Una bucată fetiţă, ce zgârie hârtia cu stiloul.

Uite cum îmi iese veninul pe nas şi eu nu ştiu cum să-l opresc. Nici nu ştiu ce l-a facut să iasă din mine, nici nu ştiam că-l am în mine! Atâtea sentimente amestecate în mine ce nu mă lasă să fiu! Poate se întâmplă asta pentru că am fost la un moment dat foarte încăpăţânată.. şi m-am crezut altcineva. Şi m-am comportat ca altcineva. Da, acesta trebuie să fie motivul pentru care eu îmi murdaresc tricoul cu veninul ce-mi curge din nas.

Lasă veninul, lasă.. dar ce se întâmplă cu creieraşul meu? Creieraşul meu, ăsta micu’ de stă să explodeze.. mmm.. eu cred că din el curge veninul.

Mi-e frică acum ca nu cumva să dezvolt vreo tumoare pe creier.. să dezvolt tumori din cauza loviturilor de idei imbecile.

Poate nu e decât un parazit acolo sus şi poate că eu nu trebuie decât să aştept ca el să se plictisească de jocul acesta. Păcat, au apărut tulburările motorii. Involuntar, mă opresc.