LECTIE PENTRU CRESTINI

1Petru 5:8

“Fiti treji si vegheati! Pentru ca protivnicul vostru, diavolul, da tarcoale ca un leu care ragneste si cauta pe cine sa inghita”

Psalmul 92:10

“Dar mie Tu-mi dai puterea bivolului, si m-ai stropit cu undelemn proaspat”

Unui atac in mod logic i se raspunde cu un atac. Daca cineva te ataca, ca sa scapi sau ca sa invingi trebuie sa te ridici din locul in care esti si sa incepi si tu sa dai pumni si picioare pe unde apuci. Daca vei sta ca un bleg si te vei vaita de loviturile celuilalt nu vei ajunge decat sa incasezi cat incape. Reactia ta va determina cum arata lucrurile la final, daca il lasi pe adversar sa dea si nu ripostezi, vei primi o bataie zdravana, poate chiar vei fi omorat. Dar daca te ridici si treci la atac altfel vor sta lucrurile

Daca stii cine esti in Hristos, si ar trebui sa stii, atunci ridicandu-te la atac ai asigurata victoria.

Efeseni 6:13. De aceea, luati toata armatura lui Dumnezeu, ca sa va puteti impotrivi in ziua cea rea, si sa ramaneti in picioare, dupa ce veti fi biruit totul. 14. Stati gata dar, avand mijlocul incins cu adevarul, imbracati cu platosa neprihanirii, 15. avand picioarele incaltate cu ravna Evangheliei pacii. 16. Pe deasupra tuturor acestora, luati scutul credintei, cu care veti putea stinge toate sagetile arzatoare ale celui rau. 17. Luati si coiful mantuirii si sabia Duhului, care este Cuvantul lui Dumnezeu.

2 Corinteni 10 : 4. Caci armele cu cari ne luptam noi, nu sunt supuse firii pamantesti, ci sunt puternice, intarite de Dumnezeu ca sa surpe intariturile.

Daca stii care sunt armele tale, si ar trebui sa stii, inamicul nu are nici o sansa de castig. Daca te vei imbraca cu armatura din Efeseni, si vei trece la atac il vei face praf si pulbere in 100% din situatii pentru ca Cel ce este in tine este mai tare decat cel ce este in lume. Esti condamnat la biruinta, doar trebuie sa te ridici, sa te scuturi de lene si vaicareala si sa sari la gatul adversarului. Batalia va avea un singur invingator daca stii cine esti si care sunt armele pe care le poti folosi. Daca stii ca nu Dumnezeu este cel care te chinuie, daca stii ca diavolul e sursa tulburarilor din viata ta si ar trebui sa stii asta, nu trebuie decat sa te antrenezi, sa te deprinzi cu lupta aceasta pana cand iti va intra in instinct sa te impotrivesti imparatiei intunerecului

Ioan 10:10. Hotul (diavolul) nu vine decat sa fure, sa junghie si sa prapadeasca. Eu am venit ca oile sa aiba viata, si s’o aiba din belsug.

Isaia 54:15. Daca se urzesc uneltiri, nu vin dela Mine; oricine se va uni impotriva ta va cadea supt puterea ta.17. Orice arma faurita impotriva ta va fi fara putere; si pe orice limba care se va ridica la judecata impotriva ta, o vei osandi.

Cam tot ce am scris pe acest blog am scris din proprie experienta si nici acest articol nu face exceptie. Mai demult faceam o greseala, multa vreme am persistat in prostia de a astepta sa fiu atacata si atunci nu stiam pe unde sa fug, nu stiam cum sa reactionez, eram luata prin surprindere si aveam nevoie urgenta de sprijin in rugaciune, de ajutorul altcuiva, nu stiam sa ma descurc singura cu ce am si cu ce sunt in Hristos. Ulterior, am invatat ca nu trebuie sa mai astept sa fiu atacata, Duhul Sfant ma avertizeaza atunci cand urmeaza un atac si eu pot sa fac primul pas.

