Principiul “tine-ti oualele in mai multe cosuri” poate fi strategia castigatoare in astfel de vremuri cand vanzarile sunt la pamant iar luna decembrie nici macar nu mai aduce optimismul din anii precedenti. Diversificarea portofoliului de produse in asa fel incat sa adreseze segmente diferite de clienti sau industrii diferite poate asigura rulajul atat de necesar acoperirii costurilor.

Exemple ar fi crearea unei linii de incaltaminte pentru copii de catre un producator de pantofi pentru adulti, hrana vegetala de catre un producator de alimente pe baza de carne sau vanzarea de laptopuri de catre un distribuitor clasic de echipamente de tiparire. Exemplele ar putea continua, practica tine de resursele disponibile a fi investite in noua linie de business.

Este important si util insa ca noua directie sa foloseasca cat mai mult din expertiza firmei in materie de canale de vanzari, promovare, servicii, de asemenea sa contribuie pozitiv la vanzari si la marja de profit.

Unele companii fac greseala sa nu evalueze clientii, piata, jucatorii, elemente specifice zonei in care patrund. Extinderea fara a avea temele facute poate intampina dificultati printre care termene de plata diferite, profitabilitate mai mica, rotatie a stocurilor diferita, tipologii de clienti cu totul noi sau chiar reactia jucatorilor existenti.

Pe de alta parte extinderea operatiunilor in zone noi reprezinta o diluare a capacitatii de concentrare pe fiecare zona, o micsorare a resurselor pe fiecare directie comparativ cu concentrarea lor pe o singura linie de business, asa incat decizia ar trebui luata in deplina cunostinta a riscurilor si oportunitatilor pentru a nu avea un efect contrar celui propus!

Una dintre greselile majore pe care le pot face angajatorii in perioada de criza este sa-si diminueze costurile renuntand la personalul bine pregatit, atunci cand angajatii pot fi redistribuiti pe alte posturi unde sa genereze crestere economica, au declarat reprezentantii companiei de resurse umane si relatii publice Apt.

“Criza ne pune la incercare puterea de adaptare”, afirma presedintele societatii, Marilena Petrec.

Companiile nu trebuie sa cada in capcana de a-si concentra eforturile pe reducerea costurilor intr-o masura cat mai mare, ci sunt sfatuiti sa isi revizuiasca strategia de afaceri astfel incat sa-si poata mentine nivelul de profitabilitate si sa isi adapteze activitatea de productie in asa fel incat sa poata satisface cererea existenta pe piata, sustin oficialii.

Articolul intreg in BizCity.ro

Cine ar crede că există vreo diferenţă între cele două, în afară de un singur cuvânt schimbat? De fapt, cercetarea de marketing are un caracter dinamic, în timp ce cercetarea pieţei are un caracter pasiv, diferenţa dintre cele două noţiuni fiind, în special, de atitudine, aşa cum afirmă Bill Blyth în Manualul Cower de Management. Cercetarea de marketing nu reprezintă doar colectarea şi sinteza datelor primare şi secundare, ci şi transformarea acestora în informaţie, informaţie care, raportată la scopul propus, este relevantă, adecvată temporal şi precisă.

Dacă cercetarea de marketing face parte din procesul de marketing, urmărind în mod activ să asigure datele de intrare necesare managementului, cercetarea pieţei nu presupune implicare şi nu îşi asumă alte responsabilităţi în afară de alimentarea cu date.

Aşadar, diferenţa dintre cercetarea de marketing şi cea a pieţei este diferenţa dintre informaţii şi date: informaţiile sunt date purtătoare de semnificaţii, care interpretate şi utilizate corect contribuie la creşterea profitabilităţii companiei prin cunoaşterea mediului extern şi intern al organizaţiei, al comportamentului clienţilor şi al celor care nu achiziţionează produsele/serviciile firmei, prin evaluarea performanţelor organizaţiei şi ale personalului, prin realizarea unor prognoze, identificarea oportunităţilor şi direcţionarea politicilor de marketing.

Dorina Șerban

Desi activitatea unei banci centrale nu ar trebui sa fie dominata de considerente financiare, acestea pot deveni o constrângere care nu poate fi ignorata…. Cresterea în ultimii ani a numarului de carduri de credit si de debit, precum si avântul emitentilor de moneda electronica, care reduc nevoia populatiei de a detine moneda, par sa afecteze profitabilitatea bancilor centrale. În momentul în care banii nu vor mai fi folositi, bancile centrale vor pierde o importanta sursa de venit. Acest lucru poate fi desigur compensat de atragerea de disponibilitati la vedere fara dobânda din rezervele minime obligatorii, dar si numarul acestora este în scadere, întrucât autoritatile se bazeaza mai putin pe un numar mai mic de rezerve minime obligatorii pentru a controla conditiile monetare si pentru a administra sistemele de plati.

continuare

Există o vastă literatură de specialitate referitoare la profitabilitatea băncilor. Majoritatea studiilor, însă, se concentrează asupra pieţelor cu o prezenţă scăzută a băncilor străine. În plus, aceste studii ignoră faptul că băncile străine pot fi afectate diferit de anumiţi factori în comparaţie cu băncile autohtone, precum şi de factori suplimentari, cum ar fi condiţiile din ţara de origine şi strategiile instituţiilor-mamă.

Concluziile unui studiu foarte interesant, arata ca profiturile băncilor străine scad odată cu dezvoltarea pieţelor de capital. Sau ca băncile preluate înregistrează un randament al activelor de 0,51% faţă de cel al băncilor autohtone, de 0,45%. Mai este dat exmplul BC a Poloniei, care arata ca datorită situaţiei economice din Germania, unele bănci germane au transferat profiturile realizate de sucursale la băncile mamă prin dividende foarte mari. De asemenea, Banca centrală a Ungariei menţionează scenariul în care datorită problemelor de pe pieţele din ţara de origine, băncile străine au evitat să sprijine cu capital sucursalele din străinătate. Studiul complet il aveti aici

]]>