Cristian Câmpeanu are un editorial excelent despre adeptii Sectei Anti-Basescu, indivizi rationali si respectabili transformati de Profetul Crin într-un soi de Martori ai lui Johannis. Ce se va intampa dupa victoria lui Basescu cu multimea de adepti? Unii se vor trezi la realitate. Altii vor da fuga la Sibiu, caci le-a spus Crin ca acolo e un Mesia. Si il vor vedea, in sfarsit, pe Johannis.

Situatia va fi la fel si daca nu va câstiga Basescu.

În cazul actiunilor de control considerate ca având un grad de pericol ridicat pentru integritatea lor, comisarii Gărzii Financiare vor putea folosi armamentul din dotare, ca mijloc de autoapărare. Acest fapt este prevazut în HG nr. 1324/2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare.

alte cuvinte, stimaţi contribuabili căsăpiţi de Domnul Forfetar, Doamna Criză Economică, Doamna Poliţie Economică, Doamna Gardă de Mediu, Doamna ITM şi celelalte doamne şi domni care vă rup dinţii zilnic, aceşti Corrado Castani de la Garda Financiară au voie, după ce vă dau o sută de milioane amendă, sau, dacă sunteţi norocoşi, chiar un miliard ( că şi aici e un fel de Bingo Metropolis), să vă şi anestezieze definitiv. De acum încolo, când vă intră în firmă Garda Financiară, vă aşezaţi frumos, cu mâinile la spate, la locurili dumneavoastră, după care, atunci când aveţi o întrebare, ridicaţi, timid, o mânuţă, dar foarte încet, să nu i se pară organului fiscal că faceţi vreun gest violent.

Dacă, de exemplu, comisarul zice că vă dă o sută de milioane pentru că nu aveţi o semnăturică pe vreo facturică, întrebaţi, aşa, cu un susurat, un simplu „de ce”? Dar încet, că dacă ţipaţi, aceşti comisari care discută de miliarde zilnic dar nu au făcut, în viaţa lor, măcar o sută de milioane din muncă, să vadă şi ei cum e să omoare lumea cu astfel de amenzi, scot arma din toc şi vă zboară scăfârlia. În fine, asta dacă mai sunteţi în viaţă după ce pronunţă comisarii cuantumul amenzii. Cu alte cuvinte, puteţi sta liniştiţi, nu se moare din glonţ la controlul Gărzii Financiare, ci de infarct.

Numai cei tari de inimă vor fi împuşcaţi. Afaceri fericite, în continuare, în România! A, şi încă ceva, nu uitaţi că pe fiecare 25 ale lunii Domnul Stat vă aşteaptă să vă aşezaţi la ghişeu pentru a vă plăti taxele şi impozitele. În ordine!

Adrian Nastase a indeplinit cu succes scenariul despre care s-a vorbit pe acest blog pe 30 octombrie ( Un europarlamentar la Bollywood.)

Blogul afirma atunci ca PSD-ul si-a plasat cel mai probabil un articol in Euractiv.com, care-i dadea sanse lui Severin pentru pozitia de Inalt reprezentant pentru politica externa a UE:

Scenariul s-a rostogolit apoi ridicol si previzibil. Ca într-un film indian…

• Pe 29 octombrie, apare articolul in publicatia unde lucreaza seful PSD Bruxelles: Romanian MEP bids for EU foreign policy job
• Partidul lui Severin reactioneaza imediat, citând Euractiv.com: Un europarlamentar român, în cărţi pentru postul de politică externă al UE
• Pe 30 octombrie, PSD se ratoieste la Basescu:  Europarlamentarii PSD fac apel la Băsescu să se alăture demersurilor de susţinere a poziţiei de Înalt Reprezentant al UE pentru România.

Scenariul indian se va sfârsi, bineînteles, cu acuzarea diktatorului: din cauza lui Basescu a pierdut Romania postul de ministru de externe al Uniunii Europene.

Au trecut trei saptamani de la cele scrise. Si astazi Nastase s-a tinut de scenariu si a declarat la RFI ca Traian Basescu e de vina pentru ca Adrian Severin nu a fost ales ministru de externe al UE.

Update Catherine Ashton, laburista britanica, fost secretar de stat la Sanatate si inlocuitoare pentru cateva luni, la Comert, a lui Peter Mendelsson in cadrul Comisiei Europene, pare sa fie preferata pentru functia de Inalt Reprezentant al UE pentru politica externa. Un adaos rautacios…  femeia laburista si-ar face ucenicia in ale diplomatiei la cel mai inalt nivel… Mihai Razvan Ungureanu sau Cristian Diaconescu ar fi fost o lumina fata de doamna. Premierul belgian Herman Van Rompuy ar urma sa-i fie partener, ca presedinte al Consiliului European. Se mai discuta…

Partidul Popular European are, in sfarsit, o pozitie ferma privind criteriile pe care trebuie sa le indeplineasca un comisar european:

Candidatii la postul de comisar trebuie sa nu fi fost in niciun fel asociati unor regimuri opresive si trebuie sa nu fi facut parte din guverne sau miscari politice nedemocratice, ori din guverne sau organizatii care au fost marcate de coruptie.

Documentul integral, in varianta engleza, e aici: FOR A STRONG EUROPEAN COMMISSION

Un articol interesant pe aceasta tema a aparut  in EUObserver astazi, cand se discuta posturile de Presedinte si de Inalt Reprezentant pentru politica externa al Uniunii Europene. Pare vizat Massimo D’Alema,  fost comunist italian si ministru de externe al Italiei, pe care socialistii europeni il doresc “ministru de externe” al UE.

Cred ca Severin ar pica la ambele criterii (dar oricum nu a fost luat in calcul decat in visele domniei sale).

In orice caz, PPE inca isi aduce aminte de înfrângerea suferita în 2004, când italianul Buttiglione a fost respins de catre socialisti pentru ca a refuzat sa-si renege convingerile personale privind homosexualitatea si familia care erau in acord cu doctrina Bisericii Catolice.

Inainte de dezbaterea cu Basescu, Geoana mai face o marturisire la RealitateaTV, caci nu se stie ce apare:

Din aprilie si pina acum am mai fost o data la Moscova, intr-o vizita privata.
Mircea Geoana

De data asta cica nu mai era in CSAT, era la liber. Eu zic ca merita incercat cu intrebari la Geoana si confirmari prin publicare:-) Oare nu a dat o fuga privata si pâna-n China? Dar în Venezuela? Ori Belarus? Sugerati si alte intrebarti tendentioase. Cât mai tendentioase. Cu siguranta va pica ceva, o marturisire. E clar ca omul e pus pe spovedit, e un moment de gratie ce nu trebuie ratat.

