- M-aţi chemat, doctore?!

- Intră, Lucreţia! Am ceva să-ţi arăt, încuie uşa.

- Mmm..cu chef de futai de dimineaţa, nebunule. Vorbeşte-mi urât, Hornycloud, spune-mi că-s o curvă proastă, da…da!!!

- Ho, fă! Că nu vreau să te fut, ce-ai?! Voiam să-ţi arăt ce am găsit azi dimineaţă, în cutia poştală.

(Lucreţia îşi trage chiloţii roşii pe ea, sugrumându-şi păsărica ei basarabeancă, neaoşă şi oarecum epilată. Este uşor dezamagită de situaţia în care se află, ştie că doctorul nu o ţine langă el pentru fizicul ei ci pentru creierul din cap, deci se simte folosita. Se hotărăşte să-l priveze de capacitaţile ei intelectuale)

-Doctore, ce şukar, o casetă video, moaamăă!! Sigur e un film vechi, cu tipul ăla..Johnny Depp, să le chem şi pe fete?

-Încetează cu căcaturile astea, Lucreţia, ştii la fel de bine ca mine însemnătatea acestei casete şi dacă vrei să mă mai ating vreodata de pizda ta rozalie, ai face bine să renunţi la tacticile tale de a părea sexy prin prostie. Chestiile astea nu se mai poartă din anii ‘90.

(Până în anii 1990-2000, femeile au avut falsa impresie că dacă sunt proaste bâtă, ni se scoală instant, orice ar fi! Şi au continuat în prostia lor deşi observau că după ce le futem nu mai vrem sa auzim de ele, ne prefăceam că dormim anume ca să vadă că le folosim ca pe nişte gonflabile..însă ele au continuat să creadă că dacă rămân proaste vom fi ale lor pentru totdeauna.   De fapt, dacă ar fi să mă întrebaţi pe mine, femeile sunt singurele vinovate pentru situaţia în care ne aflăm acum. Da’ na..eu sunt un biet narator, obiectiv, n-am voie să am păreri. N-am luat examenul de actorie, trebuie să mă mulţumesc cu căcatul ăsta de job în care povestesc, povestesc, povestesc! Observ pe toată lumea că face ceva, că zice ceva, că-şi trăieşte viaţa! Da’ domnu’ narator n-are voie să facă nimic că i se atrage atenţia: <<Tu n-ai voie, eşti stâlpul dreptăţii, nu te coborî în acţiune, fii liberul arbitru, fii aia, fă aia!>> Las’ că sugeţi voi pula când vă e lumea mai dragă, personaje şi cititori! Vă fut în gură, bă! Na obiectivitate!)

-Mda..ignoraţi-l pe narator, e schizofrenic şi am impresia că are şi Tourette. Ne-am descurca mult mai bine fără el, dar na..proştii de cititori simt nevoia unor explicaţii, plm.

-Horny, să revenim. Dacă e ceea ce cred eu că e, caseta asta trebuie ascunsă cât mai repede cu putinţă, totul depinde de ea, noi depindem de ea! De fapt mă şi mir că ai găsit-o în cutia poştală, cum pula mea?!

-Ceva se întâmplă, asta e sigur! Nu ştiu din ce motiv, cineva vrea să schimbe istoria şi noi, se pare, suntem participanţi direcţi la asta. Şi ce fac nişte participanţi direcţi înainte de a participa?!…exact, beau TEQUILA!!

(Pe lângă faptul că se încăpăţâna să rămână heterosexual, doctorul Hornycloud era atat de penibil încât consuma şi alcool, lucru devenit uncool din 2050. Spunea că tradiţiile heterosexuale trebuiesc păstrate cu sfinţenie, altfel nu se ştie cum devii pradă fututului în fund păros)

-Doctore, ştii că dacă bei, ajungi să-ţi borăşti maţele şi mai salvează Dracu’ lumea. Eu zic să ne punem pe treabă aşa, pe stomacul gol.

-Ţin să te contrazic, levănţico, este fapt dovedit că bărbaţii funcţionează la capacitate maximă când se matolesc puţin, aşa că marş la căcat, te rog!

(Râurile de băutură i-au luat minţile doctorului, la un moment dat, dacă îmi aduc bine aminte, ştiu că a vomitat pe o prostituată, m-am căcat pe mine de râs, la propriu)

To be continued…

Sexul nu poate fi practicat la orice oră.În fiecare dintre noi este un ceasornic ascuns şi,ca să faci dragoste,arătătoarele ambilor inşi trebuie să indice aceeaşi oră la acelaşi timp. Asta nu se întâmplă în orice zi. Două persoane care sunt împreună şi se iubesc mult trebuie să-şi potrivească arătătoarele,cu răbdare şi perseverenţă,cu jocuri şi reprezentaţii teatrale.

