<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><!-- generator="wordpress.com" -->
<rss version="2.0"
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
	xmlns:wfw="http://wellformedweb.org/CommentAPI/"
	xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
	>

<channel>
	<title>primitiv &amp;laquo; WordPress.com Tag Feed</title>
	<link>http://en.wordpress.com/tag/primitiv/</link>
	<description>Feed of posts on WordPress.com tagged "primitiv"</description>
	<pubDate>Sun, 27 Dec 2009 21:18:40 +0000</pubDate>

	<generator>http://en.wordpress.com/tags/</generator>
	<language>en</language>

<item>
<title><![CDATA[parintele ramas]]></title>
<link>http://confruntadurerea.wordpress.com/2009/10/24/parintele-ramas/</link>
<pubDate>Sat, 24 Oct 2009 17:49:49 +0000</pubDate>
<dc:creator>confruntadurerea</dc:creator>
<guid>http://confruntadurerea.wordpress.com/2009/10/24/parintele-ramas/</guid>
<description><![CDATA[Cand te dezmeticesti dupa moartea fizica a unui parinte, ai o singura preocupare, fie ca recunosti a]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p><img class="aligncenter size-full wp-image-2104" title="birou augarten" src="http://confruntadurerea.wordpress.com/files/2009/10/birou-augarten.jpg" alt="birou augarten" width="497" height="372" /></p>
<p><strong>Cand te dezmeticesti dupa moartea fizica a unui parinte, ai o singura preocupare, fie ca recunosti asta in fata ta si a celorlalti, fie ca nu: ca celalalt parinte sa nu te paraseasca si el. Intai ti-e teama ca va muri si el. Asta dureaza doar cateva saptamani. Apoi, si asta dureaza foarte mult, ti-e teama ca isi va construi o noua relatie. Dincolo de cliseele de film american in care copiii isi doresc fericirea parintelui ramas in viata, ramane groaza ca parintele ramas va putea fi fericit langa alta persoana, negand fericirea trecuta, negand unicitatea<!--more--> persoanei moarte si relatiei avute cu ea si punand copilul sau copiii intr-o dificultate emotionala teribila. Uneori nu doar emotionala. Banuiesc ca iti este mai putin teama cand ramai doar cu mama si iti moare tatal. Banuiesc. Nu pot sa stiu sigur. Femeile, cel putin in Romania, sunt mai greoaie in a migra intre relatii. Barbatii au o lejerete mai mare in a se misca emotional si sexual. Nu doar in Romania, cu siguranta. Barbatul se misca mai usor si mai ferm, in general. Oricat de mult mi-as dori sa laud macar de data asta femeile, cred ca plasarea lor pe locul doi in gasirea unei noi relatii dupa moartea celui cu care sunt se datoreaza temerilor, indeciziei, complexelor si nu unui simt moral superior celui masculin.</strong></p>
<p><strong>Ramai cu un parinte, asadar. Si, fara sa vrei, astepti sa-l vezi devastat, ca suprem gest de adoratie fata de parintele disparut. Iti doresti replierea lui, sigur, dar iti doresti ca el sa devina o alta persoana, o persoana care sa poarte la vedere cicatricea pierderii suferite, macar ca garantie ca nimeni nu se va apropia de el. Vrei sa ramana inchis. Inchis dar repliat. Nu, nu cred ca este imposibil. Cred ca unele registre se inchid pentru totdeauna si cred ca asta nu este rau, un termen de valabilitate al registrelor nu este ceva rau, nu poti merge cu toate registrele deschise la nesfarsit. Daca cineva ti-a deschis registrul iubirii totale, de exemplu, imi pare demn si firesc sa il inchizi odata cu disparitia persoanei care a inlesnit aceasta deschidere sau sa il lasi deschis doar pentru amintirile care-l contin pe cel care ti-a inlesnit-o. In plus, mie nu imi place sa repet experiente. Mi se intampla des ca cineva sa ma invite sa retraiesc o situatie, fie ca este vorba despre o calatorie, fie ca este vorba despre recladirea unei nopti, sa zicem. Refuz. Este imposibil. Nu pot nici macar sa merg la concertul aceleiasi formatii daca primul concert m-a umplut. Cand simt ca o experienta e completa, nu vreau sa o retraiesc, nu vreau sa retraiesc nici franturi din ea. S-a incheiat, gata. E o impietate sa mai tragi de ea, sa o redeschizi.</strong></p>
<p><strong>Am cunoscut nenumarati oameni care si-au pierdut un parinte. Si, implicit, am cunoscut tumultul care a urmat acestei pierderi, raportarea parintelui ramas la situatie. Cunosc o fata al carei tata s-a casatorit chiar cu asistenta medicala care i-a ingrijit mama, cunosc o fata al carei tata s-a casatorit la doar doua luni dupa moartea sotiei, a facut trei copiii cu sotia noua si a rupt contactul cu aceasta prietena a mea, cunosc multi copii al caror parinte ramas s-a recasatorit, pur si simplu, fara o poveste spectaculoasa. Din singuratate, din comoditate, oamenii in varsta nu mai resimt adoratie, chiar daca au resimtit-o initial, iubirea devine o treaba de comoditate, de convietuire pasnica, frumoasa, cu flori pe balcon, cu o vacanta linistita la munte sau la mare, cu ordine in bucatarie si cu responsabilitati casnice impartite dibaci. Cand un om ramane la fel de puternic ca in tinerete sau cand macar identitatea lui nu este alterata sever, adoratia initiala ramane si atunci o reinnodare a vietii amoroase este imposibila. Nu iti ramane decat sa suferi si sa incerci sa celebrezi fiinta celui care nu mai este fizic langa tine.</strong></p>
<p><strong>Eu una nu am reusit sa depasesc pana astazi razbunarea copilaroasa si pe alocuri absurda a tristetii mamei mele din timpul vietii ei, inca mi se face scarba sa-l aud pe tata laudand alta femeie, de exemplu, nu as putea face asta, nu cred ca o voi face vreodata dupa ce va muri barbatul pe care-l iubesc. Nu as putea rosti cuvinte de lauda nici macar daca m-ai forta, nu stiu de ce. Din cauza registrului inchis despre care vorbeam, probabil. Nu mi-au placut niciodata oamenii care au multi prieteni, multe iubiri, multe preferinte, multe gusturi, multe zone, multe piste, multe deschideri, am privit viata lor ca pe un gangbang emotional perpetuu. Teoretic acest gangbang emotional perpetuu este numit “deschidere” dar eu nu cred ca asta este deschiderea, nu cred ca deschiderea este o usa lasata descuiata, cred ca deschiderea este mai mult de-atat. Nu, nu mai mult. Este altceva. Lipsa de discernamant nu este deschidere, teama de a cataloga si respinge nu este deschidere, incapacitatea de a te hotari ce pastrezi si ce nu pastrezi nu este deschidere. Nu imi plac oamenii care insista pe ideea ca o optiune nu trebuie sa o excluda pe alta. Tocmai despre asta este vorba cand faci o optiune: excluzi altceva. Optiunea, prin definitie, exclude ceva. Optiunile mele au fost intotdeauna ferme. Ferme, nu rigide. Ma supara sa aud ca cineva acuza fermitatea, incercand sa o duca in zona rigiditatii, lipsei de deschidere. Fermitatea este o valoare din ce in ce mai subestimata. Sub masca presupusei tolerante nou dobandite in lume, se ascund multi oameni slabi, indecisi, fara seva, fara identitate limpede, fara capacitatea de a ramane fideli unei idei sau unei persoane, fara capacitatea de se indragosti.</strong></p>
<p><strong>Momentul in care am fost sigura ca trebuie sa plec de-acasa, oricat de mult l-as iubi pe tata, a fost cel in care a inceput sa ma consulte, fie si foarte rar, in treburi casnice. “Pai, cu cine sa ma sfatuiesc si eu?” A fost una din cele mai dureroase fraze pe care le-am auzit in viata mea. Daca m-ar fi intrebat: “Dar pe cine sa mai ador si eu?” poate ca as mai fi ramas un timp acasa. Involuntar, evident, parintele ramas te transforma, daca nu isi gaseste pe altcineva, intr-un partener de viata care nu ii mai este copil. Iei locul celui plecat pe nesimtite. Am vazut asta si in doua relatii oribile intre baieti si mame. Asadar, nu este doar apanajul barbatilor ramasi fara sotie sa isi transforme fiicele intr-un fel de sotii. Incepi sa te temi, intr-un fel cel putin straniu, ca ai fi de vina daca parintele tau si-ar gasi pe cineva, te gandesti ca nu i-ai oferit tu sprijinul de care avea nevoie. Esti prins intr-o incalceala dezagreabila, asa cum sunt de cele mai multe ori incalcelile. Ai vrea, de fapt, sa poti conta complet, fara fisura, pe parintele ramas. Dar cred ca foarte putini oameni reusesc asta. Eu cunosc un singur om care traieste asta. Mama lui este cea mai dedicata mama pe care am intalnit-o si isi traieste fiecare zi gandindu-se sau chiar vorbind cu sotul ei care a murit. Nu doar ca nu se pune problema de o alta relatie, uneori abia se pune problema de supravietuire emotionala. Mie imi pare corecta varianta asta, mie, spre rusinea mea, imi pare corecta varianta in care cel ramas moare incetul cu incetul pentru ca legatura lui cu realitatea nu mai exista. Inteleg dar nu aprob sinuciderea celui ramas.</strong></p>
<p><strong>Te intrebi, intr-un moment  perfect rational, rece dar si putin amuzat, ce ai vrea, de fapt, de la parintele ramas si ce ar trebui sa faca parintii ramasi, in general. Te intrebi ce sa faci cu cei care nu iti impartasesc intrasingenta, adoratia, respectul visceral pentru exclusivitate? Lupti ridicol pentru a impune valorile tale unui parinte obosit, indurerat, derutat. Duci si luptele pe care nu le-a dus parintele care nu mai este fizic cu tine. Incerci, de fapt, sa recreezi o relatie pe care nu mai ai cum sa o recreezi, relatia dintre parintii tai. Or asta este unul din cele mai ostenitoare lucruri cu putinta. As vrea sa pot spune ca, la un moment dat, intelegi ca asa ceva este imposibil si ca tot ce poti face este sa ai grija de relatia ta dar nu se intampla asa. Numai un om care ia totul lejer, poate lua si situatia asta lejer. Te poti lupta sa iti ierti parintii pentru ce nu au rezolvat in relatia lor, te poti lupta sa ierti, in general, slabiciunile celor pe care ii iubesti atat de mult dar iertarea, dupa mintea mea, este, de cele mai multe ori, doar o renuntare egoista la o persoana sau la o situatie, putina lume iarta cu adevarat. “Am iertat” inseamna “am obosit” sau “nu mai vreau sa ma concentrez la treaba asta”. Putina lume iarta cu adevarat, repet. </strong></p>
