Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului. Plângerile lui Ieremia 3:26
Aşteptarea te formează.Nu-i aşa că e greu să aştepţi rezultatele unui examen, sau răspunsul unui angajator?Indiferent de ceea ce faci, gândurile îţi aleargă ca nişte cai nărăvaşi în acelaşi loc.Oare voi trece acest examen? Ce rezultate voi avea? Am profilul pe care şi-l doreşte patronul respectiv?
Aduci înaintea Domnului de o vreme bună o persoană sau o problemă anume şi Dumnezeu îţi spune prin cuvântul său că este bine să aştepţi în tăcere.Este chiar aşa de simplu să aştepti? Dar să aştepţi în tăcere? Frământările care ne macină în perioada aşteptării fie că vrem să o recunoaştem sau nu, ne formează. Cioplesc din noi lutul nerăbdării, lăsând să se vadă frumuseţea infinită a omului plăcut lui Dumnezeu.Ce se întâmplă dacă nu mai ai răbdare să aştepţi şi scoţi pâinea din cuptor înainte de vreme?Te trezeşti cu un gust străin, amar, un aluat care nu te hrăneşte, pentru că nu l-ai lăsat suficient timp în cuptor.
Vai ce plină e lumea de oameni cărora le este greu să aştepte! Scot repede pâinea din cuptor pe jumătate crudă şi apoi se miră de ce nu o pot mânca… Tineri care nu mai aşteaptă ziua nunţii şi se hrănesc cu aluatul care le produce apoi durere şi suferinţă. Oameni “ai lui Dumnezeu” care refuză lucrarea aşteptării în viaţa lor şi care încearcă să-l “ajute” pe Stăpân să-şi ducă planul la îndeplinire. Aceste eforturi disperate de a da o mână de ajutor lui Dumnezeu, sfârşesc în amărăciune şi chiar în depărtare de planul divin.
Isus a trăit 33 de ani aşteptând acea zi măreaţă, în care a fost infăptuită răscumpărarea noastră.Avraam a aşteptat 100 de ani ca să aibe copii de la soţia lui Sara.Oare de ce nouă ni se pare atât de greu să aşteptăm împlinirea planurilor divine în viaţa noastră?
Dumnezeu are ceasul lui! Ar fi bine să-l fixăm şi pe al nostru după ora Lui, să nu ne trezim ca şi Maria Spunându-ni-se: “Nu Mi-a venit încă ceasul…” Ceasul Mariei era ca şi al nostru, înaintea ceasului divin.
Nicu Meister

Dar dacă Eu scot afară dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi. Sau, cum poate cineva să intre în casa celui tare, şi să-i jăfuiască gospodăria, dacă n’a legat mai întîi pe cel tare? Numai atunci îi va jăfui casa.

Oglinzi paralele…

Dumnezeu, Cel Atotputernic, este cu mult mai tare decât răul care a stăpânit doar trecător, răul care şi-a păzit straşnic avuţia. Vestea cea bună a Împărăţiei Lui a început deja, de două milenii, să şteargă năpasta care ne chinuie încă din Eden. Cel tare nu mai este tare, a fost înfrânt şi legat fedeleş, iar acum i se jefuieşte gospodăria, luându-i-se înapoi ceea ce fusese, doar vremelnic, al lui. Nu a avut, nu are, şi acum i se ia şi ceea ce are. Un jaf, un atac, o hoţie — se face prin forţă, cu violenţă, se dă năvală şi se pradă, stârnind indignare, ceea ce părea stăpânit de drept — dar de fapt nu a fost, nu e, va fi din ce în ce mai puţin, şi nu va mai fi chiar deloc al vechiului stăpân. Un stăpân puternic, dar nu îndeajuns de tare — de două mii de ani zace legat şi urlă ca turbat. E periculos să îl asculţi, mai ales când noul stăpân tace.

Întrebări cu ecou…

Fortăreaţa Edenului, atât de sigură, sigur cuibărită în puterea Celui ce o crease, a fost prădată ziua-n-amiaza mare. Fără zgomot de luptă, fără zbatere şi ţipăt, fără veste. Stăpânul a fost legat, iar creaţia Sa minunată, omul pe care-l făurise şi pe care-l iubea îndeajuns pentru a-l pune la-ncercare, a fost lăsat pradă unuia mai tare. Care nu s-a sfiit să profite din plin de slăbiciune.