P.S. – Tocmai am recitit ce am scris: Doamne Dumnezeule,devin prea intelectuală!!!

…m-am mai simţit rănită când i-am pierdut pe bărbaţii de care m-am îndrăgostit. Astăzi sunt convinsă de faptul că nimeni nu pierde pe nimeni,fiindcă nimeni nu posedă pe nimeni. Asta e adevărata experienţă a libertăţii: să ai lucrul cel mai important din lume,fără a-l poseda…

Hmmm, stiu ca nu am scris de cateva zile. As vrea sa am o scuza buna sau as putea sa mint, atat de frumos. Dar e un blog anonim so…what the fuck for? Adevarul este ca…am fost beat 3 zile. Da, am baut ca un idiot, again. Sunt un om inteligent dar inca nu gasesc modalitatea si puterea de a trece voios peste anumite lucruri. Weekend-ul acesta am aniversat…casatoria mea. Singur. Si nu am vrut sa plang sau sa ma deprim. Asa ca am baut vineri, sambata si duminica. Cu prieteni sau fara. Si am rasa tat de mult. Cu prieteni sau fara. Nu sunt mandru de asta dar nu sunt nici alcoolic. Beau pentru ca nu imi pot opri gandurile. Si pentru ca nu vreau sa ajung sa o sun si sa ii spun ca mi-e dor de ea. Nu e orgoliu, am mai incercat asta si nici nu m-a bagat in seama. Si tot ceea ce construisem in cateva luni pentru linistea sufletului meu, s-a dus naibii in cateva minute. Nu exista cale de intoarcere.

Acum, ca am terminat cu explicatiile pentru lipsa mea de pe blog, sa trecem la o alta poveste. La genul acela de poveste care va face sa lasati comentarii si sa fiti sinceri, asa cum nu va permiteti in viata de zi cu zi. Hai sa vorbim despre relatiile dulci si vicioase dar din care inveti atat de multe.
Atunci cand avem vreo 20 de ani, frumusel si futacios cum eram, si un pic de vedeta, m-am ales absolut intamplator, cu o …fata de moravuri usoare. Facea sex pe bani, ca sa fiu mai exact. Cu mine nu, mie imi dadea bani. Era frumoasa rau de tot, bine imbracata, avea masina, avea vila si un “sponsor” teribil de bogat. La ea am vazut televizor LCD si Play Station si filme pe dvd. Si jacuzzi. Ea m-a dus prima data la streap-tease si la casino. Nu am inteles niciodata de ce umbla cu mine, de ce ma adora, de ce imi facea toate poftele. Am incercat sa o scot si eu in oras, mi-a zambit si m-a lasat sa platesc. Mi-a ajuns salariul fix pentru primele 2 cluburi in care am intrat. Si intram in multe in fiecare seara. Apoi mi-a spus sa termin cu prostiile, ca ea nu sta cu mine pentru bani. Si sa fiu barbat, sa nu mai beau Cola, sa nu mai umblu in sandale, sa nu imi mai vopsesc parul, sa renunt la cercel si altele. Si m-a transformat intr-un an cat altele in sapte. Era foarte blanda si, desi nu se lauda cu multa scoala, avea o inteligenta care ma depasea, “street smart”. Imi placea felul ei de a fi si, daca nu i-ai fi cunoscut trecutul, nu ai fi spus ca isi castiga painea in timpul noptii. Cel mai mult ma impresiona ca avea grija de toate neamurile, pe toti ii ajuta. Mi s-a parut impresionant ca nu isi arunca banii pe orice mizerie specific feminina. Ma intriga si ma atragea.

Eu stiam de ce umblam cu ea: pentru ca mi se parea fabulous felul in care ma transforma si vroiam, in mintea mea de copil, sa o scap din mediul acela al ei. Da, eu printul, calare pe o dacie 1310, alba. Bine, si pentru felul in care ma invidiau toti prietenii si pentru sexul senzational. Intr-o seara mi-a spus si ea de ce umbla cu mine: “pentru ca tu, atunci cand te uiti la mine, nu vezi o curva, tu vezi ceea ce nu se oboseste nimeni sa vada: o femeie, ca toate celelalte femei”. Si, din seara aceea, am inceput sa o iubesc. Mult de tot. Si mi-a spus ca, relatia cu mine, a schimbat-o. Mi-a spus ca mai pleaca sa danseze la un ultim contract, in strainatate iar atunci cand se va intoarce, vom fi doar noi doi. Si nu s-a mai intors. Dupa cativa ani am aflat ca s-a maritat cu proprietarul cabaretului unde dansa si ca au doi copii impreuna. Se pare ca nu am schimbat-o foarte mult, nu? Oricum, la varsta aceea, nu mi-a luat foarte mult sa trec peste dezamagire dar, uneori, ma mai gandesc la femeia care mi-a aratat ce trebuie sa vada o femeie atunci cand o privesti. Intr-un fel, e responsabila pentru lungul sir de femei care au urmat-o, de atunci incoace. Pentru ca nu mi-a fost greu niciodata sa fac o femeie sa vina in patul meu. Ceea ce am facut cu ea, din intuitie si din iubire, am facut apoi cu toate, constient: le-am respectat. Si este atat de usor si de frumos! (and the sex is great, too)
Ce ati invatat voi, de la cea mai intensa relatie a voastra? Ati invatat ceva?
Noapte buna!