Sub deviza “santajati, manipulati, ca ceva tot ramine”, cei doi mari analisti si jurnalisti Rosca Stanescu si Bogdan Chireac, care scriu cu o mina dupa dicteul mogulilor si cu cealalta dupa cel al fostilor colegi din Securitate, au incercat un santaj nereusit. Dupa esecul manipularilor “Basescu Teroristul” si “Basescu-Hayssam”, SRS  a incercat la Agentia Nationala de Integritate (ANI), in speranta ca va scoate de acolo niscaiva “detalii, numere”, orice, despre Blaga, Videanu si Berceanu. Gugustiucul luat la santajat este chiar seful ANI, Catalin Macovei,  dovada ca baietii tintesc sus, direct la rechini.

Santajististul-sef, pe numele lui Rosca-Nasul, zis si “Deleanu”, dupa cum il strigau pe vremuri securistii, avea in buzunar un document compromitator, semnat de prezidentul peste controlul averilor si integritatii demnitarilor romani. In schimb cerea informatii si anchete rapide despre ministrii lui Basescu. Nu de alta, dar in numele “poporului” si al “sistemului” voia sa le stringa “intre genunchi co…e”. Sa le stringa cu toata forta celui care joaca “in alta liga”, asa incit opinia publica abonata la moguli sa mai fie spalata putin pe neuroni. Cum SRS stie ce e ala un dead line, i-a spus lui Macovei ca datele trebuie livrate in campanie.

De aici incolo sint mai multe alternative.

1. Gugustiucul Macovei nu a inteles, desi a repetat de citeva ori “am prins ideea”.
2. Nu s-a executat de frica sa nu “apara totul pe bloguri”
3. N-a gasit nimic.

“Maestrul”, adica Bogdan Chireac, se angajeaza sa fie cureaua de transmisie, desi era cam suparat caci, ghinion, tocmai il lasase amanta. In sfirsit, baietii pareau experti in necazurile pe care le pot aduce amantele si chiar nevestele care, “daca n-ai grija de ele, te varsa”.

Interesant e cum a fost palmat subiectul. Dupa cum era de asteptat, Antenele le-au dat santajistilor ocazia sa dea vina pe nenorocitele de “servicii” care livreaza marteriale cui nu trebuie, adica nu lor. Realitatea, mai obiectiva, nu a dat nimic. Tacerea e de aur, vorba din poporul mogulist.

Acum, intrebarea e: Unde sinteti voi ONG-uri, CRP-uri si marii aparatori ai deontologiei, libertatii de exprimare, democratiei? Unde v-ati pitit voi luptatori cu dictatura basesciana? Tu, societate civila, unde esti? Alooooo

Instalat confortabil seara de seara pe canapelele televiziunilor mogule in miros de “Parfum de Crin la Cotroceni”, înghiontit magareste o singura data cu un test stupid de limbi straine, oblojit cu grija de ciutaci, Crin descopera acum ca cele doua posturi mai au si institute de forare care costa scump (doar ofera servicii integrate de manipulare, pe verticala, de la institut de sondare a opiniei publice, televiziune, pâna la presa scrisa) si, mai ales, ca ratingurile de la Antena3 si RealitateaTV nu înseamna si voturi.

Dupa patru ani în care a fost câstigator detasat al concursului Megastar, Crin apare la Evenimentul zilei, Realitatea FM si chiar la postul B1TV, odios instrument al represiunii, cu un mesajel anti-moguli si cu oarecari semnale catre cazarma unde sunt masate trupele blindate al diktatorului.

Asadar, in ordinea aparitiei pe scena…

Miercuri dmimineata, la tarabe:

Apreciez drept corectă afirmaţia că domnii Vîntu şi Voiculescu se folosesc de trusturile de presă pentru a influenţa politica acestei ţări. N-aş împărtăşi părerea că vor să-i îndepărteze pe cetăţeni de politică.
Crin Antonescu, EvZ

Miercuri dupa-amiaza, la radio:

Aş avea de ales între pericolul unui derapaj, unor forme autoritare care îmi repugnă în cazul Traian Băsescu. În cazul Mircea Geoană avem de-a face cu stagnare. De bine de rău, cu Băsescu s-a mai agitat sistemul, cu Geoană e chiar o problemă. Nu o să ştim cine e preşedinte. Se linişteşte mocirla. Vom avea miniştri puşi nu pe criteriul competenţei, ci pentru că au mai multe pile în grupurile de interese.

Nu îmi voi permite să nu merg la vot şi nu îmi voi permite, în calitate de preşedinte de partid, să nu le spun alegătorilor mei ce voi face. Vom alege între faţete ale răului..îmi voi justifica opţiunea. Vom avea de ales între excrescenţe ale sistemului, dictatorial e poate mult spus, înconjurat de personaje extrem de proastă calitate, sau între sistemul liniştit (al domnului Geoană, n.r) care ne lasă şi pe noi să trăim, dar ne lasă să stagnăm.
Crin Antonescu la RealitateaFM

Miercuri seara, la TV:

Pâna la urma, eu nu am spus ca e imposibil sa se discute cu PD-L-ul. In acest moment, PD-L, prin comportamentul pe care il are, determinat de linia lui Traian Basescu, este un partid nefrecventabil, in sensul ca nu doreste EL sa comunice cu nimeni. Vorbeste ca un robot sau un somnambul politic.
Crin Antonescu, B1TV

Eu am vazut emisiunea, Nasu’ nu era prea atent la ce spune Crin si l-a intrerupt cu o intrebare, dare Crin a insistat cu stoicism sa-si duca mesajul pâna la capat pe sub întrebarea NAsului si sa spuna ceva de genul ca in PDL sunt oameni cu care se poate sta de vorba (nu am fraza exacta, caci se auzea greu, omul chiar dorea sa o spuna, dar Nasu’ nu l-a lasat:-) ).

Deocamdata, dincolo de observatia de fond, “too little, too late”, facuta de Riddick pe blogul lui Patrasconiu, e posibil ca sa fie vorba si de o mai buna pozitionare a lui Crin în persectiva unor negocieri cu PSD-ul.

Pe de alta parte, semne de nervozitate sunt în media mogula… de exemplu, Radu Tudor era foarte mirat de declaratia lui Sorin Oprescu, cum ca 88% din electoratul sau ar vota in turul doi cu Traian Basescu. Radu Tudor insista sa sa afle cum se “traduce” o astfel de declaratie.

Parlamentarul liberal Calimete declara la Realitatea TV ca “prezenta lui Croitoru in Parlament este ilegala”.  Pe ecran, intr-o fereastra, imagini din Parlament cu Lucian Coitoru intretinandu-se amical cu Tariceanu, Melescan si Fenechiu. Nu-l vad pe David, probabil ca pregateste arestarea lui Croitoru si expulzarea lui din Parlament.

