Clasament:

Locul 6
Premiul LIEBECK este numit asa dupa Stella Liebeck – de 81 ani – care a dat in judecata McDonald’s pentru ca si-a varsat in poala o ceasca de cafea si a castigat 2.9 milioane $… E cunoscut faptul ca americanii se dau in judecata pentru orice rahat, dar astea depasesc intelegerea umana, cel de pe primul loc e pur si simplu un scenariu SF …

Locul 5
Kathleen Robertson, Austin , Texas , a primit o despagubire de 780.000 de dolari. Ea si-a fracturat glezna intr-un magazin de mobila, dupa ce s-a impiedicat de un baietel care alerga prin magazin. Verdictul tribunalului i-a surprins pe proprietarii magazinului avand in vedere ca boracul era chiar copilul doamnei Robertson!

Locul 5
La egalitate pe locul 5 este si Carl Truman de 19 ani care a castigat 74.000$ si cheltuieli pentru ingrijiri medicale, dupa ce un vecin a trecut cu Honda Accord peste mana lui. El se bagase pe sub masina ca sa fure rotile masinii, iar vecinul care era la volan, nu l-a vazut si a plecat din parcare …
Locul 5
Tot pe locul 5 se afla Terrence Dickson din Bristol, Pennsylvania ,care dupa ce a spart o casa a vrut sa iasa prin garaj, dar usa acestuia era stricata … si usa de acces in casa se inchisese automat in urma lui. Proprietarii erau in vacanta, asa ca hotul-minune a ramas inchis 8 zile in garaj, hranindu-se doar cu o lada de Pepsi si un sac de mancare pentru caini. El a dat in judecata casa de asigurari a proprietarului pentru ca situatia i-a cauzat stres si a castigat 500.000$

Locul 4
E ocupat de Jerry Williams din Little Rock Arkansas , care a fost muscat de cur de cainele vecinului, care era legat si in curtea respectivului vecin. El nu a castigat decat 14.500$ pentru ca juriul a considerat ca dl Williams a provocat “un pic” acest incident, sarind gardul si tragand cu o pusca cu alice in caine …

Locul 3
Apartine don’soarei Amber Carson din Lancaster Pennsylvania ,care a alunecat pe o balta de sifon intr-un restaurant si si-a rupt noada.Treaba e ca balta fusese facuta chiar de don’soara, care aruncase un pahar cu sifon in capul prietenului ei, si probabil ratase… A castigat 113,500 $.

Locul 2
Kara Walton din Claymont Delaware a incercat sa intre pe geamul unei toalete de la un club de noapte pentru a nu plati 3.5$ la intrare,a alunecat si si-a spart doi dinti. A dat in judecata clubul si a castigat 12.000 $ si cheltuielile stomatologice.

Locul 1 si coronita
Merv Grazinski din Oklahoma City, a cumparat o rulota cat o casa, si cand se deplasa pe autostrada a fixat viteza pe automat si s-a dus in spate sa-si faca o cafea…
Rulota a iesit bineinteles de pe autostrada si a cazut in sant. El a dat in judecata compania care a fabricat rulota pentru ca nu au specificat in manualul de utilizare ca nu trebuie sa paraseasca volanul in timp ce merge… A castigat 1.750.000$ si o noua rulota, iar compania a modificat manualul de utilizare

E bine, din ce in ce mai bine

Acuzatii din dosarul “Excavatorul”, eliberati de Curtea de Apel Bucuresti.Seara de miercuri le-a adus libertatea celor 16 suspecti din dosarul furtului de utilaje care a blocat in iulie orasul Borsa. Curtea de Apel Bucuresti i-a eliberat pe toti.Suspectii vor fi cercetati in stare de libertate. Sunt acuzati ca ar fi ascuns utilaje de mari dimensiuni folosite in constructii, care ar fi fost furate, banuiesc anchetatorii, din Italia, Franta si Belgia.