Omul — slăbiciunea lui Dumnezeu, apărut prin slăbiciunea nevoii de a-Şi vedea propriul chip în lumina altor ochi, din slăbiciunea nevoii de a asculta laude de slavă, din slăbiciunea durerii de a asculta rugi patetice şi a primi jertfe fără folos, din marea slăbiciune a nevoii de a Se jertfi pentru altul din dragoste. Slăbiciunea care L-a convins să facă omul atât de slab, încât să fie nevoie de jertfa Lui. Dragostea — slăbiciunea supremă — L-a făcut să-i dea omului şansa de a câştiga mirarea că este asemeni Lui — până şi în dragoste –, plecând din ţărână, pe o cale grea şi imposibil de înţeles, care ar trebui să se termine cu o îmbrăţişare. Un cadou pentru un copil răsfăţat, făcut — cu forţa, cu pedeapsa şi cu chinul — să înţeleagă ce înseamnă de fapt cadoul, ce este în pachet, şi de ce altul nu-i va mai trebui vreodată.

Stăpânul cel tare s-a lăsat legat, ca să poată fi jefuit de dragostea noastră şi apoi să ne răscumpere.

El a purtat pacatele noastre în trupul Sau, pe lemn, pentru ca noi, fiind morti fata de pacate, sa traim pentru neprihanire; prin ranile Lui ati fost vindecati. I Pet.2:24

În timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, un baietel a mers la o farmacie dintr-un oras din SUA, pentru a cumpara medicamente pentru mama sa, care era bolnava.

Când a ajuns la farmacie, pe usa de la intrare, baiatul a vazut un poster care l-a impresionat profund. Pe acel poster, era prezentata poza unui soldat american, îmbracat cu tot echipamentul de lupta, care zacea fara suflare pe unul dintre câmpurile de lupta.

Impresionat de aceasta imagine, copilul a citit cu mare atentie, mesajul ce era scris în partea de sus a posterului, ca o provocare pentru toti cei ce intrau în farmacie. Acest mesaj cuprindea întrebarea: Ce ai facut astazi pentru America, merita jertfa acestui soldat ?

Provocat de acest mesaj, copilul s-a întors acasa si a început sa traiasca altfel, dorind sa arate ca moartea acelui soldat, în cazul lui, n-a fost zadarnica.

Pastrând în atentie aceasta întâmplare, haideti în acesta zi sa schimbam tabloul asupra caruia sa meditam. Acum aproape 2000 de ani, pe un deal de lânga Ierusalim, înaltat pe o cruce, a murit Fiul lui Dumnezeu, împlinind pedeapsa lui Dumnezeu pentru pacatul tau si pentru pacatul meu.

Stând în fata acestui tablou, al mortii Fiului lui Dumnezeu, as vrea sa te întreb: ceea ce ai facut astazi, merita jertfa Fiului lui Dumnezeu depusa pentru Tine? Traiesti tu altfel fata de toti ceilalti oameni; sau jertfa lui Hristos, pentru tine a fost în zadar ?

Rugaciune: Doamne Dumnezeule; ajuta-ma sa traiesc împlinind voia Ta, pentru ca sa pot onora astfel, jertfa Fiului Tau, depusa pentru mine. Amin

]]> http://supravietuitor.wordpress.com/2009/09/25/sapte-romani-au-rapit-o-pisica-in-italia-si-au-cerut-20-de-euro-rascumparare/ Fri, 25 Sep 2009 14:59:40 +0000 supravietuitor http://supravietuitor.wordpress.com/2009/09/25/sapte-romani-au-rapit-o-pisica-in-italia-si-au-cerut-20-de-euro-rascumparare/ http://worldchanged.wordpress.com/2009/08/19/rusiadesfasurare-de-forte/ Wed, 19 Aug 2009 06:30:01 +0000 Florin http://worldchanged.wordpress.com/2009/08/19/rusiadesfasurare-de-forte/ http://europortal.wordpress.com/2009/05/12/hackerii-si-au-schimbat-strategia-rascumparare-de-10-milioane-de-dolari-pentru-inapoierea-datelor-furate/ Tue, 12 May 2009 14:00:05 +0000 europortal http://europortal.wordpress.com/2009/05/12/hackerii-si-au-schimbat-strategia-rascumparare-de-10-milioane-de-dolari-pentru-inapoierea-datelor-furate/ http://nascutdinnou.wordpress.com/2009/05/11/ruth-film-biblic/ Mon, 11 May 2009 15:48:18 +0000 lorinna http://nascutdinnou.wordpress.com/2009/05/11/ruth-film-biblic/ http://trezirespirituala.wordpress.com/2009/03/20/mantuirea/ Fri, 20 Mar 2009 16:18:54 +0000 Un fir de iarbă http://trezirespirituala.wordpress.com/2009/03/20/mantuirea/

Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.
Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus.

