva decadent duplicitar şi laş

eu să fiu singurul din rasa umană
care să se bucure şi să înţeleagă acest glorios spectacol
acest genial măcel-experiment
doar elementele să rivalizeze cu mine
să mor doar ca să mă-ntrupez ca zeu

simt c-am ajuns la capăt de drum
şi nici arta nu poate să mă urmeze în acest pustiu

abisul contopit cu mine

exist şi eu
există neantul din mine
aş vrea să facem dragoste cu atâta pasiune
încât să trecem unul prin celălalt
să facem transfer de personalitate
să ne trezim fiecare în trupul celuilalt
neantul e genial
atât timp cât genial
sunt eu

n-am nici o îndoială
sunt sleit de atâta orbire
unele poeme ar trebui scrijelite cu pumnalul pe piele
să curgă sânge acolo unde a curs ură
am să mă destrăbălez cu cadavrul unei omeniri gâtuite de chin
am să beau sânge din tigva ei
să am orgasm când horcăie

geniul cathartic al poeziei este unicitatea
am să mor odată cu moartea
dar am sa lipsesc de la renaştere

La început de an şcolar, Muzeul Judeţean Teleorman vine în întâmpinarea elevilor şi a cadrelor didactice cu o nouă ofertă expoziţională .

Alături de cele două expoziţii permanente – Aspecte etnografice ale satului teleormanean şi Colectivizarea în Teleorman. Rezistenţă şi acceptare forţată – pot fi vizitate, în această perioada, şi cinci expoziţii temporare : Omul şi uneltele sale în preistorie ( deschisă până pe data de 16 octombrie 2009) , Bunicii noştri de la sat (din colecţia Asociaţiei Cultural-Artistice „Liviu Vasilică”- deschisă până la sfârşitul acestui an), Repere ale istoriei pompierilor români (organizată de Muzeul Naţional al Pompierilor – deschisă până pe data de 21 septembrie 2009), Oraşe dunărene din România şi Bulgaria ( organizată de Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Teleorman – deschisă până pe data de 25 septembrie 2009), Exponatul Lunii ( Zeiţa de la Vităneşti).

De asemenea, pe tot parcursul anului, vor fi deschise şi alte expoziţii temporare de arheologie şi foto-documentare, iar ciclul expoziţional Exponatul Lunii va contiuna cu prezentarea unor noi obiecte de o importanţă deosebită aflate în patrimoniul instituţiei.

Pentru acest an şcolar, a fost stabilită şi o Zi a Porţilor Deschise. Astfel, în prima zi de vineri a fiecărei luni, toţi şcolarii pot vizita gratuit expoziţiile muzeului.

Tot în scopul atragerii elevilor la muzeu va fi păstrat şi promovat „sistemul de abonamente”, prin care pot fi vizitate expoziţiile organizate de către Muzeul Judeţean Teleorman pe parcursul unui an şcolar. Costul unui abonament este de 6 RON.

Corina Iordan
Biroul de Presa

Prezentarea muzeului în evidenţa CIMEC

Trei poeme din Cancerul fericirii (1998), al treilea din cele 10 volume de poezie, pe care le-am scris înainte de Război civil. Un volum scris cu multă ură în cel mai negru an al meu – cu mulţi nervi şi nici un stil. Pe alocuri, cele mai dadaiste versuri pe care le-am scris. Primul text – un fel de manifest nihilist din pre-istoria mea sufletească. Lucram mult pe vremea aceea la conceptul de supra-Zeu (supraomul nu îmi era suficient ). În Catafalc observ că recepţionam influenţa lui D. Iacobescu. Al treilea îşi are originea într-un incident biografic: eram la bibliotecă şi citeam Suetoniu, când am observat-o pe fosta mea prietenă, intrând în sală. Pentru că mă despărţisem cu o ură amară, I freaked out.

