Startul la porţia de hohote l-a dat mireasa, după ce viitorul ei soţ s-a încurcat la un cuvânt…

Pe 23 si pe 24 Octombrie a avut loc la Roermond, in Limburg manifestari ale episcopiei catolice locale dedicate misionarismului. Acestea au avut loc in cadrul unor mai largi evenimente prilejuite cu ocazia sarbatoririi a 450 de ani de la mutarea episcopiei de la Maastricht la Roermond. Titlul general “Al licht” – toata lumina, tot adevarul (expresie cu semnificatie dubla).

Vineri, 23 octombrie a avut loc prima parte printr-un simpozion in care s-a vorbit depre misionarismul in Limburg si din Limburg. Totul s-a desfasurat intr-o sala a Theater – Hotel De Oranjerie. Au vorbit o serie de episcopi originari din Limburg, un episcop din Guatemala (San Marco), o maicuta din Limburg, lider al unui ordin din biserica catolica.

Sala a fosta aproape plina. Maicute, preoti, presa, membrii ai consiliilor bisericesti din Limburg. Am remarcat faptul ca au lipsit aproape cu totalitate tinerii. Au fost prezenti doar doi. E drept ca scolile aveau cursuri la accea ora.

A doua zi, simbata a avut loc un tirg in fata Munsterkerk, unde diferite organizatii, printre care si biroul misiuni catolice din localitate, si-au prezentat proiectele. Vremea nu a prea tinut cu organizatorii. Episcopul putea sa puna si el o vorba buna, undeva mai sus. Se pare ca nu a tinut.

A avut loc si o serie de concerte, platite de sponsori, unde s-a cintat muzica mai buna sau mai…altfel. Cel mai mare succes l-a avut Miss. and Mr. Rock and roll. Cei doi cinta muzica de gen si sint amici ai biroului misionarilor catolici din Roermond.

Am facut o gramada de poze si am intilnit niste oameni carora chiar le place ce fac.

Iata si gasca de la Missieburo Roermond.

Ma intreb daca presedintele ales de romani va putea sa imbratiseze batrana cersetoare de la coltul strazii, nespalata de cateva saptamani. Ma intreb daca va putea el sa ofere siguranta copiilor abandonati in orfelinate sau pe strazi. Ma intreb daca va putea el sa salveze o fata violata intr-o tufa de cei 3 super barbati. Ma intreb daca va putea el sa priveasca sincer in ochi un preot si sa se spovedeasca. Ma intreb daca va putea el sa-i stranga mana unui condamnat la inchisoare pe nedrept. Ma intreb daca va putea el sa dea copiilor saraci un birou si cartile necesare pentru a-si depasi starea sociala. Ma intreb daca va putea el sa construiasca un singur spital in care sa nu se imbolnaveasca pacientii din cauza conditiilor. Ma intreb daca va putea el sa introduca in invatamant profesori demni de meseria lor, care iubesc oamenii. Ma intreb daca va putea sa daruiasca de Craciun un zambet sincer tuturor cetatenilor tarii pe care o conduce. Oare ar putea presedintele ales sa faca toate acestea ? Cred ca imi fac iluzii desarte, sperante care nu ma duc nicaieri. A, sau stati. Asta ne-au promis toti candidatii.