O mica emotie a cuprins natiunea jurnalistica româna la gandul ca Severin poate deveni ministru de externe al Europei.

Nu conteaza ca autopropunerea stârneste râsul la Bruxelles. Severin, care se vede interpret al intereselor Rusiei în UE (nu stim daca-l vor si rusii, dar, in orice caz, e limpede ca îsi da silinta), este creditat cu sanse într-un articol EurActiv.com.

Asta nu are în niciun caz vreo legatura cu faptul ca Dan Luca, seful PSD Bruxelles si candidat PSD la europarlamentare, este PR Director la aceeasi publicatie, Euractiv.com. (in aprilie si-a vândut actiunile pe care le avea la Euractiv.ro, publicatie online a carei credibilitate a fost pusa sub semnul intrebarii de afilierea politica a sustinatorului lui Adrian Severin, Dan Luca.)

Banuiesc ca Severin a sunat un prieten. Dupa care si-a inchis telefonul (sau i s-a terminat bateria si îsi uitase încarcatorul la Grivco), în orice caz, ghinion major, nu a mai putut fi contactat de Euractiv.com: “Severin is currently in the USA co-chairing a Parliament delegation and was not readily available for comment.”

Scenariul s-a rostogolit apoi ridicol si previzibil. Ca într-un film indian…

• Pe 29 octombrie, apare articolul in publicatia unde lucreaza seful PSD Bruxelles: Romanian MEP bids for EU foreign policy job
• Partidul lui Severin reactioneaza imediat, citând Euractiv.com: Un europarlamentar român, în cărţi pentru postul de politică externă al UE
• Pe 30 octombrie, PSD se ratoieste la Basescu:  Europarlamentarii PSD fac apel la Băsescu să se alăture demersurilor de susţinere a poziţiei de Înalt Reprezentant al UE pentru România.

Scenariul indian se va sfârsi, bineînteles, cu acuzarea diktatorului: din cauza lui Basescu a pierdut Romania postul de ministru de externe al Uniunii Europene. (Sorry, înca nu pot da link la acest comunicat al PSD, dar sunt sigur ca e scris deja si promit sa actualizez linkul imediat ce pesedistii îl vor scoate de sub embargou si îl vor da pe piata)

PS: Tony Barber rezuma excelent cazul Severin pe brusselsblog: A sensational socialist shortlist for EU foreign policy supremo

f) Adrian Severin, a former Romanian foreign minister who, as previously noted in this blog, is the winner of a mysterious “Man of the 20th Century Award”.

There are many reasons why the socialist list is not to to be taken seriously.  I shall mention just two.  First, the German government has already named its next member of the European Commission as Günther Oettinger, prime minister of the state of Baden-Württemberg.  Because the EU foreign policy chief will automatically be a Commission member, and because each country is entitled to only one Commission seat, it is impossible for Steinmeier to get the foreign policy job.

Secondly, why would a man who has been Man of the 20th Century stoop so low as to take on the menial task of running European foreign policy?

Dar astea-s rautati britanice. Daca, printr-o minune, Miliband, britanicul-cel-rau, îi sufla externele Europei lui Severin, pesedistul nu trebuie sa se dea batut. Ramâne liber chiar postul de Presedinte al Europei. Dar pentru asta trebuie sa câstige Geoana presedintia Romaniei. Asta e, într-adevar, o problema.

Candidat pravoslavnic “criticat” de votantii Sfantului Dumitru (Sursa foto:newsin.ro)

Mircea Geoana a avut ceva probleme cu poporul dreptmaritor de la Patriarhie, aflam dintr-un reportaj excelent din Gandul:  Geoană a reuşit baia de mulţime din a doua încercare. Un preot a reuşit să cadă de pe scenă din prima: Cu o mimă de om pios apăsat de multe griji, Mircea Geoană a dat din cap că nu, cerând să i se aplice o deschizătură în gard ca să pătrundă în mulţime, dar în clipa următoare s-a dat înapoi când oamenii au început să-l împroaşte cu huiduieli: “Tu nu eşti ca noi toţi, eşti mai special, te bagi peste rând”. “Îţi trebuie pază că ţi-e frică, ai?”.
Cei care au privit posturile mogule nu aveau cum sa afle de huiduirea lui Mircea Geoana. Din cate am vazut, doar Realitatea a mentionat incidentul… asa, ca sa nu se vada, nici sa se auda, ca Geoana a fost “criticat”. Abia astept sa vad cum vor reda televiziunile mogule momentele in care Basescu va fi “criticat” la vreo manifestatie.

PS Intrebarea pe care am ales-o pentru titlu, Cu ce gânduri veti atinge sfintele moaste?, a fost pusa de un vajnic reporter, aflat cel mai probabil printre cei 70% care cred ca au nevoie de “Legea presei” ca “sa imbunatateasca actul jurnalistic”.

M-am laudat ca va spun (de fapt, ca le spun – cititorilor  screenshooters) niste povesti interesante legate de muzica – adica manele. Dar pana sa ajung sa le transpun in scris, ca gandite sunt, iata ca se mai intampla una care le da clasa – vorb-aia – tuturor celorlalte. Asa ca o povestesc p-asta, ca sa ma laud cu valoarea mea

Aseara am fost la nunta unui coleg, la un restaurant cam de fite. A fost frumos, mancarica buna, aranjamente simpatice, lume nu prea multa.

Din vorba in vorba, ajung sa vorbesc cu colegii si despre muzica de se mai canta pe la nunti. Si vineri doar ce vorbisem cu un prieten despre Romeo Fantastik, “Regele la sex”, dupa cum isi spune el in aparitiile la televizor. Pentru cititorii nostri mai sclifositi, care nu s-au uitat niciodata la OTV sau Capatos, venind cu scuze gen “ce ba, altceva mai bun n-am de facut?”  – puerile scuze, nu-i asa? – versurile lui sunt cam asa:

Si am fost la discoteca si am agatat o bruneta
Mama ce picioarea avea, ce bine arata
Si facea pirueta, se vedea toate alea

Lasa-te pe spate, saruta-ma-ntr-o parte,
Baga limba in ureche, ca ma stie multe fete
Fata sunt barbat….