Mai tineti minte celebra fraza: “Ati mintit poporul cu televizorul”?

Ei bine, se pare ca domnul presedinte Traian Basescu, recurge din nou, dupa 20 de ani, la aceasta fraza mai mult sau mai putin voalat.

In primul rand, intrati aici: www.televizorulpresedinte.ro pentru a vedea campania initiata de Traian Basescu pentru discreditarea posturilor tv.

In al doilea rand, domnul presedinte, a ales sa ridiculizeze emisiunile lui Badea si ale lui Gadea cu urmatoarele doua spoturi:

Nu ma intelegeti gresit. Presedintele are carisma lui, carisma care m-a vrajit si pe mine pana acum.

In momentul in care un presedinte de tara se angajeaza in astfel de parodii odioase, ce credibilitate mai are? Unde ii este prestanta acestui presedinte?

Din pacate, platforma electorala din Romania a ajuns o batjocura sinistra a clasei politice fata de cetateni. Asta se vrea in tara asta? Ridiculizarea lui Badea? Pentru asta sa il votez pe Basescu DIN NOU? Pentru asta si ca sa micsoreze numarul de parlamentari?

Serios acum. Ok, suntem de acord sa zicem: sunt prea multi si castiga prea bine…dar pana la urma, asta este platforma electorala? ATAT?

Ne uitam si la ceilalti candidati? Geoana promite in stil clasic PSD…chestii generale care par marete dar sunt apa de ploaie.

Oprescu este cu “Hai Romania”…de parca ne aflam pe stadion. Mai merita comentat?
Antonescu vrea “Romania bunului simt”…slogan furat parca de la Realitatea cu “Noi vrem respect”…

Vadim stim cu totii ce vrea, dar nu-l mai asculta nimeni, iar ceilalti nu merita bagati in seama.

Care este oferta electorala? Pentru ce sa votez? Sa vad aceiasi actori pe scena politica? Aceiasi oameni care astazi se scuipa si maine nuanteaza spunand ca nu era flegma ci saliva???

La naiba…normal ca vreti sa legalizati prostitutia. Asta faceti intr-una. Va prostituati.

Check this out

Jack the Ripper(JTR) este pseudonimul dat unui criminal in serie  londonez care actiona in jururl anului 1888.Se stie deja ca JTR omora prosituate.

Recent istoricul Mey Trow a declarat ca a descoperit cine era de fapt temutul criminal ( care a omorat doar 5 femei).Robert Mann,angajat la morga orasului pe vremea aia cica e de fapt JTR.Potrivit FBI, asasinul ar fi fost un barbat alb si sarac. Provenea probabil dintr-o familie destramata, avea o slujba mizera – macelar sau asistentul unui doctor – si, din cauza perioadelor lungi in care nu avusese contacte sociale, era cel mai probabil sociopat.

In zilele noastre ne-ar trebui un JTR care sa omoare caini,altul care sa omoare politicieni,altul care sa`l omoare pe Becalli ( iooo Gigi Becalli am 9 vieti!!!!!).

Prostituata din Iaşi “cumpărată” de ziariştii de la CNN in urmă cu un an.

Monica Ghinga a devenit “vedetă” in octombrie, anul trecut, după ce doi reporteri de la CNN, din Marea Britanie, au pretins că au cumpărat- o de la nişte proxeneţi din Iaşi. De atunci, fata de 25 de ani a devenit o cunoscută a poliţiştilor, care au amendat-o de mai multe ori după ce au prins-o că se prostitua. Cu toate acestea, la sfârşitul săptămânii trecute tânăra a reuşit să îi şocheze pe oamenii legii, după ce au surprins-o în acţiune, chiar pe stradă. Monica presta sex oral unui italian de 60 de ani.

A ascuns banii în gură

Când a văzut că poliţiştii se apropie, fata i-a smuls clientului banii din mână şi i-a ascuns în gură, de teamă că eforturile ei vor rămâne nerăsplătite. Tânăra s-a ales cu dosar penal pentru prostituţie.

Curvele, scoase la plantat de flori?