Romani 3:23-24

Mântuire înseamnă a fi drept. justificarea nu face o schimbare efectivă în noi; ea este o declaraţie pe care o face Dumnezeu despre noi. Acum suntem declaraţi drepţi în momentul în care exersăm credinţă.

Cum vine această mântuire? Declară că nu am făcut nimic ca să o merităm. ( Ioan 15:25 – e aceeaşi expresie folosită în „m-au urât fără temei”). Ea subliniază deasemeni că nu este nimic în noi care să merite acest dar al mântuirii. Această gratuitate nu are nimic de a face cu Legea – ea pretinde ceva dar mântuirea nu face aşa ceva. Nu doar că ea este gratuită dar este dată unui care merită contrariul.

Cum devin toate aceste lucruri posibile? Să ne fie clar că nici Dumnezeu nu putea justifica pe cel nelegiut rostind doar simplu cuvântul iertare. Cuvântul „prin” ne indică într-o manieră inconfundabilă că mântuirea este numai prin intermediul celor ce s-au întâmplat în şi prin Domnul nostru. Răscumpărare nu înseamnă doar eliberare ci şi plătirea unui preţ de către altcineva,

Retailerii au inceput de foarte putin timp sa resimta efectele crizei. Pana la sfarsitul anului lumea a cumparat in nestire, pentru ca in Ianuarie, consumul, sa franeze brusc. Intrucat nimeni nu prea mai cumpara, retailerii au lansat un program de rascumparare asemanator cu programul Rabla. Altex si Praktiker sunt primii care au lansat astfel de promotii. Altex ofera discount daca te duci cu televizorul vechi, iar Praktiker daca te duci cu bormasina. Partea interesanta e ca sunt atat de hotarati sa vanda incat, fata de programul Rabla unde trebuie sa predai maisina pe rotile ei, electocasnicele nici macar nu trebuie sa fie functionale. Daca situatia va continua asa, in curand se va extinde programul asta pentru orice produs. Te duci cu cutia de dero veche si primesti discount la achizitionarea uneia noi, la fel si cu tricoul vechi sau cu bonul de motorina, dovedesti ca ai alimentat la ei si la urmatorea alimentare primesti discount. In Austria s-a adoptat un sistem de rascumparare a produsului uzat inca din luna Ianuarie, pentru vibratoare.

“Dumnezeu oferă darurile Sale după cum voieşte. El revarsă un dar peste cineva, alt dar peste altcineva, dar toate spre binele tuturor. Este orânduiala lui Dumnezeu ca unii să slujească într-un domeniu, alţii în alte domenii, dar toţi în acelaşi spirit. Recunoaşterea acestui plan va fi o pavăză împotriva rivalităţii, mândriei, invidiei sau dispreţului reciproc. Ea va întări unitatea şi dragostea reciprocă” (Ellen G. White, Sfaturi pentru părinţi, educatori şi elevi, pag. 315).

“Scopul răscumpărării nu este numai acela de a şterge păcatele, ci de a reda omului darurile spirituale ce au fost pierdute din cauza puterii distrugătoare a păcatului” (Ellen G. White, Parabolele Domnului Hristos, pag. 266).

