CURS DE AUTOCUNOAŞTERE

“Atunci când te naşti, nu eşti un copac, ci o sămânţă. Trebuie să creşti, trebuie să ajungi la o înflorire, iar această înflorire va fi mulţumirea ta, împlinirea ta. Această înflorire nu are nimic de-a face nici cu puterea, nici cu banii, nici cu politica. Nu are legătură decît cu tine, cu evoluţia ta personală.”- Osho

Parcurgerea acestui curs vă poate ajuta să răspundeţi la întrebări de genul:

Ce capacităţi am? Cum mă pot ajuta ele în realizarea scopurilor mele? (ex.relaţionare uşoară cu ceilalţi; rezolvarea conflictelor; comunicare eficientă; etc.)

Care sunt acele experienţe şi întâmplări din trecutul meu care îmi explică comportamentele şi modul de relaţionare din prezent?

De unde provin emoţiile mele (de ex. teama, frica, furia, ruşinea , etc)?

Comportamentul meu este în armonie cu dorinţele şi scopurile mele?

Ce reacţii provoacă celor din jur  modul in care mă comport?

Cum mă văd ceilalţi? Această imagine pe care o au ceilalţi despre mine, corespunde cu felul în care mă văd eu?

Desfăşurarea cursului:

Cursul cuprinde 10 module

Un modul durează 12 ore vinerea şi sâmbăta

Frecvenţa va fi de un modul pe lună

Locaţie: Cluj- Napoca

Înscrieri până în data de 20 ianuarie 2010

Un modul costa 100 RON

Pentru informaţii şi înscriere:

Cristina DORDAI - psiholog

Tel.: O741 137124

E-mail: dordaikristina@yahoo.com

“Orice ai vrea sa faci, nu mai zabovi nici o secunda. Timpul trece necrutator” Anonim

E atat de simplu si noi tot nu ne dam seama. Doar ni se intampla intr-una ca de anul nou sa exclamam cu uimire: „Mamaaaa, cand a mai trecut si anul asta?” Sau, de Paste, sa spunem: „Dar ce-a trecut timpul! Parca ieri a fost Craciunul”. Cand mi se-ntampla sa realizez asta, aproape sigur nu am trait cu adevarat in perioada asta de „inconstienta”. Ori am muncit prea mult la serviciu, ori am fost inglodata in o mie de ganduri si nu am mai fost atenta ca anotimpurile trec val-virtej pe langa mine.

De obicei din cauza acelui lucru in care ne pierdem cu lunile amanam mici dorinte, proiecte, idei, fapte care ne-ar face placere, gandindu-ne ca nu avem timp sa ne ocupam si de ele. Uitam ca in multe cazuri timpul trebuie doar sa ni-l facem. Am gasit fraza de inceput intr-o carte pe care o citesc acum „Gata cu scuzele! Traieste din plin!” a Alyssei Abbey (uimitor ce seamana titlul cu cel al cartii lui Dale Carnegie „Lasa-ti grijile, incepe sa traiesti!”). Ea ne incurajeaza sa nu ne mai jucam cu timpul si sa facem Domnului odata ceea ce ne dorim cu adevarat! Sa spunem fiintei pe care o admiram de ceva vreme ca o placem mult de tot, sa iesim in sfarsit cu familia 2 ore in parc, sa incepem cartea pe care am cumparat-o de ceva vreme de la librarie, sa stam pur si simplu 10 minute fara sa facem nimic, sa ne acordam efectiv timp, dupa nu stiu cata vreme. Si asta azi, nu mai e timp de amanat. Asta inseamna sa ne mai punem si pe noi pe primul loc, sa ne dam voie sa fim fericiti. Asta e prima conditie pentru ca apoi sa putem sa-i facem pe altii fericiti. Iar daca ne gandim bine, tocmai pentru fericirea altora ne dam de obicei pe noi la o parte…

De acum 7 ani de cand am auzit-o pentru prima data, nu pot uita nici o clipa versurile melodiei lui Ronan Keating – „If tomorrow never comes”.

Potrivit psihologilor britanici, oamenii pot deveni mai fericiţi dacă respectă anumite principii de viaţă. Astfel, persoanele care se alimentează echilibrat şi sănătos, se culcă mai devreme, practică regulat sport şi au o viaţă sexuală activă, dar şi un cerc de prieteni cu care contactează regulat, sunt mult mai fericiţi decât cei cărora le lipsesc toate aceste lucruri.

