erau puncte şi virgule aşezate
în cea mai perfectă ordine
la început era
propoziţia aia
vrei să fii prietena mea?
la început era cuvântul

era ca şi cum ar trebui
să povesteşti un vis
şi trăiam
din povestirea cu întâmplări
dialoguri personaje
rupte lipite decupate
la început
era cuvântul

era senzaţia că
vreau să te sărut
ori vreau să te îmbrăţişez
şi-n loc de astea era
cuvântul

Victor Velculescu, profesor la Universitatea John Hopkins din Maryland (SUA), a pus la punct primul test genetic din lume capabil sa identifice, pornind de la o simpla analiza de sange, biomarkerii specifici tumorilor, potrivit unui studiu publicat in revista Science Translational Medicine.
Aceasta descoperire va permite imbunatatirea tratamentelor personalizate acordate pacientilor suferind de cancer.
“Aceasta tehnica reprezinta un pas important in aplicarea tehnologiilor de secventiere a genomului uman, ce va conduce la personalizarea tratamentelor acordate persoanelor suferind de cancer”, a declarat medicul oncolog Victor Velculescu, principalul autor al acestei descoperiri medicale.
Rezultatele studiului au fost prezentate la conferinta anuala organizata de American Association for the Advancement of Science (AAAS), in perioada 18 – 22 februarie, in orasul american San Diego.
Acest test va permite identificarea si urmarirea evolutiei celulelor canceroase sau a tumorilor recurente, ajutandu-i pe medici sa afle daca tratamentul aplicat este eficient.
Testul detecteaza intr-un mod foarte exact semnatura genetica a tumorilor sau a celulelor tumorale ramase dupa o interventie chirurgicala, in timpul chimioterapiei sau a sedintelor de radioterapie.
Una dintre trasaturile universale ale cancerului uman este modificarea structurii ADN-ului bolii. Pana in prezent, era foarte dificil de detectat si de localizat cu precizie zona in care aceste modificari genetice se produc la nivelul tumorii.
Lucrand pe sase tipuri de cancer – patru de colon si doua mamare -, echipa coordonata de medicul Victor Velculescu a reusit sa creeze anumiti biomarkeri, pe baza acestor secvente genetice proprii fiecarei tumori.
O simpla analiza de sange va permite de acum inainte detectarea chiar si a celor mai mici urme de ADN provenind de la tumori canceroase, in cantitati mari de sange sau in alte fluide, al caror ADN este sanatos.
Aceste teste vor putea fi efectuate si dupa indepartarea pe cale chirurgicala a unei tumori sau dupa alte forme de terapie, pentru a masura eficienta tratamentelor.
Tehnologiile de secventiere a genomului uman vor deveni din ce in ce mai ieftine, considera medicul Victor Velculescu, care a marturisit ca secventierea genomului pacientilor participanti la acest studiu a costat 5.000 de dolari/ persoana.
In prezent, o tomografie completa costa aproximativ 1.500 de dolari, insa acest procedeu nu poate sa identifice decat cancerele microscopice si nu semnaturile lor genetice, asa cum o face noul test, numit PARE (Personalized Analysis of Rearranged Ends).
Cercetatorii intentioneaza sa testeze in viitorul apropiat un numar mare de tumori canceroase, pentru a pune la punct un test sangvin viabil si din punct de vedere comercial, fondat pe tehnici genomice.
Declarandu-se optimist in legatura cu faptul ca acest test va fi disponibil pe piata in viitorul apropiat, pentru un numar mare de pacienti, medicul Victor Velculescu a declarat ca “ramane de vazut cum se va proceda pentru a scadea costul”, pentru ca testul sau sa devina accesibil pe scara larga.
Victor E. Velculescu este medic si cercetator roman, fiind profesor de oncologie asociat la Universitatea Johns Hopkins. Absolvent al Universitatii Stanford, Velculescu si echipa sa au castigat recunoastere internationala dupa ce au reusit, printre altele, sa identifice genele care provoaca aparitia cancerului mamar si al celui la coloana vertebrala.