Antichristul

Sunt beţia completă ruperea cea adevarată
Dumnezeu în patru labe râneşte la tălpile mele
Febra morţii dezolarea ei intactă în faţă holerei transpirate
Ceea ce naşte geniul se diluează
Talentul devine candid şi apoi imbecil
Bolta este Haosul
Naivii hrănesc pe alţii mai naivi
Sămânţă opintire chelnerii forţează uşile
N-a mai rămas nimic în vid
Nimic nimic nimic

(17 aprilie 1998)

Catafalc

lumina virus pentu cortexul meu
lumina spumă de iad infuzie de neant
sângele meu un gunoi în plus sămânţă de rug

fălci veninate de ură despăduchere în pârg
spaima mumie fierbinte alcool
chipul ud voma consternată te lasă desfigurat

stea luminilor voastre căscate
torţă ochilor aburinzi de salivă

toţi au muşcat din ultima metamorfoza a bufonului
au lins scheletul l-au împroscat cu holeră
şi l-au părăsit descărnat ca o medalie

sarcasmul a rămas nemestecat pe catafalc
s-a rupt duhoarea vieţii bufonul râde singur

(decembrie 1997)

Drusilla

Astăzi confirmarea Fantomei
Liber de o libertate greţoasă

Vizita ei mi-a făcut mult rău
Sunt obsedat
Nu i-am suportat privirea

Ea este în sângele meu
Leacul şi Otrava

M-am născut cu un cadavru înăuntru

Când eşti aproape
Îmi vine sa urlu

(12 iunie 1998)

Valea Sibillelor. Ploi cu maci…

Herbert Von Karajan conducts – Beethoven Symphony No. 7 in A Major, Op. 92:

” De ce mă cerţi cu zmeură-n răcoarea doinelor, hoinarule ? Vrei să-ţi culeg pe glezne zâmbet viu, să-l sorb cum apa ? Şi dacă mă mpiedic de al tău Cuvânt cu-o rimă nouă… mi-alini juliturile sufletului şi-ai să-mi ştii îmbrăţişa ai ochilor maci roşii, când le plouă-n două… ?

Şi de-aş fi mură-n umbra frunzişului tău, cu câţi ghimpi m-ai ocroti de toţi … pofticioşii,hmm… ? Că, de mi-ai fi mie mesteacăn, ţi-al licări pe braţe cu-n surâs, ştii tu… din tainele elegilor noastre lunecat, mai ţii minte, oare ? Şi iar sărut tăcerile-ţi rouă cu flori de colţ şi te îmbii cu Lună Plină , tu, şopteşte-mă-n izvoare, hai… nalţă-mă-n adâncul tău înalt de nalt, tu, poţi ! ”

( gânduri către… tamo daleko…)

Ploi cu maci…

şi-a plâns fulgere vii-n poieniţă,

licăr-rubin sute,mii peste mii…

fugise-nrourat de ea, dominiţă,

cum re şi la şi sol… în simfonii,

şi, lin în poala ierbii pe un fir,

şoptea din munţi poeme şchioape

l-a prins, privind în vale, căta mir,

dar pricepută l-a oprit sărut-adape…

Sibilla

Valea Sibilelor…

ştii, tu,  nu cer nimic pământului,

mi-e dor numai să, uit ce-i dorul,

ce vreau, port vise licăr gândului,

hei, suflet, iarăşi ţi-ai scrântit piciorul…

rar mă îndemn sabie-n mine, curg,

se-ncruntă roua munţilor, balade,

nedezlipite de stejari şi cerbi, amurg..