<p><strong>Te poti desprinde insa. Asta poti face. Egoist. Egoist si amar dar te poti desprinde. Asa cum te desprinzi de orice relatie care nu mai functioneaza. Relatia dintre parintii tai nu a fost poate adoratia pe care ti-ai fi dorit-o, raportarea parintelui ramas nu este, poate, cea pe care ti-ai fi dorit-o, tu nu mai poti sa insisti pe construirea unui context care sa iti potoleasca setea, care sa iti potoleasca dorul cumplit de parintele care nu mai e cu tine. De fapt, nu exista nici o solutie reala. Orice copil isi doreste ca parintele sa stea numai dupa fundul lui si sa ramana fidel celuilalt parinte la nesfarsit. Nici un copil nu poate si nu trebuie sa suplineasca prezenta unui parinte. Nu te poti reindragosti in locul parintilor, nu te poti strecura ca personaj in iubirea lor asa incat, ca in “The Butterfly Effect”, sa previi o multime de tampenii si, implicit, un final trist. </strong></p>
<p><strong>Poti sa ai noroc cu un parinte care nu recladeste nimic sau poti sa ai ghinion cu un parinte care recladeste. Eu am avut noroc. Si, recunosc, asta imi confera foarte multa putere, oricat de urat ar suna.</strong></p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Die Linke und ihre Plakate]]></title>
<link>http://schedefan.wordpress.com/2009/09/19/die-linke-und-ihre-plakate/</link>
<pubDate>Sat, 19 Sep 2009 16:00:39 +0000</pubDate>
<dc:creator>Stefan</dc:creator>
<guid>http://schedefan.wordpress.com/2009/09/19/die-linke-und-ihre-plakate/</guid>
<description><![CDATA[Ich war vorhin einkaufen und aufgrund des Berlin-Marathons war die Innenstadt für die Tram komplett ]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p><a href="http://schedefan.wordpress.com/files/2009/09/die_linke.jpg"><img class="aligncenter size-medium wp-image-1619" title="Die Linke" src="http://schedefan.wordpress.com/files/2009/09/die_linke.jpg?w=381" alt="Die Linke" width="381" height="500" /></a><br />
Ich war vorhin einkaufen und aufgrund des <a href="http://www.real-berlin-marathon.com/" target="_blank">Berlin-Marathons</a> war die Innenstadt für die Tram komplett gesperrt. So musste ich eine kleine Strecke von drei Kilometern laufen um zu meinem geliebten <a href="http://www.alnatura.de" target="_blank">Bioladen</a> zu kommen. Auf dem Weg dort hin kam ich am <a href="http://de.wikipedia.org/wiki/Ernst-Th%C3%A4lmann-Denkmal_%28Prenzlauer_Berg%29" target="_blank">Ernst Thälmann-Denkmal</a> vorbei und auch an diversen Läden und Restaurants. Die Straßenlaternen waren voller Wahlplakate für alle möglichen Parteien. Ein Plakat was alle 10 Meter zu sehen war, war das oben abgebildete der Partei &#8220;<a href="http://die-linke.de/" target="_blank">Die Linke</a>&#8220;.  Also primitiver geht es ja kaum noch. Das ist typisch links. Außen hui, innen&#8230;. naja lassen wir das mal. Besser könnte man sagen große Klappe nichts dahinter. Und so ist auch das Bild. Nur ein kleiner Teil des ganzen wird gezeigt. Das Gesamtbild wird verfälscht und man ist enttäuscht wenn man es sieht. Denn diese Frau hat außer ihrem Arsch nichts zu bieten was man ablichten sollte. <a href="http://images.google.de/images?hl=de&#38;client=firefox-a&#38;rls=org.mozilla:de:official&#38;resnum=0&#38;q=halina%20wawzyniak" target="_blank">Bilder von ihr</a> findet man im Internet zu genüge. Oder soll das Bild ausdrücken wofür das Kreuz ist, dass man macht wenn man Die Linke wählt? Nämlich für den Arsch! Mein Tipp: benutzt den <a href="http://www.wahl-o-mat.de" target="_blank">Wahl-O-Mat</a> und lasst bei der Auswahl die radikalen Parteien weg.</p>
<p>Was Die Linke in Wirklichkeit will wissen wir ja. Erst gibt es Reichtum für alle und dann wird dieser besteuert.  Was für ein primitiver Wahlkampf&#8230;</p>
<p style="text-align:center;"><a href="http://schedefan.wordpress.com/files/2009/09/02_reichtum.jpg"><img class="alignnone size-medium wp-image-1620" title="Reichtum" src="http://schedefan.wordpress.com/files/2009/09/02_reichtum.jpg?w=362" alt="Reichtum" width="362" height="500" /></a> <a href="http://schedefan.wordpress.com/files/2009/09/01_reichtum.jpg"><img class="alignnone size-medium wp-image-1621" title="Reichtum" src="http://schedefan.wordpress.com/files/2009/09/01_reichtum.jpg?w=354" alt="Reichtum" width="354" height="500" /></a></p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Kranke Träume eines NS-Blog-Betreibers]]></title>
<link>http://sobottkaanarchie.wordpress.com/2009/09/13/kranke-traume-eines-ns-blog-betreibers/</link>
<pubDate>Sun, 13 Sep 2009 10:45:10 +0000</pubDate>
<dc:creator>radnersblog</dc:creator>
<guid>http://sobottkaanarchie.wordpress.com/2009/09/13/kranke-traume-eines-ns-blog-betreibers/</guid>
<description><![CDATA[Anarchist Sehr aufschlussreich ist es, wenn man zwei Primitivsprüche gegenüberstellt, die von Winfri]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><div id="attachment_45" class="wp-caption aligncenter" style="width: 210px"><img class="size-full wp-image-45" title="Anarchist" src="http://sobottkaanarchie.wordpress.com/files/2009/09/anarchist.jpg" alt="Anarchist" width="200" height="240" /><p class="wp-caption-text">Anarchist</p></div>
<p>Sehr aufschlussreich ist es, wenn man zwei Primitivsprüche gegenüberstellt, die von Winfried Sobottka stammen. Erstmal der Satz, wegen dem man Sobottka im Attac-Forum an den Ohren packte und in hohem Bogen hinaus warf:</p>
<blockquote><p><a href="http://forum.attac.de/viewtopic.php?f=8&#38;t=7635&#38;sid=1e2b9a8f93fe7bb4a636fafa5bad305f&#38;start=15" target="_blank">Ohne unterbelichtete deutsche und ausländische Familien, die nach wie vor Kinder zeugen wie die Karnickel, hätten wir bereits als katastrophal erkennbare Geburtenzahlen.</a></p></blockquote>
<p>Nach Sobottkas Ansicht vermehren sich offenbar nur &#8220;unterbelichtete Deutsche&#8221; und Ausländer überdurchschnittlich. Er stellt &#8220;unterbelichtete Deutsche&#8221; und Ausländer damit auf eine Stufe. Wie es für ihn schöner sein könnte, beschreibt er in seinem Nationalsozialismus-Blog:</p>
<blockquote><p><a href="http://nationalsozialismus.freegermany.de/#post30" target="_blank">Sollten die Frauen der NPD Thüringens die Herzen haben, die unsere westgermanischen Urmütter hatten, so wird der Siegeszug der Nationalen Sache ins Rollen kommen und nicht mehr aufzuhalten sein.</a></p></blockquote>
<p>Was denn für ein Siegeszug? Sollen sich die NPD-Muttis und NPD-Papis sich nach Sobottkas Vorstellung vermehren wie die Karnickel? Das müssten sie doch nach seinem ekelhaften Weltbild doch ohnehin tun. Wir erinnern uns: &#8220;unterbelichtete Deutsche&#8221; &#8230;</p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[VerhaltensKodex]]></title>
<link>http://heinka.wordpress.com/2009/07/24/verhaltenskodex/</link>
<pubDate>Fri, 24 Jul 2009 06:52:31 +0000</pubDate>
<dc:creator>heinka</dc:creator>
<guid>http://heinka.wordpress.com/2009/07/24/verhaltenskodex/</guid>
<description><![CDATA[Scheinbar erntet sie viel HÄME für ihre Aussage! Offenbar gibt es sehr viele kritische Anmerkungen z]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p>Scheinbar erntet sie viel HÄME für ihre Aussage! Offenbar gibt es sehr viele kritische Anmerkungen zu ihrer Aussage!</p>
<p>Es geht um eine aktuelle Meldung, die relativ viel AUFREGUNG im WWW verursacht hat:</p>
<p>Es geht um die Aussage der Ministerin Ursula von der Leyen in einem Interview mit der Rheinischen Post, in dem sie den respektvollen Umgang von Jugendlichen in sozialen Netzen gefordert hat. <strong>MOBBING könne nicht toleriert werden!</strong> Deshalb will die Politikerin mit Nutzern und Betreibern einen <strong>VERHALTENSKODEX</strong> für soziale Netze entwickeln; also eigentlich für den respektvollen und anständigen Umgang miteinander im World Wide Web!</p>
<p><span style="text-decoration:underline;"><strong>Jedoch:</strong></span></p>
<p>Auch, wenn ich ggbf. &#8220;allein auf weiter Flur&#8221; damit dastehen sollte!? Auch, wenn ich mir damit ebenfalls Kritik und Ärger einhandeln sollte!?</p>
<p><strong>Ich gebe Ursula von der Leyen in diesem Punkt vollkommen Recht</strong>!</p>
<p>Und ich muss sagen, dass die <span style="text-decoration:underline;">von ihr gemachte Einschränkung auf nur die JUGENDLICHEN</span> dabei gar nicht notwendig ist, denn ich habe unakzeptablen, respektlosen, einfach nur unschönen Umgang von Usern miteinander in den vergangenen Monaten schon mehrfach im WWW erlebt!</p>
<p><span style="text-decoration:underline;"><strong>UND</strong></span>:</p>
<p>Schon mehrfach habe/hatte ich genau dieses Thema des Umganges miteinander im scheinbar so anonymen INTERNET in meinen BLOGs behandelt! Man kann dazu einige Beiträge von mir finden!</p>
<p>Und vor allem möchte ich anmerken und darauf hinweisen, dass es diesen geforderten VERHALTENSKODEX ja schon gibt! Es muss da nichts NEUES erfunden werden! Er ist eigentlich nur um- bzw. durchzusetzen! <strong></strong></p>
<p><strong>Und das, das können m. M. n. nur die WWW-USER selbst bewerkstelligen und realisieren!</strong></p>
<p>Man schaue hier; hier sind sie nämlich, <strong><span style="color:#ff0000;"><span style="text-decoration:underline;">die &#8220;BENIMM-(DICH)-REGELN&#8221; für´s WWW für ALT und JUNG</span></span></strong> <img src='http://s.wordpress.com/wp-includes/images/smilies/icon_wink.gif' alt=';)' class='wp-smiley' /> , übernommen aus der <a title="www.computerwoche.de" href="http://www.computerwoche.de/knowledge_center/web/1879638/" target="_blank">computerwoche.de</a>:</p>
