Via Grapefruits.

Daca in septembrie vorbeam despre extraordinara actiune care a luat loc in Estonia, unde cu ajutorul voluntarilor s-au strans 10 000 de tone de gunoi intr=o singura zi, astazi va prezentam proiectul Let’s do it, Romania!, care dupa modelul din Estonia, va scapa Romania de gunoi intr-o singura zi!

Totul se va realiza prin voluntariat, iar in acest moment Let’s do it, Romania! cauta cat mai multi voluntari care se organizeze si sa implementeze proiectul in mai 2010!

Dacă doreşti să te implici trimite un e-mail pe adresa:

voluntar@letsdoitromania.ro

Video: curatarea a 10 000 de tone de gunoi intr-o singura zi in Estonia:

Toate detaliile le gasiti pe site-ul  Let’s do it, Romania!

Va spun NU! via

Comentarii peste tot. Analize, sondaje, minciuna si iar minciuna si ghici cine pune botul ? Da, prostul de rand, adica romanul : ” sa stii ca el e mai prezentabil si pare un om cu increderea in Dumnezeu” .

Da! Si eu vreau o schimbare dar nu o vad in PSD, dar nu ma vezi aruncand in stanga si in dreapta cu laturi . Nu tin cu Basescu, nu sunt fanul lui si nici nu am nimic cu Geoana chiar daca detest PSD ( si chiar daca mi-e scarba de infectul de partid, am tinut-o pentru mine ).. totusi, de ce sa aleg un partid in umbra caruia se afla un om ca Iliescu, Nastase ? Am minerii in stanga mea, pe Geoana in fata, pe Tamara in dreapta, Nastase in spate suntem  Cotroceni, capat …2009

Am spus inca de la inceput ca prefer sa aleg raul cel mai bun si nu e un cliseu cand zic asta.

Ai TU o alta optiune ? Vrei Antonescu care zicea ca Geoana e prostanac si Basescu dictator si ghici acuma cu ce prostanac se aliaza ? Vrei Geoana si ti-e dor de ILE ? E votul tau dar asta nu inseamna ca esti destept cand jignesti oriunde fara sa jignesti jegul pe care vrei sa-l alegi.

Nici nu stii ce-i ala parlamentul unicameral si cu ce beneficii, chiar si dezavantaje ar putea veni fata de asta bicameral .. tot ce poti sa faci e sa analizezi , in fata blocului, o intreaga Constitutie pe care niciodata nu ai citit-o.. bineinteles spargand si niste seminte.

A, da.. sa nu uitam marele film cu Basescu. Loveste un copil in 2004 dar hey, filmul apare acuma.. ce sa este oare ?

Drept concluzie ?!

Nu-l cita pe Mircea Badea pentru ca esti prost daca faci asta.” Traim in Romania si Voiculescu imi spune ca asta imi ocupa tot timpul..” . Iti spun eu simplu : Pe data de 6 v-as ruga pe unii dintre voi sa uitati ca se voteaza. Gandul e criminal cand realizez ca unii ar putea sa-mi decida viitorul..

Recomand asta. Word ! Cel mai tare mixtape, gen!

Aviz. Daca esti fan Britney asculta ceva de la Bambi

Pentru ca e zi de vot, postam ceva in spirit electoral.. da, nu am cum sa ajung la vot deci mai mult decat sigur, nu votez. Ceva probleme ?

Word!

Cand am venit anul acesta in Bucuresti am ramas surprinsa ca la metrou sunt cosuri separate pentru gunoi: menajer, plastic si hartie. Am spus ‘Wow! Nu numai cineva anume are acasa 3 galeti, in care niciodata nu stiu cum sa ‘impart’ gunoiul’. Nu de alta, dar… staniolul il pun in galeata cu plastic sau il consider gunoi menajer? Poate ma ajutati voi, fiindca eu chiar nu stiu inca. Revenind la ceea ce m-a intrigat pe mine zilele trecute la metrou. Exista, intr-adevar, cosuri de gunoi speciale pentru hartie si plastic insa am ramas stupefiata cand am vazut angajata Metrorexului, care a facut greva la inceputul saptamanii, care mi-a nenorocit mie 2 zile, din cauza careia am injurat, blestemat si cheltuit o groaza de bani, cum scotea din fiecare cos si punea totul intr-un sac maaaaaaaaaaareeeeeeeeeeeeeee! Totul la un loc! Hartiile pe care le-ati aruncat voi inainte, pet-urile pe care unii v-ati gandit sa le puneti in locul destinat lor, marcat cu ‘PLASTIC’, ca sa stie tot prostul, si restul, aruncate in cosul destinat gunoiului menajer, toate ajungeau in acel sac maaaaaaareeeeeeeee!
Si atunci de ce mai stau eu ca blonda in fata acelor cosuri sa ma intreb unde arunc staniolul? De ce caut acele cosuri ca sa arunc hartiile de la merdenelele pe care le mananc la metrou?
In final, il las pe Andrei sa va spuna de ce fac eu asta. Explicatie pentru doamna respectiva nu am gasit!