mi-e somn de toate, plec, surâd şi apa cade…

Sibilla

Sibylla Erythreea

Michaela Al. Orescu, Bucuresti, Romania
Sibylla Erythreea

Cea mai celebră dintre cele 12 sibile pe care le consemnează mito-istoria, în spaţiul carpato-danubiano-pontic şi, ulterior, în Grecia şi la Roma, a fost Sibylla Erythreea. Era fiica lui Aristocrates-Crinagoras (agricultor) şi a nobilei hiperboreene Hydole (născută la Roşia, pe valea Holodului). Sibylla era născută la  Mărmeşti-Roşia-Zarand (Marmissos, la Suidas), “loc sfânt al mamei Mari (Rheea-Deciana-Cybele), “soţia lui Saturn”, după cum spune chiar Sibylla lângă Râul Iad (transformat în Muntele Ida, lângă Troia). N. Densuşianu afirmă că în toată literatura geografică veche nu se află un singur document autentic care să confirme că Marmessos a existat pe teritoriul vechiului Ilion. “Întreaga catenă a Carpaţilor a fost odată domeniu sacru al marilor divinităţi pelasge. Mai ales în Munţii Apuseni, auriferi ai arimaspilor şi agathyrşilor, s-au găsit urmele unei prosperităţi materiale şi ale unei civilizaţii morale înaintate din timpurile cele mai vechi.” Suidas spune că Sibylla Erythreea mai era numită: Sardana-Zarandana (Zarand); Gergithia-Gurguiata; Linussa-Lăpuşa; Leucana-Valea Leuca; Samia-Şoim; Rhodia-Ruda (regiunea minelor de aur); Sicelana-Sicula; Sarbis-Sârbeşti; Amaltheea-Hălmagiu; Albuneea-Alburus Major; Sibylla (cuvânt arhaic pelasg) era preoteasa lui Apollo şi avea sanctuare pentru oracole în Nordul Transilvaniei de azi, între Maramureş şi Năsăud, unde sunt Munţii Ţibleş. În Munţii Căliman se află Vârful Sibilei şi Valea Sibila. În apropiere de mănăstirea Cozia este comuna Jiblea (Siblea). Nicolae Densuşianu subliniază că nici una dintre sibile nu a fost originară din  ţinuturile greceşti. Misticismul a fost  adus grecilor de Apollo, Orfeu, Abaris, toţi hiperboreeni. Cele dintâi sibile au fost aduse la templul şi oracolul din Delphi, întemeiat de păstorii pelasgi hiperboreeni din nordul Istrului de Jos (Pausanias ). “Sibilele nu au pronunţat niciodată oracolele lor în limba greacă. Aceste oracole au fost traduse în greceşte din vechea limbă pelasgă”. Sibylla Erythreea a propus cărţile ei împăratului etrusc al Romei, Traquinius Superbus şi în faţa dispreţului acestuia, ea a ars şase din cele  nouă cărţi. Sfătuit  de auguri, împăratul a achiziţionat cărţile rămase, la preţul cerut de sibilă. Aceste scrieri proorocitoare erau conforme principiilor tradiţionale pelasge şi au avut o influenţă imensă asupra Romei. În tradiţiile ebraice, Sibylla Erythreea este numită “Regina din Saba” (Cartea Regilor, I.10). Ovidiu, în Fastele, a folosit vechile cărţi religioase, calendarele şi tratatele astronomice ale pontifilor din Roma, acele “Libri Etrusci” de origine hiperboreeană.

Datorită acestor scrieri, s-a ţinut cont de succesiunea vârstelor de aur, argint, bronz şi fier, care au influenţat istoria Romei şi au contribuit la răspândirea religiei lui Apollo. Conforme cu gândirea lui Zamolxis-Saturn, ele au stat la baza gândirii vedice, reformată în India prin brahmanism, “ziua lui Brahma” vorbind de distrugeri ciclice ale omenirii, urmate de renaşteri repetate, cu mult înainte de Heraclit. Distrugerea Troiei a fost prezisă de Sibylla Cassandra şi a fost datorată jurământului strâmb al lui Laomedon, tatăl lui Priam, conform cuvintelor lui Apollo, după care orice păcat sau jurământ strâmb loveşte pe cel vinovat dar şi întreg neamul acestuia. Roma, fiică a Troiei, supusă influenţei cărţilor sibiliene, îşi asumă profeţia lor, întemeiată fiind de Romulus care şi-a ucis fratele în faţa cetăţii. Italia a cunoscut pustiirea lui Hannibal, asediul Capitoliului de către gali (anii 84-83), conjuraţia lui Catilina (anul 63) şi cel de-al treilea rege, Cornelius Lentulus, conducătorul conspiratorilor din Roma. La intervale “ciudat de regulate”, în anul 53, a avut loc înfrângerea lui Crasus, care a felicitat apariţia adevăratului gropar al Romei-Regatul Parţilor. În anul 43, Cicero n-a mai putut salva Republica, victimă a celui de-al doilea război civil. Împlinind profeţia Sibyllei, abia Augustus în anul 17 î.Chr. “Întrecerile seculare”, prezise de noul oracol al Sibyllei. (Th. Zielinski, Sibylla, Editura “Meta”, 1994)

http://www.dacia.org/densusianu2002/Comunicarile_Congresului/Mihaela_Orescu/mihaela_orescu.html

