După publicarea scrisorilor sale, găsesc comentarii la presupusele momente lipsite de credinţa în Dumnezeu, pe care Maica Tereza, catolica armână beatificată de Vatican în 2002, le-ar fi arătat în viaţă. Pe un blog inserat în ziarul britanic Guardian citesc titlul :

“A nuanced paragon. Mother Teresa’s letters reveal a woman waging an existential struggle with doubt and depression.” – ‘Nuanţe asupra unui exemplu. Epistolele sale ne dezvăluie o Maica Tereza în luptă existenţială cu deprimarea şi îndoielile .”

Iar în Le Monde citesc excerptul dintr-o epistolă a Maicii Tereza :

“Quand j’essaie de me tourner vers le Paradis, il y a un tel vide (…) J’appelle, et il n’y a personne pour répondre.” “Când încerc să mă întorc spre Paradis, în faţa mea există vidul  (…) Chem, şi nu răspunde nimeni.”

Doamne, dar comentariile –nu le redau aici– pe forum de ziar la aceste cuvinte arată un orizont teologic limitat !

Maica Tereza doar ne spune că este imposibilă o relaţie personală a omului cu Dumnezeu. Socot că tocmai aceasta e dovada credinţei adevărate.

Atunci când este crucificat, ultimele cuvinte ale lui Iisus Hristos au fost : “Eli Eli lama sabactani?”. Este o întrebare în aramaică, inserată în Psalmii greceşti (Evanghelia lui Matei versetul 27:46, Evanghelia lui Marcu versetul 15:34).

Unii teologi au clamat că Tatăl Ceresc pare a-l fi părăsit pe Fiul său. Teologii uită că acestea erau ultimele cuvinte ale Fiului ce era încă simplu om. Iar în Evanghelia lui Marcu,  citind versetele numărate de la 16:1 la 16:8, aflăm dezlegarea imposibilăţii  relaţiei personale a omului cu Dumnezeu.Titus Filipas