Suspectii au fost urmariti si prinsi in Arad, Timis, Cluj si Valcea, dupa o operatiune de amploare. Ultimul a fost capturat luna aceasta, dupa ce a reusit sa scape in mai multe randuri de politisti.

Ar trebui sa ne mandrim inca o data cu judecatorii nostri, care fac lumea in care traim sa fie una mai buna.

Iata si ce crede lumea:
my god

in ce naiba tara traim,hotii in libertate iar cel ce fura o gaina in puscarie,domnilor imi e rusine in ce tara traim .de aia cei mai multi nici nu vor sa mai auda de rominia inclusiv eu,rusine

Zece mii de profesori din judeţul Iaşi au câştigat în instanţă dreptul la majorările salariale stabilite de Guvern anul trecut. Autorităţile nu ştiu însă de unde şi când vor face rost de bani pentru a se supune deciziei judecătoreşti.

Dascălii care au câştigat la tribunal procesul cu statul fac parte din Uniunea Sindicatelor Libere din Învăţământul Preuniversitar Iaşi.

“Vorbim de o medie, din câte ştim noi, de 600 de lei. Vor beneficia de această sumă toţi membrii afiliaţi la USLIP Iaşi”, a precizat Laviniu Lăcustă, vicepreşedinte USLIP iaşi.  Şefii Inspectoratului Şcolar recunosc decizia instanţei, dar spun că până la anul, cel mai devreme, nici vorbă de bani în plus pentru profesori.

“Pentru anul acesta, eu personal cred că nu sunt bani. Cred că odată câştigat un drept, acesta va fi recunoscut, chiar dacă recunoaşterea lui se va face, ştiu eu, anul viitor, într-un mod eşalonat”, susţine Lilian Romaniuc, inspector ISJ Iaşi.

În luna august, profesorii de la două şcoli din judeţul Galaţi au câştigat în instanţă sporul de vechime la orele suplimentare şi creşterea salarială de 37%, aprobată în 2008.s: realitatea

Severely severed head.(1)

And…tag.(2)
You’re it!
Cousin it.

Topul celor mai ridicole procese ale tuturor timpurilor a fost realizat de publicaţia The Independent. În fruntea celor mai trăznite acuzaţii în instanţă se află două cazuri. Primul al unui consumator care a dat în judecată un brand de bere pentru că nu a fost înconjurat de femei aşa cum se arată într-o reclamă şi al doilea al unui prizonier care şi-a intentat proces lui însuşi pentru crima comisă sunt doar două dintre cele zece.

Procesul lui Richard Overton, un bărbat din Michigan, care a dat în judecată Budweiser, se află pe primul loc În anii ‘90, producătorul de bere a lansat o serie de reclame în care două femei frumoase apăreau în faţa a doi camionagii ca o recompensă pentru că aceştia beau bere. Bărbatul a repetat scenariul acasă şi, pentru că femeile nu au apărut, a dat în judecată Budweiser pentru suma de 10.000 de dolari, acuzând advertiserul de inducere a disconfortului psihic şi emoţional prin false promisiuni. Cum era de aşteptat, Instanţa a respins plângerea bărbatului.

S-a dat singur în judecată, după ce a comis o crimă

Pe locul al doilea în clasamentul proceselor cu acuzaţii aberante se află un deţinut din Virginia care s-a dat în judecată pe el însuşi în 1995, pe motiv că, prin crima comisă, i-au fost încălcate drepturile civile şi convingerile religioase. Procesul a avut ca element inedit şi o sumă de despăgubire impresionantă. Prizonierul s-a dat în judecată pentru suma de 5 milioane de dolari, în speranţa că statul va fi nevoit să plătească în numele lui.

Un alt caz bizar a fost acela al unui bărbat de profesie judecător a dat în judecată spălătoria de cartier care i-a rătăcit pantalonii, cerând daune în valoare de 65 de milioane de dolari, pe motiv că pierderea i-ar fi provocat “suferinţă mintală, disconfort şi dezechilibru interior”.