Later edit: Cum, mai nou, nu se mai comenteaza pe blog ci in privat (desi discutiile mai personale s-au purtat pe blog) am aflat ca staniolul se arunca la un loc cu gunoiul menajer. Cel putin asta e parerea celui care a avut onoarea de a detine 3 galeti… altii fiind de parere ca ar trebui sa ne-o luam si pe a 4-a… in care sa aruncam metale, gen cutii de bere, de suc, etc. Baieti… va astept sa comentati si aici, daca tot aveti ceva de spus! Poate mai au si altii!

Garbage can of sorting + Constance Guisset

un cos de gunoi format din 3 compartimente diferite … fiecare actionat/ deschis de cate o pedala diferita … pedala din stanga deschide compartimentul de resturi menajere, cea de la mijloc plastice, iar cea din dreapta  sticla. fiecare pedala are un mecanism propriu de deschidere a compartimentelor. trebuie observat ca nu exista un compartiment pentru hartie! si asta pentru ca in tarile civilizate hartia se recicleaza de foarte mult timp … face parte din constiinta nationala deja (exagerez!) … oricum, ca obiect, in casa, este extrem de folositor! i l-as lua lui daniel, lui ii place mult reciclatul !

In ciuda faptului ca imi castig painea scriind, da da, scriind, incredibil, nu?, eu nu stiu sa scriu. De ce? Pentru ca nu am imaginatie. Suna brutal, si in mintea mea aceste cuvinte cad ca niste bolovani. De altfel, cineva mi-a spus odata, candva, ca am un discurs bolovanos. Am suferit mult pe faza asta, in sinea mea si neexteriorizat, nu vroiam sa stie lumea ca eu n-am cuvinte multe in cap pe care sa le asez dragut in fraze… Anyway, am incercat sa resping aceasta odioasa afirmatie, dar cu ce? Nu am idei creative, nu scriu chestii complicate care sa puna cititorul pe ganduri, de altfel nici nu imi place sa scriu… De lene cred. Si din cauza ca nu am talent. Dar deloc. Si cand n-ai tragere de inima inseamna clar ca nu ai talent, nu?

Revenind. Concluzia e ca daca iti place mult ceva ajungi si faci chestia aia. Si ca sa faci ceva misto tre sa ai si o inclinatie catre asta care sa-ti dea ghes sa te apuci. Da, cred ca asa vine. Altii ar fi spus-o mai frumos. Normal.

Revenind inca o data. Mai e o problema. Eu nu stiu ce sa scriu. Sa povestesc filme? Carti? Ar fi o treaba. Insa ca sa povestesti carti iti trebuie condei nu gluma. Iar eu am si o jena culturala. Complexul culturii, cum zicea bietu Ulici. Zic bietu pt ca e mort. De ceva vreme. (A murit asfixiat, se dusese la tzara si s-a intamplat ceva cu soba si nu s-a mai trezit. N-a fost o zi chiar buna pt el).

Asa. As mai putea sa scriu ce mi se intampla mie. Sau ce ganduri imi trec prin cap. Insa prin cap mie nu prea imi trec ganduri, ci doar valatuci de fum cu imagini in ei. Pai cum asa? – o sa intrebati. Pai uite asa, eu de obicei nu prea ma gandesc la nimic, imi trece prin fata lumea si neuronii mei mai reactioneaza, insa rareori. Asta e si motivul pentru care eu nu-s capabila de revolutii, revolte, miscari sociale etc. Nu sunt genul care planteaza copaci, da bomboane in metrou…

nu ma simt responsabila doar pentru ca reciclez gunoaie, nu ma lamentez ca stau in Romania, e cumva in firescul lucrurilor mele, nu particip la sondaje, nu ader la nu stiu ce cauze “Salvati X chestie” si nu ma ating discursurile de self improvement, chiar le gasesc stupide, dar sa las asta pentru un alt post. Mai coerent poate.

Ca sa concluzionez. O sa incerc sa trec de complexe si faze. Deci o sa revin. Stati p-aici.

Punem un pic mintea la contributie si oferim ceva sfaturi pentru cadouri mirifice ca de noiembrie… de ce ? Simplu. Peste o luna urmeaza Craciunul si cumva daca faci ceva cadouri inca de pe acuma e posibil ca Mosul sa nu se prinda sau eventual mergi pe conceptul ” pai cum nu ti-am facut cadou luna trecuta ? mai vrei si de craciun ? “.

Apropo de asta .. doresc sa-mi ridic in slavi articolul de anul trecut pentru craciun. Promitator, n-am ce spune.

Sa-i dam drumul!

1 . Esti vagabond ? Nu stii cum sa-ti surprinzi prietena cu un cadou de suflet ? Tu fiind un baiat bine crescut, erai invatat cu scuipat si injuraturi… acuma ai ocazia de a o bate atat de tare incat sa o bagi in spital; coastele rupte vin ca bonus. Cadoul minunat, nu alta!