Bugetul local al municipiului Timişoara pierde lunar sume fabuloase pentru că amenzile date de poliţişti nu sunt plătite. De aceea, primarul Gheorghe Ciuhandu a întocmit un proiect prin care i-ar obliga pe restanţieri să facă muncă în folosul comunităţii, ca să se achite de datorii. Dacă proiectul va fi aprobat, cerşetorii şi prostituatele – “campionii” la amenzi – se vor ocupa în curând de plantat flori şi de măturat străzile.

Sursa:CNN

Citeam ca de obicei Ziarul de Vrancea, iar după ce am terminat articolele am dus cursorul în jos şi am găsit ultimul anunţ:
Femeie cauta barbat
Pret: 100 RON TANARA DRAGUTA OFER PLACERI DE NEUITAT BARBATILOR
TANARA DRAGUTA OFER PLACERI DE NEUITAT BARBATILOR
Locatie: Vrancea/Focsani | Data: 05.10.2009 Georgiana | 0748650390
Iată cum se iese din criză !!! Sexul salvează bugetul !!!
Dar e legal?

Una dintre comisiile care lucrează in serviciul preşedintelui Traian Băsescu a propus, in cursul acestei săptămani, legalizarea prostituţiei in Romania. Acest lucru ar duce, in opinia consilierilor, la un control mai bun asupra bolilor cu transmitere sexuală. O lege a prostituţiei nu ar fi o noutate la noi. Iată câteva date despre evoluţia “celei mai vechi meserii” pe teritoriul ţării noastre.

Moldova, 1472. Prima menţiune despre prostituţie pe teritoriul actualei Românii apare în vremea lui Ştefan cel Mare şi se referă la încercarea domnitorului de a stopa traficul de carne vie. Reţele de proxeneţi racolau fetele din Moldova şi le duceau să se prostitueze la turci, la Constantinopole, actualul Istanbul.

Timişoara, 1751. Împărăteasa Maria Tereza a Austriei a ordonat să fie adunate prostituatele din imperiu şi să fie duse în Banat pentru “a-l popula”. De frica bolilor venerice apar aici primele norme de igienă sexuală şi vizite periodice la medic, obligatorii. Cu toate acestea, izbucnesc epidemii de sifilis în Caraş-Severin, Arad şi Timişoara.

Bucureşti, 1898. Apare prima lege a prostituţiei. Printre altele, ea prevede obligativitatea primarului de a ţine evidenţa tuturor femeilor uşoare din oraş într-un registru special. Un alt punct spunea că bordelurile nu pot fi conduse decât de femei. Prostituatele erau obligate să aibă o condică proprie, ca un fel de carte de muncă. Taxa consiliului comunal pentru această meserie era de 16 lei pe lună pentru prostituatele pe cont propriu şi 8 lei pe lună pentru prostituatele din bordeluri.

În anul 1927, România avea 12.431 dame de consumaţie

În 1921, legea contribuţiilor directe spune că femeile uşoare trebuie să plătească 10% din venit. Într-un document din 1927 se arată că în România practicau prostituţia 12.431 femei: 9.610 românce, 8 italience, 17 franţuzoaice, 18 grecoaice, 61 de rusoaice, 25 de turcoaice, 1.404 unguroaice, 170 de poloneze, 171 de cehoaice şi 947 de alte naţionalităţi.

În 1936, prostituţia e scoasă în afara legii, la presiunea celorlalte state europene, dar continuă să funcţioneze sub protecţia tacită a autorităţilor.

Mai multe informaţii despre istoria prostituţiei găsiţi în lucrările “Prostituţia între cuceritori şi plătitori”, de Adrian Majuru şi ”Problematica prostituţiei în România interbelică”, de Dragoş Carciga.

Clienţii fideli îşi făceau abonament

Ideea de a le oferi abonamente clienţilor fideli nu e o una modernă, cum am putea crede, ci una veche de zeci de ani. Stă mărturie un abonament făcut la o casă de toleranţă înainte de cel de-al doilea război mondial. Pe acesta e trecută suma plătită de client, numele prostituatei la care acesta avea intrare, şi două menţiuni: una referitoate la faptul că “noaptea întreagă se socoteşte două numere”, clientul neplătind în plus pentru restul de partide amoroase, şi una referitoare la orele între care bordelul e deschis pentru abonaţi duminica şi în zilele de sărbătoare.

Ultimele case de toleranţă din Bucureşti, închise de ziua lui I.V. Stalin

Crucea de Piatră a fost un cartier bucureştean de bordeluri, nu prea selecte, situat între Vitan şi Dudeşti. Se mai numea şi “cartierul felinarelor roşii”, pentru că felinarul roşu indica tipul de serviciu care se presta în imobilul respectiv. Numele străzii venea de la o cruce de piatră amplasată în faţa unei biserici medievale de pe acea stradă, ambele distruse în timpul Primului Război Mondial.