La 77 de ani a dat în judecată o adolescentă pentru că nu a vrut să facă sex cu el

Pensionarul playboy Rolf Eden, în vârstă de 77 de ani, a încercat să dea în judecată o tânără în vârstă de 19 ani pentru că aceasta ar fi refuzat să aibă relaţii sexuale cu el. Motivul reclamaţiei în instanţă? Discriminarea pe criterii de vârstă.

Omul de afaceri spaniol Tomas Delgado a încercat să dea în judecată familia băiatului de 17 ani pe care l-a ucis într-un accident de maşină, pentru urmele rămase pe automobilul său Audi. Deşi bărbatul avea viteză, el nu a fost condamnat pentru accident pentru că victima circula noaptea pe bicicletă fără semnale reflectorizante. El a renunţat la procesul împotriva părinţilor în urma presiunilor făcute de opinia publică.

Bărbatul care a cerut în instanţă ca soţia sa adulteră să-i returneze rinichiul pe care i-l donase cu opt ani înainte de divorţ sau să-i plătească pentru organ suma de 1,5 milioane de dolari a intrat şi el în topul celor mai ridicole procese.

Sângele circulă neîntrerupt prin atrii şi ventricule. Parcă ar vrea mereu să se evapore, să se consume în dorinţe, în pasiuni. Asta dacă n-ar fi ţinut locului de sistemul circulator. Veşnica temă: lupta cu sistemu’ asupritor.

Unde sunt eu, în toate procesele astea? Ele se învârtesc la nesfârşit, ca palele unei mori de vânt. Fără ştiinţa mea. Organismul are legile lui, şi le urmează cu intransigenţă. Pe mine mă întreabă cineva cât de rapid vreau să am pulsul, respiraţia, metabolismul?

Mai trăiesc cu o colecţie bizară de senzaţii. Îmi plac şi-mi displac tot soiul de lucruri. Îmi place vremea umedă, răcoroasă, şi mă stresează zăpuşeala. De ce? Iar nu ştiu. N-am decis asta conştient, aşa cum nu conştient am decis de cine m-am îndrăgostit. C-a fost o fată sau alta, sentimentul mi-a venit. Nu eu l-am stabilit.

Nu eu, nu eu, nu eu… există ceva în care eu decid, până la urmă? Poate, undeva acolo în catacombele lăuntrice şi întunecate, există o luminiţă care pâlpâie, gata să se stingă. „Aici eşti tu de fapt, un licăr într-un ocean cu umbre. Restul e un vis febril, un zgomot de fond năuc şi zăpăcitor.” Ce trist că nu găsim noţiuni care să răzbată până la o realitate aşa de fragilă. Abia o putem indica, prin gândurile noastre pustii şi uscate.

Cel mai revoltator proces a ajuns la final. Dupa 10 ani de razboaie prin tribunale Mayola Williams, vaduva lui Jesse Williams, care a murit de cancer la plaman in urma zecilor de ani de fumat intensiv, a primit despagubiri in valoare de 79,5 mil $. Probabil toata familia se bucura si pot afirma cu mana pe inima ca moartea tatalui din cauza cancerului a fost cel mai bun lucru care li s`a intamplat, ca nici stramosii si nici generatiile viitoare insumate nu valoreaza atat.

Mi se pare absurd sa dai in judecata (si sa si castigi) pe asa motiv retardat. Fir`ar sa fie de Phillip Morris, are zeci de milioane de angajati care stau cu pistolul la tampla la fiecare fumator ani de zile si ii obliga sa fumeze doua pachete pe zi pana fac cancer si mor! /sarcasm off

Orice fumator iti raspunde la intrebarea “De ce fumezi” cu “Imi place”, “Asa am chef”, “Ma relaxeaza”, “Daca ma las de fumat ma ingras” sau “Nu stiu”. Nici unul nu zice “Ma obliga ceva/cineva sa fumez”. Fumatul e un viciu si toata lumea stie ca nu face bine, indiferent daca scrie asta sau nu pe pachetul de tigari. Si daca nu ar scrie, e cam evident ca dupa un timp incepi sa tusesti, ti se ingalbenesc dintii, mustata, iti put degetele, etc.