<h2><strong>Elf Regeln für einen guten Ruf im Web 2.0</strong></h2>
<p>Wer vermeintlich anonym im Internet surft, vergisst gerne einmal seine gute Kinderstube &#8211; mit unangenehmen Folgen. Unsere Social Media Etiquette unterstützt Sie dabei, sich im Web einen guten Ruf zu erarbeiten.</p>
<p>Der Autor, Werbetexter und Suchmaschinenexperte <a href="http://www.ericbrantner.com/" target="_blank">Eric Brantner</a> hat im Blog des Web-Unternehmens <a href="http://digitallabz.com/" target="_blank">Digital Labz</a> elf Verhaltensregeln <a href="http://digitallabz.com/blogs/the-11-rules-of-social-media-etiquette.html" target="_blank">zusammengestellt</a>, die Surfer unbedingt beherzigen sollten, um nicht als “Web-Depp vom Dienst” zu gelten oder sich mit Abmahn-Anwälten herumschlagen zu müssen. Wir haben seine Ausführungen als Grundlage genommen, aufzuzeigen, was für das soziale, produktive Miteinander im Web sowie die Reputation jedes einzelnen wichtig ist und was gar nicht geht.</p>
<h3><!-- ~ &#124; MPU BannerTag &#124; ~ --><strong>1. Respekt vor der Gemeinschaft</strong></h3>
<p>Die vielleicht wichtigste Regel: Zeigen Sie der Community gegenüber Respekt. Halten Sie sich an die Regeln, behandeln Sie jeden so, wie Sie selbst auch behandelt werden möchten (vorausgesetzt, Sie sind kein Masochist). Ohne Anstand und Moral überlebt niemand, das gilt im Web genauso wie im wirklichen Leben, in dem das Internet mittlerweile einen großen Teil einnimmt.</p>
<h3><strong>2. Geben ist seliger denn Nehmen</strong></h3>
<p>Wer Aufmerksamkeit sucht, muss erst seine eigene herschenken. Sie können nicht in einem Social Network aufschlagen und erwarten, dass jeder Sie sofort wahrnimmt und hofiert. Erarbeiten Sie sich Respekt, leisten Sie Ihren Beitrag zu Diskussionen, regen Sie neue Themen an, bringen Sie Ideen ein. Verkneifen Sie es sich, gleich polemisch zu werden und an allem herumzukritisieren &#8211; zumindest für den Anfang.</p>
<h3><strong>3. Trolle bitte nicht füttern</strong></h3>
<p>Es galt bereits zu den Urzeiten des Webs im Usenet die Etiquette, dass Labertaschen und Choleriker (landläufig “Trolle” genannt) schnell aus Diskussionsgruppen entfernt wurden, indem man sie sperrte oder zumindest kollektiv ignorierte. Leben Sie ihre unbefriedigten Wünsche nach Hasstiraden und Wutausbrüchen nicht online aus, nur weil sie im wirklichen Leben keine Freunde haben. Das kommt nicht gut an und kann Ihnen schnell zu vielen neuen Blutsfeinden verhelfen.</p>
<h3><!-- ~ &#124; MPU BannerTag &#124; ~ --><strong>4. Sinnfreie Beiträge vermeiden</strong></h3>
<p>Wenn Sie in Diskussionsgruppen, Foren, Social Networks, Chats und E-Mails etwas schreiben, sollten Sie sich vor dem Absenden immer fragen, ob das Geschriebene eine Debatte oder Seite wirklich voranbringt. Wer nur nachkaut, was schon andere eingebracht haben, sachfremde und sinnfreie Beiträge liefert, wird bald nicht mehr ernst genommen. Welt und Web brauchen dringend Querdenker, aber nicht zu jeder Zeit und an jedem Ort.</p>
<h3><strong>5. Verleumdungen verboten</strong></h3>
<p>Wer ein persönliches Problem mit einem anderen Nutzer hat, trägt das unter vier Augen mit dem Betreffenden aus und unterlässt es, ihn öffentlich zu diffamieren. Digitales Mobbing ist genauso schlimm wie reales, befindet sich unterhalb jeden Niveaus und kann mitunter sogar zu rechtlichen Auseinandersetzungen führen. Lassen Sie Ihre Schäufelchen und Förmchen in der Schublade und verhalten Sie sich wie erwachsene Menschen.</p>
<h3><strong>6. Ehrlich währt am längsten</strong></h3>
<p>Wer seinen Ruf im Web mit fragwürdigen Mitteln wie Reputation-Management-Diensten aufzupolieren versucht, hat damit vielleicht kurzfristig Erfolg<span style="border-bottom:.1em solid darkgreen!important;font-weight:normal!important;color:darkgreen!important;padding-bottom:1px!important;background-color:transparent!important;text-decoration:underline;"> </span>, wird irgendwann aber auffliegen. Vertuschen Sie Fehler und unvorteilhafte Bemerkungen nicht, die Sie vielleicht in der Vergangenheit im Web gemacht haben &#8211; gehen Sie offensiv damit um. Am Besten ist es natürlich, wenn Sie es gar nicht erst soweit haben kommen lassen.</p>
<h3><!-- ~ &#124; MPU BannerTag &#124; ~ --> <strong>7. Verantwortung übernehmen</strong></h3>
<p>Die Anonymität des Netzes verleitet dazu, nicht zu seinen Äußerungen und Handlungen zu stehen. Manche Nutzer ändern Ihre Meinung schneller als ihre Unterhosen, lassen verbrannte Erde zurück und streiten später alles ab. Übernehmen Sie die Verantwortung für das, was Sie tun, schreiben und sagen. Wer zu seinen Ansichten steht, verdient Respekt &#8211; egal, ob Ihr Gegenüber Ihre Auffassung teilt oder nicht. Der Weg mag manchmal hart und beschwerlich sein &#8211; besonders vor dem Hintergrund, dass niemand weiß, wo uns das Netz noch hinführen wird, lohnt er sich aber.</p>
<h3><strong>8. Beziehungen aufbauen</strong></h3>
<p>Wenn Sie andere Community-Mitglieder besser kennen, sind Sie immer besser dran, als wenn Sie es nur mit Wildfremden zu tun haben. Sollten Sie einmal in Misskredit geraten, haben Sie so immer jemanden, der für Sie einspringen kann. Bedenken Sie aber: Es gibt nichts geschenkt, es gehört von beiden Seiten etwas Arbeit dazu. Wichtig: Seien Sie nicht zu vorschnell damit, Beziehungen im Netz aufzubauen und mit persönlichen Informationen um sich zu werfen. Wer wirklich letztlich am anderen Ende der Leitung sitzt, weiß höchstens der, der ihn persönlich sehr gut kennt.</p>
<h3><strong>9. Keine übermäßige Aufmerksamkeit fordern</strong></h3>
<p>Inhalte werden über einen Großteil über ihre Urheber wahrgenommen. Jemand, der sich einen guten Ruf und viele Freunde erarbeitet hat, erreicht mit Blödsinn immer noch mehr Interessierte als jemand, der immer nur nach Hilfe schreit, von allen einen Kommentar zu seiner Website und seinem Blog einfordert &#8211; kurzum ständig auf der Suche nach Aufmerksamkeit ist &#8211; mit einem wertvollen Beitrag. Ist die Community erst einmal vergrault, lässt sie sich schwer wieder besänftigen. Aufmerksamkeitshascher, die nichts zu sagen haben, vergraulen die Community. Sie funktionieren bei RTL und Bild &#8211; im Web 2.0 dagegen funktionieren sie nur begrenzt.</p>
<h3><strong>10. Zuhören</strong></h3>
<p>Sobald Ihnen jemand erzählt, dass er anderer Meinung ist als Sie, reagieren Sie im Web vielleicht anders als im wirklichen Leben: Sie erklären, warum Sie Recht haben und er keine Ahnung. Lassen Sie das! Es gibt in Web-Gemeinschaften kaum etwas Schlimmeres als Klugscheißer und Rechthaber. Lassen Sie andere Meinungen zu, ziehen Sie viele Positionen in Betracht &#8211; jede hat ihre Berechtigung. Verstehen Sie auch die kulturellen und gesellschaftlichen Hintergründe der anderen Community-Mitglieder, die teilweise aus ganz anderen Ecken der Erde stammen können als Sie. Sie wissen auch nicht alles, lernen Sie zuzuhören und nehmen Sie sich die Zeit, darüber nachzudenken.</p>
<h3><strong>11. Nett zueinander sein</strong></h3>
<p>Seien Sie nett zueinander. Klingt altmodisch und naiv &#8211; es ist aber ernst gemeint.</p>
<p>Quelle: <a title="www.computerwoche.de" href="http://www.computerwoche.de/knowledge_center/web/1879638/" target="_blank">computerwoche.de</a></p>
<p>Quelle des Beitrages: <a title="www.focus.de" href="http://www.focus.de/digital/computer/verbraucher-von-der-leyen-fordert-benimm-regeln-fuers-internet_aid_419733.html" target="_blank">focus.de</a></p>
<p>Siehe auch: <a title="http://www.golem.de/0907/68552.html" href="http://www.golem.de/0907/68552.html" target="_blank">golem.de</a></p>
<p>Siehe auch: <a title="www.gulli.com" href="http://www.gulli.com/news/zensursula-verhaltenskodex-f-r-2009-07-23/" target="_blank">gulli.com</a></p>
<p>Siehe auch: <a title="www.netzwelt.de" href="http://www.netzwelt.de/news/80340-leyen-fordert-benimm-regeln-internet.html" target="_blank">netzwelt.de</a></p>
<p>Siehe auch: <a title="www.forestwalk.de" href="http://www.forestwalk.de/?p=173" target="_blank">forestwalk.de</a></p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Cartea/filmul/muzica/]]></title>
<link>http://irinatomici.wordpress.com/2009/07/22/carteafilmulmuzica/</link>
<pubDate>Wed, 22 Jul 2009 08:18:04 +0000</pubDate>
<dc:creator>Irina</dc:creator>
<guid>http://irinatomici.wordpress.com/2009/07/22/carteafilmulmuzica/</guid>
<description><![CDATA[Cartea: The Story of B, de Danel Quinn, un fel de  continuare a cărții &#8220;Ismael&#8221; , de car]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><h2><span style="color:#888888;">Cartea:</span></h2>
<p><strong><a href="http://en.wikipedia.org/wiki/The_Story_of_B"><img class="alignright" title="The story of B" src="http://upload.wikimedia.org/wikipedia/en/e/ed/DanielQuinn_TheStoryOfB.jpg" alt="" width="206" height="330" /></a><a href="http://en.wikipedia.org/wiki/The_Story_of_B">The Story of B</a></strong>, de Danel Quinn, un fel de  continuare a cărții &#8220;Ismael&#8221; , de care am amintit <a title="Ismael, Daniel Quinn" href="http://irinatomici.wordpress.com/2009/04/19/ce-i-de-citit/">aici</a>.</p>
<p>Spre deosebire de Ismael, cartea asta conține și ceva acțiune, înafară de &#8220;învățăminte&#8221;. Despre ce-i vorba? Un preot laurențian care  e trimis de către superiorii săi în Europa, ca să se ocupe de un caz. Se pare că Antichristul, &#8220;B&#8221;,  e pe-acolo, își predică învățămintele blasfemitoare, iar cei care-l urmează nu-s puțini deloc, așa că domnu&#8217; ăsta e un adevărat pericol pentru credință și trebuie eliminat. Iar preotul nostru trebuie să se infiltreze direct în cercul lui, să spioneze, să afle ce și cum, dar ajunge să renunțe la credințele sale religioase, în favoarea ideilor lui &#8220;B&#8221;. Oare ce-i așa de atrăgător în predicile &#8220;anticristului&#8221;?</p>