Si-am invitat-o aksa, i-am dat tot ce-aveam pe masa
mi-a mancat si frigiderul, mi-a furat si sifonierul
Si-atunci n-am mai rezistat si-n gura mare am strigat
Fai nehalito, fai sangerito, fai smecherito, haladito, nesimtito
Fai haladito, fai nehalito, fai nehalito, nesimtito, nenorocito

Nu intelegeam de ce colegii imi tot spuneau sa vorbesc mai incet si sa nu mai rad cand ii pronunt numele – in fond, la ultimul chef la care i-am rugat sa ascultam Fernando de la Caransebes toti strambau din nas, ca lor nu le place manele. Asta pana l-am vazut. Chiar pe el, Regele la sex, la cativa metri in spatele meu. Colegii, cand faceau strambaturile alea din nasuc si gurita de fapt imi spuneau ca se uita la masa noastra – acuma, sa fim seriosi, si daca intelegeam ce vor sa spuna nu i-as fi crezut, care ar fi sansele sa te nimeresti in acelasi loc cu Regele?

Era Romeo, cum sa va spun?, o prezenta speciala, asa. Adica, daca la tv vi se pare c-ar fi cam uratel, stati sa-l vedeti pe viu . Pe el avea niste chestii ca un fel de haine, da un pic mai ciudate, care aveau mai multe culori decat covorul cu Rapirea din Serai si erau facute din petece. Asezonate cu lantzice – iarasi, vorba vine lantzice, ele de fapt semanau foarte tare cu ale lu’ Mr. T – ghiuluri si ochelarii de soare pe care nu i-a dat jos toata seara.

Si ca sa nu ma mai lungesc cu povestea, va spun ca intr-un final, la insistentele publicului, a si cantat. Probabil ca a dat tot ce a avut mai bun in el, altfel nu-mi explic de ce ginerele a fost nevoit la un moment dat sa-l opreasca, usor mirat ca nu mai termina. Acuma, nu stiu, nu vreau sa zic ca muzica lui n-ar fi buna si poate ca sunt eu de vina, dar nu-l consider genul de artist pe care sa-l pui sa performeze la o nunta – pur si simplu, eu cred ca trecerea de la piese precum “Sexy bomba” la “Cu ce m-am ales in viata” necesita o finete pe care glasul si tonalitatea sa nu si-o pot permite.

Am facut si poze, doritorii pot sa ma contacteze pentru niste cadre de exceptie cu cantaretul in prim plan. Si v-as ruga, si pe aceasta cale, sa nu fiti gelosi pe mine: maine vi se poate intampla si voua un asemenea eveniment care sa va creasca brusc valoarea

Rezultate paradoxale (ca “socante” ma feresc de-acum sa spun:-)) intr-un studiu IMAS realizat la cererea Conventiei Organizatiilor Media. 70% dintre jurnalisti au ajuns la concluzia ca le trebuie “Legea presei“. In acelasi timp, 59% recunosc ca încalca normele jurnalistice din cauza presiunilor politice, iar 34% din cauza influentei patronatului. asadar, le cam cer politicienilor (si, implicit, mogulilor) pe care-i acuza de imixiuni,  sa le dea o lege. Raportul e prezentat pe larg pe Hotnews.ro. Iata câteva date:

70% sunt de acord cu afirmatia “o lege a presei ar imbunatati calitatea actului jurnalistic”

“Legea presei” exercita o atractie si atunci când jurnalistii ofera solutii pentru respectarea eticii profesionale. Jurnalistii chestionati propun care solutii:

• 71% – pregatirea profesionala a jurnalistilor
• 48% – specializarea jurnalistilor pe domenii
• 38% – o lege a presei (solutie mentionata mai des de jurnalistii din presa locala decat de cei din presa cu acoperire nationala)
• 34% – un cod deontologic al breslei si un organism de implementare

In fine, pentru ca tabloul sa fie complet:

54% dintre jurnalisti sunt de acord în foarte mare sau în mare masura cu afirmatia „nu exista persoane suficient de credibile pentru a fi alese într-un organism de autoreglementare a breslei, care sa judece încalcarile deontologiei”.

Modele jurnalistilor sunt: Cristian Tudor Popescu (mentionat de 34%), Ion Cristoiu si Robert Turcescu (12%), Mircea Badea (10%), Emil Hurezeanu (10%), Andreea Esca si Marius Tuca (6%)

O analiza publicata în primava de Cotidianul, Moguli de provincie: baronii conduc judeţele cu telecomanda în mână, mentiona linistea din presa locala de la Sibiu, un subiect despre care s-a mai pomenit dar care nu stiu sa fi fost investigat în amanunt. Chiar si fragmentul din Cotidianul era vag…

Sibiu – land săsesc
Presa sibiană e dominată de prezenţa primarului oraşului, Klaus Johannis. Liderul Forumului Democrat al Germanilor nu este implicat în afaceri privind media locale, însă acestea în majoritate nu l-au deranjat niciodată cu vreun articol critic în ultimii ani. Explicaţia e simplă: o parte dintre patronii de media locali deţin societăţi care derulează contracte importante cu primăria.

Monitorul de Sibiu scria luna trecuta despre “Cenzura la Primarie” si despre patru purtatori de cuvânt platiti sa apere imaginea edilului sef. La reactiile de la acest articol, un cititor taxeaza însa atitudinea ziarului, care ar fi fost partas în trecut la campania de stiri pozitive: “De citi ani este primar Johanis numai acuma ati observat ca se spune si se scrie numai de bine de primar? Ba chiar ziarul dvs. a contribuit la asta scriind de mai multe ori despre aceleasi “realizari”. Toata presa locala si o buna parte din cea centrala ii cinta in struna orice ar face.”

Cristian Sutu scrie pe blogul lui ca “a fost puţin zguduit azi aflînd că este şomer”.  Culmea absurdului va fi totusi atinsa abia când si Cristian Oprea va fi dat afara.

Update: Mai e un veteran la Cotidianul pe care l-am uitat, Lucian Gheorghiu

Azi dimineata, pe la 11, o faza haioasa pe RealitateaFM. Cosmin Prelipceanu în dialog cu ascultatorii cu o tema stupida care-l implica pe Nicolae Ceausescu în cursa pentru Palatul Cotroceni… Ce ar spune Nicolae Ceausescu? Ce argumente ar avea?  L-ar vota lumea?… si alte asemenea ineptii.

La un moment dat, un ascultator mai inteligent, Daniel, refuza jocul lui Prelipceanu. Si-l preseaza pe moderatorul importat de la RealitateaTV cu intrebari esentiale.

Ca a vazut el, Daniel,  ca mitingul sindicalistilor avea lozinca RealitatiiTV, “Noi vrem respect!”. Si ce vina avem noi daca ei ne-au preluat sloganul campaniei?, s-a indignat Prelipceanu. Chiar a sugerat ca el este la originea sloganului, ca el ar fi cerut, la un moment dat, cand se vorbea de “lista neagra” a lui Sergiu Toader, respect de la politicieni, si asa a aparut sloganul.