————————————————————————-
Sursa:
http://www.realitatea.net/

Unul dintre „pericolele” de pe Facebook este sa descoperi ca prietenii tai au mai mult prieteni decat tine. Potrivit lui Robin Dunbar, profesor de antropologie la Oxford, nu ar trebui sa ne para rau daca altii se lauda cu mai multi prieteni.
Potrivit lui antropologului Robin Dunbar,  oamenii care afirma ca au un numar ridicol de prieteni pe Facebook (peste 200), cunosc foarte putin despre oamenii din lista lor. Chiar daca acest fapt este cunoscut, trebuie sa stim ca exisa o limita de prieteni, determinata evolutionar, fie ca este pe Facebook, fie in viata reala, potrivit timesonline.co.uk.
In 1993, Dunbar, primatolog la acea vreme, a propus o ipoteza care a devenit intre timp cunoscuta drept Numarul lui Dunbar. Acesta stia ca unul dintre motivele pentru care maimutele si-au dezvoltat creierul a fost relatia sociala cu ceilalti membri ai speciei. Aunci Dunbar s-a intrebat: „Care este numarul de oameni dintr-un grup de apropiati, potrivit marimii neocortexului nostru”. Raspunsul a fost 150.
Acest numar se regasete in toata istoria umanitatii. Satucurile din Anglia, in perioda antica, aveau circa 150 de persoane, comunitatile neolitice din Asia la fel, cea mai mica unitate a romanilor avea aproape 130 de oameni. Dunbar sugereaza ca 150 este si numarul de persoane la care se trimit in general felicitari Craciun.

————————————————————————-
Sursa:
http://www.realitatea.net/

Casas Prefabricadas Chile

N-are sens,
N-are traseu.
E un punct:
Negru mereu.

Trec, se duc,
Mai vin, mai pleacă…
Dar n-au niciodată timp,
Pentru un cuvânt de-alint

______________________________________________________________

E prima mea poezie.

Ştiu că e proastă, că e “modernă”, după cum Felix zice…

Early_wakeup_call_by_rimolyne

-          Punctul meu slab, spune primul barbat privind inapoi spre ea

-          Ce?, intreaba ametit barbatul de pe cealalata parte a mesei

-          Ea e punctul meu slab, calcaiul lui Ahile daca vrei, a spus fara sa-si desprinda ochii de pe fiinta ce dormea pe canapea.

-          Cred ca ai baut prea mult

-          Sigur am baut prea mult, dar nu ma insel in privinta asta

Tocmai se terminase inca o noapte alba cu muzica si uitare. Razele soarelui incepeau sa se faca simtite in camera. O petrecere. O stransura de prieteni.

-          De fiecare data cand o vad imi distruge sistemul de directionare. Sunt atras ca planetele de soare.  Al doilea barbat incepe sa rada

-          Tu crezi ca sunt beat si spun prostii, dar adevarul e ca doar in starea asta pot sa-mi recunosc aceasta nebunie.

-          Pai, de ce nu incerci sa o cuceresti?

-          Am trecut de faza asta

-          Cum?

-          La propiu, am fost, am vazut, am fost refuzat

-          Ah, eu nici nu am observat.

-          Da, am fost discreti. Au ridicat paharele, le-au ciocnit si au baut.

-          Fata ta stie?

-          Ce sa stie? Ca ea, priveste din nou spre canapea, ma bulverseaza de fiecare data cand o vad si ca fata mea nu va putea niciodata sa concureze cu ea? A zis asta, cautandu-si nervos bricheta.

-          Mda, ai dreptate. Al doilea barbat se apleaca peste masa si-ii aprinde tigara primului barbat. Dar voi va mai vedeti?

-          Nu, cand? Doar cand ne mai strangem pe la o petrecere. Ultima oara am vazut-o de anul nou.