Nu trebuie sa stau si sa astept ca diavolul sa inceapa sa isi trimita demonii in diverse moduri si sa imi complice viata, odata ce stiu in duhul meu ca urmeaza ceva, trec la atac si ii spun diavolului ceva de genul. Nu ai nici un drept asupra mea, in Numele lui Isus vin impotriva ta si te calc in picioare, nici un drept nu ai asupra vietii mele, iti anulez orice intentie de a ma ataca, orice atac al tau este sortit esecului. Aplic sangele lui Isus asupra mea si declar ca Cel ce e in mine e mai tare decat cel ce e in lume.

Nou: Curs on-line Razboi spiritual- doar 6 saptamani pentru invataturi
de o viata

 Vestitul Cod al lui Da Vinci, reclame despre vindecatori cu magie alba, frenezia cumpararii ultimului volum al romanului Harry Potter, inceputul zilei cu emisiunea Horoscop, invatatori in haine portocalii venind sa ne demonstreze ca Isus a fost o reincarnare a lui Buda, minuni si pelerinaje la un”"om sfant” al lui Dumnezeu sau la altul, pastori gay, sesiuni la prooroc ori la vrajitoare cu 20 de lei, bucati dintr-o cruce care trebuie sa fi fost gigantica, jocuri pe computer  ridicand in slavi violenta si puterea celui rau, predicatori ai materialismului si bunastarii, exercitii sportive si buruieni care te fac mai “spiritual”, razboaie sfinte si terorism in numele unui dumnezeu sau al altuia…. recunoasteti despre ce lume si timpuri vorbesc?

 Tuturor ne place sa credem ca suntem departe de marile amagiri. Dar
Satan, cel care cauta sa “fure, sa omoare si sa distruga a devenit
subtil si foloseste acum metode moderne, patrunde in biserici si in
casele semanand minciuni si erori grave de gandire. Mai mult ca
oricand trebuie astazi sa cantarim cu atentie tot ce ni se ofera, ni
se predica, ni se arata in imagini sau sunet. In aceste timpuri
tulburi rezista doar cei care au radacini adanci in Cuvantul Domnului
(Biblie), care mediteaza la el cu atentie si nu sunt ca pleava, pe
care o spulberă vantul de la o erezie sau alta.

 Insusi Isus ne sfatuieste in cartea biblica 1 Ioan 4:1: “Prea
iubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh; ci să cercetaţi duhurile,
dacă sunt dela Dumnezeu ; căci în lume au ieşit mulţi prooroci
mincinoşi. Si aici nu este singura avertizare de acest fel.

Intrebarea Apostolului Pavel din epistola sa catre biserica din Corint
ar trebui sa ne puna si ea pe ganduri: “Oare toţi sunt apostoli? Toţi
sunt prooroci? Toţi sunt învăţători? Toţi sunt făcători de minuni?”
(1Coloseni 12:29 ).

 La celalat capat al balantei sta faptul ca exista minuni si
interventii reale ale lui Dumnezeu iar darurile Duhului Sfant sunt o
comoara cand sunt intelese si utilizate cum trebuie. “Nu stingeţi
Duhul. Nu dispreţuiţi proorociile. Ci cercetaţi toate lucrurile, şi
păstraţi ce este bun. Feriţi-vă de orice se pare rău”, spune acelasi
autor de mai sus in 1Tesaloniceni 5:19-22.

 Acest curs on-line se adreseaza celor care vor sa inteleaga lupta
spirituala dintre Dumnezeu si Satan, care vor sa distinga Adevarul de
prefacatorie si sa se bucure de darurile date de Dumnezeu. De asemenea
celor care doresc sa aiba argumente solide pentru a arata altora
adevarul si a-i calauzi pe calea cea buna. Pentru ca asa cum este
scris in 1Corinteni 2:14 , omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului
lui Dumnezeu, căci, pentru el, sînt o nebunie; şi nici nu le poate
înţelege, pentrucă trebuiesc judecate duhovniceşte (spiritual).

Cursul este simplu, cu multe exemple din timpurile noastre si marturii
personale, asa ca nu cere cunostinte speciale pentru a fi parcurs.
Pentru ca dorim sa gasiti adevarul studiind Biblia, nu intemeindu-va
convingerile pe ce spun eu sau altii, veti gasi pasaje intregi in care
sunt citate pasajele biblice ca sa le cititi si intelegeti. S-a
folosit traducerea biblica a lui Dumitru Cornilescu, dar puteti folosi
orice Biblie ca sa cautati versetele sau sa aprofundati mai mult
subiectele.