De asemenea, psihologii, atenţionează şi asupra faptului că fericirea omului este determinată în mare parte şi de starea lui de spirit, mai ales înainte de somn. Astfel, cei care nu merg la culcare supăraţi sau îngânduraţi, se vor bucura de un somn mult mai liniştit şi se vor simţi mai împliniţi, comparativ cu opusul lor. Pentru persoanele cărora le vine greu să-şi elibereze mintea de grijile zilei de mâine sau de problemele momentului, psihologii recomandă exerciţii de respiraţie şi formule de autosugestie de genul: „Sunt calm şi relaxat”, „sunt mulţumit de mine şi de viaţa mea”, „Pe zi ce trece totul e din ce în ce mai bine …”.

1 Dă dovadă de înţelegere în toate.

Încearcă întotdeauna să judece lucrurile din perspectiva ta, iar în momentele tale de suferinţă îţi este mereu aproape, te susţine şi te ajută să depăşeşti greutăţile.

2 Îţi spune „Te iubesc”!

Dacă îţi rosteşte magicele cuvinte „Te iubesc” şi simţi că este sincer în declaraţiile sale, fii sigură că acesta este bărbatul potrivit.

3 Îţi demonstrează că ţine la tine cu toată inima

Nu e un secret cum că bărbaţii au probleme în a-şi dezvălui sentimentele, aşa că uneori, ei apelează la alte forme prin care îşi demonstrează dragostea: găteşte în locul tău, merge la cumpărături, te scuteşte de grija facturilor neachitate, te întâmpină cu braţele deschise de la serviciu … Chiar dacă îţi place să auzi zilnic „Te iubesc”, recunoaşte, că uneori faptele fac mai mult decât o mie de cuvinte.

4 Te ascultă

Manifestă interes faţă de ceea ce-i spui, îţi dovedeşte că-i pasă de sentimentele tale şi de părerile tale, pe care ţi-i morţiş să i le destăinui.

5 În preaqjma ta, se simte ca-n al noulăe cer!

Este fericit în preajma ta. Zâmbeşte, râde, preferă să stea cât mai mult timp în compania ta, în detrimentul prietenilor săi? Asta şi dovedeşte că este într-adevăr înddrăgostit de tine şi te preţuieşte.

6. Îţi face complimente

Este atent la toate schimbările tale de look şi apreciază de fiece dată pozitivă noua ta imagine, amintindu-ţi că eşti cea mai frumoasă şi mai dragă fiinţă din viaţa lui de până acum.

7 Are grijă de tine

Este propriul tău înger păzitor, e grijuliu, atent la toate nevoile tale. Dacă răspunsul este “Da”, atunci sunteţi pe drumul cel bun.

8 Prietenii şi familia lui te plac

Poţi să-ţi dai seama cât de mult contezi pentru un bărbat, în funcţie de felul în care te tratează oamenii apropiaţi lui. Dacă aceştia te privesc cu simpatie şi te consideră o persoană a casei, atunci e clar ca bună ziua, că bărbatul acesta se simte un norocos că ai apărut în viaţa lui.

9 E mândru de tine

Te apreciază de faţă cu toată lumea, indiferent dacă e vorba de familia, prietenii sau colegii lui de serviciu. Se laudă cu realizările tale şi se mândreşte cu reuşitele tale. Acest fapt dovedeşte cât de mult nsemni tu pentru el.
10 Îţi cere opinia

Îţi cere sfaturi şi le urmează fără ezitare, având încredere sută la sută în judecata ta. Când trebuie să ia decizii importante se consultă neapărat cu tine, pentru că părerea ta contează mult pentru el.  

11 Aveţi pasiuni comune!

Este interesat de ceea ce-ţi place şi-şi dă silinţa să-ţi facă pe plac, să fiţi pe aceeaşi lungime de undă. Renunţă uneori la un meci de fotbal, pentru serialul tău preferat, deoarece vrea să te vadă fericită.

12. Te face să te simţi specială
Este genul de baiat care încearcă întotdeauna să păstreze romantismul viu. Îţi aduce flori sau micul-dejun la pat. Astfel îţi arată cât de mult îi pasă. Daca încearcă tot timpul să te faca să te simţi bine, trebuie să îl păstrezi.

