Se plimba prin zăpada înaltă. În spatele ei rămâneau doi paşi imprimaţi în covorul alb imaculat. I se păru că vede ceva sclipind în zare. Ceva o atrăgea. Un chip. Începu să alerge. Nu simţea crivăţul de iarnă, nu simţi când fularul îi alunecă de la gât în zăpada albă. Continuă să alerge. Tot mai tare, mai tare… până când se opri. Era foarte obosită. Gâfâia. Respiraţia ei era alertă. Încercă să mai facă un pas, încă unul… îşi strânse mâinile pe lângă corp încercând să se încălzească. Simţea că e obosită…. ştia că e obosită. Îşi târâia picioarele. Unul şi apoi cel de-al doilea. Unul, iar cel de-al doilea… ridică privirea. Văzu din nou acea strălucire care o atrăgea. Parcă prinse putere. Ca hipnotizată începu să-i sclipeasca privirea şi să alerge, uitându-se în zare… spre acea strălucire. Dar pe drumul ei auzea strigăte. Deodată mâini apărură de nicăieri şi începură să tragă de ea. Erau reci ca gheaţa şi când o atingeau, lăsau pe ea o amprentă. O mână o prinse mai puternic şi trase de ea. Dar ea, s-a scuturat şi doar paltonul a mai rămas în acea mână. Fata privea în jur derutată, cu groază chiar. Dar nu se opri. Păşi prin zăpadă cum putu mai departe. Picioarele începură să-i îngheţe, gâtul să o doară şi faţa să o usture. Dar mai avea puţin. Încă puţin. Se împiedică. Simţi ceva cald pe faţă. Puse mâna şi apoi o aduse în faţa ochilor. Era roşu. Întinsă pe jos, sângele picura în stropi calzi şi reci pe zăpadă. Cu ultima sforţare, privi în sus. Atunci văzu lucrul cel mai frumos şi mai strălucitor din lume.A plătit un preţ, dar s-a meritat. Zâmbi mulţumită. Dinţii îi erau roşii…. la fel şi zăpada. Încet, încet… se cufundă în neantul cel mai adânc şi mai alb cu putinţă. La suprafaţă, tot ce rămase erau câteva picături roşii şi calde…

imagine preluată de pe: www.deviantart.com

in aceasta zi din viata ta, Dumnezeu vrea ca tu sa stii…

…ca “De ce se intampla aceasta?” este cea mai nefolositoare intrebare din Univers.

Singura intrebare profitabila este “Ce?” – asa ca din intrebarea “Ce aleg acum?“. Aceasta intrebare da putere. Intrebarea “De ce” doar te lasa perplex si doar foarte rar te satisface, chiar si atunci cand primesti un raspuns bun.

Asa ca nu incerca “sa intelegi”. Opreste-te. Concentreaza-te doar pe ceea ce doresti sa creezi acum. Continua sa inaintezi. Nu exista nimic in urma care sa te serveasca mai bine decat cele mai inalte ganduri despre ziua de maine.

Cu dragoste, prietenul tau,
Neale Donald Walsch

http://www.humanitysteam.ro

Vad ca cea mai mare problema pentru Traian Basescu acum este mogulii de trusturi ,adica Vantu si Voiculescu si sa nu uitam si de Dinu Patriciu?Cateodata ma intreb:dar altceva nu mai exista in tara asta pentru Traian Basescu,chiar asa de rau a ajuns.
Cea mai mare problema pentru dansul este ca nu mai are pe cine sa atace si o ia pasta cu mogulii,de data asta nu il mai are pe Nastase si este greu sa mai gasesti un alt Nastase pentru Traian Basescu ca sa se mai lupte cu el si sa-l urasca din toata inima ,asa cum l-a urat in 2004 pe Nastase.
Ceea ce este culmea este ca nu zice ceea ce a realizat in mandatul dansului,asta pentru ca nu a realizat nimic si asta este pana la urma,si ce este comic este ca dansul zice ca nu a avut timp si ca o sa aiba in al doilea mandat,adica o sa aiba mai mult timp ca sa distruga si mai multi oamenii,asa cum a facut in acest mandat si chiar s-a luptat mult si bine cu Tariceanu ,dar problema este ca nu l-a batut.
Cred ca in confruntarea asta care o sa fie pana la urma cu Mircea Geoana o sa-l atace mult si bine ,nu ca are ceva cu dansul,dar aceasta coalitie se pare ca l-a innervat mult si bine si cu ea are ceva si asa o sa si atare in confruntare.
Cum o sa suporte dansul aceasta coalitie,pentru ca dansul a facut o coalitie care a facut-o praf ,dar asta este pana la urma?
Oricum o sa avem parte de o confruntare pe moarte si pe viata si pana la urma o sa fie o confruntare pe cinste.
Pentru prima data o sa vedem daca Mircea Geoana este inteligent si daca o sa-i faca fata ,pentru ca Traian Basescu nu este usor de batut si de data asta trebuie batut,dar ca sa fie batut trebuie sa si vrea Geoana.
De data asta nu o sa mai fie o confruntare asa cum a fost in turul doi,pentru ca aceasta confruntare este decisiva si dura,nu este un fleac care sa vi si sa pleci asa cum ai venit,pentru ca daca faci asta ai pierdut de mult o partida care nici nu a inceput.

