“În seara aceleiaşi zile, m-am dus la un prieten în a cărui familie trăia un tânăr funcţionar la o distilerie de rachiu. Când ne-am aşezat la masă gazdele m-au rugat să chem binecuvântarea lui Dumnezeu. N-o mai făcusem niciodată, dar nu am ezitat să mă rog. Deabia începusem să mă rog, că starea tinerilor de acolo îmi trezi mila până-ntr-atât încât izbucnii în plâns, fiind incapabil de a mai continua. Fiecare a rămas mut la locul său, în timp ce eu plângeam. În sfârşit, tânărul funcţionar părăsi brusc masa şi ieşi. A alergat în camera sa, s-a încuiat înăuntru şi nu a ieşit de acolo decât a doua zi, mărturisind nădejdea sa vie în Domnul Isus Hristos. El ajunse mai târziu şi pentru mulţi ani, un slujitor al Evangheliei dintre cei mai calificaţi.”

(Bernard de Perrot, Cele mai frumoase pagini de Finney, Editura Societatea Evanghelică Română, Bucureşti, 1993)

Se amestecă 50 boabe de ienupăr, un litru de vin roşu (100% natural) şi 50 ml de rachiu. Se amestecă bine într-un borcan mare, iar acesta se închide ermetic. Se lasă la macerat timp de o săptămână. Apoi se pune combinaţia la foc domol, şi se lasă să fiarbă 5 minute.

Se lasă la limpezit timp de 4, 5 zile iar apoi se trage în sticle şi se bea câte un păhărel de 50 ml de trei ori pe zi, cu un sfert de oră înaintea meselor principale.

phuai, cum s-a dus pe gat, fara nici o zgarietura!

s-a scurs direct in suflet, picatura cu picatura.

Acu vreo cateva zile vorbeam cu cineva despre bauturi. Eu ziceam ca beau bere. Si numai bere. Si iar bere. Si cu siguranta l-am innebunit pe bietul om cu cata bere beau eu. Atunci am avut o revelatie. Nu o sa mai beau bere decat ocazional. Pentru ca nu-i normal sa fac lobby berii. Nu in halul asta cel putin. So m-am apucat de baut altceva. Ce? Tarie.  Doar ca nu se poate compara.

Si ce daca beau si ce daca ma mai imbat din cand in cand?

Am trecut de 16 ani, cand bei de cool ce esti. Am ajuns la .. sa nu spunem cat, cand bei de bautura. Bei ca te duci intr-un club si ai nevoie parca de ceva. Ceva energizant ca sa-i spun asa. Acum ce sa zic, una ar fi sa bei un energizant si gata. Dar nu, bem pana nu mai putem si ajungem a doua zi dimineata cu celebra fraza: “nu mai beau niciodata”.

Cel mai rau e cand bei si ti se rupe filmul. Dar, serios acu, cine bea in halul asta? Raspunsul e “cine poate”. De fapt se mai intampla dar cred ca foarte rar. Am ajuns sa bem social. Asa se cheama acum. Ca bei in societate. Nu te duci acasa cu sticla de rachiu si bei de unul singur. Cu toate ca poate asa ar fi mai bine. Ai rata toate pipitzele colorate si dezbracate si tartaneii de pe langa ele. Ai rata niste coate minunate de care te poti lipsi oricand. Dar ce farmec ar mai avea?

Deci, pana la urma, e mai bine in club. Poate vreuna din pipitze iti va zambi languros si poate chiar vei fi norocos sa te trezesti langa ea dimineata. Surprins. Da, mai bine speram in continuare. Mai e putin si ajungem la minunatul club. Cu minunatele pipitze. Cu bautura de rigoare si tartaneii la intrare. Na, ca am facut si o rima.

La revedere si distractie placuta.

Azi plec la o Suceava mai mică, adică la Suceviţa, unde voi petrece clipe de voie bună alături de prietenii mei beţivi. Cu această ocazie ţin să vă urez numai de bine, un an nou fără crize financiare, cu bucurii şi miliarde de euro (de banii ăştia îţi cumperi singur sănătate). Să nu-mi duceţi lipsa pentru că eu n-am să v-o duc:) Distracţie şi un revelion cât mai reuşit vă urez. Să ne chat-uim cu bine şi la anul! La Mulţi Ani!

P.S: Nu-i aşa că 2009 are un aspect estetic mai căcăcios decât 2008?

Ca să rămânem în area adevătaizingului băi nene, romantic cum ma ştiţi, vă readuc pe micile sau marile monitoare, pentru nostalgici şi nu numai, o altă capodoperă dă reclamă, băi nene:

Traim intr-o era post comunista. Tavalugul rosu a trecut peste noi, ne-a rupt oasele, din animale ne-a facut si mai animale (vezi Ion Iliescu) ne-a deportat in cele mai infecte colturi ale Siberiei, ne-a privat de multe drepturi. Dar ne-a construit si fabrici si orase si cartiere, dupa care le-a umplut cu specimene umane, de ordinul miilor, asa zis clasa muncitoare (mandra ca o floare).

MUNCITORUL DE IERI, BETIVANUL DE AZI!!!