Zânele – preotese ale Maicii Domnului

Autor : Zamolxe

Zânele sunt semidivinităţi  reprezentate ca fături mitice tinere sau bătrâne, care de cele mai multe ori, sunt puse sub conducerea Zânei Zânelor sau a Sânzienei. Ele sunt închipuite de popor  în mod obişnuit în două ipostaze: zâne bune şi zâne rele. De altfel, Dicţionarul explicativ al limbii române ne spune:  „zână= personaj feminin fantastic din basme, închipuit ca o femeie frumoasă şi de obicei foarte bună, cu puteri supranaturale şi cu darul nemuririi”. În tradiţiile despre zâne ale poporului român predomină zânele bune văzute ca fecioare zvelte, frumoase, foarte tinere, năzdrăvane, prielnice omului cinstit şi dispunând întotdeauna de soluţii pentru impasurile în care se află eroul pornit pe drumul iniţiatic căci, despre un astfel de drum este vorba în toate basmele legate de zâne. Acest fapt le atribuie  un caracter de preotese care prezidau cultul iniţiatic al unei divinităţi feminine.

Primul care face referire la etimologia cuvântului zână este Dimitrie Cantemir care presupune ca origine a numelui acestor personaje mitologice numele Dianei romane, remarcă realuată şi implementată  de M. Eliade, care consideră că sub numele Dianei se ascunde, sincretizată sau nu, o zeiţă naţională dacă.

Continuarea articolului vă invit s-o citiţi la :

http://quadratus.wordpress.com/

Oracolele Sibilice :

By bibliophyle Oracolele Sibilice (numite si oracolele pseudo-sibilice) sunt o colectie de scrieri cu caracter oracular scrise in limba greaca in versuri hexametrice atribuite Sibilelor prezicătoare din mitologia romana. Oracolele originale (cele, romane)  au fost distruse de incendiul care a avut loc in templul lui Jupiter la Roma in anul 83 i.Hr. In anul 76 i.Hr senatul roman a ordonat trimiterea unor soli in toata lumea cunoscuta pentru a redescoperi aceste oracole. Probabil ca romanii au reusit sa alcatuiasca o colectie asemanatoare celei distruse si care probabil a existat pana la inceputul secolului 5 d.Hr. Ultima data cand aceste oracole au fost vazute a fost anul 405 d.Hr.

Pseudo-Sibiliene nu sunt acele oracole pagane, dar sunt atribuite acelorasi sibile (prezicătoare) despre care se vorbeste in cele originale. Aceste oracole au fost extrem de populare la inceputurile crestinismului si sunt deseori citate in scrierile patristice ale  lui Teofil, patriarhul Antiohiei (ca. 180 d.Hr), Clement din Alexandria (ca. 200 d.Hr), Lactantius (ca. 305),  si Augustine (ca. 400 d.Hr).

Colectia Sibilica este extrem de valoroasa pentru continutul, informatiile si interpretarile gnostice, ebraice si crestine in contextul mitologiei grecesi si ale religiilor de mistere (cultele iniţiatice) existente la inceputurile crestinismului. Influenta lor asupra Apocalipsei Sf. Ioan din Noul Testament este clara si putem intalni fraze intregi asemanatoare……

mai multe, citiţi  pe :

http://bibliophyle.wordpress.com/2009/05/16/oracolele-sibilice/

Sibilla

imagini preluate de pe google.ro

informaţii preluate de pe sursele precizate mai sus,

Karajan-Beethoven Simphony – youtube

Mă cere, mă pofteşte, mă doreşte… Mă vrea, sunt a lui ! No, hai, că dacă-i musai, apoi cu… plăcere, dară !

Phoenix & Gheorghe Zamfir – Baladă…

Gata!

Am decis, unde, când, cum, către…

Mă pregătesc, mă voi urni curând. Sufletu-mi vrea să respire…

Şi-am să-mi anandonez temeri într-u adâncul înalt al miezului său, îl poftesc de-atâta amar de vreme, că, uneori, am clipocit vie şi atât de senină, convinsă cî i-am atins taine şi splendoare, aievea… M-au tresărit frânturile şi zâmbetele copilăriei, şi-am simţit că, mi-e sete . Aduceri aminte s-au îmbulzit de-a valma să mă-nghintească în lumea mea, acolo departe, unde mereu sunt mai… eu. Îl iubesc. Ce spun eu, îl respect şi-l divinizez, e Altarul la care mă-nchin cu evlavie şi reuşeşte dintotdeauna să nu-mi dojenească juliturile aripilor, dar, mă zămisleşte surâs şi-apoi, mă-ntinde arc peste toate hulele.