Lucian Bute a castigat partida contra lui Librado Andrade si si-a pastrat titlul mondial la categoria supermijlocie,versiunea IBF.L-a batut pe mexican in runda a patra prin KO,ceea ce mi-a placut este ca l-a trimis de doua ori la podea si mi-a placut ca a controlat partida de box asa cum trebuia sa o faca,pur si simplu nu i-a lasat nici o sansa mexicanului ,ceea ce in final l-a facut sa planga.
Cred ca este clar pentru toata lumea ca Lucian Bute este si va ramane un mare campion,chiar este un moment de bucurie pentru noi,pentru ca meritam asta si ma bucur ca mai avem si noi campionii la care sa ne uitam cu mandrie.

Exista multe si diferite argumente in alegerea unei masini. Iar faptul ca Subaru este diferita ar putea fi cel mai bun argument. Pentru ca, cu cat stii mai multe despre Subaru, cu atat esti mai tentat sa te intrebi “De ce nu sunt construite asa toate masinile?”. La volanul unui Subaru traiesti o senzatie absolut unica, de incredere in masina si, pe masura ce ii descoperi calitatile iti ofera un sentiment unic de incantare. Am trait aceste senzatii cand, intalnindu-mi un prieten, am acceptat sa-mi arate masina pe care tocmai si-o cumparase: un Subaru Impreza WRX STI. Nu mai completez decat faptul ca eram in Sinaia deci am trait experienta Subaru pe asfalt, serpentine, macadam si drum forestier.

Astazi am mers intr-un showroom al marcii asa incat iata opinii despre Subaru in general, nu doar despre Impreza. De altfel preferata mea a ramas modelul Outback, o combinatie intre masina sportiva, de familie si business. Ce iese in evidenta la masinile Subaru nu este sistemul de navigatie High Resolution cu DVD, nici sunetul premium cu “n” difuzoare si SRS Circle Surround, sau mufa pentru iPod. Acestea se gasesc si la alte marci. Sub capota se gasesc doua minuni ale tehnicii: sistemul Symmetrical AWD si Subaru Boxer.

Symmetrical AWD (All Wheel Drive) consta in dispunerea simetrica si in linie dreapta a motorului si transmisiei. Puterea lui se transmite catre rori mai simplu si mai direct, creand un echilibru aproape natural si o senzatie de control absolut asupra manevrabilitatii. Iar motorul Subaru Boxer are pistoanele dispuse orizontal si la 180 de grade unul fata de altul, pe ambele laturi ale masinii, realizand un profil mai coborat si mai plat in comparatie cu alte tipuri de motoare. Rezulta un centru de greutate mai coborat, un echilibru mai bun si o stabilitate mai mare la abordarea virajelor. In plus miscarile pistoanelor opuse se contrabalanseaza, contribuind la reducerea vibratiilor.

Dincolo de acestea, celelalte dotari par niste gadgeturi: frana de mana electronica, oglinzi de parasolar iluminate, compartiment de depozitare in plafon sau ventilatie separata pentru zona din spate a masinii. Va recomand asadar ca in limita timpului disponibil sa mergeti sa vedeti masinile sau de ce nu, sa faceti un drive-test, chiar si pentru placerea de a conduce un Subaru.