“Apocalips 12:17 este prezentat ca fiind o profeţie a faptului că darurile spirituale vor fi – în zilele din urmă – restabilite în biserică. O examinare a mărturiei lui va confirma acest punct de vedere. Textul vorbeşte despre ’rămăşiţa seminţei ei.’ Femeia fiind un simbol al bisericii, sămânţa ei vor fi membrii ei, care compun biserica în oricare timp; iar ‘rămăşiţa’ seminţei ei va fi ultima generaţie de creştini, sau aceia care trăiesc pe pământ la a doua venire a lui Hristos. Mai departe, textul declară că aceştia ‘păzesc poruncile lui Dumnezeu şi au mărturia lui Isus,’ iar ‘mărturia lui Isus’ este înfăţişată în capitolul 19:10 ca fiind ’Spiritul Profeţiei,’ care trebuie să fie înţeles ca acela care, între celelalte daruri, este numit ’darul proorociei’ (1 Cor. 12:9-10)” (Uriah Smith, Introducere la Patriarhi şi profeţi).

______________

Puteţi citi aici Comentariile la studiul Şcolii de Sabat din această săptămână.

Incerc sa pregatesc un studiu pe care o sa-l impartasesc saptamana viittoare, studiul fiind despre “Care este puterea crestinului de a persevera in mijlocul incercarilor.” Daca ma cunoasteti stiti raspunsul meu. Raspunsul este Evanghelia! Acum, stiind ca acesta este un blog centrat pe Evanghelie, si stiind ca Evanghelia este raspunsul pentru ca duce la bun sfarsit orice lucru bun, m-am gandit ca ar fi bine sa dau o definitie folosind propriile mele cuvinte despre ce inseamna Evanghelia. Deci asta este ceea ce gandesc.

Evanghelia este aceasta: Hristos a venit, a trait, a murit, si a inviat din nou intr-un mod victorios pentru oamenii Lui. Cu succes a platit plata pentru pacatele noastre prin a lua mania Tatalui asupra Lui si dandu-ne neprihanirea Sa. Acum mania lui Dumnezeu nu mai atarna desupra capetelor noastre, ci mai degraba dragostea si binecuvantarea Sa. El a transformat copiii maniei in copii ai Atotputernicului Dumnezeu. Isus a fost victorios si toata autoritatea i-a fost data Lui. El este Regele suveran, si El va fi cu noi pana la sfarsitul veacului. El ne-a dat Duhul Sau cel Sfant ca sa ne conduca si sa ne sustina  in chemarea noastra de a-L iubim pe Domnul cu toata inima, mintea, sufletul si toata puterea, si de a ne iubi aproapele asa cum ne iubim pe noi insine.

O cat de dulce este aceasta veste buna. Oamenii Lui nu vor esua, caci El este credincios pana la moarte. Promisiunile sunt ale noastre. Binecuvantarea Lui este peste noi. Amin!

J. C. Hahne

“Caci stiti ca nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ati fost rascumparati din felul desert de vietuire, pe care-l mosteniserati de la parintii vostri, ci cu sangele scump al lui Hristos, Mielul fara cusur si fara prihana.”

-1Petru 1:18-19

Doar cateva lucruri care cred ca merita sa fie evidentiate:

1. Inainte chemarii efective a lui Dumnezeu asupra vietii noastre am trait “in desertaciune”. Acest fel desert de vietuire a fost mostenit si dat mai departe de tatii nostri, fiind nascuti sub pacat. Intr-adevar am fost “sclavi ai pacatului” (Romani 6) si “copii ai maniei’ (Efeseni 2)

2. Nu am fost rascumparati de ceva coruptibil, ci de sacrificiul vesnic si suprem al Lui Isus Hristos. El a fost Mielul fara de cusur, si sacrificiul suprem pentru a satisface mania sfanta a lui Dumnezeu care atarna asupra capetelor noastre.

O ce veste minunata! Am fost rascumparati! Facuti noi…in stare sa ne putem bucura de Creatorul nostru.

J. C. Hahne

Intamplator, ideea acestui post coincide cu o invitatie de a participa la concursul pentru bloggeri organizat de Business Edu. Desi nu ma consider “un maestru al succesului” (ca sa folosesc sintagma celor de la BE), tot ceea ce scriu pe acest blog este din posibilitatea de inspiratie si iubire.

Cand vine vorba de suferinta, pana si un destin din categoria celor “de succes” nu este iertat. Si nu pentru ca nu are stiinta de a le controla cauzele, ci tocmai pentru ca incearca sa controleze ceea ce nu depinde de el. Pentru altii suferinta vine din asteptari inselate, neincredere, lipsa iubirii de sine, frica de esec.