Nu gandesti un pic ?Fii eventiv omule.. cheltuielile tale sunt acum pe maini bune!Un spital oarecum stilat iti poate face o oferta de nerefuzat :  fasole, mazare si grish! De ce ? Pentru ca “ Femeile este curve si trebuieste batute ca altfel nu te respecta.. ” sa nu uiti sa-i dai si in fata, e imperios necesar sa-i razbesti fata cu ceva pumni.. va crede lumea ca foloseste un alt fard! Va fi vedeta in cartier , mai ales ca dupa toate astea tot pe tine te-ar adora .

2. Inainte de sarbatori se foloseste practica “fa o vizita la rude in turma si prefa-te ca esti fericit “. Tu fiind una bucata ciubota de oras, esti suparata ca, de la asfaltul din oras, ajungi la mizeria de la tara.. ca urmare te gandesti sa-ti faci un super cadou cu ocazia vizitei.. iti faci o mica poza in fata sobei; nu orice poza… la bustul gol, cu sutienul ala , al tau, de prost gust, stand pe oala de sarmale a lui bunica-ta. Si nu uita sa te incordezi la capitolul bot, sa-ti strangi ciupercile ( sanii, imi cer scuze ) si sa ai in prim plan mica, marea rapire din serai. Prietenul tau va fi mandru cand va vedea poza pe HI5 ” Cadoul meu pentru iubi.. NUMAI tu ma vezi asa :X :*:* :X “

3. Esti copil dezaxat ? Nu-ti asculti parintii pentru ca nici ei nu te educa ? Nu-i nimic! E momentul in care , inca de la o varsta atat de frageda, e ok sa te bagi pe jointuri. Fumeaza , drogheaza-te si da foc la casa scarii.. le vei face drept cadou o adevarata mustrare de constiinta !

4. Faci parte dintr-o secta satanista ? In luna lui noiembrie ar fi dragutz sa faci  ceva cadouri minunate, presarate cu ceva pentagrame cu floricele, chilotei sub egida 665 +1 si coarne de bou pentru toti prietenii tai machiati cu negru. Surprizele incearca sa le pregatesti in cimitir iar drept “after party” profanati ceva morminte pentru a avea multe amintiri frumoase.

5. Vom continua in luna decembrie!

Este ideea unui designer japonez şi mai mult ca sigur doar a lui. La prima vedere, singurul aspect util al acestui concept este că ne îndeamnă să fim mai prietenoşi cu mediul şi să reciclăm materialele.

Laptopul din carton

Dacă studiem însă mai în detaliu schiţele, observăm că Je Sung Park s-a gândit destul de serios la posibilitatea transformării conceptului în ceva palpabil. Ideea este ca şasiul laptopului, realizat din hârtie reciclată, să poată fi înlocuit uşor când este lovit sau se uzează. Pentru aceasta, designerul asiatic a ales un şasiu constituit din mai multe layere (straturi), cu o compartimentare specială care să nu te oblige să deconectezi componentele.

Super tare idea si ne duce cu gandul la reciclare si la mediu.

Have Fun

…când am primit mailul ăsta de la Eco Club TM dep. Marketing:

Pune capac. Recicleaza!

ECO CLUB Timisoara, in colaborare cu Iulius Mall Timisoara si Coca-Cola HBC Romania, te invita la un reciclat! Vino in perioada 12-15 noiembrie 2009 in noul noului FOOD COURT ALMONDO din Iulius Mall Timisoara si ia parte la evenimentul “Pune capac. Recicleaza!”.

“Pune capac. Recicleaza!” are drept scop incurajarea integrarii notiunii de ecologie urbana in randul cetatenilor timisoreni si isi propune educarea comunitatii in a reutiliza si recicla obiecte din plastic.

Participa si tu la actiunea de reutilizare si reciclare a capacelor de la sticlele de PET-uri! Aduna cel putin 5 capace colorate din gama Coca-Cola, de culoare alb (Dorna Izvorul Alb), rosu (Coca-Cola Regular) sau albastru (Fanta, Sprite), portocaliu (Nestea), turcoaz (Dorna – apa minerala), depoziteaza- le la urnele special amenajate la Centrul Informational din Iulius Mall Timisoara si intra in eco-concurs. Se va organiza o tombola cu premii care constau in sticle de Coca-Cola de 0.5 L si telefoane mobile Samsung SGH F300.

Ce se intampla cu capacele? Capacele colorate stranse vor fi utilizate in realizarea unei machete cu sigla proiectului. Vino sa o construim impreuna pentru ca numai impreuna facem lucruri mici, cu impact mare! Vom demonstra astfel ca oricare dintre cetatenii Timisoarei poate fi ECO, ca poate ajuta la protejarea mediului inconjurator prin implicare, prin actiunile de reducere, reutilizare si reciclare.

