foto: cotidianul.ro

Nu mai pot cu clipul cu Basescu. E pe toate posturile, pe toate blogurile, la toate orele. Nu m-a lamurit nici expertul PD-L-ist ca e falsificat, nici cel PSD-ist ca e autentic. Oricum, in ziua de dupa alegeri va fi ca si cum nici n-a existat.  Nu mai bine v-ati confrunta putin la teveu, daca tot va arde de campanie? Preferabil cu mai mult de o zi inainte de data alegerilor…

Stând pe vasul din porţelan am realizat că primul meu text care a apărut în presa craioveană a fost unul despre cluburile di pi la noi. Adică ăsta http://www.expresul.ro/index.php?articole=1&rubrica=11&id=156

Toate fustele sus!

În Craiova sunt trei tipuri principale de discoteci: cele unde se ascultă muzică house şi unde clienţii sunt îmbrăcaţi mai houte-couture, în altele răsună maneaua până în zori, iar pantofii de lac albi şi fustiţele minuscule sunt la putere, în timp ce ultima categorie le îmbină pe cele două de dinainte. Există însă şi două cluburi care amintesc de perioada în care ne împărţeam în depeşişti şi metalişti.

DISCOTECILE DE FIŢE se numără pe degete: Krypton, unde vine spuma din Craiova, Versus, cu fumul ei de nepătruns, şi Medieval, care a decăzut mult din drepturi din pricina emigrării clienţilor spre localurile enumerate înainte. Aici, parcă toată lumea se îmbracă la fel, ţoalele sunt unisex: tenişi Converse, blugi Energie şi un tricou cu un imprimeu mai tâmpiţel. Cei care frecventează aceste locuri se îmbulzesc în clubul unde vine DJ-ul aflat cel mai sus în topurile de specialitate. Sunt puştani, fie copii de bani-gata, fie care doar vor să pară cu bani: au bani doar pentru o seară în oraş pe lună şi în rest cer ţigări.

OPUSUL DISCOTECII de fiţe este cea de manele, unde se strâng cei din cartierele mărginaşe ale Craiovei. Cei mai mulţi purtători de tricouri mulate de aici sunt bruneţei şi au bretonul finisat cu gel din abundenţă. Fetele poartă fustiţe şi maiouri decupate generos pentru a se putea observa cu uşurinţă formele ornate cu sclipici şi steluţe. Cântăreţii, ale căror pseudonime conţin nume de mezeluri şi urbea de origine, sunt apreciaţi prin ţipete şi mişcări lascive de fese. Cel mai renumit pentru calitatea clienţilor este Red Club.

DISCOTECILE UNDE SE ASCULTĂ o combinaţie de RnB, pop şi house sunt Gin Gin, NRG şi Yellow Submarine. Cei care frecventează aceste locauri sunt foarte tineri şi în marea lor majoritate nu au un nivel de trai ridicat. Sunt, în mare parte, studenţi şi aşteaptă week-end-ul ca pe ziua de salariu pentru a se putea distra copios pe Sean Paul şi Beyonce.

ÎN ARCADE ŞI WAVE găsim nostalgicii anilor ’80-’90. Ei sunt studenţi în ultimii ani de facultate, sunt şi absolvenţi de facultate şi vin aici pentru a scăpa parcă de falsitatea muzicii din vremea noastră. Se îmbracă simplu, după cum spunea unul dintre cei care vizitează foarte des localul: “Parcă au ieşit să ducă gunoiul!“. Sunetul muzicii celor de la Pet Shop Boys, Erasure şi Depeche Mode răsună în Wave lovindu-se de pereţii metalici ai clubului. Faptul că acest local este foarte mic şi înghesuit parcă vrea să sublinieze nevoia de izolare a nostalgicilor. În Arcade, unde spaţiul e mai generos, atmosfera este totuşi la fel de intimă. Toată lumea se cunoaşte cu toată lumea.

CLUBURILE LE MĂNÂNCĂ PÂINEA DISCOTECILOR
O categorie aparte şi la modă o reprezintă puburile şi barurile gen club: Irish, Velvet (ambele ale lui Costi Răducănoiu), Pub’s, Mediclub, Bellona. Aici, spre deosebire de discoteci, intrarea e gratuită, se ascultă muzică veche, uşor de fredonat, pentru că principalul avantaj al acestor localuri este tocmai acesta – poţi cânta din toţi rărunchii alături de Pink Floyd şi Erasure, dar şi de Phoenix, Vama Veche şi Pasărea Colibri. Cine are chef să danseze – dansează, printre mese sau pe ele, cine nu – stă şi bea. Clienţii de aici sunt cam aceiaşi care merg în Wave şi Arcade, oameni care în general desfăşoară activităţi intelectuale şi îşi doresc un loc unde pot să se desfăşoare în voie când lichidele urcă spre zone apropiate de tavanul barului.