De la fumat ai sanse sa mori in zeci de ani, altii fumeaza toata viata si n`au nimik. Dar cum de nu a dat nimeni vreo companie producatoare de alcool in judecata pana acuma? Cate cazuri n`au fost cand idioti au baut 1 litru de alcool intr`o ora, au intrat in coma si au murit? Dam in judecata Stalinskaya? Sau pe Nea. Caisa care face tuica in sopron? Cati oameni n`au murit de la supradoze? Dam in judecata dealerii? Toate astea sunt vicii, nimeni nu te obliga sa fumezi, sa bei sau sa te droghezi si de aia mi se pare ridicol sa dai in judecata si sa si castigi.

Imi si imaginez dupa ce intra astia in posesia banilor cum o sa se stranga rude disparute din Alaska pana`n varful Floridei “Damn nigga, you rich man, help a brotha` out”. Chestia e ca persoanele care intra brusc in posesia unei sume exorbitante de bani nu o sfarsesc niciodata bine.

Mesajele comunicate de manageri evidentiaza un singur lucru: trebuie revizuite procesele de evaluare si implicit de recompensare a angajatilor. Mai ales in aceasta perioada, cand restructurarile de personal sunt pe primul loc in multe companii, se simte nevoia si mai mare a schimbarii proceselor.

Majoritatea incearca sa creasca performanta prin crearea unor proceduri orientate mai mult spre obiectivele individuale ale angajatului, in corelare cu cele generale ale organizatiei. Altii incearca noi sisteme de bonusare.
Indiferent de strategia adoptata, noile procese afecteaza relatia angajati – companie si modul de evaluare a celor dintai. Reactiile la schimbari sunt diferite, iar daca prin aceste schimbari li se afecteaza veniturile, chiar daca in directa corelatie cu performanta, angajatii vor reactiona violent.

In acest moment al schimbarilor, al restructurarilor, se vede diferenta intre companiile cu cultura organizationala, care parctica o buna comunicare interna si cele care au ignorant sau au dat o mica importanta acestor aspecte.

Este o etapa de tranzitie, in care e important sa se dezvolte comunicarea angajat-companie. Angajatii trebuie sa inteleaga care sunt asteptarile, obiectivele si cum vor fi acestea cuantificate in procesul de evaluare si mai mult, cum afecteaza compania.

Azi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut publice cele trei hotărîri din 10 martie 2009, prin care Republica Moldova a fost iar condamnată pentru încălcarea Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului, act internaţional ratificat de Moldova încă acum 12 ani. În special s-a recunoscut violarea articolului 11, dreptul la întrunire şi asociere, prin faptul că ne-a fost interzisă organizarea de mitinguri în anul 2006, şi justiţia internă n-a vrut să ne apere.
Mîine la amiază vom organiza şi o conferinţă de presă cu acest subiect, unde vom prezenta detalii.

Violations of Article 11

Hyde Park and Others v. Moldova (No. 1) (no. 33482/06)

Hyde Park and Others v. Moldova (No. 2) (no. 45094/06)

Hyde Park and Others v. Moldova (No. 3) (no. 45095/06)