ECO CLUB Timisoara este o organizatie nonguvernamentala a carei misiune este de a informa si a educa din punct de vedere ecologic cetatenii orasului nostru si de a colabora cu institutiile si autoritatile locale pe probleme de mediu. Noi ne dorim sa transformam Timisoara intr-un oras ecologic prin implicare, dedicare si stil de viata. Mentionam faptul ca nu suntem afiliati politic iar niciuna din activitatile noastre nu are caracter politic.

Acuma… iertată să-mi fie reacția de urâcioască/cârcotașă/căutătoare de noduri în papură, dar n-am putut să mă abțin și le-am răspuns așa:

Pai se pare ca daca nu consum bauturi din gama coca-cola nu pot sa particip.
Asta nu-i cumva incurajare la consumerism si reclama la coca-cola, de tipul : “aduna 5 capace si castiga un telefon”?
Nu prea vad ce-i “eco” in asta…

Mi s-a răspuns cu un text care mi s-a părut destul de standardizat și pe lângă subiect. Ceva cu incurajarea părții de Corporate Social Responsability a companiilor., dezvoltare sustenabila a unei companii. Se încheia cu “Intr-un grad mai redus sau mai mare, fiecare prin comportamentul nostru influentam sanatatea mediului.”

Păi bine, dragii mei ecologiști timișoreni, cum influențăm noi sănătatea mediului cumpărând coca-cola (cel puțin 5 produse de-ale lor)? Nu-i mai bine să n-ai ce să reciclezi/reutilizezi, neconsumând a proasta chestii de care n-avem nevoie?!

Bine-înțeles că mesajul nu a fost postat pe grupul de discuții, motivația fiind următoarea:

“Raspundem personal la astfel de maiuluri deoarece nu incurajam afirmatiile negative care educa lumea spre a constata, crtica, observa decat a actiona in consecinta si spre nevoia comunitatii. Fie actiunea si cat de mica (o participare la plantare, ecologizare etc).

Na, o să încerc să propun la modul cel mai constructiv să nu  stricăm sănătatea noastră și a mediului cumpărând coca-cola, chiar dacă-s șanse să câștigăm un telefon moca…

P.S.: Articolul de mai sus e cam din aceeași categorie ca ăstalalt.

Later edit: am mai trimis spregrupul Eco Club TM următoarele:

Propun să fim un pic mai constructivi decat coca-cola:
Haideti ca in loc sa tot strangem capace pe care sa le reciclam, s-o lasam mai moale cu cumparatul de sucuri si apa imbuteliata, ca nu ne prinde bine nici noua, nici mediului, chiar daca sunt extrem de simpatice covorasele din dopuri de plastic

Normal ca nu a fost aprobat acest mesaj, fapt care are destul de mult sens acum, dupa ce am citit articolul ăsta de pe indymedia.

Sincer ?! E ora 2 fara 20 si nu-mi vine nici o idee!  Nu pot sa scriu . ( ar fii un prilej bun sa incep sa descriu in cuvinte ,folosind tot felul de legaturi stupide, rebusuri si jocuri lexicale, starea mea de somnolenta care chiar ma induce in eroare.. )

Ca urmare, o dau pe din alea grele si adresez o intrebare de calibrul industriei porno :

La ce se gandeste parintele ( care s-a chinuit sa-si creasca fiica ) cand isi vede odrasla ca linge stecherul  si face iubirica multa cu toti ciudatii, poate cu mai multi deodata , in filme porno ? Mai are sange sa o pupe cand vine acasa de craciun ?

Mişcarea 1: Deşi presupune inconfortul de a te căra cu sacoşe după tine când mergi la cumpărături, ca pe vremea lui Ceauşescu, decizia de a pune capăt acordării gratuite de pungi de plastic în supermarketuri m-a bucurat. România a aplicat această măsură UE de la 1 ianuarie 2009. Am fost surprinsă şi un pic mândră, căci hotărârea proba un angajament ecologic care altminteri e încă subţirel pe plaiurile mioritice. Îmi amintesc de prima pungă ecologică pe care am fost nevoită să o cumpăr de la Carrefour (în continuare lider pro-mediu între hypermarketuri, după mine – respect!): făcută din amidon, avea supleţea mătasei şi, pentru mine, anunţa începutul unei ere de consum (ceva mai) responsabil. Aşa încât atunci când o amică a bombănit că “Vestul” trebuia să renunţe la pungile de plastic cu câteva decenii înaintea noastră, iar noi să fim lăsaţi să ne bucurăm de mica dar vinovata “facilitate” încă ceva timp (căci ei destul abuzaseră de ea cât timp noi fuseserăm privaţi), mi s-a părut că amica nu are conştiinţă ecologică. Şi că funcţionează după meschina lege “ei de ce da, şi noi nu?!” Tip de justiţiarism evident inferior nobilei cauze ecologice. Ziceam eu atunci.