Mă uit în oglindă şi nu îmi place ceea ce văd. Nu mai sunt copil, dar încă mai vreau să fiu pentru că îmi este teamă. Îmi este teamă să cresc, să devin adult, să nu mai fiu eu cel de până acum. Simt tristeţe şi singuratate. Simt că părinţii mei nu mă înţeleg şi nu văd ceea ce se întâmplă cu mine. Mă doare şi mă apasă din ce în ce mai tare. Îmi vine să ţip. Îmi vine să fug. Să mă ascund pentru a înţelege ceea ce se întâmplă cu mine. Mi-e greu să exprim aceste lucruri, şi îmi este din ce în ce mai greu să comunic cu părinţii mei ceea ce simt. Mă uit la ei şi nu îi mai văd cu aceeaşi ochi de copil. Acum ei sunt altfel, dar şi eu sunt altfel şi nu am cui să spun acest lucru. Uneori sunt nervos, alteori visător, iar stările care mă inundă nu le înţeleg şi nici nu ştiu cui i-aş putea spune aceste lucruri despre mine. Ai mei nu mă înţeleg, sunt panicaţi, nervoşi şi de cele mai multe ori nu au timp sau rabdare pentru a mă asculta, iar eu simt că vina este a mea. Ei nu văd că între noi se sapă o prapastie adâncă. Aş vrea să clădesc punţi, dar îmi este frică. Mi-e teamă că nu voi fi înţeles, şi iar voi fi certat că nu sunt cum eram până acum, un copilaş dragălaş care îşi diviniza părinţii. Oare de ce îi văd acum cu alţi ochi? Oare de ce în sufletul meu se amestecă atâtea trăiri? Mă simt dezorientat şi am nevoie de înţelegere şi de sprijin.

Mă uit în oglindă şi văd cum trupul meu nu mai este la fel. Este modificat şi nu îmi place acest lucru. Mă face să îl ascund sub haine, sub alte accesorii care adulţilor nu le plac. Nu îmi găsesc locul, nu prea ştiu cine sunt. Mai sunt un copil? Ce se întâmplă cu mine? Ce se întâmplă cu ai mei şi de ce acum mi-au devenit din prieteni dujman

Mă uit în oglindă şi încă nu ştiu foarte clar cine sunt sau ce am să devin. Aş vrea să fiu în multe feluri, dar încă nu m-am hotărât cum să fiu, cine să fiu.

Ma uit în oglindă şi uneori plâng pentru că sunt pe cale să pierd ceva. Ce anume nu ştiu! Probabil, copilăria mea.

În textul de mai sus am încercat să surprind o frântură din adolescenţă pentru cei care trăiesc această etapa, dar în mod special pentru cei care au trecut de ea. Poate am reuşit sau poate nu. Dar sper măcar să fi atras atenţia celui care este părinte de adolescent şi care a uitat că şi el a fost adolescent cândva. Dacă vrei poţi adauga şi tu la comentarii impresii sau amintiri despre adolescenţa ta. Poate aşa reuşim să-i sprijinim şi pe alţii, părinţi sau adolescenţi prinşi în mirajele acestei etape de viaţă.

psiholog Anca-Elena Vintzeanu, vintzeanu@yahoo.com

Bulgărele se rostogoleşte, Băsescule… !!!… A fi sau a NU fi… preşedinte.

Iniţiativa aparţine Distinsului nostru coleg Augustin, aceea de-a prăvălii Bulgărele… Bulgărele lui Traian Băsescu! Hai să-l creştem, c-a luat-o la vale, de-a durdulica… întrebări, întrebări, întrebări… Dăm drumul Marii Rostogoliri! Restul e… principiul Dominoului…

APEL

Stimati colegi de blogosfera,
Demersul pe care vreau sa vi-l supun atentiei pleaca de la vechea mea convingere ca o intrebare bine pusa face, uneori, cit doua raspunsuri (ca “aflamurile” de la aritmetica, v-amintiti?)
Cred ca fiecare dintre noi ar fi tentat, daca ar avea o ipotetica oportunitate, de a-i pune lui Traian Basescu una sau mai multe intrebari, cel putin la modul simbolic. Daca este asa, iata propunerea mea, prin care, formal, aveti ocazia sa faceti asta, ca un simplu exercitiu de democratie :
Va invit sa cititi lista de intrebari pe care am numit-o, in criza de inspiratie, « Bulgarele lui Traian » (astept idei mai bune de la voi) si sa adaugati la ea propriile voastre intrebari
Rugati si pe alti colegi sa participe la « rostogolirea » acestui bulgare, contribuind cu ideile lor.
Iata « bulgarasul » care, cu sprijinul vostru, asteapta sa se faca mare :