Am devenit nerăbdătoare, e aşa, ca după un somn lung, adânc, şi-acum trezia mi-a renăscut pofta de viaţă, de zbor, de cunoaştere, de multe, multe… Închid ochii în ” joacă ” şi, iată-mă : cântând cu-n rucsac în spate pe drumul forestier ce duce spre Peştera Comarnic, culeg clopoţei, maci, crini de munte… acelaşi cântec m-a învăţat să lupt pentru supravieţuire, câteva ore singură, doar eu şi întunericul în peştera ce m-a călit şi pregătit pentru mai apoi ; mă ” privesc ” sărind de pe ” trambulina ” de pe malul Nerei, înot, sunt veselă, joc polo şi imediat mă scufund să mă-mbăt cu priveliştea ştiucilor, somnilor şi-a clenilor… revin pentru a mai sări iar şi iar… nici ploaia de vară nu mă opreşte, parcă e magic şi mai înviorător de plăcut; la cules de mură, doinesc şi mă încumet spre inima codrului, să şed de vorbă cu copacii mei… adun câteva alune, tresar zărind în depărtare un bujor de munte, apoi pun capul în poala macii mele şi glasul ei, caier nemuritor, împleteşte poveştile de demult, din vremea haiducilor, a partizanilor… ; spre Lacul Vulturilor, rătăcită-n ceaţă, tot cântecul m-a salvat, şi, încrâncenarea cu care de când mă ştiu m-am încăpăţânat să nu mă resemnez : la umbra castamilor lângă zidurile Mănăstirii ascultând tăceri şi şoaptele Sfinţilor Părinţi , balsam şi licăr de Lumină ; îmi trec salamandra prin sân cu curaj, fac baie-n flori de câmp şi-mi continui drumul spre luminiş ; pictez în grădină cu ochii-nspre frontieră şi foişoarele pitite-n zare : scriu, scriu despre câte cele cu liniştea cuminte alături pe băncuţă, mâna bunicii mă mângâie… : ” ţi-am adus cafa, n-ai obosit Niko ?… ”… zâmbesc cu drag chipului ei blajin , aşa a rămas majka mea, mie-n amintiri şi Icoană sufletului meu… zâmbetul ce mă tresare zâmbet, zâmbind…

Îhîm, mi-a fost dor, tare dor.. Păi ce-ar fi să merg la-ntâlnirea cu dorurile şi să-mi potolesc din sete şi foame ieşindu-i în întîmpinare ? Mă aşteaptă de ceva timp, sunt pregătită, vreau, e vremea…

Îi aparţin, mă urlă, mă şuşoteşte, eu, murmur : vin, vin… El râde : ” ştiu, mereu revii, n-ai fost demult, ţi-am sorbit tânguirea… hai, vino… ” . Abia aştept, nu număr zilele, îmi parfumez însă gleznele cu licori doar de mine ştiute şi cânt, mai e puţin…

O, Doamniieee… şi-a fi să-i sărut cărările alintându-i coama cu-mbrăţişarea rouă în fiece dimineaţă, şi fi-va să ne oferim răgaz de taclale la umbra Sfinxului ce ne va veghea-mpreunarea sublimă de gânduri, respirări jinduite cândva şi ne-om da şansa apusurilor tainice huzurind împreună la un pahar de lapte la stână sau, poate vin roşu lângă flăcările trosnind puzderie de steluţe cu Luna martoră a… he, he… om videa…

Dragu-mi e trăirea aripei mele ostoită-n :  grote, pe văile-nsorite , miros de brad şi ferigă, foşnetul stejarilor, poveştile izvoraşelor, zâmbetul florilor de colţ pitite pe coapsele stâncilor, căpriorii şi sânul cald, cald al codrilor…

Muntele…

Muntele , mereu lumea mea, o lume căreia nu i-am rămas ” datoare ” cu prea multe absenţe, lumea căreia-i aparţin, sub semnul lui 7 !