Un preot se despartea de parohia sa dupa multi ani de slujire. Pe langa masa de adio, localnicii s-au gandit sa-i faca si un cadou. Ca peste tot, au invitat si un politician din partea locului sa spuna cateva cuvinte si sa-i inmaneze cadoul. Dar ca toti politicienii, a intarziat, si atunci parintele s-a gandit sa umple timpul cu un discurs. “Cea dintâi  impresie despre parohia aceasta mi-am facut-o cu ocazia primei spovedanii”, îşi aminti părintele. “M-am gândit ca am fost trimis într-un loc teribil deoarece primul care s-a spovedit mi-a mărturisit că furase un televizor, că le-a furat banii părinţilor, că a mai furat şi la locul de muncă, pe lângă faptul că avea o aventură sexuală cu soţia şefului. Uneori mai făcea trafic si vânzare de droguri. Şi la urmă a zis că i-a transmis o boală venerică sorei sale. Am rămas înmărmurit… stupefiat… şi foarte speriat! Dar după aceea am cunoscut oamenii, care nu semănau deloc cu acest individ. Mai mult, pot să spun că a fost o parohie de oameni responsabili, cu valori morale, credincioşi, şi că am trăit aici ani minunaţi!” In acest moment soseşte politicianul, aşa că l-au chemat repede să ia cuvântul. După ce s-a scuzat pentru întârziere, omul  spuse: ” Niciodata n-am să uit când a venit părintele în parohie… De fapt, am avut onoarea să fiu primul care s-a spovedit la el…” Politicianul continuă să-l omagieze pe preot  şi să le aducă laude  sătenilor, într-o tăcere totală. La sfârşit, când bucatele şi vinul îi mai înviorară pe localnici, omul politic îşi drese glasul şi le  cântă un cântec de petrecere; iar la plecare  nu uită să le amintească că-i ştie oameni vrednici, dar să aibe grijă cu cine votează ca nu cumva să fie consideraţi “ţigani, alcoolici, drogaţi, iar femeile lor, prostituate”

Presa de scandal a luat foc săptămâna asta, iar ştirea cu preotul filmat în timp ce făcea sex cu un alt bărbat a fost pe toate paginile de ziar, în direct şi în reluare la toate posturile TV. Este evident că abordarea diferă şi că există voci pro şi contra, însă oricum o dai, oricum o-ntorci tot nu e bine.

Eu mă gândesc aşa. Sexul este pentru oricine şi nimeni nu trebuie condamnat pentru acţiunile sale. Biserica este una dintre instituţiile statului care “impune” câteva restricţii în acest aspect. Să te măriţi virgin(ă), să nu trăieşti în păcat să te cununi în faţa lui Dumnezeu. Tot Biserica reneagă căsătoria sau relaţia între persoane de acelaşi sex. În condiţiile date, mie mi se pare puţin revoltător ca un preot să aibă relaţii sexuale cu o persoană de acelaşi sex. E preot, iar Biblia pe care o slujeşte îi interzice să iubească un alt bărbat – să trăiască în păcat. Despre asta este vorba nu?

Mai mult, (tu ca preot) să apari pe TV, internet şi în toate ziarele făcând sex cu un alt bărbat mi se pare şi mai revoltător. Dacă postai imaginile pe un site de profil…era treaba ta. Dar să apari aşa în ochii tuturor – inclusiv în cei ai copiilor – nu este un comportament normal.

Cât despre media care a preluat acest subiec…e normal să facă asta. Trebuie să ştim pe ce lume trăim şi că Preoţii, de multe ori, nu sunt ceea ce par a fi. Dar NU AŞA. Pentru ce era nevoie de difuzarea imaginilor cu cei doi? De ce titluri pe prima pagină care descriu relaţia celor doi? Mi-a făcut şi aşa şi pe dincolo şi mi-a zis şi mi-a băgat şi tot aşa. Frate, ziarele astea apar pe tarabe. La ele are acces orice persoană care are maxim 2 lei în buzunar. Nu e ca şi cum am vorbi de Playboy sau altă revistă de gen. E un ziar generalist care poate fi cumpărat şi de un copil de 5 ani.

Nu e ok. Libertatea presei ar trebui să depindă de bunul simţ. Iar tabloidele au demonstrat încă o dată că pentru bani, calcă peste orice şi încalcă orice regulă nescrisă, inclusiv pe cea a bunului simţ.

Sunt niste vorbe care la noi in Romania in ultimul timp sunt tot mai rostite de catre popor si cred ca pe buna dreptate , ,,sarut mana parinte ” oare cati mai au curajul sa o spuna dar sa o mai si faca nu ca toti preotii ar fi la fel pacatosi dar la noi cum efectul de turma e in floare,  si sloganul: unul pentru toti si toti pentru unul, parca stai un pic sa te gandesti inainte sa o faci . Homosexualitatea, nu ca m-ar deranja foarte tare, oricum nu o agreez de nici un fel dar mai treci cu vedera uneori anumite lucruri , dar cand niste persoane care fac parte dint-un cult care condamna cu varf si inversunare aceasta orientare sexuala se preteaza la asemenea acte sexuale si mai ales se lasa si filmati ma intreb cat de multe se mai pot strica in tara asta a nimanui . Din cate stiu o singura persoana in istoria religie crestine e om fara de pacat dar asta nu inseamna ca cei ce spun ca slujesc pe ,, cel fara de pacat ” au dreptul de a comite asemenea pacate si a fi iertat pentru ca e preot .