Cursul “Razboi spiritual” este postat pe situl www.ecrestin.ro si are
6 capitole pe care le puteti accesa dupa inscriere. Data de incepere
15 nov 2008). Fiecare sesiune in parte dureaza 1 saptamana si are
resurse video, scrise, foto, teme de discutii, studii de caz
interesante despre care puteti sa discutati pe pagina de dialog, sa
puneti intrebari, sa cereti lamuriri suplimentare.

Din cuprins:

 I. Lumea spirituala

 II. Lupta spirituala impotriva lui Satan

 III. Cum recunosti o secta?

 IV. Manifestarea Duhului Sfant sau prefacatorie?

 V. Fascinatia cunoasterii viitorului

 VI. Industria sfarsitului lumii

va asteptam pe www.ecrestin.ro

Lepra în Scripturi este pusă în dreptul stării de păcat, simbolizează păcatul şi de obicei atunci când încercăm să găsim interpretări pentru textele în care ni se vorbeşte despre lepră de obicei găsim multe lucruri despre cauzele, efectele păcatului, etc.

Ca şi oameni predispuşi spre boală, suferinţă, atacurilor unor diferiţi microbi, ne punem de multe întrebarea: De ce eu? De ce a permis Dumnezeu ca să mi se întâmple mie?, şi aceste întrebări sunt justificate până la un anumit punct când atitudinea omului se transformă în răzvrătire, acuză sau chiar ură.

Samaritenii nu aveau nici un fel de legături cu evreii, însă în acest caz se observă cum această formă de boală i-a adus pe aceşti oameni împreună. Mai mult de atât evreii erau mândri pentru că erau poporul ales al lui Dumnezeu şi se considerau superiori celorlalte neamuri.

De ce lasă Dumnezeu suferinţă în viaţă?

1. O nouă imagine de sine.

Acum toţi aceşti oameni, indiferent de provenienţă şi neam erau la fel, era ceva care îi unea: boala. Au reuşit în aceste circumstanţe să vadă că sunt egali şi că nici unul dintre ei nu e mai brez ca altul indifferent de ceea ce a avut înainte, imagine,statut social … bogăţie.

Dumnezeu e nevoit de multe ori să aducă boală în vieţile noastre pentru ca să conştientizăm că nu suntem superiori nimănui.

- Au stătut departe. Nu s-au văzut vrednici pentru a se apropia de Domnul Iisus şi într-adevăr nu meritau acest lucru.

Noi nu merităm nimic din partea lui Dumnezeu şi nici nu putem să-I facem lui favoruri, din contră avem nevoie disperată de Domnul, El fiind singurul care poate să ne ofere iertarea de care avem atât de mare nevoie.

- “…ai milă de noi!”. A cere milă cuiva, poate că e ultimul lucru pe care l-ai face. De cele mai multe ori suntem mândri şi chiar în nevoile cele mai mari nici nu punem în calcul posibilitatea de a rosti aceste cuvinte.

Dacă am lăsa Duhul Sfânt să ne cerceteze inimile şi dacă ne-am vedea adevărata stare a inimilor, de câte ori l-am întristat şi am călcat în picioare sângele care s-a vărsat pentru noi, singurele cuvinte pe care le-am putea rosti ar fi: ai milă de noi!

- “l-au întâmpinat”. Foarte mulţi oameni cred şi spun că nu au nevoie de Dumnezeu, se cred în regulă şi se simt confortabil şi Ok în starea în care se află, nu consideră ca fiind ceva necesar a se ruga, a venit la biserică sau a căuta să placi lui Dumnezeu, ba mai mult – aceste lucruri sunt pentru oamenii religioşi, pentru cei bătrâni şi afectaţi fizic nu pentru ei.

S-a uitat însă că mântuirea nu este un cec semnat în câteva secunde, nici un cont în bancă alimentat mereu pentru ca să avem tot ceea ce ne trebuie în această viaţă, nu este o tranzancţie şi nici o afacere încheiată cu Dumnezeu. Mântuirea înseamnă renunţare la sine, angajarea în războiul Domnului, un război spiritual care cere dedicare totală.