Daniel, om informat, nu s-a lasat. L-a dus pe Prelipceanu unde a dorit. Pai, sefii sindicalistilor care manifestau acolo sub sloganul RealitatiiTV sunt administratori la RealitateaTV, a continuat Daniel. Nu am aceste informatii, s-a aparat Prelipceanu. Pai, a insistat Daniel, asa a scris Evenimentul Zilei. Ziaristii de la Evenimentul au sursele lor, a continuat Prelipceanu.

Dar Daniel a insistat pentru o lamurire. A scris Evenimentul ca postul la care lucrati îi are drept administratori pe liderii de sindicat care au facut protestele sub sloganul RealitatiiTV, a continuat Daniel tenace. La care Prelipceanu a cedat nervos:

Ati monopolizat discutia. Daca va place atât Evenimentul Zilei, cititi Evenimentul Zilei si lasati-ne pe noi in pace.

Prelipceanu i-a taiat telefonul lui Daniel.

A trecut la urmatorul ascultator. L-a întrebat ce atu-uri ar fi avut Nicolae Ceausescu în cursa pentru Cotroceni. A mai precizat neadevarat si (oarecum) agramat: fiecare dintre ascultatori au dreptul la opiniile lor, eu le respect pe toate.

PS In ciuda a ceea ce am scris (de fapt chiar în ciuda lui Prelipceanu), trebuie mentionat ca RealitateaFM este un post frecventabil, echilibrat si interesant.

… si fara indoiala ca interviul va cadea greu la ficatul basescofobilor, si asa greu încercat de excesul de manipulare, mincinuna si mistificare.

Cititi, asadar, Ambasadorul SUA: „Nu avem favoriţi la prezidenţiale”

Ce faci când ai problemne cu fierea? Ia un Metoclopramid si un Colebil.

Pe scurt:

Mark Gitenstein alege pentru primul interviu acordat presei private tocmai Evenimentul Zilei, batjocorit “oficiosul” de catre “intelectualii lui Gâdea”.

Se declara “profund impresionat” de Daniel Morar si Laura Codruta Kovesi, cei doi procurori sefi demonizati de manipulatorii de la antene.

Respinge categoric ideea lansata la antene, Cotidianul si Romania Mare cum ca americanii i-ar fi intors spatele lui Basescu: “Nu. Ştiu că a existat o serie de speculaţii legate de faptul că preşedintele Băsescu a dorit o întâlnire. Preşedintele Obama este copleşit – aşa cum este şi Băsescu – de problemele interne. (…) Acesta ar fi singurul motiv.”

Intrebat despre vreun politician favorit si despre Geoana care se prezinta drept favorizatul americanilor, ambasadorul SUA raspunde: “M-am întâlnit cu Mircea Geoană, m-am întâlnit cu Băsescu şi mă voi întâlni cu Antonescu. Aşadar, nu avem favoriţi în această cursă electorală.”

I se pare “o idee interesantă” propunerea lui Basescu privind parlamentul unicameral si reducerea numarului de parlamentari, chiar o si comenteaza putin:  “Parlamentul este un corp legislativ foarte numeros. Cred că este la fel de mare, dacă nu chiar mai mare decât Congresul american, iar numărul de locuitori ai SUA este de zece ori mai mare decât numărul de locuitori ai României, deci, da, este un corp legislativ numeros. Dar nu am o opinie propriu-zisă în această direcţie, nu sunt destul de familiarizat cu acest subiect.”

La intrebarea privind presa de partid, raspunde:

“Cred că oamenii care citesc ştirile sunt mai sofisticaţi decât credeţi. Cred că îşi dau seama care jurnalişti sunt părtinitori, iar jurnaliştii adevăraţi, care îşi păstrează profesionalismul, vor câştiga. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în Statele Unite.”

din ziarul Gândul 25 martie 2009

E doar un “rautacism”. La urma urmei, la fel au promis  si Basescu, si Ciorbea. Ma rog, Basescu la al doilea mandat. Ciorbea a plecat, ca si Oprescu, rapid, dupa ce a deschis portile primarie si a facut ghisee de reclamatii.

De aceea cred ca Patrasconiu exagereaza cu acuzatiile la adresa lui Oprescu, ca una a zis (a nu candideaza) si alta a facut (candideaza). Ii face o nedreptate si lui Pinocchio. La urma urmei, Pinocchio era un personaj simpatic, care nu s-ar fi lasat sponsorizat de fabrica de diplome Spiru Haret, nici nu s-ar fi asociat cu Cozmânca, Bondrea si alti rectozauri mobiliari. Cel mult ar fi flirtat politic cu o Lavinia Sandru si un Cozmin Gusa.

Hai sa mai recitim totusi declaratia mai veche a lui Oprescu, care-si proclama atasamentul fata de bucuresteni:

Mi se pare că aş fi un mare mincinos cu un nas de Pinocchio dacă m-aş duce şi le-aş spune ‘Fraţilor, fac şi eu la fel ca domnul Ciorbea!’ De bine, de rău, domnul Băsescu a stat patru ani! Aşa că, sincer să vă spun, nu.
Sorin Oprescu

Asa ca eu as spune ca Oprescu e mai mult Ciorbea decât Pinocchio.

Paunescu e bocitoare de serviciu a RealitatiiTV, a fost invitat sa plânga si sa scrie poezii si la moartea lui Pruteanu, Vieru, Dolanescu etc., numai ca nu exista pe internet interventiile de atunci.

Revista 22 din 25 noiembrie 2008 a taxat foamea de publicitate a lui Paunescu, care nu a ezitat sa se autopromoveze în ziua îngroparii minerilor de la Petrila.

Nota ZERO la purtare pentru “tot felul de lacomi de publicitate”

Se acorda lui Adrian Paunescu, senator si poet

Realitatea TV, 18 noiembrie, a.c.
Transmisie in direct de la Petrila, in ziua inmormantarii minerilor pieriti in urma exploziilor.
Adrian Paunescu la o masuta asezata in strada, pe o trecere de pietoni.
Fundal cu trafic si blocuri mizere, ceausiste.
A.P. tine o mana la tampla.
Aflam ca el, A.P., a scris o poezie in 1986, despre un accident de la Vulcan, cand presa comunista n-a dat nicio stire.
Are un miner alaturi.
Reporterul Realitatea TV intreaba daca minerul poate spune “mai multe cuvinte”.
A.P. decide ca minerul trebuie sa cante mai bine un “cantec al suferintei”, un cantec pe care minerul l-a compus pe versurile lui… A.P.