Satisfactia clientului are o ecuatie simpla: este rezultatul scaderii performante percepute minus asteptari. Daca rezultatul e pozitiv cumparatorul este foarte satisfacut sau incantat. Daca rezultatul da valoarea zero, clientul e satisfacut. Daca insa e negativ clientul e nemultumit.

Sa luam exemplul cazarii la un hotel. Daca unitatea de turism il trateaza regeste cand vizitatorul se asteapta la un tratament decent, e normal ca el sa plece incantat de la hotel. Daca nimic nu-i displace dar nici nu-l uimeste atunci starea lui e constanta, primeste ce-a asteptat. Iar daca pleaca dezamagit inseamna ca hotelul nu si-a facut temele.

Totul se reduce astfel la standarde: ale clientului si ale furnizorului. Cu cat clientul e mai putin informat cu atat gradul lui de satisfactie este mai mare. Dar cine isi doreste clienti neinformati? Pe de o parte nu apreciaza lucrurile importante pentru ca poate nu le sunt vizibile, neavand asteptari, pe de alta parte sunt cei mai lipsiti de loialitate fata de produs, fata de brand. Un client informat apreciaza calitatile pentru care furnizorul a muncit sa le puna in practica sau sa le promoveze.

Informatia aduce insa putere apoi aroganta si se ajunge in extrema cealalta, a clientilor permanent nemultumiti. Firmele trebuie deci sa comunice complet si onest asa incat cumparatorii lor sa plateasca in cunostinta de cauza. Se evita neintelegerile si nemultumirile si prin excludere ramane satisfactia.

Lucrurile nu sunt chiar asa de simple in realitate iar firmele ar trebui si ca pe langa standardele de calitate si reguli operationale sa stabileasca si metode de masurare a satisfactiei clientilor: formulare, chestionare, focus-grupuri, linii telefonice speciale, mistery shopping, chestionarea clientilor pierduti, etc. Imbunatatirea serviciilor ar trece din stadiul de deziderat intr-unul de imbunatatire permanenta din care toata lumea ar avea de castigat.

Mi se pare interesant să studiez oamenii care au putere … într-un fel sau altul … Și în seara asta am auzit un om care are putere. E chiar printre cei mai puternici din țara asta. Vântu. Într-o discuție pe teme de politică-economie la realitatea tv a intrat în direct să aducă ceva detalii în plus. La un moment dat moderatoarea i-a pus o întrebare destul de interesantă d-lui Vântu despre criza economică, o întrebare care cred că l-a deranjat puțin. Răspunul d-lui Vântu a picat ca un trăsnet. I-a zis: „Salariul dvs tocmai a scăzut cu 50 %.” Liniște totală. Nimeni n-a mai scos un sunet. Apoi și-a dat seama că trebuie să explice că ăla era răspunsul la întrebare și nu o amenințare. Explica dumnealui că datorită crizei financiare salariile celor care lucrează în trustul realitatea-cațavencu au fost scăzute cu până la 50 %. Oricum puterea răspunsului m-a trăznit, s-a așternut liniștea în mintea mea, blocaj total. Încercam să înțeleg și nu reușeam …

Dupa lupte seculare … care au durat destul de mult, am ajuns in cele din urma si eu la teatru,

duminica 22 noiembrie, la piesa “Mascariciul”, jucata la Teatru Bulandra – Gradina Icoanei.

Asadeci si prin urmare, iata ce am retinut eu din aceasta frumoasa reprezentatie:

• Horatiu Malaiele este pur si simplu un actor genial!
• desi e “criza”, lumea vine la teatru; sala era plina “ochi”;
• Prima replica: “Iar acum sa multumim zeilor!                                                                                                                                            Cel ce-i mai jos cu-o treapta, pe cea de sus o linguseste!”
• “Nichita, vreau sa scap de nevasta! Mi-a mancat 35 de ani din viata.”
• “Sunt singur ca vantul in stepa!” (ce mishto spus !!!)
• “Nevasta-i problema? Necazuri mai mari sa n-aveti … “
• “Panta rei” – totul curge
• lumea ca teatru/ lumea-i o scena pe care fiecare om isi joaca scena/viata;
• puterea autosugestiei: scena ospatului imaginar a fost monumentala;
• catharsis-ul pe care ti-l asigura arta;
• mi-a placut mult si rolul personajului secundar; (mai ales in scena “iertare!”)
• aplauzele necontenite si meritate cu varf si indesat de catre cei doi actori,  la finalul piesei;
• Horatiu Malaiele este pur si simplu un actor genial!