<p>Cartea o găsiți <a title="The story of B" href="http://www.scribd.com/doc/7829418/Daniel-Quinn-The-Story-Of-B">aici</a>, puteți să o printați dacă aveți cont.E în engleză.</p>
<p>Ismael, în română –<a href="http://www.scribd.com/doc/7829409/Daniel-Quinn-Ismael-Romanian">aici</a>.</p>
<p>O chestie din carte care mi-a plăcut în mod deosebit, și nu știu dacă reușesc să o transpun prea bine aici, acum, dar încerc:</p>
<p>Civilizația noastră acționează conform unei viziuni. Una autodistructivă, după cum își dă seama toată lumea în ultima vreme. Iar viziunea asta  e ca un râu, un fluviu care curge, iar râul o ia în direcția asta a autodistrugerii. Programele (de ecologie, sociale, etc) sunt doar bețe puse în calea acestui râu, în încercarea de a-l opri. Dar dacă se vrea o schimbare, întregul râu trebuie deviat de la cursul său, iar bețele din calea lui nu ajută la nimic. Lumea nu va fi schimbată de oameni cu mentalități vechi implementând programe noi, ci de către oameni cu mentalități shimbate, cu o viziune nouă. Odată schimbată viziunea, programele nu mai sunt necesare.</p>
<h2><span style="color:#888888;">Filmul:</span></h2>
<p><strong><a title="Human Nature" href="http://www.imdb.com/title/tt0219822/">Human Nature</a> </strong></p>
<p>Regizor: Michael Gondry, care a regizat, printre altele  <em>Eternal Sunshine of the Spotless</em> <em>Mind</em> și <em>The Science of Sleep.</em></p>
<p>Producător și scenarist: Charlie Kaufman ( <em>Being John Malkovich</em> și <em>Eternal Sunshine of the Spotless</em> <em>Mind</em>).</p>
<p>L-am văzut azi noapte, a 2-a oară, după ce prima dată l-am văzut prin liceu. Atunci parcă mi-a plăcut. Acum nu, deși subiectul era unul promițător. Ce urmează sunt niste chestii care mi-au trecut prin minte în timp ce mă uitam, nu o analiză amănunțită sau mai știu eu ce. N-am chef de de-astea acuma <img src='http://s.wordpress.com/wp-includes/images/smilies/icon_razz.gif' alt=':P' class='wp-smiley' /> </p>
<p>Avem așa: omul civilizat și conformismul său (hilar, în film, că e comedie), și omul necontaminat de civilizație. De nici un fel de civilizație sau cultură ( Unu&#8217; pe care l-au găsit în pădure, crescut de o maimuță. Mă rog, de un om care se credea maimuță).</p>
<p><img class="size-medium wp-image-555 alignright" title="Puff" src="http://irinatomici.wordpress.com/files/2009/07/picture-1.jpg?w=300" alt="Puff" width="300" height="199" />Prima greșeală: ideea că civilizația noastră e singura. Dacă ceva nu e parte din ea, e catalogat ca &#8220;natural&#8221;, sălbatic, primitiv. Iar au uitat ăștia că pe lângă cultura noastră și modul nostri de viață mai sunt și altele.</p>
<p>Poate că am luat filmu&#8217; prea în serios, dar: premisele din filmu&#8217; ăsta mi se par  greșite. În film, omul ăsta sălbatic e prezentat cu comportament de maimuță. Și ăsta n-ar fi neaparat un lucru rău, dar oamenii, ca specie, și-au format culturi, cu mult înainte de începuturile civilizației noastre. Omul a devenit om (homo sapiens) pentru că a învățat să folosească unelte, (chiar și unele maimuțe folosesc unelte, nu? ) și-a  găsit adăposturi, apoi și le-a construit, purta haine, în lipsa blănii.  Omul nu trăia singur, dezbrăcat, în copaci. Modul în care e prezentat personaju&#8217; nostru e unul care ridiculizează total omul necontaminat de civilizația noastră, întărind doar viziunea pe care o avem despre &#8220;oamenii primitivi&#8221;. Liberi fără să aibă absolut nimic. Suntem noi, de 10 000 de ani, și tot ce e înafara perioadei ăsteia, e un hău negru și înfricoșător.</p>
<p>Ok știu, și situația e excepțională. Personajele care îl găsesc pe omu&#8217; din pădure nu găsesc o familie de oameni &#8220;sălbatici&#8221;, ci unul. Era singur. A fost crescut de unu&#8217; care se credea maimuță, deci oarecum îi sunt justificate gesturile de maimuță. Dacă filmului îi zicea &#8220;Ape Nature&#8221;, n-aș fi avut nimic de comentat. Dar îi zice &#8220;Human Nature&#8221;.  În fine, e o comedie, știu. Dacă nu era în regia unuia care a făcut câteva filme foarte faine, iar n-aveam nimic de comentat. Oh well.</p>
<p>A doua greșeală (și am mai vorbit de asta pe-aici): Ideea că omul în esență este <em>rău</em>. Nu-s de acord și punct.</p>
<p>A treia greșeală: Distincția făcută dintre oameni și natură. Sunt oamenii – și de cealaltă parte e hăul ăla negru, primitiv, &#8220;natural&#8221;, înfricoșător sau idealizat: Natura. Citiți mai mult despre asta <a title="Natura" href="http://www.gab.ro/2009/07/natura/">aici.</a></p>
<p>Aș mai continua dar iar mă lungesc prea mult. Sunt și câteva chestii faine în film, nu zic nu. E și entertaining. Patricia Arquette e lovely as always, dezbrăcată sau nu, acoperită de păr sau nu. Mai bine îl vedeți voi. Și poate dacă citiți cărțile de care am zis mai sus, o să înțelegeți mai bine unde încerc să bat.</p>
<h2><span style="color:#888888;">Muzica:</span></h2>
<p><span style="color:#888888;"> </span><span style='text-align:center; display: block;'><object width='425' height='350'><param name='movie' value='http://www.youtube.com/v/UubfH-1S43k&#038;rel=1&#038;fs=1&#038;showsearch=0&#038;hd=0' /><param name='allowfullscreen' value='true' /><param name='wmode' value='transparent' /><embed src='http://www.youtube.com/v/UubfH-1S43k&#038;rel=1&#038;fs=1&#038;showsearch=0&#038;hd=0' type='application/x-shockwave-flash' allowfullscreen='true' width='425' height='350' wmode='transparent'></embed></object></span></p>
<p>Most people think, /Great God will come from the skies, /Take away everything/ And make everybody feel high./But if you know what life is worth,/You will look for yours on earth:/And now you see the light,/You stand up for your rights.</p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Schimbare]]></title>
<link>http://skillzbreak.wordpress.com/2009/07/10/schimbare/</link>
<pubDate>Fri, 10 Jul 2009 18:38:15 +0000</pubDate>
<dc:creator>skillzbreak</dc:creator>
<guid>http://skillzbreak.wordpress.com/2009/07/10/schimbare/</guid>
<description><![CDATA[Pe cand asistam la orele de filozofie, (asta in zilele bune in care reuseam sa prind sunetele in ure]]></description>
<content:encoded><![CDATA[Pe cand asistam la orele de filozofie, (asta in zilele bune in care reuseam sa prind sunetele in ure]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Romania the fucking country]]></title>
<link>http://jitarumugurel.wordpress.com/2009/06/24/romania-the-fucking-country/</link>
<pubDate>Wed, 24 Jun 2009 09:38:52 +0000</pubDate>
<dc:creator>Jitaru G.</dc:creator>
<guid>http://jitarumugurel.wordpress.com/2009/06/24/romania-the-fucking-country/</guid>
<description><![CDATA[  De ce incep cu romanica noastra? Buna intrebare ! Unu la mana,Traiesc in aceasta tara de tot rahat]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p> </p>
<div>
<div>De ce incep cu romanica noastra? Buna intrebare ! Unu la mana,Traiesc in aceasta tara de tot rahatul unde fiecaruia dintre noi ne pasa mai mult de ograda vecinului si unde oricine,oricand face ce vrea.Politica lasa de dorit,civilizatia nu mai vorbesc si poporul&#8230;plictisit!</div>
<div>Suntem un fel de rahat lasat in soare care se scalda-n mirosul sau oribil si mai rau,ne si place.Sa mai continui? Nu cred.Sper sa nu va fi facut greata dar asta-i adevarul ! De ce sa o mai dam cotita?Suntem mai primitivi decat credem!</div>
<div><img class="aligncenter size-full wp-image-403" title="Jitaru G." src="http://jitarumugurel.wordpress.com/files/2009/06/cur_cu_romania.jpg" alt="Jitaru G." width="320" height="214" /></div>
</div>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Hjärnfisar.]]></title>
<link>http://banoona.wordpress.com/2009/06/10/toalettens-avskildhet/</link>
<pubDate>Wed, 10 Jun 2009 13:43:01 +0000</pubDate>
<dc:creator>Patrik Moen</dc:creator>
<guid>http://banoona.wordpress.com/2009/06/10/toalettens-avskildhet/</guid>
<description><![CDATA[På toaletten får jag möjlighet att i ett isolerat tillstånd begrunda en serie av underliga tankar. I]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p>På toaletten får jag möjlighet att i ett isolerat tillstånd begrunda en serie av underliga tankar. Idéer jag normalt sett inte får möjlighet att utveckla då jag blir distraherad av annat- och andra. Så fort mina skinkor nuddar den där kalla sitsen infinner sig en tystnadens stämning. Inte på ett negativt vis. Utan snarare en fridfull känsla av att få befinna sig i ett lugn. Förhoppningsvis utan en följande storm i porslinsskålen jag siktar på.</p>
<p><img class="size-full wp-image-141 alignnone" title="toa" src="http://banoona.wordpress.com/files/2009/06/toa.jpg" alt="toa" width="500" height="375" /></p>
<p>Senast satt jag och förundrades över hur road jag kan bli av slumpmässiga historiska fakta som tråkar ut de flesta, inklusive min kära sambo. Och hennes familj. Fakta som inte fyller någon funktion i sig, eller kan tänkas göra det över någon överskådlig framtid. Men när jag läser/hör dem blir jag omedelbart fylld med en glädje och vill dela med mig av dem till andra. Visste ni t.ex att John Wilkes Booth (mannen som sköt Abraham Lincoln) hade en äldre bror vid namn Edwin? Som mitt under brinnande inbördeskrig befann sig vid en tågstation i Jersey City där han såg en ung man trilla ner på rälsen. Förskräckt hoppar han efter och lyckas släpa undan den blåslagna och förvirrade ynglingen precis innan han skulle krossats av ett lokomotiv. Den unga herrens namn? Robert Todd Lincoln, Abraham Lincolns äldste son.</p>