Reporter: “La Petrila se afla si senatorul A.P. Este, in acest moment, in legatura directa cu noi. Buna ziua, d-le P., cum este acolo, ce puteti sa ne spuneti?”
A.P.: “Este infiorator, ma gandesc la faptul ca oamenii acestia, care nu au nicio vina decat ca muncesc si isi iubesc familiile si au incredere in societate, intra definitiv in pamant. Simt o uriasa obida, umilinta si rusine, desi, ca persoana, am pledat mereu pentru drepturile lor, in ciuda a ceea ce spun tot felul de lacomi de publicitate, care isi inchipuie ca noi toti am stat si am contemplat si am inventat termeni ca mineriade si asa mai departe.”
Reporter: “Inteleg ca langa dumneavoastra este un miner, daca doriti sa-l rugati sa ne spuna mai multe cuvinte.”
A.P.: “El ar putea spune cel mai mult cantand Vulcan, 1986. Atunci cand au murit minerii in Vulcan si nu s-a scris nimic in presa, eu am scris aceasta poezie, iar el, care e miner, a scris un cantec extraordinar, care este un cantec al suferintei lor si cu acordul dumneavoastra il rog sa cante.”
Miner (incepe sa cante): “Ma inchin la voi si plang fara cuvant”…

Revista 22 din 17 februarie 2009 a sanctionat si prestatia lamentabila a RealitatiiTV si a Antenei3 în abordarea subiectului Marian Cozma

Nota ZERO la purtare – La canal

Se acorda responsabililor editoriali Realitatea TV si Antena 3, dupa cum urmeaza:
Catalin Popa, director, si Cristian Coman, redactor-sef la Realitatea TV
Sorin Oancea, director Antena 3

Cei numiti mai sus au comandat sau au ingaduit ca, vreme de o saptamana, moartea unui om sa devina marfa ieftina, buna de pus pe taraba, pentru nenorocitul lor de rating. Cele doua posturi de stiri (concurente) s-au intrecut in mizerabilitate, cruzime, prost-gust si abjectie in urmarirea pas cu pas a mortii, aducerii in tara si inmormantarii handbalistului Marian Cozma. Un fapt divers, injunghierea unui tanar intr-o discoteca din Ungaria, s-a transformat in ore nesfarsite de transmisii in direct, cu voci prefacut intristate ale reporterilor si dezbateri in platou, pe teme aiuritor imbecile, doar ca subiectul sa fie tinut fierbinte. Aparatul de filmat a fost proptit lacom pe chipurile parintilor indurerati, urmariti pas cu pas, ca sa dea declaratii, iar intrebarile stupide ale reporterilor nu s-au sfiit sa rasuceasca la infinit un cutit intr-o rana de nevindecat.

In ziua inmormantarii, Realitatea TV si-a pus la bataie si elicopterul din dotare, care a bazait desupra cartierului Colentina vreo doua ore, inchipuind transmiterea de la fata locului a funeraliilor unei capetenii de stat.

Realitatea TV si Antena 3 s-au transformat saptamana trecuta din canale de stiri in canale cu dejectii.

Care e, de fapt, Realitatea? Paunesu sau Rebengiuc?

Alegerea lui Victor Rebengiuc drept pilon al campaniei RealitatiiTV ilustreaza perfect impasul in care se afla postul, problemele majore legate de pierderea credibilitatii si lipsa de resurse interne de credibilitate.

Un post care s-a angajat in multe campanii onorabile (contra taxei auto, împaduriri, pentru scoli, pentru spitale etc.), dar s-a si lamentat mai penibil decât cel mai populist politician in fata saraciei si a adus bocitoare de serviciu la fiecare deces care putea aduce ceva rating, un post care are analisti redutabili (Emil Hurezeanu… apropo, pe Valeria Dorneanu nu am mai vazut-o de multa vreme la RealitateaTV) si mai dispune si de o duzina de prezentatori care de care mai vocali si bataiosi, nu ar fi avut nevoie de împrumut extern de credibilitate pentru a cere respect (în nume nostru).

Caci ce altceva înseamna sa apelezi la un actor cu o imagine excelenta si angajament civic (pe care sa-l asociezi postului) pentru o astfel de campanie?

De ce nu ai apelat la vedetele-fanion, care au vorbit si pâna acum “în numele poporului”? Cristina Sincai, Razvan Dumitrescu, Prelipceanu, Laura Chiriac, Adrian Ursu, Corina Dragotescu, Stelian Tanase,  Oana Stancu? Sau la invitatul permanent – Adrian Paunescu? Nu era mai ieftin, caci Paunescu era oricum platit? Si mai corect, caci el, Paunescu, nu Rebengiuc, reprezinta mai degraba postul? Va dati seama ce ridicol ar fi fost acel spot în interpretarea Laurei Chiriac sau a lui Prelipceanu?

Pe de alta parte, este totusi de notat ca Realitatea macar e preocupata si constientizeaza ca are o problema de credibilitate, agravata, paradoxal, tocmai în primavara-vara, când cârmaci a fost lui Emil Hurezeanu. Incearca sa o trateze; deocamdata cu putina substanta (abia ce au realizat emisiunile de infierare a raportului Oxford Analytica), dar foarte multa publicitate si PR (Tolontan publica din nou, pe surse, din casa postului lui Vântu: Realitatea si-a facut carte, un “cod de conduita” care nu ar ajuns si la jurnalisti, afirmaTiberiu Lovin pe Reporter virtual).

TVR e sfâsiata între datoria fata de Geoana si dragostea pentru Oprescu

Postul public îi “deschide usa” lui Geoana si i-o închide lui Videanu, potrivit unor informatii postate de Tiberiu Lovin. Ziaristul scrie pe Reporter Virtual ca “la interventia lui Sassu, la emisiunea In spatele usilor inchise de la TVR din seara asta nu va mai fi invitat Videanu, cum era programat, ci Geoana. Cam asa se face politica postului.”

UPDATE: Corneliu Calota, care realiza emisiunea alaturi de Oana Popescu, a disparut din schema, potrivit siteului TVR:
Moderatori: Oana Popescu şi Luca Niculescu
*România fără coaliţie”

Calota fost înlocuit de Luca Niculescu… i-o fi spus Sassu lui Geoana ca asa da mai bine.

Echilibru între Geoana si Oprescu
Pentru a echilibra în fata PSD (principalul “sponsor” al actualei conduceri) propaganda facuta lui Sorin Oprescu, TVR a dat deja o stire penibila in principalul jurnal privind participarea lui Geoana la nunta odraslei unui primar pesedist si ore intregi cu Crucea Rosie si Mihaela Geoana.

TVR l-a întors din drum acum doua zile si pe Catalin Avramescu, pentru a-l invita la Tema Zilei pe Bogdan Olteanu. Citeste si: TVR se face ca nu stie care-i “Tema Zilei”. Catalin Avamescu acuza cenzura.