Claudiu Radu, 16 februarie 2007

Ultimul articol scris în aceeaşi presă a fost tot despre cluburi. Adică ăsta:

http://www.lupamea.ro/articole.php?numar=55&rubrica=5&id=4708

Ceva vechi, ceva împrumutat…

Craiova, oraşul nostalgicilor incurabili

Zic unii că muzica pe care o asculţi te defineşte ca persoană. Se zice că dacă asculţi house sau RNB eşti un ignorant lipsit de personalitate. Se mai zic multe, dar nu vrem să se simtă cineva ofuscat. Despre cei care preferă vechiturile se spune că sunt nişte romantici introvertiţi. Judecând după numărul cluburilor sau cârciumilor în care se poate dansa pe Depeche Mode, Killers şi alte antichităţi, s-ar părea că oraşul nostru se scaldă într-o melancolie crasă. Judecănd însă după artezienele şi intrarea în parc, s-ar părea că duhnim a kitsch. Dar să luăm partea plină a paharului!

Claudiu Radu

Korona, amplasat oarecum prost pentru cheflangii, peste drum de Jandarmerie, geme însă de populaţie în fiecare seară de weekend. Şi geme e un cuvânt prea blând. Se dansează umăr la umăr, cot la cot, picior pe picior, pahar la pahar. Vezica devine după miezul nopţii o reală problemă, dacă are planuri de golire. Din păcate, se aud cam aceleaşi piese în fiecare noapte şi, dacă te duci de mai mult de trei ori, le înveţi şi ordinea: după YMCA vine Gloria Gaynor. În aceste momente delicate, doar marfa de la bar te eliberează de inhibiţii, altfel vei părea un Mircea Solcanu stătut.

La câţiva paşi de Korona este Craiova Veche. Fotografiile cu edificiile Băniei înainte de transformarea lor în discoteci în aer liber vor cu tot dinadinsul să nu uiţi unde ai nimerit. Muzica este bună, la capitolul atmosferă mai este însă de lucrat. Foarte rar localul este plin. Preţurile nu sunt prea mari, dar nici oferta nu este prea variată.

Caffe Central este ultimul local deschis din această serie. E în buza oraşului, unde era odată Scala, la fostul cinematograf Jean Negulescu, totodată fostul cinematograf Central. Chiar dacă este nou, mesele sunt veşnic rezervate. Nu avem prea multe de reproşat patronului localului, poate doar numele care putea fi mai inspirat. Dacă veţi trece într-o noapte de sâmbătă prin zonă, veţi auzi invariabil chirăituri şi alte astfel de sunete războinice. Staţi liniştiţi, nu e Gorbunov!

Irish a avut şi perioade mai bune. Clienţii i-au fost furaţi de vărul Pub’s. Însă cei care au rămas clienţi fideli au format un fel de elită a boemei craiovene. Preţurile sunt cam măricele, dar şi oferta este mai variată. Muzica, după umila părere a redactorului, este cea mai bună. Şi mai e ceva. Separeurile parcă-i ştirbesc din formatul de pub. Dacă ai prins masă în Pub’s, poţi fi sigur că vei pleca aproape de răsăritul soarelui. În locul ăsta parcă şi-a băgat Bachus coada, e ceva necurat între ziduri. Goran Bregovic, Tudor Gheorghe, Phoenix, Iris… Popcornul face senzaţie, la fel şi berea la un litru.

A fost odată Wave. Înainte de renovare, aici părea că s-a filmat un videoclip Duran Duran. Acum e ceva indefinibil. Unora le place, alţii cred că şi-a pierdut tot dichisul. Politica ciudată a bonurilor de consumaţie a reprezentat o constantă înainte şi după renovare, deşi poate că n-ar fi fost neapărat cazul. Mai e şi Moments, pe Dezrobirii. Curăţel, frumuşel, oameni decenţi, dar nu e dezmăţul din Pub’s. Arcade s-a ofilit. De foarte mult timp nu a mai fost plin. Doar când pune Robert muzică se mai adună câţiva rătăciţi aici.

Au mai rămas doi analişti, Mişu şi Şerbănică. Însă primul e prieten cu toţi patronii şi al doilea e prieten cu caieţelul patronilor.

A moça confirma ao repórter que é, sim, safada e que arrombou o apartamento para roubar os objetos que iriam enfeitar sua casa. Sem se importar que está sendo filmada, diz ao menininho de papai que se ele quiser podem fazer bem gostosinho. A cara de bobo e de alegria do repórter é impagável. Será que ele fez?

fonte

Inainte sa apara Sorin Rosca Stanescu in peisaj, ziarul Cotidianul era oarecum de calitate, putin anti-basescian dar cu pareri exprimate chiar pertinent.  De cand a aparut personajul acesta, ziarul s-a transformat intr-o troaca in care gunoaiele care ii trec prin minte acestui individ sunt publicate.

Ultima gaselnita este articolul de astazi (30.11.2009) in care se prezinta un document “strict secret”.  Iata si documentul (varianta originala aici 30.11.2009):

falsul lui SRS

Deci documentele strict secrete sunt trimise sefului statului fara nici un fel de antet ? Cei de la SRI nu au nici un fel de hartie cu watermark ? Astfel de documente strict secrete nu sunt cumva distruse imediat dupa ce sunt citite ? Oare legea nu pedepseste folosirea in mod neautorizat a informatiilor secrete ?

Mi se pare mult prea grosolan acest fals. Si mi se pare ca se merge mult prea departe cu minciuna.

Sa va fie rusine la toti.