The applicants are: Hyde Park, a non-governmental organisation registered with the Moldovan Ministry of Justice at the time of the events, which has since discontinued its registration with the State and was replaced by Hyde Park unincorporated association; and, five Moldovan nationals, Gheorghe Lupuşoru, Anatol Hristea-Stan, Mariana Gălescu, Alina Didilică and Oleg Brega. Relying in particular on Article 11 (freedom of assembly and association), the applicants complained that the authorities had refused to allow certain of their peaceful demonstrations, namely: in January 2005, before the Romanian Embassy in Chisinau, to protest against the policy of Romania concerning Moldovan students in Romania; in October 2005, in a park in Chişinău, in support of freedom of speech; and, in February 2006, in front of the Parliament, to protest against the non-transparent manner of organising the Eurovision song contest in Moldova. The Court held unanimously that in all three cases there had been a violation of Article 11 on account of the competent domestic authorities – the municipality – having rejected Hyde Park’s applications with reasons which had not been provided for in the relevant domestic legislation. The Court awarded the applicants in respect of non-pecuniary damage EUR 3,000 in each case, and EUR 1,000, in each case, for costs and expenses. (The judgments are available only in English.)

Sursa: ECHR

Preluat de pe Curaj.Net

Mult, mult am amanat postarea asta. Nu stiu ce-o fost cu mine de fusei in pana de chef de scris. Chef nu e cuvantul. ‘Ganas.’ In orice caz, iata putinul pe care am tot amanat sa il spun:

Mai nu prea demult, adica cam pe cand a luat nastere acest de fata blog, eram, neinspirat timp de a-ti crea blog, in absolut neplacuta sesiune de iarna. Si cum a avea blog m-a facut mai receptiva, imaginatia bolnava nu a crutat nici macar stiintificele texte de biofizica. Si citind un curs, despre termodinamica el, anume cursul, nu tocmai subiectul meu preferat, de va intrebati, lecturand eu cat puteam de atenta intre factorii perturbatori din jur dintre care principalul si cel mai puternicul era scarba, imi picara ochii pe anumite fraze, care scoase oarecum din context aveau un sens separat. Ma refer anume la:

Procesele reale sunt succesiuni de stari de neechilibru

Iata goana neincetata a secolului vitezei, suntem, adica, precedati in vartejul nostru de distresuri de procese termodinamice. Oare trebuia sa ne dam seama ca vom ajunge aici, studiind secole de-a randul fizica?

Toate procesele care au loc in sisteme izolate decurs in sensul cresterii entropiei si al scaderii energiei libere (al scaderii capacitatii de a efectua lucru mecanic).

Izolate adica nesupravegheate. Entropie carevasazica dezordine. Lucru mecanic egal prestare munca. Si procese, astea vasazica oameni. Definitia angajatului nesupravegheat – subintitulata lenea ancestrala.

Sistemele izolate nu au nici un fel de schimburi cu exteriorul, de care sunt separate prin pereti adiabatici, nu schimba nici energie si nici substanta; acestea sunt ideale care nu exista in realitate.

Rousseau avea dreptate, suntem natural asociali cu dependenta sociala dobandita in evolutia speciei, carevasazica departarea de ideal, zice termodinamica in legile ei.

Conform principiului cuplarii proceselor, fiecare flux termodinamic este determinat de toate fortele termodinamice care apar in sistem.

Asta ar putea fi forma termodinamica a contractului social, de e sa tragem fraza de parul literelor neepilate. Dar nu e cazul – sunt trunchiate scurt de limbajul stiintific, care iata, nu e tot timpul impersonal. Pentru pesimisti: Fraza asta e pentru cei care se indoiesc ca toate fortele astrale conlucreaza intru ghinionul lor. Pentru ceilalti: Clasica abordare holistica; de ar citi viitorii medici mai des asta… Pentru oamenii normali: Nu cautati nod in papura ca mine, e vorba de gradient de parametri intensivi si-atata.

Probabilitatea evenimentului ca moleculele unui gaz sa treaca dintr-o stare mai dezordonata intr-una mai ordonata este teoretic diferita de zero, dar este atat de mica incat face ca procesul sa fie cu totul improbabil.

Bine educatele in spirit civic si instinct de organizare sociala gaze ne dau o lectie de anarhie. Trebuie sa vada o coada balcanica inainte sa se laude ca ne dau clasa, dar oricum. La noi pana si democratia esueaza. (Da, cred in cate ceva din visul anarhic.)