Dupa cum anticipam în Firea lui Geoana, Crin Antonescu a poposit pe 18 septembrie la “Stirea zilei”, pe scaunul încalzit cu  zi inainte de Mircea Geoana. Nu a venit singur, si-a luat un ajutor, un obisnuit de-al casei – Cristian Pârvulescu (“profesorul Bologna”, dupa cum  îl numea Catalin Avramescu).

Au fost patru titluri pe ecran, unul continea o cacofonie, altul a fost scris gresit initial (Crin pefteste la voturile PSD):

• Crin pofteste la voturile PSD
• Se impaca Crin cu Traian?
• Crin il provoaca pe Traian
• Crin despre el insusi.

Din nou – doua reportaje anti-Basescu, mai nereusite decât cele difuzate cu o zi înainte, la emisiunea cu Geoana. In al doilea reportaj, camera a fixat mitocaneste  fundul Elenei Udrea imediat dupa fraza “presedintele lauda activitatea ministrului turismului pentru ca e afurisita”.

Emisiunea a parut incropita. Pe Gabriela Vrânceanu Firea o parasise entuziasmul manifestat cu o zi înainte când l-a servit pe Geoana. Pe de alta parte, Crin se simte în largul lui alaturi de Gâdea si Ciutacu si pare stânjenit de Firea. Aceasta a avut întrebari confuze… e de remarcat ultima intrebare, cea in care Firea amesteca lucrurile ce ar fi de facut in tara, cu magazine, scumpiri, drumuri proaste, avioane, elicoptere, turism, bilete scumpe de avion, lipsa de aeroporturi si transportul cu caruta:

Lamuriti-ne cum e aceasta pofta pentru bazinul mare al PSD care va face pofta?

Ma gandeam ca regretatul Corneliu Coposu s-ar invârti in ceruri, s-ar zvârcoli, daca ar sti ca pentru electoratul PNT s-ar transmite mesajul  sa voteze pe cineva care a dus-o foarte bine în epoca socialista.

Care este strategia pe care intentionati sa o aplicati in ceeea ce-i priveste pe apropiatii fostului presedinte Emil Constantinescu astfel incat in apropierea dumneavoastra sa se gaseasca mai degraba valorile domnului Emil Constantinescu si nu ceea ce l-a dus la acea neincredere in domnia sa?

E un risc pentru candidatul Crin Antonescu faptul ca se pozitioneaza prin actiunile pe care le intrerprinde, oamenii care-l sustin, in zona elitista? Sperie electoratul cu studii mai precare, cu studii medii, un astfel de candidat, inconjurat de profesori universitari, de muzicieni, de psihologi, de regizori? Se va spune ca e un presedinte al celor cu studii postuniversitare, noi ce sa facem? Sa fim reprezentanti de un tatuc, de un om mai simplu?

Am acceptat ca trebuie schimbata directia, dar incotro? Ca avem niste variante…

Domnule Crin Antonescu, la intrebarea daca e posibil sa va impacati vreodata… politic, bineinteles, ca personal nu v-ati facut harakiri unul in fata celuilalt, dumneavoastra si Traian Basescu, si ati spus ca <<da, daca seful statului ar fi respectuos, democratic,  civilizat si sincer>>. Credeti ca aceste lucruri se vor intampla vreodata in viata aceasta?

Pentru ca spuneti ca in România sunt multe lucruri de realizat si noi stim cel mai bine, pentru ca daca mergem la magazine vedem ca toate s-au scumpit, în cazul in care ajungem la timp pentru ca drumurile sunt foarte proaste,  dar, OK, am inteles ca trebuie sa ne deplasam cu avionul, vom incerca sa ne procuram cu totii in perioada urmatoare elicoptere sau avioane de mici dimensiuni sau, daca nu, vedem ce alte mijloace de locomotie, pentru ca aici chiar nu vreau sa fiu rautacioasa, dar cum poti sa spui ca turismul se face cu precadere cu avionul? Pai, in primul rand, nu oricine isi permite sa-si un bilet de avion si, în al doilea rand, ce faci daca nu ai aeroporturi in tara, noi nu avem multe aeroporturi in tara, asa ca nu am putea sa încurajam un turism care sa se faca cu avionul… bun, si de la aeroport cu ce? Cu caruta?

Este limpede, “Firea lui Crin” este mai confuza si mai neinspirata decât “Firea lui Geoana”.

Anul trecut Sandru&Cozmin se plangeau ca trustul lui Felix ii persecuta:
Gusa se plange la CNA ca e persecutat de trustul lui Voiculescu

De câteva saptamâni încoace, Gusa apare regulat dimineata, la Antena3, la News Magazin. In seara asta si Lavinia sa, exilata de Sergiu Toader de pe ecranele RealitatiiTV (PIN il reclama pe Sergiu Toader la CNA), a poposit la sânul prigonitorului Felix. Sandru a fost la emisiunea Gabrielei Vranceanu Firea, alaturi de doi basescofobi consacrati – Sergiu Andon si Bogdan Olteanu, si peste titluri din care, bineinteles, nu avea cum sa lipseasca numele Basescu: “Basescu: intrebati-l pe D-zeu”, “Itele notarului Ioana Basescu”.

PS: Ciutacu isi luase concediu de la “revolutie” si se destindea la Antena1 alaturi de Dan Negru, la “Te pui cu blondele”. Am remarcat raspunsul corect pe care l-a dat la o intrebare despre cel mai vechi anticonceptional: “excrementele de crocodil”.

Inspirat de Adrian Georgescu (dar si de comentariile primite la articol) si de pretinu-meo Newsti, mi-adusai aminte de perioada in care incepusem serios sa cred ca tot ceea ce inseamna presa sportiva la noi este un experiment secret si usor diabolic, cu dublu scopu.

Primul dintre ele, cel principal: trasarea unei “sfere de rabdare” aplicabila noua, consumatorii. In acest scop, cel mai probabil si-au masurat audienta la inceputul experimentului, ca un prim pas. Apoi au inceput sa ne serveasca intr-una aceleasi stiri despre sportul care are loc pe langa cluburile sportive. Au incorpit o retea de dezvoltatori de impresii care intra mereu, pe rand, in legatura telefonica la emisiuni, astfel ca si succesele in gimnastica, canoe sau polo sunt comentate tot alaturi de Becali, Borcea, Porumboiu-tatal, Iancu si Mititelu. Din calupurile de stiri de dupa fiecare etapa sunt scoase sistematic si in mod deloc aleatoriu rezumate ale unor anumite meciuri. In schimb, in locul lor ne sunt redate declaratii ale patronilor cluburilor combatante, sau, daca vreuna dintre echipe beneficiaza de un antrenor ce place presei, ce stie sa faca caterinca, ale acestuia (Ionut Popa sau Petre Grigoras erau preferati sezonul trecut). Niciodata nu ne sunt prezentate punctele cheie din conferintele de dupa meci, cu exceptia situatiilor in care se acuza arbitrajul.