La Crucea de Piatră veneau fel de fel de bărbaţi, de la adolescenţi la oameni maturi, de la scriitori la servitori sau hamali. Legendele urbane ale momentului pomeneau despre Carol al II-lea, care ar fi avut o aventură cu faimoasa prostituată “Foamea Neagră”, din acel cartier. La 21 decembrie 1949, de ziua lui I.V. Stalin, comuniştii ajunşi la putere au decis desfiinţarea caselor de toleranţă. Atunci “au murit” ultimele bordeluri din Bucureşti, de la Crucea de Piatră.

one. and two.

Naivitatea auto-impusa, dorinta de a merge cat mai departe si de a vedea cat de departe pot merge cei din jur, supunerea in fata nevoilor celorlalti, renuntarea aproape completa la ea insasi. Doar ca sa vada daca cineva o merita cu adevarat. Daca cineva ii intinde mana si o ridica de jos, cand ea sta ingenuncheata si smerita, gata sa indeplineasca o noua nazuinta. Daca cineva o poate pune pe primul loc.
S-a vidat de personalitate in mod voit doar ca sa vada daca cineva isi va da seama ca toate astea sunt o capcana si va pune capat jocului ei masochist cu sine insasi, redandu-i lucrurile la care a renuntat.
Ea nu exista. Ea e imprastiata in reflexii de oglinzi paralele, in trivialitati amestecate cu profunzimi ale gandului. Ea se taraste prin noroi doar ca sa-si atinga un ideal in care aproape ca nu mai crede. Ea moare cate putin cu fiecare minciuna, cu fiecare joc infantil, cu fiecare cuvant cu dublu inteles, cu fiecare « cineva » care trece pe langa ea fara a-i arunca o privire.
Ea nu stie cum sa devina EA. O persoana, nu o umbra. O femeie, nu un copil speriat. O gheisa, si nu o simpla prostituata. O EA, nu o una oarecare. Pentru sine mai intai. Si apoi si pentru altii.
Cauta frenetic imaginea proprie despre ea in ceilalti dar nimeni nu reuseste sa o oglindeasca asa cum vrea. Nimeni n-a inteles totul. Nimeni n-a inteles nimic aproape. Se culege putin cate putin din ei, incercand cu disperare sa se recompuna, sa se reconstruiasca. Pluteste pe aer, insa, intr-un echilibru fragil, gata sa se spulbere la prima adiere de vant. Fiindca-i lipseste temelia, piesa de puzzle care ar tine totul inchegat…

part one aici. si 3 aici.

Neaga femeia din mine si ma voi darui. Implineste-mi dorinta cea mai puternica-mangaie-mi orgoliul, alinta-mi intelectul, admira-mi inteligenta- si implinirea va lasa in urma nu bucurie, extaz, mandrie, ci tristete, o apasare a vidului, o teama a lipsei de a nazui la ceva. Si ma voi darui. Satisfa masculinul din mine prin vorbe si femininul va fremata de dorinta de a fi satisfacut prin mangaieri.
Femeia nu poate sa se lase atinsa, sarutata, iubita decat dupa ce intelectul ei si-a luat tributul.
Ea nu stie sa fie altceva decat o prostituata pentru o inteligenta prea avida de recunoastere.
Masculinul si femininul din mine nu se lasa cuceriti cu aceleasi arme, nu sunt complementari, nu se tempereaza si nu se echilibreaza reciproc, nu se contopesc niciodata pentru a da nastere copilului care poate ar avea curajul sa ceara sa fie ocrotit. Iubit chiar.
Masculinul cauta mereu victoria, sa subjuge. Dar niciodata femei. El lupta cu barbati pe care vrea sa-i doboare, sa-i fragmenteze, sa-i lase secatuiti si neputinciosi. Si lupta murdar. Pentru ca stie ca femeia, desi stangace, il va ajuta oricand, scotand la iveala punctul slab al adversarilor.
Masculinul juiseaza cand vede barbatul vulnerabil, ingenuncheat in fata femeii din mine. Atunci stie ca a castigat. Pentru ca feminitatea mea e doar o unealta, o momeala. Si ce priveliste mai penibila decat un barbat vrajit de o prostituata?
Totusi, ce priveliste dezolanta daca stii cum sa privesti dincolo de depravarea femeii si de sadismul barbatului.
Depravare si sadism- amandoua nascute din neputinta, din esec. Ale copilei care nu a stiut cum sa castige iubirea tatalui. Si care acum se razbuna, il pedepseste, alungand fara regrete barbatii care sunt dispusi sa i se ofere cu totul. Fiindca nu vrea iubirea lor, nu vrea ce stie ca poate avea oricand(inca). Si fiindca ii e teama. Si spera. Spera prosteste, pueril ca poate va veni o zi in care va primi acea iubire si ii e teama ca nu cumva atunci cand el va vrea sa i-o ofere, sa renunte crezand ca nu mai e loc si pentru dragostea lui.
Asa ca izgoneste barbatii din viata ei, eliberandu-si mereu sufletul pentru o iubire deja imposibila, zicandu-i prin fiecare despartire : « Nu e prea tarziu. Eu inca astept. »