Mişcarea 2: Ajunsă în Spania, la confraţii UE, care va să zică, mă duc la Carrefour. La intrare, îmi dau seama că nu am sacoşă la mine şi mă apucă ciuda: draci, acum dau euro şi pe pungi!… Îmi lungesc gâtul pe la case: se dau pungi, sau se cumpără? Ei bine, se dau. Şi e octombrie 2009. De 10 luni românii au revenit, de dragul ecologiei europene, la căratul sacoşei de-acasă; în tot acest timp, spaniolii au venit fluierând la supermarket, primind în continuare pungi de plastic gratis la casă. Not fair! (De la 1 noiembrie însă măsura s-a introdus şi aici, deşi, din câte văd, pe plan local doar Carrefour şi Día o respectă cu stricteţe.) Poate că amica mea avea, până la urmă, un fel de dreptate…

Mişcarea 3: Final de octombrie. La El Corte Inglés, nu mai ştiu ce mici cumpărături mi se pun într-o pungă de plastic gros, lucios. “Frumoasa!” ar fi zis o gospodină româncă din anii ’80. O pungă frumoasă. Albă, cu toarte şi cu steguleţele verde-negre (logoul magazinului) aranjate geometric. Cu, deci, “design”. Mă reobişnuisem deja cu anti-ecologicul confort al practicii. (Deşi în vreo două rânduri m-am cocoşit, oprindu-le pe casiere în momentul în care îmi băgau produsele în pungi: “No necesito bolsa!” Şi încasând un “A, muy ecológico!…” cu vădite accente de retranca galegă…) Acasă, îmi cad ochii pe mica pungă. O citesc. O studiez. Rămân pe gânduri. Nu era o pungă, era o persoană! Purtătoare de bileţel către purtătorul ei: “Reutilizează-mă. Când nu-ţi voi mai fi utilă, aruncă-mă în tomberonul galben.” Şi: “reciclează-mă, nu mă abandona. Du-mă la tomberonul galben.” Alături, poza pungii, cu toartele ridicate ca nişte urechi de iepuraş şi-un zâmbet larg pe faţă, c-un picioruş în gura tomberonului, şi el c-un zâmbet larg pe faţă, şi cu ochii închişi de plăcere, ca în reclamele în care o tânără, extatică muiere mănâncă iaurt neapărat delicios, mmmm.

Coda: Fiecare piaţă cu clienţii ei. Şi cu propria ei strategie de marketing – sau de recycling. Pentru clientul spaniol s-au gândit să abordeze chestiunea ecologică a pungilor de plastic aşa, mai sentimental… Micuţa pungă de la El Corte Inglés, cu inscripţia ei imploratoare, mi se pare a fi o mică curvă. Realmente. O prostituată minoră, poate din Indonezia, poate din Thailanda. Nu se revoltă neapărat că soarta o obligă să se prostitueze. Nu se revoltă că omul o exploatează, n-o să-şi strângă acum amicele curviştine să pună de-un sindicat revoluţionar. Dar are şi ea o mică rugăminte la omul care-şi face cheful cu dânsa: după ce se satură, să o refolosească. Să o ducă la tomberon. Aşa are să fie şi ea fericită în final: iată, precum arată şi poza, zâmbeşte, c-un picioruş în gura primitoare a tomberonului-soţ cumsecade.

Eu nu pot să fac aşa ceva; m-aş simţi ca un client de bordel fără inimă. Am decis că n-am s-o părăsesc niciodată. Eu nu! Eu sunt altfel! Eu n-am s-o arunc unui soţ inferior ei, multiplu încornorat avant la lettre, dar suficient de tâmpit încât să accepte o nevastă uzata de-atâţia, înainte! Eu o (între)ţin până moare, liniştită, de bună bătrâneţe. Astfel, o port în geantă tot timpul. Acum, că am intrat în noiembrie, poate or să înceapă şi supermarketurile locale să aplice norma UE şi să nu ne mai dea pungi de plastic moca, la casă. Iar atunci ştiu că ea, punga-persoană, îmi va fi alături. Că împreună vom răzbi, salvând, încet-încet, planeta! Şi am şi eu o mică rugăminte: să ne aşterneţi în aceeaşi groapă. La cap să ne puneţi fluieraş de fag, să cânte cu drag, la picioare fluieraş de os, etc….

si e mai bine decat cu un camion – care costa mai mult, si deh, e criza , plus ca produce mai multa poluare

Mie și familiei mele ne place foarte mult natura. Încercam sa ne bucuram cât mai mult de ea, sa o ocrotim dacă putem sau măcar sa nu o distrugem.

Oarecum firesc având în vedere cele de mai sus ne-am apucat de reciclat. Pe principul Pareto am început cu ceea ce ar fi generat cel mai mare efect -recipientele de plastic. Din păcate folosim imens de multe PET-uri conținând apa plata și Coca-Cola. Copii nu beau Coca-Cola însa eu și Iulia, nevasta mea, suntem adevărate sugative spre rușinea noastră.

Sunt deja cred 6 luni de când strângem toate “sticlele” de plastic pe care le folosim în niște saci. Scoatem aerul din ele ca sa ocupe cât mai puțin loc și într-un sac intra lejer vre-o 50-60 de  PET-uri. Simplu și frumos. Intră în obișnuința și devine firesc și ușor.