Monumentale sunt si jocurile de cuvinte sau comparatiile de care jurnalistii nostri nu se mai satura, astfel ca oricine le poate intui deja (“S-a facut CO-Stea”, “Apostol – Xavi de Romania”, “Steaua/Craiova – Arsenal de Romania”, “Gol cu Kap-etanos”, “Nu ne-a iesit valsul”, “Nu am jumulit cocosul” etc.).

Ce nu au luat insa in seama trusturile de presa este ca audienta (in cazul nostru fiind functia dupa care se traseaza graficul sferei) nu creste/scade doar in functie de ce ofera ei, adica aceleasi prostii zi de zi, ci si in functie de alti factori. Pe de o parte, televiziunea prin cablu este intr-o continua extindere, pe de alta, e criza. De aceea eu cred ca experimentul ar trebui sa se opreasca acum, datele sa fie facute publice si presa sa devina presa.

Al doilea scop este personal si se trage din eterna concurenta dintre presa si oamenii de sport pentru lumina reflectoarelor, primii incercand din rasputeri sa ne arate cat de simpla poate fi gandirea celor de-ai doilea (altfel spus, vor sa-i cam faca de cacao si incearca mai multe metode). Altfel nu imi explic de ce toate intrebarile puse sfideaza decenta, bunul simt si, deloc surprinzator pentru cat de penibile sunt, inteligenta fotbalistilor. Nu e de mirare, in acest caz, ca majoritatea raspunsurilor primite sunt clisee.

- Ati pierdut azi, a fost si terenul de vina? (- Terenul a fost prost, ati vazut si dumneavoastra, dar si adversarii tot pe el au jucat)

- Si-au dorit adversarii mai mult victoria astazi? (- Da, cred ca se poate spune si asta… Desigur, si noi am incercat sa castigam…)

- Va e teama de adversarii din meciul de maine? (- Nu se poate spune ca ne este teama, si ei tot doua maini si doua picioare au… / Meciul pleaca de la 0-0 / Jucam 11 contra 11)

- Regreti ca te-ai accidentat tocmai acum, cand v-ati calificat in finala Cupei, si nu vei putea fi alaturi de colegii tai in teren? ( Aici n-am raspunsuri, de obicei nu mai aud ce se raspunde la intrebarea asta pentru ca sunt uimit…)

- Mai credeti in calificare acum, cand s-a irosit si ultima sansa de calificare? (- Sigur ca noi vom juca si vom incerca sa castigam fiecare meci care ne-a mai ramas de disputat…)

- A fost prea puternic pentru voi adversarul astazi? (- Da, ati vazut si dumneavoastra, este un adversar puternic)

- Are Vasluiul/Timisoara/orice-alta-echipa fata de Europa, dupa ce i-ati vazut astazi? (- Da, daca s-au calificat acolo inseamna ca merita sa joace)

Desigur, “tirul intrebarilor” la conferintele de presa de dupa meciuri i se da start cu clasica “- Arbitrajul cum vi s-a parut astazi?” desi sunt antrenori care specifica inca de la inceput ca nu doresc sa comenteze arbitrajul.

Se pare ca sportivii sunt niste oameni cu un foarte mare bun simt, intrucat chiar se chinuie sa isi aduca aminte ce stereotip se potriveste la fiecare intrebare. Din cand in cand mai apare cate un fotbalist mai direct, precum Ryan Babel, care, abordat de o blonda din presa de la noi cu *intrebarea* “- Romania a castigat meciul trecut cu 3-0.”, a avut nevoie de o pauza de aproximativ 7 secunde pentru a *raspunde* “- Da…”.

Doi indragostiti au decis ca este timpul sa se imbratiseze. Au avut de ales intre mai multe tipuri de imbratisari:

• ambele brate pe spatele celuilalt
• ambele brate pe umerii celuilalt
• bratul stang pe umar, bratul drept pe spate
• bratul drept pe umar, bratul stang pe spate

Ambii au ales ambele brate pe umerii celuilalt.

Imbratisarea a esuat.

Cand am intrat prima data in contact cu categoria asta de muncitori la negru aproape ca am cazut in fund de admiratie. Era mai acum vreo 4 ani si ceva si a gasit maica-mea pe unu’ care sa ne renoveze un apartament intreg, cap – coada, in doua saptamani.

Io ramaneam prost de fiecare data cand vedeam ce facea meseriasu’: a pus parchet, a zugravit, a schimbat cabluri de curent, a pus prize, a spart pereti si i-a facut din nou, a pus gresie, faianta. Ajutorul lui, ca n-avea cum sa lucreze singur, ii zicea “Priceputeanu” si mie mi se parea ca isi merita din plin supranumele.

La finalul lucrarii, desi a observat o gramada de defecte care au enervat-o, maica-mea nu s-a putut abtine si l-a chemat din nou, pentru o alta. Singura problema a fost ca, in cele doua saptamani distanta, domnului Priceputeanu incepuse sa-i cam placa beuturica, pe care nu se sfia sa o guste – de dimineata pana seara.

Pana nici pe mine, cel odata topit de admiratie, nu m-a mai impresionat a doua lui lucrare, ba dimpotriva.

De atunci am mai avut sanse sa ma conving ca mesterii lucreaza in graba, eventual in mai multe locuri in aceeasi zi, si-i cam doare-n dos de ce ramane in urma lor. Dar o berica merge oricand. In plus, au impresia ca pe metru patrat mesterit de ei va creste aur in viitor, altfel nu-mi explic cum pot cere ditamai sapca de bani pentru juma’ de zi de munca.

Cei de care am avut nefericita parte ultima data, in apartamentul in care urmeaza sa ne mutam, au tinut parca sa demonstreze ca si domeniul meseriasilor a fost puternic lovit de criza – eu ii banuiesc pe cei buni ca s-au retras de pe piata si s-au reprofilat pe domenii in care, dupa ce il prostesti pe client iei banii de la client, nu trebuie sa-ti fie frica de momentul in care te vei intalni cu el pe strada.

Asa ca am pus mana pe gletiera, spaclu si trafalet si ne-am apucat de treaba. In vreo 2-3 saptamani voi putea vorbi despre efectul amorsei asupra peretelui, cum e bine sa fie pus parchetul, cat de gros trebuie sa fie gletul si din ce parte se incepe zugravirea tavanului. Macar greselile vor fi ale noastre, desi mai urat decat ne-au zugravit meseriasii o camera o sa ne fie cam greu sa facem.