Se hotarase sa scrie inca de cand avea 15 ani. Pe atunci insa, nu stia sigur daca ar fi putut sa se faca inteleasa. De fapt, la 15 ani, nu stia sigur nici macar daca ea insasi intelegea ce simtea si ce gandea. Sau daca analiza simtamintelor ei si introspectia la care se supunea frecvent chiar scoteau la iveala adevarul.
Pe vremea aceea, toate scrierile ei debordau de simboluri obscure, de maxime banale, de lamentari adolescentine si de preziceri funeste. Teribilismul estompa orice contururi, stergea limitele dintre realitate si nevoia de a suferi, accentuand in schimb orice traire, transformand-o intr-o pseudo-tragedie. Copila neinteleasa, cu o inteligenta subapreciata si o luciditate iesita din comun. La 15 ani, asa se vedea. Si se autosugestiona sa sufere in tacere pentru ca ceilalti nu o vad la fel, supunandu-se unui martiriu fortat care ii sporea complexele de superioritate.
Dar si nesiguranta, teama ca de fapt e banala, ca nu are nimic care sa o puna in lumina, ca nu va iesi niciodata cu nimic in evidenta.
Nici complexele de superioritate si nici nesiguranta nu au fost erodate de trecerea timpului.
Se crede inca mai buna. Si inca se teme ca singurul lucru care o defineste cu adevarat e banalitatea.
Insa a decis sa scrie. Pentru a nu stiu cata oara. Sa se scrie. Fara lamentari, teribilisme, simboluri sau previziuni apocaliptice. Doar ea. Cu nesiguranta si complexele ei, cu analizele si introspectiile ei, cu luciditatea si inteligenta ei. Cu realitatea ei, trecuta atat prin filtrul ratiunii cat si prin cel al sufletului. Da, sufletul. Care se cere dezgolit. Pentru prima oara.
Dupa ani in care ea n-a avut curaj sa lase pe nimeni sa vada dincolo de ziduri de aparente, se dezbraca. A venit vremea sa pozeze nud. Sufleteste. Si sa-i lase pe altii sa coboare in ea. Treapta cu treapta. Sa darame ziduri. Caramida dupa caramida.
Fiindca acum stie si ea. Cine este. De ce este cine este. Stie sa explice si sa se explice.
Dupa atatia ani, scrie. Putin cate putin. Rar. Uneori cu greu. Dar scrie. Se dezbraca incet, intai in fata oglinzii, sa se vada numai ea. Sa se familiarizeze cu goliciunea, cu lipsa unui refugiu, cu imposibilitatea de a se ascunde, de a minti, de a fi ceea ce nu este.
Dupa atatia ani, se ofera si celorlalti. Tematoare, stangace, asteptandu-se mereu sa-i fie naruite iluziile ca chiar are ceva de oferit. Ca se poate face inteleasa. Ca e demna de timpul si de atentia celor din jur.
Insa nu-i mai e rusine. Se expune. Se vinde. Ca o prostituata pentru propria creatie, isi descheie haina sufletului in fata trecatorilor si spune ferm « Ia-ma ». Apoi asteapta.
Unii zambesc si trec mai departe, altii sunt dezgustati si isi intorc privirea iar altii o iau de mana si-i zic « Vino cu mine ». Cei din urma sunt cei mai putini. Dar ei sunt cei care nu o judeca, cei care sunt capabili sa o inteleaga.
Dupa atatia ani, stie ca vrea cu adevarat sa scrie. Nu sa epateze, nu sa-si etaleze calitati exacerbate prin cuvinte mestesugite, nu sa-si arate defecte care o fac sa para imposibil de iubit. Toate astea le-a facut la 15 ani. Acum, vrea sa-si ofere singura cel mai frumos compliment pe care ea il poate face cuiva : sa nu se minta.
Eu-l si sinele intr-o joaca perpetua de complimente reciproce. Realitate si imaginatie ingemanate, reflectandu-se una pe cealalta. Nedistorsionat, fara umbre. Senzualitate si inhibitie intr-o simbioza perfecta. Curva si vestala mana in mana. Femeie si copil in acelasi corp care vrea sa se lase in sfarsit atins si descoperit. Ea cea de la 15 ani si ea cea de acum prietene. Privindu-se cu intelegere pe deasupra timpului care a trecut.