Ne aflam intr-o bodega de cartier, pitita printre blocuri, cu peretii scorojiti iar pe alocuri plini de pete galben-aurii sau de ce nu, maronii-uscatzii. Pseudo terasa, “pronaosul” bodegii, cimentata cu material ieftin, se bucura de noua achizitie, 5 mese de tabla cu cate 4 scaune de tabla fiecare.Intram in “naos”, deschidem usa tot din tabla ( bodegile de cartier parca sunt adaposturi nucleare) si ne loveste un miros incredibil de specific locatiei: damf de gura de muncitor cu ceapa in gat, peste care a fost turnat in cantitati ametitoare rachiu sau saniutza, amestecat cu damf de transpiratie de muncitor cu floaca la subratz, condimentat cu damf de camasha (neaparat in patratzele rosu pe negru sau gri pe alb) cu gulerul tabla de la jeg, plus, bineinteles, un iz de cashalot mort provenit din “toshatzii” sparti ai muncitorului zugrav (un zugrav care se respecta, ori are papucul explodat ori e cusut cu sarma). Si aici, acelasi gen de mese de tabla, insa de data asta cu scaune de plastic, ciobite, fara maner sau cu spatarul crapat si lipit la loc cu prenandez.”Altarul” se afla in capat, impunator, pe rafturi fiind insirate fel si fel de potiuni magice cu nume si gusturi greu de descris. De la rachiu verde, care zici ca-i lichid de frana pana la romul care numa gust de rom nu are, gasesti toate bauturile “low-class”. Pretzurile, inevitabil, sunt pt. 100 ml. (ar jigni clientela daca ar servi la cincizeaca).
Ora 4 jumate. Duba Mercedez din anul 1985, cu toba sparta si plin de rugina soseste in parcare din apropierea bodegii, din el coboara o gashca de 10 muncitori (veniti de pe santier).Se saluta intre ei de despartire, iar in aproximativ 3 minute se saluta din nou in bodega, de sosire. Muncitorul Stelian,imbracat in “uniforma”, anume pantaloni de stofa visinii, pantofi de piele, sosete albe si dupa caz- iarna – o bufanta de fash Kappa (cu maneca sfashiata intr-un fier beton si apoi cusuta la loc), iar pe umar inevitabila, nelipsita geanta de navetist EAGLE sau I love USA!! -vara- camesha in carouri subtiata si decolorata, fara 3 nasturi, intra in bodega ispasit, cuvincios, supus si in ordine ierarhica. Mai intai seful de santier, apoi pleava muritoare. Se asheaza la masa, se desbraca de geaca numai dupa ce si-a ocupat scaunul, isi da giobenul jos (tip ceausist, cusma de cioban) isi aranjeaza parul sleios dintr-o parte in alta, se ridica, se duce la bar si comanda: O “suteaca” de rachiu si un tzap. Se intoarce la masa, aranjeaza meticulos rachiul in dreapta, berea in stanga, isi pune picior peste picior, scoate pachetul de carpati, isi sterge spumele din coltzul gurii, isi aprinde tigara, se scarpina la coaie, trage 2 fumuri, se uita in jur, ridica “suteaca”, o da pe gat, ridica tzapul si-l pupa. Mai are de stat cel putin jumate de ora, nu-si permite sa se grabeasca. Stelian al nostru, are impresia ca nu a picat de betivan in ochii celorlalti betivani din incinta si indrazneste sa mai mearga odata la altar si sa-si mai cumpere de baut. De data asta creste incarcatura, ia 300 ml de Coniac Drobeta ( folosit si la degresarea bujiilor de inductie la camioane) si o halba. Se asheaza la masa si dupa acelasi tipar isi serveste “cina”. Se ridica de la masa clatinanduse, isi pune geanta EAGLE (va rog sa nu uitati si sa retineti acest nume, nu-i reclama mascata:) pe umar, forteaza usa de la buda, cauta un pishoar mai curat si incearca sa se pishe. Astepta 2 minute pana ii vine, se pisha ca un cal, apoi si-o scutura…dar nu mai mult de 3 ori (stie ca daca o scutura mai mult de 3 ori ar pica de labar). Isi inchide slitzul, observa cativa picuri pe pantalonii de stofa, paraseste baia fara sa se spele pe maini. Face schimb de ciuperci cu colegii de munca, salutandu-i numai cum betivanii o fac: “Va salut domn inginer” desi cel cu pricina daca are 6 clase e adevarat. Iese din bodega cu gandul ca va reveni maine, cand isi va lua salariul, si va baga si vreo 2-3-4-5-6-12-15 maini la “pacanele” (acel utilaj cu maneta, unde bagi fisa, tragi de fier si iti plesnesc venele in ochi de ciuda ca nu ai nimerit cele 3 lamai).

FINAL

E beton Mihaela Radulescu.E beton ca s`a terminat Panairul.E beton ca a s`a dus Lacatus la Steaua.Pe stelisti ii asteapta alte scandaluri si nesfarsitele dezamagiri vor continua.Ce bine.

E moloz ca s`a dus Gicu Dobrin.Geniile nu ar trebui sa moara.E moloz sa ti se imbolnaveasca de cancer copilul de 2 ani.e moloz ca la mine in oras noaptea e mai neagra decat in alte parti.si ziua la fel.E moloz ca s`a facut liniste de tot in scandalul “caltabosul atomic si rachiapa grea”.e moloz ca banii devin religie in Romania…hai sa nu`i copiem pe evrei.