Bulgărele lui Traian (A fi sau a nu fi … presedinte)

« Culegere » de intrebari »

AUGUSTIN :

1) Câti dintre cei care au fraudat alegerile din 2004 au fost, pina acum, condamnati ?
2) Este adevarat continutul stenogramei convorbirii dintre Omar Hayssam si gen. Degeratu ?
3) Cine A LUAT DECIZIA sa ne imprumutam de la FMI si unde au ajuns banii ?
Va multumesc si va urez « Sa intrebati bine ! » si, mai ales, « SA VOTATI BINE ! »

LEO, spune :

4.) Mai mişună, şi care sunt, alte cârtiţe prostănace în pesede decât ălea pe care au fost puse deja să iasă la vedere (Simirad, Onţanu, „grupul” de la Cluj”)?

5.) La şcoala de cacealma se predă pilda „cine scoate  sabia, de sabie va pieri”? altfel spus, cam la ce tratament se aşteaptă masculul alfa de la căţeii haitei pedelachee, pe care i-a tot abuzat de-atâta amar de vreme, secunda doi după ce îl vor simţi „rănit”?

SIBILLA, adaugă :

6.)  Se zvoneşte că Mare parte din suma destinată răscumpărării jurnaliştilor răpiţi în Iraq, avură o anume destinaţie… evident există un titular, restul sunt căpuşe… Ne dă nea Băsescu civa detalii ???

7.) Nutzi Udrea este doar sponsor sau şi Şantajista number one care rezolvă informativ contra cost pe oricine-i stă-n cale ? Băsescu cu siguranţă ŞTIE, deci… ?

8. ) Cât a costat vânzarea Flotei, către cine, amănunte… ?

9. ) Cine lşi de ce… a transformat Protecţia Copilului  în România în tarlaua PD-L şi de ce a devenit:  Protecţia imaginii duduilor şi * prinţişorilor * din PD-L?? De ce politizare a … protecţiei copilului şi ce rost mai are trâmbiţatul * interes superior al copilului * ?  PD-L a privatizat DGASPC-urile??  Întreabă aVERTIZOR furnica mămică sibilină din Caraş-Severin, tot aşteptând un Răspuns oficial la: cum ocroteşte Statul Mama şi copilul..???

10.) Vă mai amintiţi de Anina, d-le Băsescu ?? Dar despre Banatska Klisura ce ne puteţi spune, apropo de…. politicieni PD-L * cunoscători *, mediatizaţi la rubrica * diverse, diverse… diverse … *, că-s  din ograda portocalie, dară… care-s corupţii arestaţi,  ne răspundeţi cu nume şi sume??

Traian Băsescu s-a intitulat , preşedinte al tuturor românilor şi vajnic  spadasin în Lupta cu corupţia, concluzionând, are obligaţia să ne răspundă! Completările Culegerii de Întrebări – destinatar Băsescu Traian, vor fi actualizate, mediatizate ZILNIC !

Augustin&Leo&Sibilla

P.S. Lista de Întrebări rămâne deschisă! Răspunsurile… Băsescu!

Ai venit nepregătit la ore şi nu ştii cum să scapi basma curată ? Iată câteva sfaturi numai bune pentru situaţia în care te afli:

Ieşi din bancă şi treci peste faza în care loveşti masa cu pumnul, descărcându-ţi nervii pe ghinionul ce te-a prins. Gândeşte-te că banca nu poartă nici o vină. Cel de la catedră este vinovat pentru nenorocirea ta.

Odată ridicat(ă) în picioare, treci peste faza înjurăturilor, imediat după ce eşti anunţat despre ce fel de subiect trebuie să le vorbeşti colegilor.

Dacă nu cunoşti nici o boabă legată de această temă, încearcă să pălăvrăgeşti, meditând logic(asta dacă îţi permite materia).

Fă-i profei sau profului câteva complimente. Spune-i că nu te poţi concentra, fiind faptul că arată foarte bine.

Dacă poanta anterioară n-a ţinut, recunoaşte sincer şi deschis că nu ţi-ai însuşit temele şi aşează-te calm în bancă.