<p>Abraham Lincolns mördare kanske hade behövt få skita lite oftare och därmed skjutit mer sällan. Faciliteterna för sådant måste ha varit hemskt primitiva under hans levnadstid. Att han skulle ha försökt undvika att slita ner sex lager tjockt ylletyg flera gånger om dagen under sådana omständigheter, bara för att få lätta på trycket och kanske filosofera en anning, är inte en helt absurd tanke. Förstoppad och rasist lär inte vara en bra kombination. För någon inblandad.</p>
<p>&#8220;Intressant!&#8221; -  tänker jag för mig själv, mellan krystningarna. Jag börjar begrunda livets mönster och hur otroligt det är att tillfälligheter kan omforma människors liv. Fylld med en något större livsglädje och ett lättare språng, delvis för att en vikt lättats om inte från mina axlar så en annan region av min kropp, genomför jag den lilla ritualen jag alltid genomför mot slutet av ett toalettbesök. Två små kluttar flyttande tvål, en i vardera handflata, som jag sedan sammanför under vattenstrålen. Medan det enda ljudet i rummet är av vatten som far ner i avloppet lekar jag att mina intvålade händer är två uttrar som brottas. En fantasi som jag ständigt återkommer till inom vattenklosettens fridfulla väggar.</p>
<p>En utter gör trots allt ingen förnär.</p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Beatbox Battle World Championship]]></title>
<link>http://iamblah.wordpress.com/2009/05/28/beatbox-battle-world-championship/</link>
<pubDate>Thu, 28 May 2009 09:48:59 +0000</pubDate>
<dc:creator>terryjdski</dc:creator>
<guid>http://iamblah.wordpress.com/2009/05/28/beatbox-battle-world-championship/</guid>
<description><![CDATA[The most talented beatbox artists on the planet will meet this weekend in Berlin, Germany to compete]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p>The most talented beatbox artists on the planet will meet this weekend in Berlin, Germany to compete in the 2009 Beatbox Battle World Championship.  The event kicks off Friday, May 29th, and <a href="http://www.beatboxbattle.com">www.beatboxbattle.com</a> and freecaster.tv are teaming up to bring fans a live webcast via the beatboxbattle website.  Beatboxbattle recently hosted an online competition on Youtube, giving one lucky (and talented) wildcard artist the opportunity to win a spot in the championship.  This was the first ever online championship, and the competition was ridiculous.  In the end though, it was 17-yr old Julia Dales from Canada who took down the boys to take down the title.  Good luck to Julia in Germany!   Here are my favorite artists from the Top 10 online finishers (including the champ).</p>
<p><span style='text-align:center; display: block;'><object width='425' height='350'><param name='movie' value='http://www.youtube.com/v/8ZsML4uWoiw&#038;rel=1&#038;fs=1&#038;showsearch=0&#038;hd=0' /><param name='allowfullscreen' value='true' /><param name='wmode' value='transparent' /><embed src='http://www.youtube.com/v/8ZsML4uWoiw&#038;rel=1&#038;fs=1&#038;showsearch=0&#038;hd=0' type='application/x-shockwave-flash' allowfullscreen='true' width='425' height='350' wmode='transparent'></embed></object></span></p>
<p><span style='text-align:center; display: block;'><object width='425' height='350'><param name='movie' value='http://www.youtube.com/v/eBpvtp65Pns&#038;rel=1&#038;fs=1&#038;showsearch=0&#038;hd=0' /><param name='allowfullscreen' value='true' /><param name='wmode' value='transparent' /><embed src='http://www.youtube.com/v/eBpvtp65Pns&#038;rel=1&#038;fs=1&#038;showsearch=0&#038;hd=0' type='application/x-shockwave-flash' allowfullscreen='true' width='425' height='350' wmode='transparent'></embed></object></span></p>
<p><span style='text-align:center; display: block;'><object width='425' height='350'><param name='movie' value='http://www.youtube.com/v/3H55eJcH0ck&#038;rel=1&#038;fs=1&#038;showsearch=0&#038;hd=0' /><param name='allowfullscreen' value='true' /><param name='wmode' value='transparent' /><embed src='http://www.youtube.com/v/3H55eJcH0ck&#038;rel=1&#038;fs=1&#038;showsearch=0&#038;hd=0' type='application/x-shockwave-flash' allowfullscreen='true' width='425' height='350' wmode='transparent'></embed></object></span></p>
<p><span style='text-align:center; display: block;'><object width='425' height='350'><param name='movie' value='http://www.youtube.com/v/IAioUkd1aSI&#038;rel=1&#038;fs=1&#038;showsearch=0&#038;hd=0' /><param name='allowfullscreen' value='true' /><param name='wmode' value='transparent' /><embed src='http://www.youtube.com/v/IAioUkd1aSI&#038;rel=1&#038;fs=1&#038;showsearch=0&#038;hd=0' type='application/x-shockwave-flash' allowfullscreen='true' width='425' height='350' wmode='transparent'></embed></object></span></p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Razbunare...]]></title>
<link>http://ecrizabaaaaaaaaaaah.wordpress.com/2009/02/22/razbunare/</link>
<pubDate>Sun, 22 Feb 2009 20:31:07 +0000</pubDate>
<dc:creator>RMN</dc:creator>
<guid>http://ecrizabaaaaaaaaaaah.wordpress.com/2009/02/22/razbunare/</guid>
<description><![CDATA[Acum cativa ani, in timpul vacantei de vara, student fiind, am lucrat ca vanzator intr-un magazin de]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p>Acum cativa ani, in timpul vacantei de vara, student fiind, am lucrat ca vanzator intr-un magazin de articole sportive in unirea. A fost primul meu job. Bine, fara sa luam in calcul sondajele de opine sau studiile de piata (ca sa sune mai pompos) facute pe strada, fie ploaie fie frig, pentru un ban in plus. Ca in orice chestie noua, jobul asta mi-a deschis ochii in anumite directii. M-a responsabilizat dar am invatat sa fac si multe prostii (sa nu cumparati niciodata fara bon fiscal!) . Firma pentru care lucram avea doua astfel de magazine in Unirea iar noi, vanzatorii, ne mai trageam vizite cand aveam timp. Intr-una din seri, care s-a dovedit a fi si ultima, ramasesem singur in magazin si am primit o vizita de la un coleg  vanzator &#8220;de dincolo&#8221;, cum le spuneam noi colegilor. In acelasi moment, in magazinul care pana atunci fusese gol, au inceput sa intre clienti. E greu sa faci fata clientilor care-ti cer diferite marimi si culori de pantofi sau haine si sa  mai stai si cu ochii pe dulapul (uitat descuiat) in care stateau incasarile. <!--more-->Colegul venit in vizita se ofera sa ma ajute. Apreciez foarte mult asta atunci.  Ramane el la casa sa incaseze eventuale vanzari iar eu zbor printre rafturi si clienti pana in depozit si inapoi sa aduc ce se cere. Valul trece si magazinul  ajunge iar gol. Se incheie programul, trag oblonul si fac bilantul. Ce-am scris pe foaie tre&#8217; sa fie si-n dulap sub forma de bani. Dar nu e. Lipsesc 8 milioane. O avere pentru mine la vremea aia. Lucram pe 4.  Panica si nervi. Multi nervi. Si mai multi nervi cand imi dau seama ca singurul care ar fi putut sa-i ia e colegul. Sun si anunt pe toata lumea. De la sefa de magazin pana la sefu sefilor de pe la Cluj de undeva. Toate sfaturile indeamna la calm si la o adunare maine dimineata pentru un scurt inventar. Scurtul inventar de a doua zi s-a incheiat cu demisia fortata a mea, a altui coleg de tura absent nemotivat  si a sefei de magazin. Stiu, am gresit si-mi asum vina pentru dulapul descuiat si lasat nesupravegheat si pentru increderea in exces aratata colegului binevoitor.</p>
<p>Dar acum, dupa 5 ani, mai trec uneori prin unirea. Si intru pe la magazinul unde lucreaza el. Ma indeamna ceva. O curiozitate sora cu sevrajul. Dar nu e numai curiozitate. E o sete primitiva de razbunare. Intru si-l caut din priviri. Il vad ca e inca acolo, tot vanzator. Cand eram colegi el avea deja 28 de ani.  Ma prefac interesat de un articol incat sa ajung langa el, aproape, sa ma observe si sa aiba timp sa ma recunoasca. Nu ma grabesc. Sunt calm si meticulos. Sarcastic si pervers gesturi. Il observ si eu. Devine stangaci si timorat. Ma intorc brusc spre el si-l intreb din priviri, dand din cap superior, cu compasiune, &#8220;tot aici esti ma?&#8221; iar apoi sec cu glas tare &#8220;ai un 45 la asta?&#8221;.</p>
<p>Nu ma laud cu asta. Dar nici nu regret.</p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Sjuka män och bittra kärringar!]]></title>
<link>http://zimonz.wordpress.com/2009/02/17/sjuka-man-och-bittra-karringar/</link>
<pubDate>Tue, 17 Feb 2009 09:47:37 +0000</pubDate>
<dc:creator>zimons</dc:creator>
<guid>http://zimonz.wordpress.com/2009/02/17/sjuka-man-och-bittra-karringar/</guid>
<description><![CDATA[Då har vinterns hosta och förkylning dragit igång. Jag ligger nerbäddad och känner mig som en gamla ]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p>Då har vinterns hosta och förkylning dragit igång. Jag ligger nerbäddad och känner mig som en gamla hund, en byracka, en smuttspäls. Jag hostar konstant och snyter mig så mycket att det rasslar i hjärnan på mig. Jag ber om ursäkt för beskrivningarna men det är så det känns. Jag kan inte sluta vara sjuk för att jag ber om att få slippa.</p>