In urma “succesului”  repurtat cu PET-urile am continuat și cu separarea deșeurilor de hârtia. Mobila mea de bucătărie a fost de la început prevazuta cu 3 coșuri de gunoi și am început sa punem hârtia separat în unul din coșuri. Sa vedeți ce entuziasmați au fost copii și ce repede au învățat ce și unde se pune!  Cu o săptămână în urma am inaugurat și un al doilea cos pentru plastic. Merge treaba! PET-urile la saci, hârtia în unul din coșurile de gunoi și apoi în saci și mai nou plasticele la fel. Recipiente din sticla folosim foarte rar dar când am organizat o petrecere sticlele de vin le-am dus și pe ele la reciclat.

Când am văzut cu cât a scăzut cantitatea de gunoi pe care o duc la tomberon am rămas uimit. Cei de la salubritate vin o data pe săptămâna sa ridice gunoiul timp în care obișnuiam sa umplem ochi un tomberon de 300l. Acum este 80% gol când vin ei. WOW! Sunt entuziasmat de realizarea și conștientizez ca o familie poate recicla sau împrăștia în natura volume imense de gunoi menajer.

Povestea mea de “succes” se cam oprește aici. Revenind la PET-uri după ce am strâns primii 3 saci ne-am pus problema transferului lor către centrul de reciclare. Am cautat pe Google centre de reciclare PET, hârtie, sticla, plastic, etc. Pentru hârtia sunt câteva centre însa la momentul respectiv nu credeam ca generam prea multe deșeuri de hârtie. S-a dovedit greșit însa asa credeam atunci. Cu mare dificultate am găsit ceva pentru PET-uri – un centru de colectare pe șoseaua Andronache unde nu primesc și restul plasticelor…doar PET-uri. Nu am găsit nimic pentru sticla.

Am plecat cu sacii în mașina sa găsesc centrul respectiv. Surpriza! Nu exista nicăieri. S-a închis și altul nu am găsit. Descurcăreț fiind am găsit o soluție. In complexul studențesc Tei unde joc din când în când basket exista un loc unde cei de acolo strâng multe PET-uri. M-am gândit sa pun și eu “sticlele” mele acolo. Nu iau bani pe ele dar eliberez casa, natura e salvata și complexul Tei primește niște bani pentru ca sunt organizați și eco. Toata lumea câștigă. Măcar asa credeam….am avut o mare surpriza însa la câteva luni după primul transport: Într-o zi m-am dus liniștit sa devărs un sac plin cu PET-uri în locul lor special amenajat și cei ce administrează complexul mi-au făcut un mare scandal. Mirat și crezând ca le fac un serviciu i-am întrebat ce au cu mine. Uriașă mi-a fost surprinderea și dezamăgirea când am aflat că ei plătesc salubritatea sa ridice PET-urile să le ducă la groapa de gunoi și prin urmare nu le fac nici un serviciu, ei plătesc pentru gunoiul meu! Nu au găsit pe nimeni care sa vina să ia PET-urile lor (mii sau poate zeci de mii de PET-uri) chiar și pe gratis. Trebuie sa plătească ca “reciclarea” mea sa ajungă la groapa de gunoi! Incredibil! Eu și toata familia strângem cu responsabilitate PET-uri le depozitam, le carăm ca pana la urma niște oameni sa trebuiască sa plătească pentru ele ca sa ajungă tot la groapa de gunoi. Vai!

Nu e nimic! Totdeauna exista o soluție….

La un timp după ce noi ne-am apucat de reciclat au apărut pe strada tot mai multe recipiente destinate reciclării. Sunt ca niște tomberoane uriașe sau mai nou ca niște clopote de plastic și sunt grupate câte doua sau câte trei în jurul intersecțiilor mai circulate. Am salutat cu toata inima aceasta inițiativa! Super! Bravo organizatorilor. Am acum unde duce materialele reciclate!

Am dus sacii cu PET-uri, hârtie și plastice acolo. E cam incomod sa bagi prin găurile alea hârtiile fără sa faci mizerie pe jos, e cam greu sa bagi unele recipiente de plastic ești cam în mijlocul străzi cu mașina…dar poate merita un mic sacrificiu.

Totul mergea uns pana când într-o seara i-am observat pe cei care ridica recipientele de colectare de pe strada. M-am frecat la ochi sa vad ca varsă toate cele trei recipiente într-o singura mașină. Ca sa fiu clar: eu ma îngrijesc sa reciclez, depozitez, transport, ma chinui sa le bag în recipientele lor ciudate și ei le varsă una peste alta anulând tot ce am făcut. Mașini, oameni, etc. ca sa ajungă totul tot la groapa de gunoi! Foarte probabil comunitatea Europeana ne dă bani pentru reciclare și niște smecheri au amplasat recipientele acelea pe străzi ca sa încaseze banii Nu sunt preocupați însa de reciclare sau de natura. Doar vor sa fure banii și atât.