2. O relaţie nouă cu aproapele

Oamenii obişnuiesc să facă diferenţe între ei datorită unor abilităţi speciale pe care unii dintre ei le au sau datorită unor bunuri pe care le posedă sau chiar din cauza unei imagini de sine deformate despre sine.

Când Dumnezeu te trece prin suferinţă, îţi trec antipatiile, ba chiar începi să iubeşti oamenii, să-I îndrăgeşti sau cel puţin îi suporţi şi nu te mai vezi superior datorită a ceea ce ai, a talentelor sau a viţei nobile din care te tragi.

Atunci când oamenii îşi văd adevărata stare, se vor uni împreună spre a cere Domnului aceleaşi lucruri, pentru că toţi se află la acelaşi nivel.

3. Apropiere de Dumnezeu.

Nu cred că Dumnezeu vrea ca să ne trimită boli pentru a ne apropia de El însă de multe ori această metodă se dovedeşte a fi cea mai eficientă, pentru că ni se ia ce este mai scump: sănătatea.

În această situaţie un singur om s-a întors cu mulţumire la Dumnezeu chiar dacă toţi fuseseră vindecaţi de lepra lor.

Domnul Isus a vindecat trupul, a vindecat relaţiile dintre oameni, însă doar ultimului i-a acordat lucrul cel mai scump iertarea păcatelor. Acesta din urmă a înţeles că sănătatea nu valorează nimic fără ca păcatele să-ţi fie iertate.

Dumnezeu lasă suferinţă:
- Ca să ne vindece de mândrie
- Ca să ne apropie de El
- Ca să fie slăvit. Niciodată nu o va face pentru ca noi să avem motive de laudă.

Luca 17

11 Isus mergea spre Ierusalim, şi a trecut printre Samaria şi Galilea.
12 Pe când intra într-un sat, L-au întâmpinat zece leproşi. Ei au stat departe,
13 şi-au ridicat glasul, şi au zis: “Isuse, Învăţătorule, ai milă de noi!”
14 Când i-a văzut Isus, le-a zis: “Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor!” Şi pe când se duceau, au fost curăţiţi.
15 Unul din ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare.
16 S-a aruncat cu faţa la pământ la picioarele lui Isus, şi I-a mulţumit. Era Samaritean.
17 Isus a luat cuvântul, şi a zis: “Oare n-au fost curăţiţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă, unde sunt?
18 Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă şi să dea slavă lui Dumnezeu?”
19 Apoi i-a zis: “Scoală-te şi pleacă; credinţa ta te-a mântuit.”

Sunt suparat pe diavol…

Ma enerveaza pentru superioritatea cu care-i trateaza pe oameni si pentru atu-urile pe care le are impotriva lor. Nu lupta cinstit necuratul. Isi bate joc de oameni si se distreaza pe seama lor, ca un copil ce leaga 8 cutii goale de coda unei pisici negre, ca mai apoi sa moara de ras vazand disperarea sarmanului animal.

Ma enerveaza ca nu are coarne si coada, ca sa se poata feri oamenii de el. Ma enerveaza pentru capacitatea de metamorfozare pe care o are. Numele lui e lucifer/luceafarul. Oare are vreo legatura cu “Luceafarul” lui Eminescu?  Sunt suparat ca nu e negru, chiar daca e un inger intunecat. Si sunt intrigat ca poate deveni stralucitor, iar ingerii lui pot deveni slujitori ai neprihanirii. Nu e fair-play!

Sunt suparat atat de tare ca nu vreau sa-i scriu numele cu majuscule. Sa ma acuze de greseli gramaticale, nu-mi pasa. E un parvenit, un mincinos, un ucigas, un hot si un invins. Ha ha, e un invins si ceasul ii ticaie. Mai are putin si o sa fie trimis in caldura ”statiunii” vesnice, unde muzica pe care o va asculta va fi “scrasnetul de dinti“, iar aplauzele pe care le va auzi vor fi “tarsul viermilor” si “ciocnitul oaselor“.

Sunt suparat pentru cel putin 666 de motive, pe care nu le voi enumera, ca sa nu creada ca il bagam in seama prea mult. In curand vom sarbatori marea lui infragere…Hristos a inviat!

Mi-am facut intr-o zi “curatenie” in teancul de schite de predica.