<p>Personligen så blir jag illa berörd över alla kvinnors tjat över hur män blir som små barn när dom är sjuka!  Alla som blir sjuka blir trötta och alla vill väl ha lugn och ro då! Det tror jag inte en sekund på att det handlar om hur vida vi är män, kvinnor eller transexuella. Detta handar om en primitiv kroppsreflex som säger åt oss att ta det lugnt för att överleva. De män som blir som små barn när dom är sjuka är säkerligen lika barnsliga när dom är friska också men att dom då inte vågar släppa taget om sin mandom och sin mansroll. Men när sjukdomen inträder så rivs muren/rollen och då blir mannen som ett barn för sin partner, eftersom partnern i sin tur vill att mannen ska vara kvar i rollen som DEN starka mannen. Samma kvinnliga partners som säkerligen sitter med en bag in box med vänninorna ocg klagar på att deras män är så &#8220;kalla/stela&#8221; och att kvinnorna saknar barnet och den lekfulla mannen/barnet. När barnet släpps fram så börjar kriget eftersom kvinnan får en man utan krig och maktbegär och mannen som finns kvar i den vuxna kroppen är hjälplös ocg tacksam för omsorg. Hur vill ni kvinnor ha era män? Männen som är sjuka är inte bara ett virus-problem, utan ett samhällsproblem som måste börjas luckra upp om vi ska tala om jämnställdhet och fria lyckliga relationer. Barnen i oss alla har behov av uppmärksamhet, men inte av konflikter eller kritik. Alla vuxna män, ta hand om era egna barn, släpp ut dom lite oftare och låt dom leka, inte bara när ni är sjuka och ensamma, släpp ner pungen ocg landa! Kvinnor som klagar, sluta upp att kackla på andra ocg behåll era trötta bittra käftar för er själva eller på era sy klubbar!</p>
<p>/Zimón</p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Vild ungdom]]></title>
<link>http://nuelleraldrig.wordpress.com/2008/11/10/vild-ungdom/</link>
<pubDate>Sun, 09 Nov 2008 22:16:33 +0000</pubDate>
<dc:creator>blondie60</dc:creator>
<guid>http://nuelleraldrig.wordpress.com/2008/11/10/vild-ungdom/</guid>
<description><![CDATA[En del har ju en &#8216;hej vild&#8217; ungdom. Så har det varit genom tiderna inte bara i dagens lä]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p><img src="http://images.google.se/url?q=http://www.gotlandsfoto.se/butiken/images/butiksbilder/farg/farg_30x40/yxa.jpg&#38;usg=AFQjCNEYuy7SpzisHzjKr5zSk0Hp_LPz1g" alt="" width="165" height="107" /></p>
<p>En del har ju en &#8216;hej vild&#8217; ungdom. Så har det varit genom tiderna inte bara i dagens läge. Ibland när jag tänker på dagens ungdomar så tycker jag att dom har det ganska tufft på något sätt. Men tänk hur det kunde vara förr och vad man lärde sig av det. Allt var mer primitivt, inte snack om att vara uppkopplad till msn, bilddagboken eller facebook, nej. En del barn kanske följde med och<a href="http://enlitenj-ablogg.blogspot.com/2008/11/nackade-hns-o-vild-ungdom.html" target="_blank"> fixade lite middag till bordet</a>. Tänk om det skulle vara så idag&#8230;jag skulle nog vara vegetarian:)</p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Nu cred în omul primitiv]]></title>
<link>http://nabbu.wordpress.com/2008/10/08/nu-cred-in-omul-primitiv/</link>
<pubDate>Tue, 07 Oct 2008 21:26:58 +0000</pubDate>
<dc:creator>Nabbú</dc:creator>
<guid>http://nabbu.wordpress.com/2008/10/08/nu-cred-in-omul-primitiv/</guid>
<description><![CDATA[Nu mi se pare o ipoteză plauzibilă. Omul-maimuţă, care vâna, făcea focul, şi în timpul liber picta p]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p><span style="color:#000000;"><img class="alignright size-full wp-image-291" title="op" src="http://nabbu.wordpress.com/files/2008/10/op.jpg" alt="" width="200" height="150" />Nu mi se pare o ipoteză plauzibilă. Omul-maimuţă, care vâna, făcea focul, şi în timpul liber picta peşteri, este o imagine bizară.</span></p>
<p><span style="color:#000000;">Cred în evoluţie, dar nu pornind de la nişte oameni animalizaţi. Cred că în oamenii din preistorie trăiau altfel de suflete, o altfel de înţelegere a lumii. Nu una <span style="color:#000000;">„primitivă”, ci doar diferită.</span></span></p>
<p><span style="color:#000000;">Nu văd cum o specie de animale poate evolua pentru a acomoda suflete umane. Nu pot accepta o teorie cvasi-generalizată, care ignoră contribuţia centrelor spirituale la apariţia facultăţilor noi în omenire. Materia nu poate evolua prin sine însăşi, pentru că e alcătuită numai din forţe de dezintegrare.<br />
</span></p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[iesirea de sub "jugul barbatului" si alte peripetii]]></title>
<link>http://confruntadurerea.wordpress.com/2008/08/30/iesirea-de-sub-jugul-barbatului-si-alte-peripetii/</link>
<pubDate>Sat, 30 Aug 2008 02:31:19 +0000</pubDate>
<dc:creator>confruntadurerea</dc:creator>
<guid>http://confruntadurerea.wordpress.com/2008/08/30/iesirea-de-sub-jugul-barbatului-si-alte-peripetii/</guid>
<description><![CDATA[De ieri si pana azi am crezut ca o sa treaca. Ca o indigestie. Am zis ca daca mananc paine prajita c]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p><a href="http://confruntadurerea.files.wordpress.com/2008/08/femaleorgasm.jpg"><img class="aligncenter size-full wp-image-658" src="http://confruntadurerea.wordpress.com/files/2008/08/femaleorgasm.jpg" alt="" width="500" height="375" /></a></p>
<p><strong>De ieri si pana azi am crezut ca o sa treaca. Ca o indigestie. Am zis ca daca mananc paine prajita cu branza o sa uit si o sa ma tin integral de promisiunea de a nu mai mentiona personalitati romanesti decat atunci cand sunt ca lumea. Dar sa stiti ca nu o sa vorbesc cu adevarat despre ce a zis Monica Tatoiu. Jur ca nu. Ce a zis ea a fost microbul plantat ieri la mine in stomac si ce zic eu azi este ceaiul de plante purificator dupa o noapte de vomitat sau chiar de borat, daca e sa descriu exact starea lucrurilor. Il rog de la bun inceput pe tatal meu sa ma ierte ca voi vorbi despre lucruri pe care un tata nu vrea sa le stie despre fiica lui. El este cel mai destept, cel mai fin si cel mai</strong><!--more--><strong> emancipat tata din lume dar cred ca unele chestii vor fi cam grele pana si pentru el.<br />
</strong></p>
<p><strong>Dar sa revin la microb: Monica Tatoiu a zis intr-o emisiune la Realitatea ca femeia este nefericita atunci cand iese de sub jugul barbatului pentru ca atunci cand iese de sub acest jug ea trebuie sa-si asume nefericirea. Eu am vrut sa vad starea vremii, am vrut sa stiu daca se termina odata vremea asta baloasa. Si am auzit asta cu jugul de la Monica Tatoiu. Am ciulit urechile, mi-am zis ca o sa se auda niste ragete de furie afara, ca atunci cand rateaza Steaua un gol, m-am gandit ca iese lumea pe strada si ca nu vor mai conteni sanctiunile pentru monstruozitatea primitiva scoasa pe gura de doamna Tatoiu. Dar nu s-a auzit nici un sunet asa ca m-am culcat catre dimineata cu gustul asta infect in gura si am zis ca trebuie sa uit si sa ma fac bine fara prea multe discutii. Am visat barbati care ma striveau si care ma desconsiderau, am visat corpuri care ma apasau in niste saltele si un caine schiop, singurul element caruia nu i-am gasit legatura cu doamna Tatoiu si cu jugul barbatului, fie el ridicat sau lasat. In timp ce mi-am baut cafeaua mi-am amintit ca mai demult am auzit-o pe doamna Tatoiu spunand ca este de datoria unei femei sa se prefaca in timp ce face sex. Sa mimeze placerea. A mai adaugat ceva care continea termenii “biblic” si &#8220;taina&#8221; dar nu imi mai aduc aminte ce. Cred ca mi s-au inchis toate supapele chiar in timp ce vorbea.<br />
</strong></p>
<p><strong>Mi-am adus apoi aminte de un drum catre Brasov, drum pe care l-am facut cu doi baieti. Unul senzational si celalalt un dobitoc, un actor bucurestean destul de bun dar un dobitoc in orice era legat de viata. Eu stateam in fata cu baiatul destept si actorul statea in spate. Tot drumul ne-a vorbit despre halul in care a ajuns societatea romaneasca dat fiind ca se dau si la noi filme in care femeile spun barbatilor cum sa faca sex, cum sa se miste, unde sa le atinga, ce le place si ce nu. In clipa aia mi-am dat seama ca o sa dureze inca cel putin cincizeci de ani pana cand sa incepem sa ne revenim ca societate. La cafea, odata cu Monica Tatoiu, mi-a venit in minte si mizeria aia de drum.<br />
</strong></p>
<p><strong>Mare parte din viata mea am fost terorizata, indoctrinata, sufocata cu urmatoarele idei: dupa ce iti pierzi virginitatea iti pierzi putin si din stralucirea generala, barbatii te desconsidera daca te culci cu ei, femeia este trista dupa sex iar barbatul se duce si face pipi tocmai cand ea ar avea nevoie de tandrete, barbatul face o laba mica si se descarca neavand mare nevoie de femeie, la o adica. La toate astea s-au adaugat intotdeauna injuraturile legate de sexul cu mama cuiva. Femeia nu avea cine stie ce sanse, imi devenea din ce in ce mai clar.<br />
</strong></p>
<p><strong>Inainte de a sublinia scurt ce inseamna sa spui ce a spus doamna Tatoiu in cadrul unei societati ca a noastra, o sa demontez ideile care m-au sufocat, asa incat ele sa nu mai sufoce niciodata macar oamenii care imi citesc blog-ul si sa fie o buna platforma pentru concluziile mele in privinta povestii cu jugul. Nu are rost sa mai spun dar pierderea virginitatii nu inseamna mare cacat, cu atat mai putin pentru fizionomie. Nu se vede, nu se banuieste, nu se miroase, nu te schimba. Barbatii nesiguri pe ei, fara urma de emancipare si rafinament in oase si cu mame ca Monica Tatoiu te pot desconsidera daca faci sex cu ei. Barbatul se duce sa faca pipi dupa ce ejaculeaza asa cum si eu vreau sa ma duc sa fac pipi dupa ce am un orgasm. Fata care e trista si care se simte prost ca barbatul face pipi imediat dupa sex nu poate avea decat doua motivatii:<br />
</strong></p>
<p><strong>1. Nu a avut orgasm si atunci nu ii vine sa faca pipi si se simte prost pentru ca nu a avut orgasm, de-aia vrea tandrete – ma tem ca scriind aici imi aduc aminte ca doamna Tatoiu a spus in emisiunea in care s-a referit la sex ca e normal ca femeia sa fie trista dupa sex pentru ca barbatul este cel care obtine ceva iar femeia cea care ofera ceva. As vrea sa spun la capatul puterilor si mintilor mele ca sexul nu este o sceneta in care cineva se sacrifica in fata unui calau ci este o chestie din care toti oamenii care participa ar trebui sa iasa cu cel putin un orgasm.</strong></p>