Astăzi am avut ceva treabă prin zona Gării de Nord. Eram în mașină, la intersecția Duca cu Calea Griviței. Și stăteam pur și simplu la semafor, în aglomerație… nu făceam nimic în mod special și nu mă gândeam la nimic. Când, din stânga mea, se apropie o siluetă. Purta tocuri înalte tip platformă, avea picioarele subțiri cu pielea albă translucidă care lăsa să se vadă o hartă de vinișoare albăstrui ce-i străbăteau tot corpul. Foarte sub fund începea o rochie extrem de scurtă formată dintr-un volan prins de un burlan strâns pe trup. În dreptul pieptului, un alt volan încerca să suplinească lipsa sânilor. Rochia avea bulinuțe mici iar volanul dungi mari, bulinele, dungile și fundalurile pe care se prefigurau erau în patru culori diferite, asemănătoare între ele doar prin calitatea de a fi la fel de puternice toate. Atunci am înțeles de ce am văzut-o, era imposibil să nu o remarc. Diferența imensă între trupul mic, palid și subțirel și greutatea platformelor din picioare și isteria culorilor de pe ea. Dar până aici, nimic prea ieșit din comun. Am descris 15% din populația feminină a Bucureștiului.

Dar fața. Fața avea ceva incredibil. Vulgară și inocentă, tristă și veselă, profundă și superficială. Toate în același timp. Nu am văzut așa ceva niciodată. Nimic din expresia feței ei nu trăda cum era ea în realitate, poate doar o suma a unor contrarii. Cu niște ochi albaștri, clari, luminoși. Aproape că era frumoasă. Am urmărit-o mult cu prvirea. Până când a dispărut din raza mea vizuală, culorile rochiei cu volan diluându-se în praful bucureștean de la gară.

Am parcat și am intrat în gară, jos la mercerie, să îmi iau catarame pentru ceva activități de lucru manual, numit în termeni la modă “hand-made”. Când am urcat, am revăzut-o. Tocmai se tocmea cu un client. Din mașină nu îmi dădusem seama că e prostituată, mă gândisem că e o fată simplă cu o rochie mult prea scurtă și mult prea colorată și o pereche de sandale mult prea masive pentru ea. Acum înțelegeam că toată viața ei e mult prea masivă pentru ea. I-am văzut pe picioare, alături de harta de vinișoare albastre o nouă hartă… de vânătăi. Și pe mâini câteva. Probabil pielea  prea străvezie își trăda stăpâna povestind în văzul tuturor ce i se întâmpla acesteia când ochii societății se întorc de la ea. Am trecut mai departe.

Mult mai târziu, peste câteva ore, în mașină, de la piața Victoriei în jos pe Buzești, am văzut-o târșâindu-și agale platformele galbene, uriașe. Mergea în deriva. Pe față, avea aceeași expresie imobilă, imposibil de catalogat în vreo stare anume din cele cunoscute de mine, aceeași privire clară, curată, pierdută.

PROSTITUTIA – dupa cum se spune e cea mai veche meserie… acum poate fi o “meserie” aleasa sau impusa… In cazul in care este o “meserie” impusa, fie de conditia sociala (din pacate in Romania  – 2009 sunt inca femei care se vand pentru a avea ca sa le dea copiilor sa manance)… fie de cine stie ce alte imprejurari, le plang de mila fetelor respective, si cred ca soarta mai dura si mai nedreapta de atat nu exista… nu cred ca exista pedeapsa mai mare pentru  o femeie decat sa fie nevoita sa isi vanda trupul pentru a hrani rodul unei iubiri (fie ea si foarte scurta). De curand am vazut o fata (care in afara faptului ca arata groaznic…) parea obligata sa se prostitueze… doi tipi au scos-o “la produs”… iar clientul era un asiatic batran si libidinos… am vazut atata ura in ochii femeii aleia si niste lacrimi atat de amare ii brazdau obrajii… (m-a infuriat groaznic faptul ca sunt incapabila sa fac ceva…) nu cred ca cineva merita sa fie injosit in halul asta…

Oare mai au suflet… sau au ales sa il “ucida” inainte ca durerea de suflet sa le ucida?

Acum sunt multi care pot spune… bine daca nu vor sa se vanda sa puna mana sa munceasca… eu am ajuns la concluzia ca o data cazute prada acestei  “meserii” meschine nu mai au cale de iesire… sunt pierdute si aceasta degradare se datoreaza in mare parte lipsei unei familii si a unei educatii solide (cred eu).