-          A trecut atata timp si inca nu ai uitat de ea?

-          Tragic este ca, da, am uitat de ea. Insa dupa ce o vad, treptat imi intra sub piele din nou. Nu pot sa privesc in alta parta cand e langa mine.

-          De aia nu prea vii cu iubita?

-          Sa stii, chiar imi era frica prima data cand a iesit cu noi. Ma gandeam ca poate isi da seama cum ma uit la punctul meu slab.

-          Da’ tu nu o iubesti pe fata ta?

-          Poate…sincer, nici nu stiu ce inseamna sa o iubesc cand sunt impreajma punctului meu slab.

Nici unul nu mai zice nimic timp de cateva minute. Unul dintre ei reumple paharele cu vin rosu, iar celalat trage dintr-o tigara si incearca sa faca cerculete cu capul lasat pe spate. Treptat, soarele isi facea curaj sa iasa zambitor.

-          Acum cand o sa plec de aici, o sa ma bantuie imaginea ei zile, poate saptamani, se ridicase de pe scaun si s-a indreptat spre balcon. A crapat usa, lasand aerul rece sa-i racoreasca fata. Am iubit-o, am urat-o, zgandura un bat in gard la un caine nervos, zice rar, cu pauza dupa fiecare cuvant, privind de pe balcon in strada pustiita.

-          Nu te deranjeaza?  Sa iesim si sa fie si ea acolo?

-          Nu, intr-un fel sunt si eu masochist. Vreau sa o vad, sa vad cum arata, ce sentimente imi starneste.

-          Si?

-          Nu ma vezi? Ea este….imi scapa cuvantul…

-          Ba da..

-          Se face cam tarziu, de fapt, cam devreme, spune asta, zambeste, si mai bea o inghititura de vin.

-          Da…sper sa  ploua azi.

-          De ce?

-          Tot o sa dorm toata ziua, macar sa fie racoare maine.

-          Ihi…da pe gat paharul cu vin si stinge tigara in scrumiera. Ma duc sa-mi trezesc fata, mergem acasa, sa nu mai dorm aici.

-          Bine, eu o sa incerca sa ma intind sa dorm si eu putin inainte sa plec.

Se indreapta greoi, spre locul unde dormea. Erau una langa alta. Cand ajunge in dreptul lor isi trece mana prin par, apoi casca mult cu mainile in aer. Se apleaca asupra iubitei lui, ii da suvita de pe ochi si o saruta pe tampla. Apoi isi trece degetul aratator pe obrazul alb pana in dreptul barbiei cand o prinde delicat cu ajutorul degetului mare. Zambeste. Se uita si la punctul lui slab. Dormea cu fata in perna. Isi apuca iubita de umeri si o zgaltaie usor pana deschide ochii. Ii spune pe o voce joasa, ragusita, ca trebuie sa se trezeasca, sa mearga acasa. Aceasta da din cap, fara sa zica nimic. Ii prinde gatul cu mainile si se ridica in picioare. El ii tinea spatele cu mainile. Ea motaia pe umar si el o tinea in brate, atunci se trezeste punctul lui slab. Scoate capul din perna, isi trece o mana peste ochi si-l priveste pe el stand in picioare cu iubita lui. Il priveste cateva secunde fara sa schiteze un gest. Nici el nu-si lua ochii dupa chipul ei somnoros. Intr-un final ea schiteaza un zambet mic, apoi isi ridica mana dreapta si face un semn. Ii raspunde la zambet apoi o trezeste pe iubita de pe umar si pleaca.

Afara era o racoare de toamna. Ea se trezise si reusea sa mearga singura.  Mergeau unul langa altul, tacuti, spre casa lor.

Ravasitoare…da, asta e cuvantul

Ce? Se uita ea intrebatoare spre el.

Nimic…nimic…

Va urma….

Transpus pentru blogul meu, asta înseamnă că se… închide.