In Casa Domnului oricine are loc dar nu pentru a o batjocorii in asemenea hal .

sex la ptriarhie

]]> http://ierompetru.wordpress.com/2009/11/03/despre-rugaciunea-de-dezlegare-de-la-spovedanie/ Tue, 03 Nov 2009 09:33:24 +0000 IeromPetru http://ierompetru.wordpress.com/2009/11/03/despre-rugaciunea-de-dezlegare-de-la-spovedanie/ http://cristianstavriu.wordpress.com/2009/11/02/petrica-cel-neinfricat-pilda/ Mon, 02 Nov 2009 08:45:57 +0000 cristianstavriu http://cristianstavriu.wordpress.com/2009/11/02/petrica-cel-neinfricat-pilda/

In momentul in care Dl. Voiculescu, de la inaltimea pregatirii si pozitiei domniei sale, ne-a catalogat colectiv drept securisti – am stiut ca va trebui sa fac un drum la CNSAS. Umbra unei vinovatii colective mi-a clatinat autobiografia, asa cum o stiam pana atunci: hai sa fiu sigur, mi-am zis! Daca m-au inregistrat cumva organele pe vremea cand am fost ghid? Ce-i drept, fara “sa am grupuri pe-afara”, dar examenul l-am dat impreuna, cu totii. Si dosarele de admitere ni le-am completat in acelasi numar de pagini! Deci… am fost pe langa, pe aproape, am dat mana cu ei: m-am “contaminat“?

Asteptand la rand pentru completarea cererii, in sala de studiu, cercetatori de diferite varste si ocupatii – printre care un preot care mi-a atras atentia. Nu atata prin sutana, cat prin reportofonul pe care il tinea in barba si la care isi dicta – probabil reproducand exact din manuscrisele aflate in fata… Uite ma, imi zic – si popii se preocupa de trecutul lor! Al lor sau al altora? In spirit corect, drept, istoriceste (fara ura si partinire) sau pentru razbunari  (sau/si mai rau, santaje…)

Imi aduc aminte azi de acest episod, pentru ca in aceasta saptamana un preot greco-catolic a tinut prima pagina a ziarului “Adevarul” intr-una din zile. Cu un episod trist – de camatarie! Nu intreb de unde a avut un preot bani sa imprumute 40.000 EURO pe criza asta, nici cuantumul restantelor datorate de cei care s-au afundat in imprumut: fiecare le are pe ale sale.

Insa de la haina preoteasca ne asteptam la altceva – sa fie mereu la fel: fara greseala.

Pe de alta parte, daca din cei doisprezece apostoli – unul L-a tradat: inseamna ca azi ne putem astepta ca a 12-a parte a clerului sa fie corupta “cu acte in regula”?

Karl Jaspers are expresia “vinovatiei metafizice” - despre care am retinut, ca mecanism de functionare, urmatoarele:

1.  identitatea unei persoane este marcata/determinata de grupul din care face parte

2. alegerile unora afecteaza imaginea altora din cadrul grupului

Tinerii voluntari de pe langa Paraclisul “Sf. Ev. Luca” al Spitalului nr. 1 din Craiova va solicita sprijinul in desfasurarea unor activitati cu copiii din Sectia Pediatrie-Oncologie (copii bolnavi de cancer), condusa de doamna doctor Sandu.

Activitatile au loc sub indrumarea Parintelui Marcel Radut Seliste, preot slujitor al Paraclisului si implicit al Spitalului.

Este vorba despre activitati de petrecere a timpului liber si de invatare, totodata (realizarea de colaje, vizionarea de desene animate, diverse jocuri, desen, lucru manual, lectii cu copiii, etc.).