Intotdeauna, existenta unei forte determina aparitia unui flux care tinde sa o anuleze.

Ca tot vorbeam de politici, na antipolitici acuma. “Nu majoritate, unanimitate!” – basme. Intr-o comunitate de “da”, e cineva si sa zica “nu”. Macar unul.

Cea mai fascinanta parte a fost cea despre paradoxul lui Maxwell (mai multe date teoretice despre asta gasiti aici in engleza si aici in romana – recomand pagina in engleza, mult mai bine scrisa). Maxwell e un nene care a auzit ca in termodinamica sistemele tind sa isi creasca entropia, adica se dezordoneaza, obligatoriu si intotdeauna, si ca de pui doua sisteme unul langa altul vor avea loc astfel de schimburi de energie pana la egalizarea entropiilor lor, adicatelea vor fi la fel de dezordonate, recte cu aceeasi viteza moleculele se vor plimba prin cavitatea sistemului, carevasazica amandoua vor avea aceeasi temperatura. Si el, Maxwell ca despre el ii vorba, a zis: ‘heei, poate nu-i chiar asa”.

Si zise el astfel: doua sisteme puse in contact, care nu au nici o treaba cu exteriorul (caz ideal, de vorbeam mai sus), cu aceeasi specie de molecule in ele, cu temperaturi, adica viteze moleculare, adica dezordini, in speta entropii, diferite. Intre ele, punem o portita cam ca poarta raiului, asa. Doar ca in loc de San’ Petru punem un demon acolo portarel.

Fara portarel, descrisei ce se intampla: ajung ele intr-un fel nu prea greu de imaginat la ceea ce se cheama echilibru termic. Dar cand se asaza demonul acolo intre spatii, se schimba treaba. Ca el stie una si buna: moleculele cu viteza peste o anumita limita trec din primul in al doilea, cele sub limita trec din al doilea in primul. Si nu lasa nici o exceptie de la regula – oricat de demon, e incoruptibil. Dupa ceva vreme, compartimentele au viteze medii mai distantate decat la inceput, deci si diferenta de temperatura creste.

Drept urmare, entropia scade. Entropia care-i dezordinea. Deci ordinea creste – demonul lui Maxwell a facut ordine in sistemele termodinamice printr-o singura unitate de informatie. Ca o concluzie, informatia este neg-entropie, zice el. Entropie negativa. Dezordine negativa. Ordine, bre!

Citez acum din cursurile citite cu ocazia mai sus amintita. Iata: ‘Tot astfel, prin procesul de cunoastere are loc o scadere a entropiei termodinamice si o crestere a organizarii.’, si mai iata: ‘Cu privire la organismele vii, Schrodinger a afirmat ca acestea evita cresterea entropiei preluand din mediul exterior neg-entropie.’

Uite aici ceva cu care nu sunt de acord. Deloc. Cunoasterea creste dezordinea, cunoasterea creaza rebeliune, cunoasterea duce la dorinta de libertate. Cunoasterea nu te ajuta sa cadrezi normelor sociale, demonul lu’ Maxwell nu e normal.

Scuze imi cer pentru momentul paranoic. Despre gandire vorbeam eu, asa-i? Despre gandire, despre imaginatie… taman pedosul rigorii limitei “cunoasterii”. Caci informatia este cu adevarat limitata – ce putem face cu ea nu cunoaste margini.

Iata o selectie de intrebari care au fost puse in realitate de catre unii avocati unor martori in timpul unor procese care au avut loc in Statele Unite. In unele cazuri, este furnizat si rasunsul dat de unii martori mai ascutiti la minte. Aceste fraze au fost extrase dintr-o carte intitulata “Disorder in the Court”.

Avocat: Domnule doctor, inainte de a incepe autopsia ati verificat pulsul?

Martor: Nu.

A: Ati verificat tensiune arteriala?

M: Nu.