Iar cel mai mult si mai mult mi-a placut de baietelul din dreapta mea care avea un ras molipsitor. La un moment dat radeam de rasul lui. Felicitari parintilor care aveau rabdare sa-i explice fiecare cuvant nou si care au avut ideea excelenta de a-si lua cu ei copilul la teatru. Deci, se poate!

FLUTURELE

            Un om a găsit un cocon de fluture. Într-o zi, pe cocon a apărut o mică deschizătură. Omul a stat şi a privit timp de câteva ore fluturele care se lupta să iasă prin mica gaură.

            Se părea că nu mai face nici un progres. Se părea că fluturele a ajuns la capătul puterilor şi nu mai putea merge mai departe. Aşa că omul s-a decis să ajute fluturele. A luat o foarfecă şi a îndepărtat restul de cocon. Fluturele a ieşit uşor. Dar avea un trup şi aripi foarte mici, nedezvoltate şi ude.

            Omul a continuat să privească fluturele pentru că se aştepta ca, în orice moment, fluturele să-şi deschidă aripile şi să fie capabil să se ridice în aer.

            Nimic nu s-a întâmplat!

            De fapt, fluturele şi-a petrecut restul zilei târându-se, cu corpul său mic şi aripile tremurătoare. Nu a fost capabil să zboare niciodată.

            Ceea ce omul, în bunătatea sa,  nu a înţeles, a fost rolul coconului şi lupta prin care fluturele trebuia să treacă; deschizătura aceea mică era modul lui Dumnezeu de a face fluturele să lupte, pentru ca fluidul din trupul lui să pătrundă în aripi şi să le pregătească pentru zbor; dar aceasta se putea întâmpla numai după ce fluturele câştiga puterea necesară înfrângerii coconului. 

            Câteodată, lupta este exact ceea ce avem noi nevoie pentru viaţă.

Dacă Dumnezeu ne-ar lăsa să trecem prin viaţă fără a lupta, aceasta ne-ar stopa evoluţia.

Nu am deveni niciodată aşa de puternici cât am fi putut fi.

Nu am putea zbura niciodată! 

Am cerut putere…

Şi Dumnezeu mi-a dat dificultăţi care să ma facă puternic. 

Am cerut prosperitate…

Si Dumnezeu mi-a dat creier şi braţe să muncesc.

Am cerut curaj…

Şi Dumnezeu m-a pus în faţa pericolelor peste care trebuie să trec.

Am cerut dragoste …

Şi Dumnezeu mi-a dat oameni pe care pot să-i ajut.  

       O altă învățătură care se desprinde din această simplă povestioară este că, deși ni se pare că le facem un bine celor din jur prin faptul că îi ajutăm, de multe ori (atunci când facem acest lucru fără să ne fie cerut, sau mai mult, când le facem bine cu forța) le facem mai mult rău, pentru că nu-i lăsăm să se dezvolte! Le facem un rău pentru că îi facem să fie dependenți de noi…Le facem un rău, pentru că prin atitudinea noastră (de a-l ajuta fără să ne ceară, de a-i face un bine împotriva voinței lui etc.) le spunem: „esti incapabil să faci acest lucru singur, de aceea te voi ajuta”. Și de aceea nu avem rezultatul dorit, cu toate intențiile noastre bune!…Asta e ceva la care trebuie să medităm… 

Doamne, dă-ne înțelepciunea de a ști când să oferim ajutor și când să-i lăsm pe ceilalți să se descurce singuri!…

 

“O zi fără rugăciune e o zi fără binecuvântări şi o viaţă fără rugăciune e o viaţă fără putere!” NICOLAE IORGA

 

o rugaciune scurta, dar cuprinzatoare… si frumoasa…

DOAMNE, da-mi PUTEREA de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba, CURAJUL de a schimba lucrurile pe care le pot schimba si INTELEPCIUNEA de a face diferenta dintre ele! AMIN!