Cum ne puteti sprijini?

Puteti darui Gradinitei Spitalului (unde au loc activitatile cu copiii): rechizite scolare, culori, plastilina, carti de colorat, planse de colorat, piuneze (pentru expunerea operelor micilor artisti), cd/dvd-uri cu desene animate, jocuri pentru copiii sub 3 ani, etc.

Ne puteti contacta:

Părintele Selişte: 0766.550.729.

Costea Marius, voluntar in cadrul proiectului - 0735.911.687.

Stanca Marius – 0743.311.318.

Un preot se despartea de parohia sa dupa multi ani de slujire. Pe langa masa de adio, enoriasii s-au gandit sa-i faca si un cadou. Ca peste tot, a fost invitat si un politician sa spuna cateva cuvinte si sa-i inmaneze cadoul. Dar ca toti politicienii, a intarziat, si atunci parintele s-a gandit sa umple timpul cu un discurs.
- Prima mea impresie despre parohia aceasta mi-am facut-o cu ocazia primei spovedanii. M-am gandit ca am fost trimis intr-un loc teribil deoarece primul care s-a spovedit mi-a marturisit ca furase un televizor, ca le-a furat banii parintilor, ca a mai furat si la locul de munca, pe langa faptul ca avea o aventura sexuala cu sotia sefului. In unele ocazii facea trafic si vanzare de droguri. Si la urma a zis ca i-a transmis o boala venerica sorei sale. Am ramas inmarmurit… stupefiat… si foarte speriat! Dar dupa aceea am cunoscut lume care nu semana deloc cu acest individ. Mai mult, pot sa spun ca a fost o parohie de oameni responsabili, cu valori morale, credinciosi, si ca am trait aici ani minunati!
In acest moment soseste politicianul, asa ca l-au chemat repede sa ia cuvantul. Dupa ce s-a scuzat pentru intarziere a inceput astfel:
- Niciodata n-am sa uit cand a venit parintele in parohie… De fapt, am avut onoarea sa fiu primul care s-a spovedit la el…

Un excelent articol din Cotidianul :

http://www.cotidianul.ro/biserica_a_pierdut_calea_spre_turma_straie_batute_cu_cristale_swarovski_si_clopote_cu_telecomanda-100981.html

Selectii:

“Băieţii care vând difuzoarele sunt siguri de piaţa lor. Câştigă de la discoteci şi biserici. Astăzi, explică ei, nu mai este biserică fără sonorizare. Vedeta târgului este însă clopotul cu telecomandă. Poţi trage clopotul de acasă. Trimiţi un SMS şi clopotul din capul satului începe să bată. Îl poţi programa să tragă de trei ori pe zi, scurt sau lung, ca pentru mort. Sau poţi să-l comanzi de la 100 de metri fără SMS, printr-o telecomandă simplă. Iar clopotul se execută. Costă între 1.500 şi 3.000 de euro.”

” În comuna Feleac, lângă Cluj, preotul Alexandru Ghent a ridicat, de vreo 15 ani încoace, cel mai mare şi mai luxos complex monahal din arhiepiscopat. Biserică, alte clădiri monahale cu etaj, clopotniţă şi clădiri auxiliare, toate bine clădite, din piatră, gresie şi marmură, bucătărie utilată după ultima generaţie de mobilier şi aparatură, termopane, alei cu dale şi porţi sculptate. Câţi bani a înghiţit megaconstrucţia? Preotul paroh nu mai ştie, i se pare o întrebare deplasată. Acolo sunt bani de la Consiliul Local, de la Consiliul Judeţean, de la Arhiepiscopie, de la minister, de la săteni, de la sponsori, de atâţia ani… Cine le mai ştie numărul? Dar cine locuieşte acolo? Nimeni în afară de cei doi preoţi care slujesc în biserică.”

Articolul mai povesteste despre preotul Sabou, om care si-a dat salariul din ultimii 10 ani pe constructia unei biserici. Alte venituri aparent nu are pentru ca in zona nu se dau bani la
inmormantari iar nuntile si botezurile sunt prea putine. Totusi omul nu face nimic ca sa-si schimbe conditia…

Un interviu cu un teolog arata ca unii sunt constienti de ceea ce se intampla.