De curand, mi-am pus intrebarea de ce anumiti oameni aleg sa nu sprijine pe cei care traverseaza probleme/frustrari/suferinte similare celor pe care le-au experimentat ei insisi in trecut. Mai mult, cativa nu se multumesc doar cu indiferenta, ci contribuie la crearea unor contexte dificile asemanatoare celor prin care au trecut ei.

Tindem sa-i etichetam drept rai sau viciosi pe astfel de oameni. Totusi, cred ca rautatea este putin supraevaluata in incercarea de a motiva toate nenorocirile lumii. Un om care raspunde cu suferinta la o suferinta pe care a trait-o este un om care inca sufera. Cei mai puternici dintre noi sunt totodata si cei mai predispusi catre un astfel de raspuns. Un om puternic accepta mai greu propria suferinta sau neputinta, decat unul slab. De aceea, va vedea in cel aflat in dificultate propria imagine in dificultate, imagine pe care o detesta. Si atunci va rascumpara suferinta cu suferinta. Fara rautate si fara viciu.

Avem insa o incredibila forta de atractie legat de ceea ce cream, facem sau vorbim. Cand transferam suferinta in jur, o tinem in jurul nostru. Cand punem celorlalti bariere, ne ingradim pe noi insine. Personal, am exprimentat acest efect de bumerang de multe ori. Nu fac apologia rasplatei divine, ma refer la mediul pe care il cream singuri in jur. Oferind neincredere, a trebuit fie sa muncesc pe branci ca sa castig incredere fie sa ma multumesc cu indoiala. Judecand, am fost si mai aspru judecata. De fiecare data, pozitionarea (ceea ce am dat spre exterior) mi-a determinat felul in care m-am raportat la oameni si asteptarile pe care le-am avut de la ei. In acelasi timp, a avut un rol hotarator in rezultatele pe care le-am obtinut.

Am avut la un moment dat o colega care era recunoscuta pentru comentariile si barfele rautacioase la adresa tuturor din grup. Practic, cand cineva statea de vorba cu ea, era singura persoana omisa din barfele ei. Fiecare dintre noi se intreba care sunt comentariile pe care le face la adresa noastra cand nu participam la conversatie. Incercand sa-i discrediteze pe ceilalti, se discredita singura si asta pentru ca vorbea cu oamenii din asteptarea ca toti sunt plini de defecte si ridicoli. Oamenii se comportau ca atare si o priveau in acelasi fel, dandu-i dreptate. Daca veti reflecta putin la cateva situatii din viata voastra, veti remarca un lucru ciudat: oamenii au un “radar” special pentru asteptarile cele mai ascunse. Desi le maschezi cu alte asteptari, ei tot le detecteaza pe cele reale si fac tot ce le sta in putinta sa nu te dezamageasca.

Stiind toate acestea, v-ati mai putea intoarce la a raspunde ochi pentru ochi, dinte pentru dinte? In limba romana avem cuvantul “a rascumpara” cu sens atat de compensare prin suferinta a unui rau savarsit, cat si de reintrare in posesia unui lucru pierdut prin plata unui pret. In loc sa ne rascumparam suferinta traita, putem alege sa punem altceva in loc. Orice ne-am dori sa avem in viata noastra. Cand cream oportunitati, ni se deschid oportunitati. Cand le impartasim obiectivele noastre cu incredere, oamenii vorbesc despre ale lor si descoperim dintr-o data lucruri pe care le putem face impreuna mai usor.

Multi dintre cei pe care ii cunosc sunt de acord cu cele de mai sus, insa se plang ca nu este usor de realizat. Iesirea din raspunsul automat la suferinta este dificila pentru ca necesita invatare si exercitiu, ceea ce nu se poate spune despre stiinta rascumpararii pe care parem s-o avem innascuta. Dificultatea insa nu ne-a oprit sa invatam o multime de informatii fara aplicabilitate pentru multi dintre noi precum liste cu numele varfurilor muntoase din lantul carpatic sau expresii matematice. Exersarea acestora a facut insa din altii geografi sau matematicieni.

“Acest articol a fost scris cu ocazia conferintei anuale Training 08, evenimentul de training general, de HR, vanzari si e-learning cel mai complex al anului.”