<p><strong><br />
2. A avut orgasm si ii vine, in consecinta, sa faca pipi si e trista ca i-a luat-o ala cu care a facut sex inainte, ocupand baia.<br />
</strong></p>
<p><strong>Continuand cu demontarea ideilor preconcepute si sufocante, informez pe toata lumea ca “o laba mica” poate sa faca oricand si o femeie si sa se descarce perfect, avand si orgasm asigurat, poate ca masturbarea se justifica mult mai bine la femei decat la barbati dat fiind ca femeile termina mult mai rar decat barbatii atunci cand fac sex. Cat despre injuraturi, nu pot decat sa fiu fericita ca exista Peaches, care a oficializat si popularizat termenul de “fatherfucker”, termen care sa se alature civilizat si democratic celui de “motherfucker”. Pentru romani transformarea ar implica: “sa-l fut pe tac-tu”, “futu-ti gatii lu’ tac-tu”, “baga-mi-as pula in tac-tu”.<br />
</strong></p>
<p><strong>Nu sunt feminista, nu am fost niciodata, feminismul imi pare un dezechilbru al societatii, astept sa se potoleasca dar ii inteleg cauzele, radacinile. Insa nu pot sa inteleg de ce o femeie in toate mintile ei ar folosi exprimari ca “jugul barbatului” si ar mai si spune ca nu e bine sa iesi de sub el. Nu inteleg cum in mijlocul nenorocirii sexuale si sociale romanesti poti indrazni sa spui dementa asta si dementa cealalta cu prefacutul la sex, cu datoria de a face asta, nu inteleg cum poti purta astfel de responsabilitati pe umar intr-o tara in care majoritatea barbatilor considera femeia o fiinta inferioara, usor de abuzat. Sper ca vrea doar sa isi mentina popularitatea lingand in fund misoginismul barbatilor romani si ideile babelor gen tanc sovietic. Sper ca e o strategie de marketing, sper ca-si musca limba si ca stie ca nici o femeie nu trebuie sa fie sub jugul nimanui si ca relatia dintre barbat si femeie a incetat de mult sa mai fie privita in termeni de sluga si stapan. Sper ca stie ca nu poti jigni cu nimic mai rau un barbat decat prefacandu-te ca el este bun la pat, nedandu-i astfel nici o sansa de a deveni cu adevarat bun la pat. Si mai sper ca stie ca barbatii romani cretini, impotenti, batausi, mitocani s-au umflat in pene auzind-o, confirmandu-si ca sunt in siguranta si ca nu o sa ajunga si la noi teribila “moda” in care femeia si barbatul constituie individualitati cu premise si puteri egale. Acum poti sa traiesti cum vrei, cu cine vrei si doar daca vrei, ideea este sa nu fie nici un jug prezent pe o raza de cativa kilometri.<br />
</strong></p>
<p><strong>Doamna Tatoiu a folosit o metafora, inteleg. Cea mai imputita metafora pe care am auzit-o in ultimii ani si cea mai periculoasa. Ea vorbeste despre cel mai rau jug dintre toate: cel social, cel emotional, cel relational. Si o face cu multa candoare, avand o expresie care ne subliniaza ca graieste mari vorbe intelepte. Intr-o tara in care abuzurile asupra femeilor, mai ales in cadrul unei relatii, sunt teribile si alarmant de numeroase.<br />
</strong></p>
<p><strong>Rog pe aceasta cale toate femeile care imi citesc acest post sa nu se (mai) prefaca niciodata ca au orgasm. Sa stea nemiscate, daca e plictiseala. Sa isi exprime cumva plictiseala, sa spuna cumva, sa arate cumva ca treaba e-n zadar si ca nici macar jugul nu le mai excita. Sa spuna ce vor, cand vor, sa se gandeasca la faptul ca nu procreerea este esenta sexului ci placerea. Cat despre jug, daca e o jucarie sexuala, sunt de acord, sper sa se gaseasca in vreun sex shop. A, era sa uit: nefericirea. Ca asta o macina pe doamna Tatoiu. Eu cred ca iesite de sub jug dar fara obligativitatea de a ne preface la sex o sa ne descurcam mai bine decat cu jugul pus si gemand ca niste ipocrite si ca niste miloage. Asumati-va odata nefericirea ca sa se linisteasca doamna Tatoiu si apoi sa urmam cu totii indemnul din finalul filmului “Eyes Wide Shut”. Inclusiv doamna Tatoiu, cat mai e timp. Asta cand sotul ei este acasa si nu la service-ul Volvo unde urla ca el are puterea financiara de a cere orice, inclusiv schema electrica a masinii asa incat sa schimbe el singur acasa niste beculete. Cu Volvo-urile e mai greu. Ele nu se pot preface ca au un sofer destept pe care-l cara cu placere.</strong></p>
<p><strong></strong></p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[daca nu vreau copii]]></title>
<link>http://confruntadurerea.wordpress.com/2008/08/26/daca-nu-vreau-copii/</link>
<pubDate>Tue, 26 Aug 2008 01:14:58 +0000</pubDate>
<dc:creator>confruntadurerea</dc:creator>
<guid>http://confruntadurerea.wordpress.com/2008/08/26/daca-nu-vreau-copii/</guid>
<description><![CDATA[Nu mai vreau sa dezamagesc oamenii care cauta pe Google sau in cadrul WordPress  “daca nu vreau sa f]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p><img class="aligncenter size-full wp-image-640" src="http://confruntadurerea.wordpress.com/files/2008/08/bitch.jpg" alt="" width="400" height="300" /></p>
<p><strong>Nu mai vreau sa dezamagesc oamenii care cauta pe Google sau in cadrul WordPress  “daca nu vreau sa fac copii” sau “ce fac daca nu vreau copii” sau “nu vreau copii” si ajung la mine pe blog unde este atinsa in treacat problema asta dar mult prea in treacat. Si am prins curaj sa o zic raspicat dupa ce am citit in romanul Sylviei Plath “Clopotul de sticla” ca mai sunt si alte fete cu probleme din astea in care oamenii de rand suparati pe diferente ar vrea sa arunce cu pietre.</strong><!--more--><strong> </strong></p>
<p><strong>Eu nu am intalnit pana acum nici o fata care sa imi spuna ca nu vrea copii. M-am simtit, asadar, si in aceasta privinta, singura, tampita, defecta, satanista, depresiva, anormala, “las-o, saraca”. Am incetat sa mai spun adevarul despre pozitia mea fata de facutul copiilor pentru ca mi-o luam de fiecare data intr-un fel sau altul si nu a mai rezistat nici macar fiinta mea “demonica” la asemenea lovituri. Am zis sa-mi tin parerea sub tacere si sa inghit aproape zi de zi treaba cu miracolul nasterii ca singurul rost pe lume al femeii. Dar ce e mai trist este ca unii au inceput sa spuna ca si al barbatului ar fi tot asta iar in acest moment chiar m-am speriat. Macar sa fi ramas doar conceptia scarboasa, misogina, primitiva ca femeia e aia cu nasterea ca unica sansa de a trai un miracol iar barbatul sa mai aiba si alte sanse la miracol, ca sa nu se tampeasca de tot.<br />
</strong></p>
<p><strong>Si, cum va spuneam, am gasit in romanul Sylviei Plath cel putin doua bucatele care spun limpede ceea ce am gandit si eu o viata intreaga. La fel ca atunci cand v-am povestit ca am vazut clipul de la “Closer” si mi-am dat seama ca dragostea nu trebuie sa fie romantica si ca mai am si eu o sansa de a iubi pe lumea asta, tot asa mi-am dat seama citind frazele astea, ca mai am si eu o sansa pe lumea asta, in general.<br />
</strong></p>
<p><strong>Nu vreau sa fac copii, pe scurt. Nici nu ma impotrivesc ideii ca intr-o zi, peste ani, o sa fac dar nu vreau din cale afara, nu am nici o tragere de inima, nu ma cuprinde nici un fior, nu imi vine in minte marea responsabilitate universala de a aduce copii pe lume sau de a-i creste. Ma gandesc ca poate o sa spun cateva chestii destepte catorva copii in viata asta si asa voi contribui la educatia si fericirea lor. In rest, nu ma vad cu copii si nu inteleg niciodata transformarea femeilor atunci cand au un copil. Nu, nu vreau sa aud “ o sa intelegi”, nu e genul meu sa imi schimb convingerile impamantenite dupa ani si ani de gandire si intoarcere pe toate partile printr-o simpla experienta biologica. Inteleg ca este important sa ai grija de cineva, inteleg ca este important sa ajuti pe cineva, inteleg ca e important sa iubesti pe cineva, nu inteleg de ce trebuie sa faci pe cineva. Nu inteleg monstruoasa coalitie a parintilor, socrilor de a-ti cere un &#8220;nepotel&#8221;, nu inteleg intrebarile legate de copil, nu inteleg toata agitatia care se creeaza in jurul sarcinii si nasterii. Ma tem ca a devenit un reflex si ca, la fel ca in multe alte situatii incarcate de clisee, nu se mai gandeste nimeni daca este fericit sau nu. Intra asa toti intr-un vartej si cand ies sunt prea obositi si demoralizati sa mai strige: “Stati, de fapt, nu imi doream copil!”. Eu strig de-acum si strig de cate ori am ocazia, fie si doar in interiorul mintii mele. Nu vreau. Am mai spus-o. De ce ar vrea cineva cu adevarat (dar cu adevarat) sa scoata un pepene prin organul cel mai drag unei femei si sa si-l faca praf si pulbere ca apoi pepenele iesit sa o stoarca de lapte, energie si identitate? De ce ar vrea cineva sa renunte la o relatie senzationala in care faci sex oricand, in care te plimbi, citesti, mergi la teatru, vezi filme, nu ai cine stie ce responsabilitati, esti indragostit si descoperi in fiecare zi ceva legat de omul de langa tine? De ce ar vrea cineva asta, daca ar sta singur cu el insusi intr-o camaruta, intr-o baita, intr-un holisor si s-ar gandi undeva departe de vocile care striga ca viata fara copii e searbada?<br />
</strong></p>