Sa ma las pagubaș? Sa ma întorc la un tomberon plin pe săptămâna? NU! Trebuie sa existe o soluție! O să mai caut centre de colectare. O sa ma interesez de reciclat ca oportunitate de afaceri. Poate nu reciclează nimeni ca nu merita sau poate nu s-au gândit. Cine știe? Deși e penibil voi continua sa “reciclez” PET-urile, hârtia și plasticele și sa le duc în containerele care tot la groapa ajung. Nu de alta dar un obicei bun se uita dacă nu îl practici.

Aveți voi alta soluție? Știe cineva un centru serios și care sa recicleze întradevăr?

Teo ne vorbea candva de iarba :

Legalizati stand-up comedy romanesc si insistati mai mult pe el!

Ştii că hârtia şi cartonul merg la albastru, metalul şi masele plastice la galben, iar sticla colorată la verde, dar nu ai la dispoziţie locuri special amenajate în vederea reciclării?

Asociaţia MaiMultVerde şi Coca-Cola HBC România cred în “Viaţa după colectare!” şi vor să te ajute şi pe tine să colectezi selectiv, într-un mod civilizat şi eficient. Fii activ în proiectul Viaţa după colectare

…pentru că deşeurile nu sunt gunoaie!

Colectarea selectivă şi reciclarea reduc poluarea, ştim cu toţii asta. Ele sunt necesare deoarece cantitatea de gunoaie produse în România ne plasează într-o poziţie de mijloc în Europa, iar ea va tot creşte în viitor. Până în 2013, România şi-a luat angajamentul faţă de Uniunea Europeană să sporească simţitor cantităţile de deşeuri valorificate.

Mai multe detalii despre proiect pe http://www.viatadupacolectare.ro/

Ma oftica! Nu putem initia o petitie prin care sa cerem CNA-ului sa o cenzureze ?

Prezentatorul e neinteles. Banica Jr., un fel de Elvis Presley al Romaniei, e mic si fioros , gesticuleaza mult si nu pierde niciodata ocazia de a anunta faptul ca “biletele pentru concertul de Craciun sunt aproape gata.. nu ratati ocazia ” . Fosta Moga e cam inalta si n-are nimic impotriva.. insa frustrarea mea nu se leaga de ei,ci de faptul ca pe saracia altuia se face rating extraordinar si cel sarac mai pleaca si acasa cu buzunarul mai gol decat era.

Pe conceptul care sufera mai mult e mai tare, ii dam drumu :

Sa intre in scena Miron. Miron este un baiat dragutz, ce munceste de-si rupe fundul pentru a-si intretine familia si sora cea mica, copil ce in urma unui tragic accident a ramas intr-un scaun cu rotile. Singura sansa pentru ca ea sa mai poata simti cum e sa pasesti ar fii ca, sa detina o suma modica, exprimata in euro , de ordinul zecilor de mii. Miron aprinde flacara sperantei ( sau ceva de genul ) si danseaza cu o vedeta autohtona, care oricum face treaba asta pentru imagine si nu pentru ca i-ar pasa.

Mai apare in scena si Alexandra care doreste sa-i cumpere bunicului un tractor, pentru ca cel vechi e stricat si nu au bani sa-l repare. Ea este frumoasa si va dansa in seara asta cu un fel de Musculos care s-a lansat de curand pe piata muzicala cu ceva piesa misto .

Bineinteles ca Miron si Alexandra ajung la duel.. unde nu ai sa ghici ca Miron pleaca acasa pentru ca nu a primit indeajunse voturi; Miron ne pare rau, dar te rugam ca inainte sa pleci, sa nu uiti sa stingi si flacara sperantei.. ( poate iti mai dam si 1000 de euro din partea unei firme, care oricum castiga banii astia in mai putin de un minut, pentru ca tu sa speri si eventual sa ne faci rating si intr-un alt sezon )

Ok.Unele cazuri sunt de necomparat dar nuuuuu, nu are importanta pentru ca… daca nu stii sa dansezi ( in timp ce te gandesti la maica-ta care sufera acasa din cauza unei boli ciudate ) te dam afara! Nu-mi plac chestiile astea, la fel cum nu-mi place conceptul de emisiune furata, dar d`eh si OTV face sezonul 24 la Elodia si tot au doritori. Se face rating pe suferinta unora.

Sunt de parere ca singura emisiune faina, de genul asta, era aia cu Cristi Tabara, om pufos, extrem de simpatic ( inainte de Craciun, cred ), unde se ajutau tot felul de copii bolnavi de leucemie si din alea.. “Daruiesti si castigi ” dar sub nici o forma nu agreez “Dansez pentru … concertul de craciun al lui stefan banica JR.!”

Zilele acestea am auzit o expresie pe care nu o regăsesc în vorbirea curentă: amprenta de carbon, ca parte a campaniei „Amprenta de Carbon – Află cît risipeşti din viitorul tău”. În contextul în care am auzit-o era vorba despre amprenta de dioxid de carbon a fiecărei persoane, adică de cît dioxid de carbon risipeşte aceasta într-un an. Nu vreau să scriu neaparat despre campania asta, aşa că vă las să aflaţi mai multe informaţii aici: http://www.generatiaverde.ro (dacă chiar vă interesează).