A: Ati verificat daca respira?

M: Nu.

A: Atunci este posibil ca pacientul dumneavoastra sa fi fost in viata in momentul cand ati inceput autopsia?

M: Nu.

A: Cum puteti fi atat de sigur de asta, domnule doctor?

M: Deoarece creierul sau era intr-un borcan pe biroul meu.

A: Dar pacientul nu putea, totusi, sa fie in viata?

M: Acum daca stau sa ma gandesc, este posibil sa traiasca exact in momentul acesta indeplinind o functie de avocat pe cine stie unde…

Avocat: Ati intretinut relatii sexuale cu el la New York?

Martor: Refuz sa raspund la aceasta intrebare.

A: Ati intretinut relatii sexuale cu el la Chicago?

M: Refuz sa raspund la aceasta intrebare.

A: Ati intretinut relatii sexuale cu el la Miami?

M: Nu.

Avocat: Pe ce data este aniversarea dumneavoastra?

Martor: 15 iulie.

A: Ce an?

M: In fiecare an.

Avocat: Aceasta boala va afecteaza memoria?

Martor: Da.

A: In ce mod va afecteaza memoria?

M: Am uitat.

A: Ati uitat… Puteti sa ne dati un exemplu de ceea ce ati uitat?

Avocat: Care a fost primul lucru pe care vi l-a spus sotul dumneavoastra?

Martor: A spus “Unde sunt, Cathy?”.

A: Si de ce va enervat chestia asta?

M: Pentru ca pe mine ma cheama Susan.

Avocat: Si unde a avut loc accidentul?

Martor: Pe la kilometrul 499.

A: Si unde se gaseste kilometrul 499?

M: Probabil intre kilometrii 498 si 500.

Avocat: La ce distanta se aflau vehiculele in momentul coliziunii?

Elan Schwartzenberg si Mihaela Radulescu sunt nemultumiti de Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Constanta, iar drept consecinta, au dat in judecata institutia, litigiul fiind legat de procedura de inscriere in cartea funciara. Se pare ca este vorba despre anumite cereri de inscriere formulate de cele trei firme, care, insa, nu ar fi intrunit conditiile legale pentru a fi aprobate.

Dosarul are numarul 7607/212/2008 si a fost inregistrat pe rolul Judecatoriei Constanta pe 14 aprilie, dar de atunci procesul s-a tot amanat, iar la ultimul termen, care a avut loc recent, a fost suspendat. Parti in proces sunt SC Mihaela Radulescu SRL, SC Seaview Media SRL, SC Seaview Advertising SRL, in calitate de petenti, in timp ce Oficiul de Cadastru are calitatea de intimat. Foarte semnificativ, consortiul Seaview a fost cel care s-a ocupat de controversata campanie antifumat, in care este folosita imaginea vedetei tv. Seaview a castigat licitatia demarata de Institutul „Marius Nasta”, de peste 800.000 de euro. Potrivit datelor oficiale, cei doi asociati ai firmei Mihaela Radulescu SRL, sunt Carmen Voinea, care este si administrator, si Mihaela Schwartzenberg. Carmen Voinea, este, la randul ei, prietena si producatoarea Mihaelei. Firma are sediul social in Bucuresti, iar obiectul de activitate este publicitatea. in ceea ce priveste SC Seaview Media SRL, aceasta are sediul in Constanta si are acelasi obiect de activitate ca SC Mihaela Radulescu. Cinci persoane sunt actionare la SC Seaview Media, respectiv Sorin Ionut Barbu, Emilian Schwartzenberg, Elena Geraldina Neagoe, Roxana Elisabeta Sfrija si Carmen Antoanela Stancescu. Sorin Ionut Barbu este, totodata, si administratorul societatii. La randul ei, SC Seaview Advertising se ocupa tot de publicitate si are aceeasi asociati si acelasi administrator ca Seaview Media. Mai mult, cele doua firme impart si acelasi spatiu.