Sibilla

HARA-LA POALELE MUNTELUI …

” Munte ” pe munte, din ” munte…

mă cânţi, mă doreşti, mă instigi spre..

vin, vin…

sunt a ta, dinspre… mereu, nemurire,

îţi aparţin…

ne-a fost dor, prea mult dor şi prea tare,

revin…

regăsirea ne fi-va cum fulger de soare,

iubim, ne iubim…

Sibilla

Şi-ai să-mi arăţi locuri, şi-om stăpânii  legende, me-om oferi răgaz de toate… Evadaţi fost-am ani, în mijlocul lumii, uneori pe poteci de singurătate… E timpul nostru, vremea Luminii, sub semnul lui 7… Daci liberi, cu-aripele sufletelor agăţate de Munte, arc, peste nouri şi… toate…  ( Sibilla )

Sfinxul reprezinta, dupa istoricul N. Densusianu, “Figura cea enorm de colosala din Carpatii Daciei si care ne infatiseaza o expresie suverana de demnitate si o imensitate de putere ce nu putea sa reprezinte decat pe zeul cel mare, national al triburilor pelasge, caruia i-au fost consacrate peste tot locul inaltimile cele mai impunatoare ale muntilor”.

Floarea nu este floare în sine, ci în oglinda altui suflet.   ( Valeriu Butulescu )

Floarea prezentului se ridică prin altă floare; e o modalitate a plantelor de a rămâne ceea ce au fost.   ( Urszula  Koziol )

Inspiraţia este fundamentul artelor, în genere. Ea este exact ca impulsul electric care stârneşte fulgerul între doi poli. În momentul în care tensiunea între doi poli se creează, fulgerul apare. Fără fulger nu poate să existe fulger.   ( Nichita Stănescu )

Urcă la înâlţime ca să îţi dai seama cât de adâncă îţi este valea.   ( Viorel Muha )

Gând, cât de mic poate fi acesta şi cât de mult poate să cuprindă, chiar şi-un univers întreg!  ( Viorel Muha )

În viaţă să încercăm să păstrăm un pic din inocenţa copilăriei, să avem ceva din timiditatea unui adolescent, să punem un pic de naivitate, apoi să adăugăm ceva din experienţa unui adult, astfel vom fi mult mai aproape de fericire.   ( Viorel Muha )

Dacă ai credinţă cât un bob de muştar, poţi muta un munte. Dar dacă deznădejdea ta este cât un munte, nu poţi să urneşti nici măcar un bob de muştar, pe care şi o furnică îl poate căra kilometri întregi.   ( Gavriil Stiharul )

De aceea, pentru mine muntele – munte se zice. De aceea, pentru mine iarba – iarbă se spune. De aceea, pentru mine izvorul izvorăşte. De aceea, pentru mine viaţa se trăieşte.   ( Nichita Stănescu )

Am învăţat că vârful muntelui nu coboară la mine, dacă nu mă sui eu la el.   ( Viorel Muha )

Am învăţat că toată lumea vrea să trăiască pe vârful unui munte, fără să ştie că adevărata fericire este în felul în care urci pantele abrupte spre vârf.   ( Gabriel Jose Garcia Marquez )

Sibilla

imagini preluate de pe emaramureş.ro şi banatera.ro

citate preluate de pe www.citapedia.ro

Ida este  conform paleontologului Jørn Hurum de la muzeul de Istorie Naturala din Oslo, Norvegia, dupa a carui fiica a fost numita,  prima veriga in evolutia oamenilor de pe Pamant din primate. Este prima fosila a stramosilor omenirii gasita intreaga, undeva in Germania si  este considerata a avea 47 de milioane de ani vechime.

http://revealingthelink.com/

Ida, cunoscuta ca Darwinius masillae (numita in cinstrea lui Charles Darwin), are o anatomie unica, cu un schelet asemanator lemurienilor, cu membre superioare care pot apuca, cu degetele mari opozabile si degete cu unghii.

Chiar daca este promovata ca veriga lipsa, nu strica sa luam in considerare ca poate fi doar stramosul lemurienilor de astazi, si nu si al primatelor din care noi ne tragem ca specie.

Documentare:

Apotropaica (dans african)impotriva raului , terapeutic pentru dutrerile corpului , erotic, nuptial , funebru , razboinic , exoteric . Dansul a luat in decursul secolelor simnificate diverse . O activitate antica dupa cum testimoniaza picturile preistorice de mai mult de 20.000 ani in urma . In imaginea de mai sus femeile Himba (am mai vorbit despre el intr-un post mai vechi ) , care traiesc in Namibia nord-occidentala (Africa) incep dansul lor de seductie . Daca sunt norocoase la sfarsitul ceremoniei fiecare dintre el va avea un partener cu care sa poata reproduca urmasi . Pentru ei repopularea este foarte importanta si astfel de dansuri se intalnesc des.