În schimb vreau să scriu despre isteria care este pe cale să cuprind o mare parte a civilizaţiei umane. Oamenii de ştiinţă spun că în curînd clima se va schimba ireversibil din cauza emisiilor de dioxid de carbon, că temperatura globală este într-o continuă creştere, că speciile de animale şi plante dispar în mod accelerat şi că vor continua să dispară, că nivelul oceanelor şi mările planetei va creşte şi că oraşele de pe coaste sînt în pericol să dispară sub ape, că recoltele vor fi distruse de secetă. În mai puţin de 100 de luni, lupta de prevenire se va transforma într-o luptă de supravieţuire cu schimbările climatice susţin rapoartele şi experţii Comisiei Europene.

Semnalul de avertizare este clar, pericolul este evident, dar nu sînt în întregime de acord cu gravitatea pe care o atribuie unii problemei şi, mai ales, cu reacţiile unora. La o privire mai realistă asupra istoriei planetei nu putem exclude faptul că au existat mai multe ere glaciare, foarte probabil precedate de ere de încălzire accentuată a climei, iar viaţa a continuat să existe. Unele specii au dispărut între timp, majoritatea s-au modificat în funcţie de noul climat, dar viaţa în sine continuă să existe. Foarte probabil va continua să existe şi peste 100, o mie sau un milion de ani de acum înainte, foarte probabil va continua să existe şi dacă accest „accident” numit umanitate va dispare lăsînd în urmă loc de dezvoltare spre inteligenţă altor specii.

Într-o lume nebună, unii oameni au ajuns să calculeze inclusiv cît CO2 este emis de căutările pe Google, de exemplu, pierzîndu-se într-un şir imens de detalii care sînt irelevante pentru mulţi. Chiar, cui îi pasă cît CO2 este generat de o căutare cu Google? Oricum, sînt mai mult de 200 de milioane de căutări pe reţea zilnic.

Amprenta de carbon poate fi exprimată în funcţie de oricare fiinţă sau obiect care eliberează dioxid de carbon în atmosferă. Mari eliberatori de dioxid de carbon sînt hidrocentralele, termocentralele, alţi consumatori industriali, dar şi miliardele de autovehicule, bărci, vapoare, avioane existente. Marii eliberatori de dioxid de carbon sînt produsele civilizaţiei tehnologice, deşi nici mulţimea de fiinţe vii nu este cu mult mai prejos. Marea diferenţă între cele două este că cea de-a doua există în strînsă legătură cu masa vegetală, cele două reglîndu-se reciproc. În schimb produsele tehnologiei există doar în strinsă legătură cu materia primă, influenţînd predominant negativ natura. Sîntem responsabili (direct sau indirect) pentru emisiile de gaze cu efect de seră pe care le producem zilnic atunci cînd ne încălzim casele, cînd circulăm cu maşina sau motocicleta, cînd zburăm cu avionul, cînd ne încărcăm telefonul mobil sau folosim computerul.

Din punctul meu de vedere, campaniile care promovează amprenta de carbon fac parte din factorii educativi care trebuie să deschidă ochii oamenilor spre realitatea înconjurătoare. Sau, ca să fiu mai precis, spre natura înconjurătoare. Reducerea emisiilor de dioxid de carbon sînt importante, dar mult mai important este felul actual de a fi al civilizaţiei umane. Acum cea mare parte dintre oameni se comportă ca nişte prădători, luînd ceea ce planeta şi civilizaţia le pune la dispoziţie, dar oferind mult prea puţin în schimb. Pot spune fără să greşesc prea mult că o mare parte din conexiunea pe care omenirea o are cu propria planetă s-a pierdut pe măsură ce conştienizarea locului printre celelalte fiinţe vii s-a estompat. Trăim într-o lume a betoanelor, iar asta le ia ochii la mulţi. Trăim într-o lume informatizată, plină de unde, cabluri, calculatoare, televizoare, unii ajungînd să se piardă printre ele.

Două dintre practicile cele mai uşoare pe care le pot face oamenii este reciclarea şi evitarea risipei. Nu necesită efort, nici energie, dar implică atenţie şi o oarecare educaţie. Dar educaţia este un element deficitar pentru prea mulţi oameni… Alte practici sînt mai grele, dar ne sînt la îndemînă: refacerea pădurilor distruse necesită organizare şi timp. Dar factorul cel mai greu de făcut, pare o adevărată misiune imposibilă, este realizarea unor tehnologii cît mai curate, nepoluante. Dar, foarte probabil, asta va rămîne în derulare pentru mai multe generaţii. Noi trebuie doar să continuăm ce am început deja şi să ne ţinem bine de treabă, consecvenţa este esenţială.

Pentru început: Stop CO2.ro

Articol preluat de aici: http://www.supravirtual.ro/stiri/Amprenta_de_carbon