Am disparut iar. De data asta atat de mult incat nu mai apar nici  in  blogrollul unora din blogrollul meu (da, merit! )Revin dupa o indelunga perioada in care am neglijat blogul, twitterul, cam tot ce tine de existenta mea virtuala  si iar imi dau seama cand nu-mi place de mine.

Nu-mi place cand sunt atat de plictisita incat mi-e groaza de mine si de gandul de a-mi imparti cu voi randurile goale. Nu-mi place cand sunt atat de prinsa cu tot ce mi se intampla incat randurile sunt prea mici ca sa pot insira cuvinte. Nu-mi place 2-ul sub (aproape) toate formele lui. Paranteza se datoreaza anului II, Psiho…Oooo da, asta imi place. Anul trecut scriam  despre inceputuri. Era toamna in care chiar se numarau bobocii, si eu eram pe lista.  Acum scriu despre noi inceputuri, cu cele mai placute continuari si experiente. Inceputul nu mai e inghesuiala dintr-un amfiteatru in care sorbi cuvintele decanului si te simti cel mai boboc boboc din lume. Aplauze si zambete false si cautarea disperata a literelor pe un tabel ambiguu, din care nu intelegi decat titlul :“Orar anul I Psihologie zi”.

_”Zorgo? Sau cum e sala aia? “  Unde i aia ?”

_”Aa…esti anu I!”

Faculta s-a transformat in locul in care “a good day for science” e “a good day for fun, too”. Si momentul in care ajungi in 2, te bucuri ca ai facut un pas imeeeeeens. Asta pentru ca vezi in catalog destule nume in dreptul carora e scris cu rosu aprins “exmatriculat”.

Azi zi obositoare cum rar a mai fost. (oare oboseala ma face sa scriu asta acum?) Orele multe petrecute pe la faculta nu au insemnat numai cursuri, ci si inceputul muncii serioase in ASPR.  Uite o motivatie destul de puternica sa merg tot pe drumul asta. Asa ca deocamdata am ales varianta de a ma afisa destul de des pe la Psiho, just because i like it. Hehe, am spus-o!

Touchinkeep!

Femeile se descarcă verbal pentru că ele îşi exprimă mai uşor sentimentele. Bărbaţii se cenzurează la nervi, pentru că ei vorbesc mai greu despre ceea ce simt. Dacă arunci cu ceva atunci eşti- pasională, îţi cunoşti valoarea, dar şi ţi se pare că toţi nu te apreciază aşa cum ar trebui. O persoană blazată nu va lovi niciodată. Dacă loveşti înseamnă că ai un motiv, o cauză pentru care lupţi. Dacă exprimi mesajul „Mă opun cu toată fiinţa mea „, în esnţă de fapt te simţi slabă, neajutorată. Sfatul pentru tine ar fi că dacă te-ai avîntat într-o ceartă încearcă să vorbeşti cît mai mult, nu ţine furia în tine. Vorbind întruna vei găsi soluţii şi te vei elibera de tensiune. Dacă Ţipi, atunci eşti- impresionantă, sensibilă, nu eşti convinsă de resursele tale căci nu le-ai folosit suficient pînîă acum. Ţi se pare că ţipînd impui influenţă şi putere, e un mecanism de autoapărare, în care tu vrei să domini. Nu vrei să fii văzută slabă cum eşti de fapt. De fapt atunci cînd ţipi nu pari raţională, pentru că eşti mult prea emoţională. .Cînd plîngi înseamnă că eşti o persoană blîndă, care dă iubire şi cere în schimb protecţie şi bunătate. Reacţia celorlalţi la lacrimi e înduioşarea. E cel mai eficient mecanism de apărare. Bărbaţii nu pot să-l folosească onorabil, ei au obişnuinţe să găsească mecanisme de apărare prin forme raţionale şi motorii, mai puţin emoţionale. Prin plîns poţi manipula, dacă nu o faci des ca să-ţi fie uşor să demonstrezi că poţi să fii şi o femeie puternică. Dacă acuzi înseamnă că eşti o femeie inteligentă, cu ambiţii mari dar şi neîmpliniri. Acuzaţiile sunt o formă de manipulare periculoasă. Eşti o perfecţionistă şi ţi-e teamă de eşec . Nu -ţi fie teamă de critici, cei ce te critică nu te duşmănesc, doar te vor mai bună. Cînd bombăni înseamnă că nu-ţi place să rişti.