Pentru că suntem în anul Charles Darwin, n-am rezistat tentaţiei de a vedea cum au arătat strămoşii mei. Desigur, puteţi încerca şi voi.

Folosind simularile pe calculator, cercetatorii au ajuns la concluzia ca incalzirea globala a inceput nu odata cu revolutia industriala ci cu mult mai mult timp in urma, si anume in preistorie cand oamenii se ocupau cu agricultura. La arahaica incalzire globala cauzata de om ar mai fi contribuit si taierile de padure.

Genesa 4:2 noteaza ca Abel era păstor, iar Cain – plugar (=agricultor). Iar in Genesa 8:22 Dumnezeu a spus “atâta timp cât va dăinui pământul, nu vor înceta semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna.”  Sunt de acord asadar ca primele ocupatii ale omului au fost agricultura si nevoia asociata de a taia padurile pentru a se extinde culturile agricole in scopul asigurarii hranei unei populatii umane in crestere. Insa succesiunea perioadelor mai calde cu unele mai reci nu ma ingrijoreaza.

Sursa: Did Early Global Warming Divert A New Glacial Age? ScienceDaily

Photo: ArtemFinland (flickr)

Ce o fi cu liniile astea trasate asa pe pamant?

Liniile de la Nazca Lines sunt geoglife (“desene pe pamant”) si sunt localizate in Desertul Nazca, pe un platou inalt si arid care se intinde pe 83 Km intre orasele Nazca si Palpa in zona Pampas de Jumana (in sudul Peru).

View Larger Map

Exista mai multe figuri care pot fi recunoscute din aer:

1. “Astronautul”

2. Paianjenul

3. Condorul

4. Colibri

5. Cainele

6. Maimuta

7. “Broasca” cu maini

8. Pelicanul

9. Balena

10. Copacul

http://www.nazcamystery.com/nazca_overview.htm

http://www.world-mysteries.com/mpl_1_2.htm

http://www.museum-albersdorf.de/nazca/enazcakarte.htm

Nu mi se pare o ipoteză plauzibilă. Omul-maimuţă, care vâna, făcea focul, şi în timpul liber picta peşteri, este o imagine bizară.

Cred în evoluţie, dar nu pornind de la nişte oameni animalizaţi. Cred că în oamenii din preistorie trăiau altfel de suflete, o altfel de înţelegere a lumii. Nu una „primitivă”, ci doar diferită.

Nu văd cum o specie de animale poate evolua pentru a acomoda suflete umane. Nu pot accepta o teorie cvasi-generalizată, care ignoră contribuţia centrelor spirituale la apariţia facultăţilor noi în omenire. Materia nu poate evolua prin sine însăşi, pentru că e alcătuită numai din forţe de dezintegrare.

Primele piramide (din pietre) descoperite in Europa – in Bosnia la Visoko, la NV de Sarajevo. La prima vedere par a fi doar “jocul naturii”. La o a doua privire, par a fi “man made”. Insa la o a treia…

Google map:

View Larger Map

Video:

Harta topografica:

Rapoarte oficiale: http://www.icbp.ba/index.php/Reports/Reports/

Mai multe info:

• http://www.piramidasunca.ba/en/
• http://www.bosnian-pyramid.com/
• http://www.icbp.ba/
• http://www.bosnian-pyramid.net/
• http://www.bosnianpyramids.org/

Din contra:

http://irna.lautre.net/ (de citit)

http://www.archaeology.org/online/features/osmanagic/UNESCO.pdf

]]> http://boemu.wordpress.com/2008/09/06/stonehenge-cei-mai-in-voga-bolovani/ Sat, 06 Sep 2008 20:11:53 +0000 boemu http://boemu.wordpress.com/2008/09/06/stonehenge-cei-mai-in-voga-bolovani/

Stonhenge

cateva pietroaie puse unele peste altele de oamenii din vechime, agita mintile multora dintre oamenii prezentului…

Link Wikipedia: http://en.wikipedia.org/wiki/Stonehenge

Google map:

View Larger Map

Sunrise Solstice at Stonehenge

Link Uncyclopedia: http://uncyclopedia.org/wiki/Stonehenge

More pictures