Oare barbatii care frecventeaza astfel de femei (si chiar daca putini recunosc… sunt destui care o fac) se gandesc la povestea din spatele femeii respective? Se gandesc ca mai omoara ceva din omul ala care… contra unei sume de bani ii ofera”iubire”… ceva ce in mod normal ar trebui sa se intample cu ceva atractie, sa nu mai zic de sentimente…

Nu vreau sa le victimizez pe aceste femei… dar o mare parte din ele sunt intr-adevar victime… victimile vietii… sortii…destinului.

Sunt si femei care “se vand” ca asa vor, de placere sau atrase de mirajul banilor… acelea nu sunt subiectul acestui post, acelea ar trebui sa incerce sa fie macar jumatate din ce erau curtezanele venetiene sau gheisele japoneze… sa faca bine ceea ce si-au ales, sa fie o incantare pentru cei ce le “consuma”.

“11 minute” a fost prima carte a lui Coelho pe care am citit-o… destul de interesanta, unele parti mi-au placut, altele nu. ..Este interesanta, pentru ca incerca sa patrunda in lumea ciudata a prostitutiei si a motivatiei ei. O carte despre auto-cunoastere si auto-descoperire. Daca oricine are dreptul la o poveste, de ce nu si o prostituata? Si poate tocmai aceea, “11 minute” este la urma urmei o poveste, un basm modern. Este povestea Mariei care printr-un concurs de imprejurari ajunge intr-o lume pe care o blamam cu toti, se lasa cuprinsa de mrejele ei si viseaza sa castige faima si bogatie; iar la final trebuie sa aleaga intre toate aceste placeri si dragoste. Si un pic din Maria cred ca se regaseste in fiecare dintre noi, pentru ca fiecare tanjim dupa acel sentiment de dragoste pe care speram sa-l gasim si sa dureze vesnic si citind printre randuri pot descoperii multe framantari deloc straine de trairile unora dintre noi.

“În dragoste nimeni nu poate leza pe nimeni, fiecare este răspunzător pentru ceea ce simte şi nu putem da vina pe altul pentru asta. Nimeni nu pierde pe nimeni pentru că nimeni nu posedă pe nimeni.”
“Înainte de a muri vreau să lupt pentru viaţă.”
“Cu cât sunt mai departe senimentele pe care încercăm să le înăbuşim şi să le dăm uitării, cu atât sunt mai aproape de inimă.”
“M-am simţit rănită când i-am pierdut pe bărbaţii de care m-am îndrăgostit. Astăzi sunt convinsă de faptul că nimeni nu pierde pe nimeni, fiindcă nimeni nu posedă pe nimeni. Asta e adevărata experienţă a libertăţii: să ai lucrul cel mai important din lume, fără a-l poseda.”
“Dragostea este primul lucru capabil să schimbe total viaţa unei persoane de la o clipă la alta.”
“Sexul este arta de a controla lipsa de control.”
“Să ne iubim unii pe alţii, dar să nu încercăm a ne poseda unii pe alţii.”
“Viaţa este un joc dur şi halucinant, viaţa înseamnă salturi cu paraşuta, înseamnă risc, înseamnă să cazi şi să te ridici, înseamnă alpinism, înseamnă voinţa de a ajunge în punctul tău cel mai înalt şi a te simţi nemulţumit şi neliniştit când nu reuşeşti să o faci.”
“Dragostea nu este în celălalt, este în noi înşine; noi o trezim. Dar pentru trezirea asta avem nevoie de altul. Universul are sens doar când avem cu cine să ne împărtăşim emoţiile.”
“Bărbaţilor le place trupul femeii, dar îi dispreţuiesc inima.”
“Care e lucrul cel mai important în viaţa asta? Să trăiesc sau să mă prefac că trăiesc?”
“Dragostea cea mai puternică este cea care-şi poate manifesta slăbiciunea.”

M-am uitat zilele astea la știri. Desigur numai bătăi, crime, și accidente. Ahh si motanul Zorro din Germania care s-a învârtit în mașina de spălat….hai sa fim serioși asta e știre internațională ?!

Dar ce m-a șocat cu adevarat au fost 2 știri, amândouă legate de niște copilași.

Prima din State, unde o mama și-a omorât bebelușul și i-a scos creierii sau ceva de genu… pentru cică intrase diavolul în săracu copil ! deci oameni mai nebuni ca in State nicăieri !

Si apoi cu bonele alea care băteau copii pentru care erau PLĂTITE sa aibă grija ! Deci ce m-am enervat la faza asta ! Daca eram părintele unui copil pai ii rupeam capu în bătaie, o nenoroceam pe viata, pai cum MORȚII MATII DE FEMEIE sa lovești un copil nevinovat și care nu poate vorbi sau apară ?!

Acum stau si ma gândesc ce noroc am avut în copilăria mea ca nu m-a torturat sau omorât cineva !

PS : Dar de studentii aia din Timisoara care au transat pe mosu ala ce ziceti ?
NU MA MAI UIT LA STIRI !