<p><strong>Sa va spun ceva: singurele cupluri pe care le-am cunoscut si care se iubesc, care inca se mai iubesc, nu au copii. Nu zic ca e regula, eu din astea am nimerit. Erau atat de indragostiti, atat de atenti unul cu celalalt, se pastrase intacta pasiunea initiala si ma faceau sa ma gandesc ca nu au avut nevoie de ceva care sa le umple si justifice casnicia. Va rog sa nu imi spuneti scarbosenia ca exista mai multe feluri de dragoste si ca dragostea se transforma, ca exista mai multe stadii ale ei, toate frumoase. Da, exista mai multe stadii ale ei da’ nu sunt toate frumoase si poate exista perechi care sa sfideze pe toata lumea, inclusiv psihologii si care sa stea ingrijorator de mult intr-un stadiu si anume in ala de inceput, netransformat, nealterat. Greu de crezut ca ar putea face asta dupa ce apare un copil care suge toata energia unei familii, care aduce galagie, pipi, caca, nevoia de atentie permanenta si oboseala aia crunta, de neimaginat (asta in cazul in care perechile nu paseaza copilul bunicilor, asa cum fac romanii mult prea des, nedandu-si seama ca asta inseamna ca nu sunt parinti cu adevarat ci ca au achizitionat produsul dar ca il vor ridica mai tarziu, cand vor putea fi parinti, acum nu sunt in stare dar nu au avut curajul sa recunoasca asta – si te mai intrebi de ce suntem o natie de tampiti si nefericiti).<br />
</strong></p>
<p><strong>N-am putut sa ma fac ca nu vad de cand sunt mica si pana astazi ca oamenii a caror minte o admir nu prea au copii. Gospodinele ar spune ca nu sunt fericiti si ca de-aia n-au, ca “nu si-au gasit perechea”. Da’ poate ca sunt prea fericiti ca sa aiba copii, poate au cu totul alte preocupari, la asta nu se gandeste nimeni. Glumesc putin dar nu complet. Daca exista oameni care au viata plina de ceva esential, de ceva real, atat de real si atat de puternic si glorios incat nu mai este loc de nimic? Daca exista si varianta asta? Daca extensia asta a noastra (copilul) este, in cele mai multe cazuri, doar speranta ca de data asta va iesi cu adevarat ceva, toate frustrarile proprii cazand pe capul copilului pentru care “te sacrifici” si pentru care “faci tot”. E, dupa mintea mea, o lupta disperata de a te mai salva pe tine cumva. Ceea ce teoretic si partial este demn de inteles dar, pe de alta parte, pune intr-o mare, mare dificultate copilul in cauza. Si te face pe tine un egoist imputit, un narcisist fara scapare in pofida altruismului pe care-l trambitezi.<br />
</strong></p>
<p><strong>Nici macar una din femeile pe care le-am intrebat “de ce ai vrut un copil?” nu mi-a raspuns cu adevarat. Va jur. Si am vorbit cu femei destepte, cu femei educate, cu femei in a caror judecata aveam incredere. Se tampisera deodata, cineva le spalase creierul, ma priveau infrante dar si putin deranjate. Raspunsurile au fost cam trei, cu toate ca am vorbit cu zeci de fete: “Hai, ma…”, “Cum adica de ce am vrut un copil?”, “O sa vezi ca atunci cand o sa te linistesti un pic o sa vrei si tu”. In ideea asta de “linistire”, nu ma voi linisti niciodata. Consider ca denumirea potrivita pentru aceasta linistire este “capitulare”. Ce e trist este ca si mama incepuse sa ma intrebe daca nu vreau sa fac un copil. Cand m-a intrebat asta, mi-am dat seama ca incetase sa ma mai cunoasca in fiecare detaliu si ca, mult mai grav, incetase sa mai spere ca viata mea ar putea fi altfel decat a celor din jur. Fara exagerare, a fost cea mai dureroasa jignire (chiar daca nu explicita) pe care am primit-o vreodata. Imi venea sa plang de ciuda si sa-i spun: “Sunt eu, sunt eu, nu ma recunosti, nu ma mai iubesti?”. M-am gandit doar ca nu isi mai are rostul nici un fel de discutie pe tema si mi-am promis in gand ca nu ma voi lasa dusa de valul asta al exploziei de copii in momentul in care viata nu iti mai ofera nici o provocare puternica si reala.<br />
</strong></p>
<p><strong>Sa nu ma suspectati de imaturitate. Cand spun ca imi pare mai interesanta o relatie cu un barbat decat una cu un barbat si niste copii nu sunt imatura ci poate prea matura. Nu ma gandesc ca opusul unei vieti cu copii ar fi o viata prin cluburi, o viata in care iti cauti vesnic haine si gonesti cu masini decapotabile prin cele mai snoabe metropole. Nu. Ma gandesc mai degraba la o viata plina de discutii si dragoste indragostita nu din aia “e sotul meu, am trecut prin atatea impreuna, cum sa nu-l iubesc” sau din aia “e un baiat atat de bun”, ma gandesc mai degraba la o viata in care sa nu spui niciodata “de cand cu asta micu’ nu am mai pus mana pe nici o carte” sau “de cand cu asta micu’ nici nu mai stiu ce piese de teatru mai sunt la Green Hours” sau alte chestii din aceeasi zona a blazarii, a terminarii, a adormirii.<br />
</strong></p>
<p><strong>Copilul se face atunci cand ceva scartaie, eu asa cred. Nu am auzit pe nimeni spunand: “eram atat de fericiti impreuna, ne-o trageam atat de misto zi de zi, aveam atat de multi prieteni, calatoream in atatea tari, aveam atat de multe de citit si descoperit, eram implicati in atatea proiecte spectaculoase, aveam atat de multe sa ne spunem incat ne-am hotarat sa facem un copil”.<br />
</strong></p>
<p><strong>Si poate asta e smecheria lumii asteia, poate asta e una din poantele Universului: sa te aduca pe cai diferite in acelasi punct de goliciune sufleteasca pe care sa nu-l poti umple decat cu un copil. Iar unii sa fie suficient de norocosi cat sa-l poata face cu cineva iar altii nu. Dar nu cred. Eu cred ca poanta lumii asteia este sa te aduca intr-un loc de goliciune sufleteasca pe care tu sa-l umpli diferit de felul in care stiu sa-l umple toti.</strong></p>
<p><strong></strong></p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[horizontális részletek, stílusok]]></title>
<link>http://pragaban.wordpress.com/2008/08/12/horizontalis-reszletek-stilusok/</link>
<pubDate>Tue, 12 Aug 2008 17:24:01 +0000</pubDate>
<dc:creator>pragaban</dc:creator>
<guid>http://pragaban.wordpress.com/2008/08/12/horizontalis-reszletek-stilusok/</guid>
<description><![CDATA[valamelyik nap tele volt a sajtó kevin phelps-el, az amerikai úszóval, aki további csúcsokat készült]]></description>
<content:encoded><![CDATA[valamelyik nap tele volt a sajtó kevin phelps-el, az amerikai úszóval, aki további csúcsokat készült]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[USA ein Entwicklungsland?]]></title>
<link>http://tomswochenschau.wordpress.com/2008/06/15/usa-ein-entwicklungsland/</link>
<pubDate>Sun, 15 Jun 2008 10:19:37 +0000</pubDate>
<dc:creator>tom</dc:creator>
<guid>http://tomswochenschau.wordpress.com/2008/06/15/usa-ein-entwicklungsland/</guid>
<description><![CDATA[Verlassen wir einen Augenblick die Zivilisation werfen einen Blick über den großen Teich auf die Ver]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p>Verlassen wir einen Augenblick die Zivilisation werfen einen Blick über den großen Teich auf die Vereinnahmten Staaten von Amerika:<br />
Die Nachfahren der europäischen &#8220;Zivilisationsflüchtlinge&#8221; haben in letzten <a href="http://tomswochenschau.wordpress.com/2008/03/15/die-kriege-der-usa/">160 Jahren</a> immer noch nicht gelernt, dass man Konflikte mit Verstand besser löst, als mit barbarischer (militärischer) Gewalt. Erst seit den 70&#8242;ern gelangten die Amerikaner allmählich zu der Erkenntnis, dass dunkelhäutige Personen auch Menschen sind und gestanden ihnen schrittweise gleiche Bürgerrechte zu. Ob sie schon soweit sind, für einen &#8220;afroamerikanischen&#8221; Präsidenten? Nun, dass Wahlkampf keine Popveranstaltung ist, scheinen sie auch noch nicht zu wissen. Liebe US-Politiker, richtiger Wahlkampf wird über Inhalte geführt, es geht keinesfalls darum den politischen Gegner durch <a href="http://my.barackobama.com/page/content/fightthesmearshome/">Lügen</a> zu <strike>dissen</strike> diffamieren! Und Überhaupt: Weder kann ein Terminator ein guter Gouverneur noch ein drittklassiger Cowboy (Reagan, Bush jr.) und erst Recht keine Tüte Pommes (McCain) ein guter Regierungschef sein! Ich bin also dafür, dass Europa endlich die Entwicklungshilfe für Euch streicht, indem man keine US-Politiker mehr zu teuren sinnlosen Staatsbesuchen einlädt, nur damit diese endlich mal was Anständiges zu Essen auf die Gabel kriegen <img src='http://s.wordpress.com/wp-includes/images/smilies/icon_wink.gif' alt=';-)' class='wp-smiley' /> </p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Mario Barth - Männer sind primitiv, aber glücklich...]]></title>
<link>http://vsan.wordpress.com/2008/05/30/mario-barth-manner-sind-primitiv-aber-glucklich/</link>
<pubDate>Fri, 30 May 2008 13:16:02 +0000</pubDate>
<dc:creator>vsan</dc:creator>
<guid>http://vsan.wordpress.com/2008/05/30/mario-barth-manner-sind-primitiv-aber-glucklich/</guid>
<description><![CDATA[Hiermit wollte ich mich für heute erst einmal ins Wochenende verabschieden, denn heute Abend werde i]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p>Hiermit wollte ich mich für heute erst einmal ins Wochenende verabschieden, denn heute Abend werde ich mir mit meinen Eltern und einem guten Freund das Bühnenprogramm des Frauenverstehers <strong>Mario Barth</strong> ansehen.</p>
<p>Wer mich kennt und zufälligerweise auch vor Ort ist (also eigentlich keiner =]) kann mir ja zuwinken, oder Hallo sagen~</p>
<p>Ansonsten werde ich euch noch ein schönes Wochenende wünschen. Vorerst ist das WE etwas verplant, weshalb ich nicht wieß ob&#8217;s die Tage noch ein Update geben wird.</p>
<p>Auf jeden Fall viel Spass euch, und mir sowieso.</p>
<p>Um auch nochmal das mit den Ossis zu klären:</p>
<p><span style='text-align:center; display: block;'><object width='425' height='350'><param name='movie' value='http://www.youtube.com/v/HfRfevIltfg&#038;rel=1&#038;fs=1&#038;showsearch=0&#038;hd=0' /><param name='allowfullscreen' value='true' /><param name='wmode' value='transparent' /><embed src='http://www.youtube.com/v/HfRfevIltfg&#038;rel=1&#038;fs=1&#038;showsearch=0&#038;hd=0' type='application/x-shockwave-flash' allowfullscreen='true' width='425' height='350' wmode='transparent'></embed></object></span></p>
<p><em>vsan</em></p>
</div>]]></content:encoded>
</item>

</channel>
</rss>