“Pentru ca nici Fiul omului n-a venit sa I se slujeasca, ci El sa slujeasca si sa-Si dea viata ca rascumparare pentru multi.” Matei 20:28

Astazi am citit din nou din cartea lui  C. J. Mahaney “Humility, True Greatness”. Mahaney, vorbind despre smerenia lui Hristos in moartea Lui pentru noi, a adus in discutie subiectul rascumpararii pentru libertatea noastra. Lucrul interesant pe care l-a spus a fost ca multi dintre noi intelegem gresit ce inseamna acest cuvant rascumparare. Am vazut prea multe filme unde o persoana buna si dulce, sau poate un copil tanar este rapit si “rascumpararea” este platita.

Totusi Mahaney mi-a deschis ochii sa vad ca acest cuvant rascumparare nu are nici o legatura cu o persoana buna sau dulce. In cultura iudaica, romana si greaca, acest cuvant rascumparare reprezinta pretul platit ca sa elibereze un sclav, un prizonier de razboi, sau un criminal condamnat. Deci rascumpararea este defapt plata pretului cerut pentru eliberarea din mai multe forme de robie, de captivitate sau condamnare.

Nu ne smereste acest lucru? Dumnezeul gloriei a fost crucificat pentru un sclav al pacatului. El a platit rascumpararea. Cine suntem noi, decat pacatosi mantuiti prin har???

Dumnezeu deschide-ne ochii sa vedem cine suntem noi (pacatosi mantuiti prin har) si sa Te vedem pe Tine ( Drept si plin de mila) asa cum esti Tu. Ajuta-ne sa devenim smeriti, slujitori care mor fata de ei insisi asa cum a facut Isus. Amin!

J. C. Hahne

Rut 1: In timpul unei perioade de foamete in Israel, o familie israelita, familia lui Elimelec, pleaca in Moab pentru a se o viata mai buna. Acolo le vor creste copiii mari si se vor casatori cu femei moabite. Nenorocirea se abate asupra aceste familii, deoarece dupa un timp toti barbatii din aceasta familie vor muri. Ramasa vaduva-Naomi – se hotaraste sa se intoarca in tara, insa una dintre nurorile ei, Rut, vaduva si ea, doreste sa o insoteasca.

Rut 2: Intalnirea lui Rut cu o ruda a soacrei sale si permisiunea de a stringe spice de pe ogorul acestuia.

Rut 3: Rut apeleaza la datina prin care Boaz avea drept de rascumparare asupra ei.

Rut 4: Rascumpararea lui Rut de catre Boaz si casatoria lor.

]]> http://pelerinul.wordpress.com/2007/11/12/eterna-si-celesta-frumusete-a-postumiei/ Mon, 12 Nov 2007 01:46:58 +0000 PELERINUL http://pelerinul.wordpress.com/2007/11/12/eterna-si-celesta-frumusete-a-postumiei/

Pelerinul prin hazard , in calea sa , a intalnit-o pe Postumia , a carei frumusete se spune ca este mai eficace si mai creativa decat forta oricarui barbat.

Postumia seduce. Inima ei a cunoscut imensa voluptate a femeii libere care ar putea sa satisfaca chiar si Moartea. Ne-am obsinuit in mod absolut mecanic sa ne-nchipuim ca Moartea ar fi o femeie care cutreiera in lung si lat pamantul. EROARE ! Noi Pelerinul va spune ca Moartea nu este femeie ci barbat.

Barbatul inseamna FORTA ; femeia FRUMUSETE !

Despre Moarte nu se pomeneste c-ar fi frumoasa ci tare , asadar concluzia nu poate fi decat una : MOARTEA IN NICIUN CAZ NU POATE FI FEMEIE.

Va puteti intreba : Oare Pelerinul nu se-nsala ? Pelerinul da, este omeneste posibil sa greseasca insa Noi Pelerinul cu siguranta NU .

Postumia este ca un balansoar aflat intr-un echilibru precar , pe care se dau uta , uta credinta si-ndoiala.

Postumia nu este o himera. Psihic , intelectual si moral aceasta femeie este o coercitie a fortei , o putere , o virtute , o nu stiu ce placere de a descoperi esenta vietii.

Noapte Buna ! Ca niste buni si-ascultatori parinti duceti-va la culcare ! Maine , daca aveti rabdare , Pelerinul ar putea continua povestea POSTUMIEI si a bunei sale prietene-sora ABEONA ce protesteaza impotriva legilor absurde care le obliga pe femei la castitate si fidelitate.