In dreapta le-am pus pe cele “predicabile“, iar in stanga pe cele ce-si depusesera demisia, dar nu apucasem sa le-o semnez. Am ramas uimit sa observ ca procentul era cam 70 – 30 (de la stanga la dreapta….)

Nu mai puteam predica ceea ce predicasem cu peste 10 ani in urma. Curios sa aflu de ce, am luat la intamplare o schita de predica “demisionara” si am inceput sa o citesc.

Eram un idealist irecuperabil. Credinta mea era oarba. Pasiunea mea era razboiul spiritual. Scopul meu era trezirea spirituala. Eram un luptator.

Nu m-am schimbat prea mult de atunci, inca mai am idealuri, inca mai cred ca “a crede inseamna a risca“, inca mai lupt pentru trezire spirituala…. si totusi ceva s-a schimbat.

Privind la schita uzata de timp mi-a sarit in ochi o fraza, pe care o subliniasem cu rosu ca nu cumva s-o uit: “crestinul trebuie sa fie ca Rambo, trebuie sa traga din orice pozitie si sa lupte in orice situatie.”

Suntem angrenati intr-o confruntare cosmica. Intr-o confruntare ce are ca miza destinul nostru vesnic. Dar, din pacate, lupta spirituala nu mai reprezinta o realitate pentru multi crestini. Traim ca si cum diavolul si-a luat concediu, undeva pe o insula pustie de prin Pacific, iar noi ne imaginam ca facem parte din proverbul “cand pisica nu-i acasa soarecii … fac lauda si inchinare!” Nu suntem conectati la focul luptei. Suntem in afara realitatii.

Daca mi-as adapta schita de predica pentru zilele de astazi, probabil  as spune ceva de genul: “crestinul trebuie sa se conecteze la MATRIX pentru a-L birui pe Satan, asa cum Neo s-a conectat la matrice (o alta realitate generata de computer)  pentru a-l distruge pe  “domnul Smith“.

Conectarea asta la alta realitate e o problema grea frate…grea de tot! 

Cred ca ar trebui sa-mi fac o noua schita de predica… ”Matrix versus Rambo!”

“Satan urla ca un leu” (N.T.)

Pentru ca sunt mai “trasnit” de felul meu m-am inrebat: “de ce-i fraier si urla? Nu poate fi mai discret?” Raspunsul l-am primit de la “unul” mai trasnit decat mine: “pai urla de durere ca i-a scos Hristos dintii!”

Ideea nu e chiar atat de aiurita cum pare la prima citire. Scriptura declara ca Hristos l-a BIRUIT pe diavolul, l-a facut KO! Si diavolul, pentu ca a pierdut lupta, urla de ciuda incercand  sa ne sperie. El stie ca “vanatul” e protejat si merge la intimidare.

Se spune ca leii au mari probleme in a ataca turmele de zebre. Dungile zebrelor creeaza confuzie in capul lor. Ei nu pot distinge indivizii din pricina liniilor care dau impresia unui tot unitar.

Si ce fac atunci ahtiatii de sange? Urla cat ii tine gura, isi zburlesc coamele, pun zebrele in miscare, creeaza confuzie si…si…asteapta…..

Apoi iar urla, iar pun turma in miscare, si iar se creaza o harababura de te doare capul. Iar in harababura asta, unul, doi, sau chiar mai multi “indivizi” dungati isi vor lua soarta in propriile picioare si vor iesi din turma. Se vor separa de corpul unit al zebrelor.

Sa va mai spun ce se va intampla dupa? Incercati sa va imaginati…

Acum intelegeti ce rol important are Biserica? Trupul lui Hristos ne protejeaza. Cand ne luam soarta in propriile maini ne expunem unui pericol pe care nici nu ni-l imaginam.

Auzim leul urland, ii vedem pe cei care ne inghesuie in goana lor nebuna, simtim “copitele” care ne lovesc in coaste si ne clatinam sub puterea multimii tulburate…dar nici in ruptul capului nu vom iesi din turma.

Doamne fereste sa cadem in gura leului! Cum n-are dinti, pana ne molfaie, ori ne plictisim, ori se plictiseste…mustra-L Domnul sa-L mustre de necurat!