Aşă că, frumuşel stingem calculatoarele, şi ieşim afară la plimbare, sau mergem să gătim ceva gustos, sau ne învăţăm să cîntăm la ghitară, sau mergem să fotografiem, sau învăţăm analiză matematică, sau fizică, sau  facem orice altceva ce ne place, sau lăsăm calculatorul aprins, dar nu mai intrăm pe danciac.wordpress.com, pentru că am face-o degeaba.

Eu totuşi vă sugerez să luaţi exemplu de la alde rebeata şi să economisiţi resursele Pămîntului.

Şi dacă aşa de tare vă place valea Nistrului, n-aveţi decît să veniţi şi s-o vedeţi pe viu.

Update. Propoziţia a II a fost o chestie de 1 aprilie.

Punct si de la capat!

Zambetul lui e minunat doar daca imi zambeste mie…

Astazi ii e prea dor…
…de rasul frumos si de zborul din privire, de glasul bland sau de linistea dintre cuvinte… astazi timpul ii curge in sens invers, iar ingerul ii sta cuminte langa umarul stang, cu aripile stranse si zambetul stins… si astazi ii e doar prea greu…

.

… mult prea greu.

]]> http://blondix.wordpress.com/2010/03/25/punct-%c8%99i-de-la-capat/ Thu, 25 Mar 2010 09:28:50 +0000 Blondix http://blondix.wordpress.com/2010/03/25/punct-%c8%99i-de-la-capat/ Ai încercat să semeni semințe pe un teren fertil, ce-i drept. Dar seceta le-a distrus.

Abracadabrantă povestioară! Pe albia timpului s-au scurs puține săptămâni, dar eficiente. Ar fi fost un sacrilegiu pentru biata-mi micuță inimă s-o chinui într-un mod perpetuu. Când privesc înapoi, zâmbesc. Totul pare o amintire mult prea îndepărtată. Timpul a fost mai eficace ca niciodată. Mi-a mistuit dureri ce păreau de neînvins. Eram un corp plăpând, căzut într-o grădină de crini. Mutilată, îi transformasem în maci. Ridicând întâmplător privirea, am descoperit ascuns un crin neatins, pur. Era stropul de putere ce devenise din efemer, veșnic și stăruitor. Mi-am lăsat inima covârșită lamentabil de durere într-un început, alt început, înghețat.

Dar a venit primăvara. A răsărit soarele, victorios. Mi-a adus cu el zâmbet, putere și o inimă proaspătă, vie.

Credeam că am depășit etapa naivității. Acum, după încă un eșec, și o nouă speranță, realizez că totul e efemer.  Toate vin și trec toate. De fiecare dată când mă voi îndrăgosti, o voi face cu aceeași stupoare a descoperirii unui sentiment cu totul nou, cuprinzător. Niciodată nu voi iubi de două ori în același fel. Îmi permit să descopăr iubirea ca un copil, să o simt curioasă și neștiutoare. Să mă abandonez total, să fiu fericită apoi să îmi pun punct sentimentelor. Și să o iau de la capăt.

Am mai înțeles, de asemenea, că nimic nu mă poate doborî. Orice durere, oricât ar fi de sfâșietoare, nu-mi distruge speranța. Pentru că am trecut de multe ori prin atâtea, pentru că am iubit și am fost dezamăgită, pentru că de fiecare dată m-am ridicat și am zâmbit, chiar dacă mi se năruiseră lumi întregi de vise.

Nu o să mai spun niciodată „ Nu mai pot ! ” . Pentru că pot. Și încă o dată, mi-am arătat asta. Iar tu! , ultimul meu punct de plecare… Nu te regret. Mi-ai mai dăruit o învățătură. Azi mă cunosc mai bine, mulțumită ție. Dar tu, nu. Nu ai avut prilejul de a vedea tot ce sunt.

Poate că… Altcineva va vedea. De azi, te-am uitat. Îmi dăruiesc gândurile altcuiva.

De la capăt !