“Ruxandra Hurezean: Domnule Radu Preda, sunteţi teolog, vă uitaţi atent spre Biserică şi o analizaţi cu rigurozitate. Şi un ochi profan vede că lucrurile nu sunt la locul lor. De ce boli suferă Biserica?

Radu Preda: Din păcate, de aceleaşi boli ca şi ţara. Biserica, la fel ca întreaga naţiune, nu s-a desprins de comunism, nu şi-a spălat păcatele trecutului, nu s-a regăsit pe sine. A greşit când nu a lăsat transparenţă la CNSAS şi s-a considerat că are o muscă securistă pe căciulă. Când nu a condamnat comunismul. Dar, mai grav decât atât, Biserica de la noi continuă să fie dominată de o mentalitae
oligarhică, de castă. Ţin unii de alţii, se promovează, se acoperă şi-şi slujesc interesele reciproc, într-o complicitate care face rău Bisericii.”

“Se ridică tot mai multe biserici. Pare o întrecere, o competiţie între parohii. Preoţii ridică ziduri, biserici mari, cele mai multe urâte. Cum de au scăpat lucrurile în această direcţie?

Trăim în plină epocă a formelor fără fond. Dacă pe vremea lui Maiorescu formele se umpleau cu un fond de împrumut, dar el devenea fond autentic, asimilat corect, acum formele rămân simple
superficialităţi, bâlbâieli. Am împrumutat şi în Biserică, la fel ca în întreaga societate, o modernitate prost înţeleasă care a devenit un kitsch odios. Ne-am pervertit la forme subculturale, mizere. Şi ne scufundăm tot mai mult. Dacă atunci formele fără fond erau caraghioase – ne spune Caragiale -, acum ele sunt hidoase.”

“Ce restanţe majore are Biserica?

Ea nu-şi poate exercita rolul moral şi etic fără o eliberare de trecut şi de dependenţa faţă de stat, mă refer la dependenţa financiară de unde decurg celelalte. Aţi văzut atitudini publice, scrisori pastorale de solidaritate cu poporul care traversează această cumplită criză într-o bulversare socio-politică totală? Biserica a tăcut în comunism, tace şi acum. Mă refer la instituţia Bisericii. Anul acesta se împlinesc 20 de ani de la căderea comunismului. Să vedem dacă Biserica va spune ceva. Dar adevărul trist este că am putea spune doar atât: “Tranziţia s-a încheiat cu succes, tovarăşi!”.”

Solutia mea:

Satele care nu-si permit un preot nu ar trebui sa aiba unul. Cand oamenii vor intelege ca statul nu mai e tatuc, atunci vor incepe sa isi puna niste intrebari si sa plateasca pentru ceea ce ii intereseaza.
Putine lucruri sunt gratis in lume.
Numarul preotilor este oricum mult prea mare comparativ cu nevoile reale. Cum zice si Daniel avem cele mai multe biserici pe cap de locuitor.
Cazurile sociale cum sunt preotul Sabou trebuie tratate ca si cazuri sociale pentru a oferi oricarui om o viata decenta. Pentru asta platesc la asigurari sociale nu pentru constructii de biserici.

Într-o zi, un preot aude o voce în biserică, dar cuvintele erau neinteligibile. Apropiindu-se de locul de unde venea vocea, el găseşte un copil care spunea ceva, şi îşi dă seama că nu-i înțelegea cuvintele fiindcă, de fapt, copilul repeta alfabetul. Atunci preotul l-a întrebat: – De ce tot repeți literele? – Păi, așa îmi fac eu rugăciunea, răspunde copilul. - Cum așa? Eu aud doar că spui alfabetul, se miră preotul. – Da, dar eu am uitat cuvintele rugăciunii şi atunci îi dau lui Dumnezeu literele, că știe El să le pună în ordinea care trebuie…

Rugăciunea nu înseamnă repetarea unor cuvinte învăţate de la alţii. Ea este conversaţie cu Dumnezeu. În timp ce te rogi, duhul tău este conectat direct la Cer. Rugăciune implică adresare către Dumnezeu, dar mai ales ascultare.

Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi. (Matei 6:7)

Atunci când nu ştii cum să te rogi, cere-I Lui să te înveţe cum să o faci. El va lua literele alfabetului şi le va transforma în Cuvânt, aşezând rugăciunea corectă în inima şi pe buzele tale. Şi mai ales, învaţă să te rogi… rugându-te în fiecare zi.

Nu este un moment al zilei sau un loc anume mai potrivit decât altele pentru a sta de vorbă cu Creatorul Tău, care te iubeşte. Nu ai nevoie de invitaţie specială sau de audienţă. El este acolo mereu, aşteptându-te, aşa cum un Tată îşi aşteaptă copilul iubit.

Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.  (Iacov 5:16b)

Îndrăzneala, pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice i-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut. (1 Ioan 5:14-15)

După ce am încheiat de scris articolul, bunul meu prieten, fratele Ghiţă Foica, a venit cu o completare izvorâtă din înţelepciunea vârstei petrecute în conversaţii lungi şi dese cu Dumnezeu:

1. Dacă vrei să te audă Dumnezeu când te rogi, trebuie să îl auzi şi tu când îţi vorbeşte!

2. În viaţa de rugăciune este mai bine să ai inima plină chiar dacă nu ai cuvinte, decât să ai cuvinte şi inima să îţi fie goală (John Bunyan).

Multumesc, frate Ghiţă. Aşa este…

Popa la nevoie se cunoaşte

Azi am mai auzit una.  Eu unu detest religia. Ce inteleg eu prin religie?

Se ia una bucata biserica si una bucata popa. Se iau mai multe bucati de credinciosi.. sau creduli, nu stiu cum sa le zic.  Trebuie multe bucati tare. Se duc bucatile in biserica si se aseaza in genunchi. Vine popa si incepe sa-i stropeasca cu apa sfintita (cu argint evident).  Nimic dubios. La un moment dat, toti crestinii aia se pun pe burta jos. Popa incepe sa ii calce in picioare practic, adica sa calce pe ei si sa ii stropeasca in continuare.  Ei se inghesuie acolo sa fie calcati de popa. Cica daca esti calcat in picioare de popa ala atunci ti se indeplineste ce dorinta vrei tu.  Din cate am vazut eu, popii astia in general cam depasesc suta de kile.  Is curios cati din enoriasi vin a doua oara cu dorinta de a rezolva o durere de spate ceva.  Da – asta la vreo 50 de km de Bucuresti.

Se mai ia una bucata biserica si una bucata popa. Biserica o asezam pe un deal si ii facem un zid mare imprejur. Pe popa il punem in biserica. Se ia una bucata credincios – sau credul, cum vreti si se aseaza la poalele dealului. Punem credinciosul in genunchi si ii dam sarcina: urca in genunchi dealul, si inconjoara zidul bisericii de 3 ori in genunchi pe aleea din beton si ti se indeplineste o dorinta.  Nu conteaza ca iti sangereaza genunchii de nu te vezi si ca ai sa mergi schiop doua luni, ideea e sa faci cum iti zice popa ala daca vrei sa ti se indeplineasca dorinta. Asta e la vreo 10 km de Suceava.

Acu, fara intentia de a ofensa vreo traditie, vreun cult, religie, vreun om.. intrebarea mea… de unde au scos cacaturile astea de obiceiuri sado-masochiste ca eu am citit de  cateva ori biblia de la cap la coada si n-am gasit nimic care sa semene cu ce se intampla acolo.    Una e sa crezi in Dumnezeu si alta e sa crezi in niste farmece si niste traditii idioate care iti dau tie nu stiu ce impresie ca ai contribuit cu ceva pentru indeplinirea rugaciunii.  Ca e mult mai usor sa lasi un popa sa iti rupa spatele decat sa iti corectezi putin din comportament, si e mult mai usor sa iti rupi genunchii decat sa iti ceri iertare de la cineva caruia stii ca i-ai gresit. Prea mare mandria. Lasa ca mergem la biserica si ne rezolva popa daca ne rupem spatele si ne farmam genunchii daca Dumnezeu nu poate mocca.  HA!